ION POP

RECAPITUIARI

!EDITURA DIDACTICA ŞI PEDAGOGICA, R.A.

BUCUREŞTI, 1995
 lUCIAI\I; BLAGA ama 1\1YTHOS ş~ lOGOS

Echivocul tăcerii iniţiale

Sunt cunoscuta paginile de Început din Hronicul si câniecui

vârstelo!" În care Blaga evocă intrarea sa târzie în lUl~ea cuvăn-
tului "Inceputurile mele - scrie el - stau sub semnul unei fa-
buloase absente a cuvântului Urmele acelei tăceri initiale le caut
însă în zadar în amintire. Despre neobişnuita înfiinţare a graiului
meu aveam să primesc o înşirare de ştiri numai târziu, de la Mama
şi de la fraţii mei mai râsăr it]. AfIai atunci că în cei dintăi ani
ai copilăriei mele cuvântul meu nu era - cuvânt. Cuvântul meu
nu semăna cu nimic. Nici măcar cu o stăngace dibuiro pe la mar-
ginile sunetului, cu atât mai puţin cu o prefigurare a unei ros-
tiri articulate. Adevărat e, pe de altă parte, că muţenia mea plu-
tea oarecum în echivoc şi. nu îndeplinea chiar în toate privinţele
condiţiile unei reale mutenii, căci lumina cu care ochii mei răs-
pundeau la întrebări şi îndemnuri era poate mai vie şi mai înte-
Iegătoare decât la alţi copii, iar urechea mea, ispită de cei din
preajmă, se dovedea totdeauna fără scăderi. Când eram pus la în-
cercare, cedam pe planul mişcării şi al faptei. Gestul meu contura
'Întocmai semnificaţia poruncii. O dorinţă rostită de cineva îşi gă-
sea răsunetul în actul cel mai prompt", - Iar mai departe, această
încercare de explicaţie: "Poate că starea mea embrionară se pre-
lungea dincolo de orice termen normal, pentru că avea in vedere
un urcuş nu tocmai de toate zilele, sau poate o nefirească luci-
ditate s-a vârât, cu efecte de anulare, între mine şi cuvânt". In
fine, momentul rostirii e însoţit de un gest de ultimă rezistenţă,
pentru interpretarea căruia poetul însuşi avansează o sugestie mi-
tică: "Ţineam mâna peste ochi ruşinat şi vorbeam. De sub st,a-
şina degetelor şi a palmef, cu care mă apăram încâ de lumea el/-
vântului, graiul ieşea din gura mea întreg, lămurit, picur at ca
argintul strecurat. (... ) N-am putut niciodată să-mi lămtrresc 5'U-

171
 un VlllgllLor ..pentru mine însumi, strania mea, detaşare putea avea de·cdt slaba pu~ere de a evoca o realitato cll"LI\I)! I

II III 11I11 111 ".1 el]nMti patru ani ai copilăriei. Cu atât mai puţin instrăinată. "Păcatul originar al neamului omenesc", luat Îtl 1,'1-
.I( [,1 ('1 1 li 111 .nt
I de ruşinare, ce m-a copleşit, când, constrâns de mire prin grai, înseamnă tocmai aceasta: pierderea stării de 11-
IllIPI' 'JLln'irl şi de stăruinţele ce nu mă orutau, ale Mamei, am ri- creat, în care făptura nu e încă Individualizată, deci despărtitri
<.1:'uL mâna peste ochi, ca să-mi iau în folosinţă cuvintele. Cuvintele de Totul matern, în care eul e doar virtualitate si ca atare con-
imi erau stiute toate dar în mijlocul lor eram încercat desfieli, topit deplin CLI unitatea lnitlală, pe care o trăieşte şi de care s
ca şi cum m-as fi împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar lasă trăit. Ieşit din indistinct, definit ca individualitate separată,
al neamului omencsc'". omul abandonează trăirea organică a Totului în favoarea, ca să
Reală sau inventată, "povestea plină de penumbre" este în orice spunem aşa, a lecturii unor semne ale fragmentelor de univers,
,caz adevărată, Q'l4;tent~că, adică în consens profund cu str~ura deci a unei experienţe mijlocite a realului Este situaţia ce re-
j întregii viziuni po;fice a lui f31a-a:--lJaca poetul îşi interpretează
'propfmeongifliI5roieotându-le în zări mitice, faptul se întâmplă
zumă într-un fel ceea ce poezia deja 'Scrisă la această dată a apa-
riţiei Hronicului. indica drept refuz al rostiriicuvintelor "amare((
Ia o dată când opera sa, perfect articulată la toate nivelele, îi per- şi nostalgie a "ţării fără nume".
.rnitea un asemenea act transîiguratcr, de, includere într-un "sistem" Dar faptul care ne introduce cu adevărat în definiţia pOZItIVa
liric deja constituit. Iar dacă situaţia evocată CI avut loc întocmai, a discursului liric blagian este îndeosebi cel conturat în frazele
este foarte limpede că ea a marcat în adâncime destinul său crea- unde se vorbeşte de "echivo.cul muţenieî". Se configurează aici
tor, acţionând ca o obsesie modelatoare în definirea relaţiei sale un fel de zonă intermediară între starea propriu-zis embrionară,
snecif'ice cu lumea şi cu poezia. de dinaintea "condamnării(' la existenta în lume, - şi cea în care
. Oricum, ceea ce cercetarea ",figurilor spatiului" revela în pri- condiţia umană, aşezată sub semnul cuvântului şi deci al, "pă-
vinta felului în care se încheagă la Blaga "figura originară a catului originar", este cu adevărat şi integral "asumatăG'. Spaţiu
()bi~ctului sensibil" (J. P. Richard) e confirmat pe deplin de această ;al unei tăceri, ambigue, întrucât făptura există aici întreagă,de-
inscenare' mitica exemplară.' Ca, de altfel, şi de statutul particular plină şi deplin întelegătoare, însă comunicarea cu universul ex-
al discursului poetic blagian. Căci e reliefată aici, cum se vede, o terior se face, am putea, sp1.(ne, univoc: abandonată unei inerţii
semnificativă ezitare între două spaţii: unul 'primordial, ma- cvasi-embrionaro, fiinţa se lasă .înccnjuratâ, protejată, chemată de
tern, "embrionar", - cum îl caracterizează - poetul Însuşi - ş! exterior - initiativa este întotdeauna a cerorlalti. Existenta sa se
a Hul exterior, al lumii în care făptura este expulzată, condamnata exprimă, înainte de orice, ca răspuns în pumul. 'manifestărilor 0""-
(cum sugerează aluzia biblică) să trăiască. Pentru a ispăşi ce pă- oanice. Ecranul despărţitor al cuvântului e respins, mai, bine zis
cat? - Desigur, cel al rupturii de matricea originară, echivalată oreintâmpinat de aceea "luciditate suprafirească" - intuiţie re-
'in plan simbolic cu inocenta condiţie paradisiacă Ieşirea În lume velatoare cu privire la adevărata realitate a loogsului alienant.
apare însă aici ca incompletă, parţială - cel puţin pentru o vreme
Acestuia i se "pre'feră((, la nivelul mijloacelor de comunicare, con-
- întrucât, ref'uzând cuvântul, copilul îşi prelungeşte starea ede-
tactul nernediat, de natură osmotică: ochiul primeşte "îndemnu-
nică, "optează" inconştient pentru menţinerea şi perpetuarea spa- ri le", urecheae sensibilă la "ispi'ta:" universulut, reacţionând cu
ţiului-matrice.
promptitudine ca ecou al lui. Totul se petrece aici între coordo-
.Pentru definirea statutului conferit de Blaga discursului poetic natele ideale ale unui ca şi cum matricial - iar cel din urmă gest
ir~buie notată deci mai întâi identificarea tăcerii, a muteniei (stări .al copilului, înainte de acomunic,a şi prin cuvânt, este acea "ri-
atât de fr ecven te în poezie) cu tărâmui originar: acesta e pus sub dicare a mâinii peste ochi", ultimă frontieră de umbră şi tăcere
somnul absentei cuixmiului. ce apare, imrplicH,ca un element se- apărând (şi prelungind) spaţiul-matrice. A răspunde la apelurile
parator, agent al rupturii de unitatea primă şi al in'~:~rii în lu- lumii, a 'cotruuuica deci ou ea, fără sâ te desprinzi de un Lăusitrii
mea numelor fragmentare. Universul' cuvântului (mai bine zis integrat o?' - .iată o sugestie ce se întâlneşte cu tot ce spune mai
<)1 cuvintelor) poate fi echivalat astfel 'cu cel al primilor oamen~ specific "definiţia(' blagiană a poeziei! Copilul din Hronic "vor-
. după excluderea din paradis, adică atunci când verbul lor nu .mai beşte" fiind mut, ca poeţii din stiuta creaţie postumă. El se ex-
primă aşadar într-un spaţiu de interferentă între tăcere şi cuvânt,
i. Hronicul şi cânteculvâl'sţelo1', Ed. Tineretului, Buc., 1965, p. 3-.6. anonimat şi nume, increai şi creat, interior şi exterior, adânc şi

H2
 IUlU. El se exprimă existânsl: nu rosteşte '~uvinte, ci îrilăptuieş-te În situaţia arhetipală schiţată în Hronicui şi cântecul vâTsteloT
.uvinto, transmitând, printr-o "mimodramă'( expresivă, sugestia ';10 aflăm ~ncă în acel spaţiu intermediar în care un impuls in-
unui soi de coincidenţă magică între verb şi real, amintind de conştient tinde să perpetueze ipostaza simili-embrionară
< a eului,
reveria limbajului paradisiac a unui .Jakcb Boehme. Auzim aici ori. să amâne cel puţin termenul ultim al naşterii, tăierea cor-
parcă ecoul apropiat al versurilor din Autoportretul cuprins în donului ombilical. Psihanaliza ar anexa o atare "scenă" la ca-
Nebiinuitele trepte: pitolul "fixaţiei faţă de mamă", al "nostalgiei stadiului prenatal"
ca expresie - cum spune Melanis Klein - a unei "nevoi de
Lucian Blaga e mut ca o lebădă. idealizare" rezultată din aşa-numita "angoasă persecutivă" declan-
1n patria sa sată de nastere'.
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. , În plan' strict estetic, acest teritoriu al necuvântului asezat în
.mtimă dependenţă de matricea originară implică reaotualizarea
Dominat de Mamă, acest teritoriu al rostirii tăcute este cu atât :viziunii romantice a lumii ca Totalitate integratoare pentru exis-
mai expresiv: spaţiu al obârşiilor făpturii, al obscurttătii adăn- 'tentele individuale, fragmentare, şi a mitului Vârstei de aur în
eului, îl regăsim în poezie fie în opoziţie cu dramatica iumină a care fiinţa se afla în comunicare organică, armonioasă, cu cosmo-
lum.ii înstrăinate, fie postulat ca refugiu regenerator. În poezia sul întreg. Modelele imaginare blagiene indică de altfel, - cum
Scrisoare, bunăoară, din volumul In maTea tTecere invocatia De am văzut altădată, - preferinta pentru spaţiul curb (universul-
:e m-ai trimis în lumină, mamă, de ce m-ai trimis?" exprimase, cupă, "cor.olă de minuni" primind ca un receptacul
~naltului şi alcătuind cu el o sferă perfectă), pentru
lumina
circulari-
într-un moment de apogeu al crizei existentiale o similară nes-
talgie a "ţării fără de nume", identificată cu sânul matern, cu Latea nu numai a spaţiului sacru situat "în centrul lumii" (casa,
vârst~ copilăriei. "Trimiterea" în lumină, departe de întunericul ",cercul aceleiaşi vetre", patria, Edenul Eutopiei, - toată "geo-
ocrotitor al Mamei, echivala acolo cu o naşteTe ratatii întrucât grafia mitologică"), ci şi a timpului, - ciclica "oră rotundă".
ieşirea în lumea "marii treceri" era excluderea din Eden, iniţială La toate nivelele "figurilor spaţial « se poate regăsi obsesia uni-
mutilare a "povre:ştii" făpturii: "Trupul meu cade la picioarele tale / Iicatoare a matricei care protejeaz'~ făptura, cu care aceasta tinde
greu .. ca o pa~ăre moartă". Iar în Ani, pribeqie şi somn (din La 'Să comunice visceral: lumea o "a fOI a pe fiinţa poetului, care
curtile âoruuic; nostalgia patriei îndepărtate căpătase aceeaşi cu- 'e lasă, la rândul ei, hrănită, iriga tă de sevele pământului-leagăn,
loare a dorului de paradisul pierdut al sân ului matern pe care 'cuprinsă de somnul aminti tor de noaptea începuturilor, de "sta-
doar 'noaptea şi somnul îl mai puteau reactualiza: rea dumnezeiască" a incr at ilui. i hiar atunci. când reqimui
nocturn. dominant (până i în Poem le luminii am putut dovedi
Numai noaptea, în fiece noapte o anume convertire a diur nul ui În 110 turn!) suferă o deplasare
somnul 7nai vine, de accent în cretia postumă, c 1 do ră regimuri imaginare ajung
sosindu-mi din depărtatele plaiuri la o echilibrare şi nu la o clud r .
mi-aduce un pic de-ntuneric, Cum se poate vedea, mitologia cuvântului schiţată în Hronic
ca un plLmn de ţărână din patria numelor, este în deplin acord u toat a st deschideri ale imaginarului
din cimitire de r aiur i. subordonate în grade diferit figurii originare a spaţiului-matrice.
in perspectiva definirii discursului Iiric, acest spaţiu originar se
În timp ce, la celălalt pol al viziunii, în Epitaf-ul Nebiinuiielor:
suprapune tăcerii - întuncri al c vântului, noapte în care cu-
trepte, ciclul existenţial se încheia promiţând o nouă înflorire a
vântul nu e mort ci mai degr bă conţinut ca latenţă, ca în aş-
fiinţei:
reptarea unui moment f ricit când obscuritatea sa primară şi lu-
Mumele, sfintele, mina rostirii în lume vor putea fi împăcate, în aşa rfel încât verbul
luminile mii, 'să se spună ca lume. Căci, pentru a-şi respecta statutul, poetul
mume sub qlii, 'trebuie să vorbească. Însă această vorbire a sa - sugerează Blaga
îţi iau în primire cuvintele,
înl::ă o dată tecadapă. 1 lVIelanie Klein, Envie et qraiituiie,' Gallimard; Paris, 1978, p. 15.

174 175
 \ . -,
- trebuie să rămana solidară, în 'substanta' ei, cu acea tăcere
iniţială, În care logosul e doar virtualitate,' în care se contopesc
toate cuvintele. Poetul întoarcerii la origini aspiră la un fel de
restaurare a virtutilor magica ale cuvăntului, astfel încât Între
nume şi obiectul denumit să se păstreze o relaţie de participare-
identiftcare. Dacă tăcerea este mediul simbolic' al Totalităţii (sau
totalizării anonime a limbajului constituit din, cuvinte separare),
verbul poetic se cuvine să împace în sine situaţia paradoxală a
desprinderii sale de fondul originar "tăcu,t« sau "mut(( (situaţie
ce instaurează distanţa şi ruptura, deci instrăinarea) ca nume in-
dividualizat, cu năzuinţa itot atât de puternică de a rămâne în
tăcere, în anonimat, în nerostit. "Intrebarea fundamentală ce se-
1 pune în faţa poetului' este, aşadar, tocmai aceasta: cum po_ate cu-
I ~l, r.ămânând ~t, ~..E.u trădeze reali tatea .J2~~"
să o incorporeze chiar, iar pe de a ă parte, 111 ,calitatea sa de
nume al fragmentului de univers, să reu~ş~ toţ,ysi să exprime.
'~l, sau cel puţin să exprime fragmentul în perspediv'ă tota-
~ Iitătii, ca aparţinându-i în esenţă. Mimodr ama copilului mut care
înţelego totuşi apelurile exteriorului şi răspunde prompt şi exact
la ele în planul faptei, al actului existenţial, sugera prin analo-
gie ceva din acest statut ambiguu care este şi al poetului, dar cu deo-
sebirea esenţială că poetul este ca şi obligat să recurgă la cuvânt, de-
păşind stadiul gesticulatiei tăcute, fie ea şi exemplară. De aceea,
poate şi mai interesant şi fertil ,pentru definiţia blagiană a dis-
cursului liric este momentul următor al scenei arhetipale din
Hronic, adică acela în care copilul începe - lo,t la îndemnurile
Mamei! - să vorbească. Insă, cum am văzut, inaugurarea dis-
cursului nu are loc oricum. Geneza rostirii se petrece sub "stra-
şina" de umbră a mâinii ridicate peste privirea scrutătoare --
gest simbolic, ce nu e decât o variantă a modelului matricial: aura
de tăcere cu care se va înconjura mereu poetul poate fi inter-
pretată, în acest sistem de referinţă, ca 3xtindere sui generis, în
~ea cr~.atul.Qi,...§L~elui ,l!:lyeliş placentar" iniţial. Umversul-de-
vine locui'bil în măsura în care este cucerl,f, "anexat" terttorlului
genetic, iar cuvântul, ca să poată comunica în' profunzime (cu),
lumea, trebuie să se împărtăşească din tăcerea şi umbra obârsiilor.
La fel ca în Eu nn striuesc corola dk minwii a lu'rhii, lumina ochiu-,
lui "solar(', deschis spre un ;univers pe care vrea să-I clarifice şi
distingă în fragmentele. sale individuale, sugrumând aşadar' "vraja
napătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric", se' cere atenuată
prin prelungirea şi lărgirea spaţiului umbr stic: fapt care, în poe-
mul-program fusese sugerat de, lumina nocturnă a lumii care, ea.
şi tăcerea în raport cu cuvintele cuprinse în ea, asigura acea 1 ie-·
176
rîeilă SI ărmcnioasă coexistenta a tuturor 1\1 '\'\11'11111'
de minuni a lumii" (CuvântuL' şi Lumina şi, r \~P '(,II , (/
iniunericui îşi dovedesc astfel caracterul Izomorf ~I lI'lIl/ II1I 1
gument în plus pentru deplina organicitate a ViZÎIII1!1 11\11\1,111111)
Nu e ddoc surprinzător astfel că, îndelung ~r 'I'I (IL 1" Iri' II
curile obscure ale fiinţei, "graiul" ce iese "de ub !;ll'/II.,IIII/I tll'l1
telor şi a palrnei" este "întreg, 'lămur-it, picurat ca ar/lntlll f'l
curat". Căci vorbele lui nu fac decât să prelungească, du 't\/III ,'1
ele în lumina rostirii, tăcerea dintăi, lunga noapte a mute 111,,1 tlll
care au avut timp să se împărtăşească, maturizându-s , ro 1111111
du-se în sânul ei. Copilul nu cunoaşte încă cealaltă lumină, ,,111'1
gătoare", a cuvârrtului care desparte întrucât e doar semn III
obiectului, nume superficial al său. El numai presimte a sI. I I
ricol, - de unde "sfi:ala«(, "ruşinea" sa faţă de folosinţa grnitillil,
Constiinta "păcatului originar al neamului omenesc" va nplll'l'Il
doar mai târziu, şi atunci omul blagian va avea cu adevărat ,'('II
timentul paradoxalei sale înstrăinări prin cuvânt, de lum a OI I
ginară; înstrăinare pe care discursul poetic va fi chemat s-o vindl\('p,
readucând verbul în starea genuină a comuniunii iniţiale cu îndi
ne-spusul, ca 'trăire în lume şi nu în faţa ei.
ar, dacă urmărim modul în care Blaga îşi înscenează disc irsul
liric, observăm ce importanţă capătă la el "regia" ros tirii , C rm
cuvân tul se înscrie întotdeauna pe un' fel de fundal de tăcere (. i
umbrăl). Aşa cum spaţiul este în general imaginat ca "prea:imrl<f
ocrotitoare, pentru o fiinţă aflată în comunicare simili-ernbrionară
cu universul înconjurător, matern, tot astfel verbul apare situa t:
în miezul pro tector al "m uteriiei ", ca şi hrănit de ea. Dacă cu 1
poetic se imaginează mereu în poziţia fericită care este a cen-
trului lumii, cuvântul său porneşte şi el dintr-un asemenea centru
nocturn. Există la Blaga un fel de teamă în faţa desprinderii şi
a distantării cuvântului de mediul securizant, încât rostirea el
ŞI-O va vroi mereu cât mai intim legată de această tăcere: vor-
bei răspicate i se vor prefera .•şoapta, "cuvintele stinse". Iar atunci
când încearcă să se autodefinească în calitate de fiinţă vorbitoare,
de purtător a-l unui mesaj esenţial (când cel ce vorbeşte este poe-
tul), el va invoca umbra din care să poată spune acele "vorbe
mari despre-nţelesul vieţii" - "Din umbră, mă ispitesc singur
să cred I că lumea e o cântare", ' I
Inainte de a urmări însă modul în care se conturează această
"dialectică a tăcerii şi a cuvântului" (Şt. Aug., Doirias) în: poezia
sa, şi rărnânând încă o clipă în
cadrele oferita de 'paginile, din
Hronic, nu e poate inutil să mai punem o 'dată în relaţie spaţiul
rostirii poetica cu cel matricial. O sugestie interesantă vine aici.
12 - Reeoapitul-arl
 101 1111 don .niul psihanalizei, şi anume din acel teritoriu, la care un'fel de oglindă in care subiectul se poate privi, simtindu- ,
1111 Inul Iăcut aluzie, unde se reliefează aşa-numita "relaţie faţă În siguranţă. Dereglarea acestor raporturi (bunăoară o absenţă pr -
li, mamă" sau "întoarcere la mamă". În acest sens, ni se pare lungită CI mamei) poate da naştere traumatismului, ca ruptură în
l'rnpantă, bunăoară, echivalenta spaţiului discursiv, aşa cum îl con- continuitatea existenţei copilului - ceea ce duce la organizarea
.'IJ' Blaga, cu ceea ce un D. W. Winnicott numeşte "spaţiu po- unui sistem de "apărări primitive" menite să protejeze împotrivi)
L.ntial ,(: un spaţiu care se conturează Între copil şi mamă, "în r epetitlei stării de angoasă şi să evite dezintegraroa "structurii
timpul perioadei de repudicre a obiectului în calitatea lui. de născânde a euluiv-. Fixaţia faţă de mamă", "idealizarea sânului
.non-eu, adică, la sfârşitul stării în care copilul e confundat cu matern" (Melanlo Klein) -ar constitui asemenea reacţii inconştient
obiectul "1.. de apărare.
Despre ce este vorba de fapt? - Cercetătorul englez citat, În lipsa unor date sigure privind prima copilărie a poetului,
referjndu-se la "relaţia faţă de obiect", esenţială în asimilarea este dificil de realizat un studiu psihocri tic, o "psihobiografie'"
realităţii exterioare de către fiinta umană, .insistă asupra momen- convingătoare - însă o paralelă între o "scenă(( din Hronic şi ele-
tului în care copilul este confruntat cu "problema relaţiei dintre mentele oferi te de textele citate se impune de la sine. Se vede
ceea ce este obiectiv perceput şi ceea ce este subiectiv conceput". uşor acum că spaţiul apariţiei cuvântului la Blaga, dominat au-
~)I\o"C- fDacă etapa primară, aceea a ."uniunii cu mama", poate fi nu- toritar de Mamă, se suprapune practic peste spaţiul intermediar
.mită faza "omnipotenţei subiectului", când obiectul din afară nu sau potenţial al lui Winnicott, 'Întrucât în perimetrul lui obiectul
.este încă perceput ca fiind altceva decât eul, ci se află "introiectatt", (şi deci numele lui) îşi păstrează dubla condiţie de element al
devenind faţă de subiect o "entitate proiectivă", o altă etapă ar realităţi exterioare şi de componenţă a realităţii lăuntrice, am-
ii aceea în care obiectul apare plasat dincolo de limitele ornni- bele echilibrata de prezenţa emblematică, iradiantă CI 'Mamei. Ea
potentei subiectului, ca element al unei realităţi străine de eu. este aceea care menţine fiinţa copilului în cârnpul său gravita-
.Or , această a doua fază marchează "distrugerea" obiectului ca tional (tăcerea şi umbra stării prenatale), ea este aceea care "or-
Io)O'9,Q.'f proiecţie subiectivă şi presupune în plan fantasmatic "folosirea" lui,
donă" rostirea, în urma unui stadiu pregătitor în care, um am
adică perceperea lui ca enti tate independen tii de eu, exterioară.
văzut, copilul nu vorbeşte, ci îşi trăieşte vorbirea, oxprimăndu-so
'De aceea, pentru ca acest moment să nu aibă consecinţe trauma-
şi reacţionând prompt prin gesturi şi acţiuni concludcr» p ntru
tizante asupra subiectului, ar exista un "şpaţiu intermediar" În-
tre cele două etape, un spaţiu în care rolul mamei devine decisiv. înţelegerea-intuirea apelurilor din afară.
~ .~um observă Winnicott, "ac:st ~atill p~tential ... se !Jazează Ape Dar acest spaţiu blagian al discursului est asirni labil şi spa-.
V'mcrederea pe care o are copilul In mama, 'aşa cum o simte el 1n- tiului de joc despre care scrie savantul englez - şi tr bul să
1r-o perioadă destul de îndelungată, în acel moment critic al se- de-plasăm puţin comentariul spre o poezie s rnniticativă în acest.
'parări i dintre non-eu şi eu, în acel moment în care stabilirea unui sens ca Biografie, unde discursul liri apar 'c r zult t al "ispi-
·sine autonom se află în stiadiul său initial-. Spaţiul po- tirii", al iluziei subiec ului vorbitor sit I t în irnbra matricială:
'i-vtn-J.. ienţial sau intermediar ar fi tocmai spaţiul jocuLui, căruia "Din umbră, mă ispitesc singur să creâ / că lumea e o câruare"t,
~ 1-.. îi corespunde un "obiect traneiiionol" aparţinând rea- Cu privire la spaţiul potential al jocului, Winnicott observa că,
Yt-v
<J
Iitătii
investit
exterioare,
deci
dar
cu elemente
trans'format
ale
într-un
"realităţii
"obiect
interne
subiectiv",
sau per-
"făr~ să. hal~:ineze, copilul extcri~riz a:ă un eşantion ?€ vis po- {(
tcntial Şl trăieşte, cu a est santion, într- In asambla] de Irag- ,o
sonale". în felul acesta, "tensiunea suscitată de punerea în, re- mente imprumutate realităţii ext rtoar <12. Pentru a se simţi "in
Iatie a reali'tătii dinăuntru si a realitătii din a'fară"3 ar fi atenuată: mijlocul lumii" şi a crede ă "lum o cântare", deciy~~.J~
d~minat de mamă, spatiul înconjurător este privit cu încredere realiza o ideală "adaptnr " la eXiteriorul mundan, sub semnul re-
şi generează un sentiment de secur-itate, chipul matern devenind laţiei fericite cu acesta, poetul se află oarecum în situaţia copi-,
1 D. W. Winnicott, Jeu et realite, Gallimard, Paris, 1975, p. 148.
2' D,W. Winnicott, Op. cit., p. 152. 1 o». cit., p. 135.
;, Ibid, p. 24. . 2 lbui., p. 73.

179
 lului care se joacă: el nu poate atenua sau îndepărta tensiunile Tăcere, cuvânt, cântec
. -eului in relatie cu universul decât refăcând simbolic teritoriul ve-
:gheat de chipul Mamei şi Iuându-şi in folosinţă cuvintele ca pe nişte
obiecte tranzitionale" în care se conjugă in egală măsură rea-
o lectură în ordine cronologică a poeziei lui Blaga <11'01.1 ('/
in calitate de adevărat motiv liric, cuvântul nu apare 1. I el,
Etatea subiectivă, dependentă de "sâ.nul matern", şi ceva dinex-
cât relativ târziu, şi într-un moment determinat de logt '<.1 in '1'11(
'teriorul lumii cuprinse, subordonata acestui tărâm "originar". (Să
c mitului poetic în ansamblul său. Ipostaza cea mai de tinitorio 11
adăugăm, pentru completarea paralelismului desfăşurat până acum,
omului blagian este, în primele două cărţi, aceea de tiinţă t L uLa
incă o remarcă a lui D. W. Winnicott: "Fenomenele tranzitionale
- scrie el - reprezintă rimele stadii ale folo..sirii iluziei (subl. ce se dispensează cu uşurinţă de rostire, lăsând mai degrabă 1 1-
n.) fără de care făptura umană nu acordă nici un sens iaeii unei mea să se rostească în ea. Nu cuvântul este cel ce se impune a UITI
relaţii cu un obiect perceput de către cei lalţi x-a fiindti-i exterior"! ci contrarul său, tăcerea, Liniştea - o tăcere germina tivă, stră-
- afirmaţie care ne apropie şi mai mult de acel blagian "mă is- 'bătută doar de tulburările sevelor ori ale sângelui şi luminii,
pitesc singur să cred, .. ''). urmează căile ascunse ale irnpulsurilor vitale celor mai incontro-
Dacă "fixaţia faţă de mamă" ar putea părea o ipoteză avan- labile. "Tă·cerea-mi este duhul" - se defineşte poetul în Stalactita,
-sată gratuit in absenţa acelor date precise ale biografiei poetului identificându-se unei realităţi elementare: "zăcftnd(( în umbra go-
{cu toate că destule argumente par a o confirma, având în vedere Tunului, i separe că "stropi de linişte (îi) curg prin vine, nu d
'chiar numai modul de configurare a spaţiului ca proximitate se- sânge", iar în Linişte: "atâta Iinişte-i în jur, de-mi pare că aud
curizantăt), esteor}cum 'limpede faptul că lirica lui Blaga este cum se izbesc de geamuri razele de lună". In cosmica tăcere, su-
profund îndatorată unei viziuni de factură mitică, marcată. de-.. biectul e, cele mai adeseori, un receptacul pasiv al miscăr ilor lumii,
finitiv de obsesia originilor, a obârsiilor idealizate. Iar ruptura .în umbră şi tăcere eul comunică în profunzime cu univorsu , d _
:de aceste tărâmuri ale începutului fiinţei este resirntită ca o traumă 'venind el însuşi Un element printre elemente. Când apar tot işl.
extrem de gravă, ce se repercutează şi asupra mitologiei limba- 'cuvântul se lasă doar şoptit, aproape inutil atâta vreme cât tră ircn
jului poetic. "Nostalgia stadiului prenatal" ca şi "angoasa
cutivă" declanşată de naştere, despre care vorbeşte Melanie Klein2,
perse- nemijlocită îi poate lua locul exprirnând plenitudinea fiinţei; rl !
dimpotrivă, devine strigăt, chiot, debordaro sonoră a dezlănti liL i
se regăsesc la tot pasul în creaţia poetului şi ele pot lua, în planul
energii dionisiace, prelungire a marelui tumult al stihi ilor.
acelei mitologii a cuvăntului, înfăţişarea unei lamentaţii pe tema
devalorizărh discursului ca semn al rupturii de realitatea pro- Cel care, în Eu nu striuesc corola de minuni a lumii, lntân pi"11
fundă a lumii ("Despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei", "amare universul cu o lumină blând-învăluitoare este însă mai C'lIl'fll1c1
foarte sunt toate cuvintele" etc.) sau a refuzului comunicării ver- tentat să asculte şi să recepteze cântecul lumii, nu mai putin 'in
"bale, al întoarcerii la o muţenie demonstrativă, simultană cu în- 'văhritor. Căci în poezia lui Blaga, cântecul este pretutlndr 111, lur
chiderea ochiului, deci cu întoarcerea simbolică in întunericul tăcerea nu-i este ostilă. Făcând tăcere în sine, fiinţa lIl11'11);1
originar. deschide de fapt cântecului universal, expresie de dinccl li
Scrise, cum spuneam, într-un moment când poezia lui Lucian vinte, a deplinei armonii a Totului. Realitate trau 'il divi lu dll,
Blaga îşi definise deja marile direcţii şi repere ale viziunii, pa- cântecul e, ca şi tăcerea, solidar cu începuturile tutur r 11I('I'III'i-
ginile "explicative" din Hronic ..ui şi cântecul oârstelor nu fac decât lor şi aparţine intimei lor substanţe, constituind, am put "1 I
să rei-a, într-o naraţiune de caracter mitic, datele esenţiale ofe- Iiantul care le face să comunice in sânul aceleiaşi llniliiţl, F.l
rite până atunci de către poezie. Ele le conferă o coerenţă imediat
un alt nume al poveştii evocatoare de obârşii Lli~(1L i Il'
vizibilă, aruncănd asupra întregului o lumină multiplu revelatoare,
-.textele în care apare încă in aceste prime volum u.e( r Ll7.111lP1' '1
intotdeauna întoarcerea spre rădăcinile Iiin] i ,iHr(' etct(ÎnclI.l din
1 D. Winnicott, Op. cii., p. 21. care purced toate ale lumii, către Un timp :f';ira timp, 'I'mt cu
2 M. Klein, Envie et gratitude, p. 16. eternitatsa Uneori, făptura umană inu.». ·lc('~t. 10 'LI1 11 .are se

lao 181
 r .zcşte cântecul, receptacul primind· mesajul străvechi, precum .., ele / şi lumilor .eu le căntam din nai" (Pori cântă). Un "It'
în citatul poem Linişte: care nu e numai al zeului ci şi al "lumilor", parte lin rnuzl; I
atotcuprinzătoan- şi mărturie a ei, expresie a unei armonii p '111'('
1n piept mi s-a trezit un glas străin c:[mtăreţ~1 nu face decât 5-0 comunice după ce a participat 1-1 C'(I.
şi-un cântec cântă-n mine-n dor ce nu-i al men Analizănd articulaţiile mitului poetic blagian, am putut rcm r ~t
Se spune că strămoşi cari cu murit fără de vreme însă că, o dată cu Moartea lui Pas», se produca o substantiala mu-
cu sânge tânăr incă-n vine, tate a viziunii, echivalentă în planul poeziei cu ceeace' filosoful
cu patimi 1nGl'i [n sânge, Blaga numeşte "ruptura ontologică". Momentul nu rămâne făni
consecinţe nici la nivelul "definiţiei" discursului liric, ba chiar am
cu soare viu în patimi, putea spune că abia de acum înainte se pune cu adevărat Ia Blaga
vin, problema unei asemenea "definiţW'. Căci numai prin simbolica
vin să-şi trăiască mai flepart.e iTI'oarte a lui Pan are loc acea ruptură dintre semn si sens resim-
în noi -~ită de timpurile dezagregării "vârstei de aur" mitice, 'ruptură
viaţa netrăică. ~.e reprezintă o gravă deteriorare a perspectivei magice asupra
Iirnbajului. Prin dispariţia lui Pan. şi a universului arcadian se
întrerupe şi cântecui elementarităţii. Trăire a organică, nemediată
Altădată, căntat de femeia iubită - văzută ca prezentă- ele-
- lumii, exprimată prin cântecul panic, e înlocuită de participarea
mentară, purtătoare de indicibile taine, - cântecul însoţeşte clipa
rnijlocută la sensurile universului, asigurată (când este astfel l) de
cu vesnicia, înrătişându-se deci tot ca agent al reintegrării făp--
o întreagă reţea de semne: înţelesul nu mai este în semn, ci din-
turiiîn tr-o totali t ate :
colo de el, Într-o transcendenţă. insondabilă. O lume de semne
fa'ce realitatea imediată insuficientă, o . alungă şi o îndepărtează:
Femeie,
~a nu se mai reprezintă pe sine, ci trimite de acum încolo la un
ce mare porţ.i In inimă şi cine esti?
altceva distant. Un poem precum Paianjenul, din ciclul Moartea lui
Mai cântă-mi iTlc-o dată dorul tau,
, an, traduce într-o înscenare specifică această mutaţie în ordinea
să te ascult
relaţiei cu realul:
şi clipele să-mi pm'ă muguri plint
din care înfloresc aievea - vJ.?şnicli.
Gonit de crucile sădite pe cărări
Pan
'tJ~ s-ascunse întT-O peşteră

În lan, poemul din Paşii projetului, propune o situaţie simi-

lară: pe buzele fetei care cântă în holda însorită, poetul abandonstr A treia zi şi-a-nchis cOŞCiUgl~1ochilor de foc
umbrei si somnolentei, renuntând la orice trăire individuală simte
că i se naste sufletul. Mod de a atribui cântecului aceleaşi însusir i Neisprăvit rămase fluierul de soc.
de realitate originară ce depăşeşte frontierele individului, deschi-
zându-Ie către Un orizont integrator. "Tăcerea-mi este âubui" şi o vom regăsi, în alţi termeni, şi în Psalm-ul din cartea urmă-
"Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul" sunt astfel două versuri- toare, 1n mm'ea trecere, unde evocării unei vârsta naiva a copilăriei,
care, puse în relaţie, atesră acea solidaritate despre care vorbeam, 'deschisă comunicării intime cu o divinitate familiară ( când eram
între tăcere si cântec: ele constituie deopotrivă ceea ce, în substanta copil mă jucam cu tine / ,şi-n închipuire te desfăceam ~~ desfaci o
eului, aparţine substanţei universalo neîngră1dite de vreo limită jucărie") ii urmează separaţia' şi,o dată cu ea, dispariţia cântecuiui:
spaţio-temporală. Altfel spus, cântccul marchează, ca şi tăcerea, "Apoi sălbăticia mi-a crescut, .j cântările· mi-au pierit, / şi fără
realitatea făpturii integrate în armonia cosmică. E căntecul pe care, .să-rni fi fost vreodată aproape, / te-tim: pierdut pentru totdeauna, /
in prc1gul' sfârsitului, îl evocă Pari, zeul naturii, simbol prin ex- -înţăTână, în foc, în văzduh şi pe -ape» .. .".- Dar dacă pieirea "cân-
celenţă al unei atari integrări: "Am stăpânit cândva un cer de Iţărilor" e ca uzată de des părţirea d-~ .totalitetea divină şi, implicit,

182 '183
 Ic' sf"rf!marea unităţii el In elemente fragmentare, este limpede că .sânge şi Cllpovesti" (Cuvântul din urmă) este doar cuvântul, . IJh ~
. -mnificatia simbolică a cântecuiui trebuie pusă încă o dată 'în
J gătură cu sentimentul totalităţii şi a:: originar~lui. Şi e t~t aşa ;ele
/ rlur că doar în acest moment al rupturri de totalitate poate fI degajat
-:ut precar şi nesigur al Ior. Exclus din nespatiul şi n Liml lI! l
cersi - prim paradis al pântecelui matern - in lumina d 's,p:\I'ţl
toare a conştiinţei individuale solitare, şi înC210 dată alungat
în dimensiunile sale reale sensul pe care îl atrrbuie Blaga discursului din Edenul ."corolei de minuni a lumii", el se vede deopotrivă ru) L
Iiric. Din moment ce trăirea-cântec nu se va mai putea manifesta de mutul tărăm al obârşrilor, condamnat să numească lucruri si, -
ca atare, ci va trebui să suporte obstacolul semnului distant, 'al gure, şi incapabil să depăşească graniţele .cuvântului spre cân l eul
cuuâniului demersul poetic se va înfăţişa ca act de recuperare ii. reunificator. Către cititori este tocmai confesiunea elegiacă a aceste:
cântecuhli' iniţial înstrăinat, de restaurare a prirnarei condiţii '3. separaţii.
semnului ce se afla în coincidentă magică cu obiectul. Paralel, am
putea vorbi de fapt şi de o recuperare a t~rii iniţi<:-le, cu care câ!l'~
tecul nu este, cum am văzut, într-o reala OpOZIţIe, ambele stări Aici e casa mwa. Dincolo soarele şi grădina cu stnpi.
Voi treceţi pe drum, vă' uitaţi printre gratii de poartă
fiind revendicate pe rân.dca realităţi originare ale fiintei - duh şi
şi aşteptaţi să vorbesc -
suflet al ei. Cântecul este, am putea spune, mai degrabă o prelun-
zire în lumea creatului, a tăcerii originare, în sensul că în el se
~egăses'C echilibrul şi armonia ce caracterizau starea pur ei virtua- spone poetul, afirrnându-se în ipostaza de purtător la 'Unui mesaj
lităti prs-verbale, şi nu numai atât: prin cântec, condiţia cuvântului, sential, chemat să transmită acest mesaj unui "public" doritor să-i
de 'nume al fragmentului înstrăinat, este depăşhtă în Totul imnic, primească. Dar "mesagerul(( cunoaşte prea bine labilitatea instru-
aşa cum "coroIa de minuni a Iumii" reprezintă un ansamblu rotund' mentelor de care dispune: sunt vorbele de fiecare zi, limbajul comun
care trăieşte prin părţile sale re unite şi care părţi, la răndul lor ce rămâne la suprafaţa lu-crurilor, cel ,Prin care "despre ori şi ce
nu pot să-şi afle deplina realizare decât participănd la construcţia poti să vorbesti cât vrei" fără să ajungi vreodată la profunzimile
întregului. Prin cântec, făptura îşi mărturiseşte apartenenţa la serisului. Dis~urs flecar,' haotic, întotdeauna distant, oglindă a
cosmosul "zilei dintâi" şi prin urmare, existenţa sa în cârnpul de "mării treceri" spre moarte a tuturor Iucrurrlor şi făpturilor supuse
gravitaţie al tă-ceriiorjginare. Ceea ce tăcerea reprezenta pentru fluxului temporal. De aci întrebarea retorică, ruarcând nesiguranta
potentialitatea pură, reprezintă, în lumea creatur ii, cântec'Ul: pe de si dezorientarea în fata acestei ros tiri amorfe în care semnificativul
o carte un dincoace de cuvânt, evitând dislocarea fondului originar şi iflsignifiantul se aşează pe acelaşi. plan, dintr-o mărturisită im-
în' frasrnente
b
alienate , pe-
de altă parte un dincolo de cuvânt, , d de- posibili tate a ierarhizării întelesurilor şi a. jus tei lor exprimări:
păşindu-i condiţia precară rşi retotalizându-l într-o expresie de cu-
prindere cosmică. - De unde să-ncep?
. Omul balgian înstrăinat, aflat numai în posesia cuuântuiu: Si:1- Credeţi-mă, crede~i-mă,
aur se va simti într-o situatie de două ori precară, în rapor.t cu cele despre ori şi ce poţi să vorbeşti ccit orei:
dou'ă mari repere, al încă-nerostitului şi al deplin-rostitului. Căci despre soartă şi despre şarpele 'binelui,
cuvântul îi va apărea în egală măsură ca o trădare a fondului in- despre arliarufhelii cari ară ett p'/.Ugl~t
divizibil al tăcerii originare şi ca 'incapacitate de a accede la tota- grădinile omului,
lrtate. De aici, fie refuzul vorbirii, afişarea ostentativă a măştii despre cerul spre care creştem,
mute fie aspiratia dificil de realizat de a intra în posesia cuvân- despre 1Lră şi cădere, tristeţe şi râstignil"i
tu1ui':în stare ~ă învingă timpul şi limitele numirii: "Cuvântul şi inainte de toate despre maT'ea Uece1'-~:
undc-i, ca un nimb, I să te ridice peste ,timp?"
Nu e intâmplăcor, a·st1cI, că pre'faţa lirică a cartn care. relie- "Dar - continuă poetul - cuvintele S'UW1,t 'lacrimile celor ce ar
fează în termenii cei mai dramatici condiţia eului alienat de reali- 'li voit I aşa de mult să plângă şi n-au putut. I Amare foarte sunt
tatea originară şi devenrt prizonier -al "marii treceri" pune înainte :toate cuvintele" ... Echivalat cu lacrima, ;cu'V('lmtuIli:.şi dezvăluio ade-
de toate problema cuvântuhti." Căci 'ceea ce-i rămâne 0111 uru i care vărata, precara condiţie: .ca şi Iacrnaa -&ncărcată la Bla.ga,cul11
şi-a pierdut "străvedlile' z{)diY', scăpându-i din rnâini "viaţa 'CU' strm, ele toate nuanţele nostalgiei paradisului pierdut - cuvântul

185
apare ca semn pentru totdeauna marcat de suferinţa pierderii tă- tă'.Jor francez, definind o "retorlc;ă a lecturf 1, In II '1 11'11 .111\ I
I 111'1'
rârnului originar, al iniţialei -tăceri din care s-a' desprins. Dar el este modul în care Blaga îşi Inscenează dis ursu 1 ni H' plll'l' l' I 1IIIil •
amar şi e lacrimă 'Şi pentru' că numeşte fapta, făcutul vinovat (cum ,el. îşi construieşte mai întâi un fel de cadru secui , p \ (, II'. 1 111111 III
ar spune Ion Barbu) - şi cum Blaga însuşi o sugerează Într-un alt .defini 'ca spaţiu de aşteptare a sensului. într.e miţHt" (pIlioilll) 1
poem, De mână C1~ marele Orb: "EI tace - putem citi aici - pen- receptor (cei ce trec pe drum, şi aşteaptă "vorbir '~l") ,'1' , 1111'11I
tru că-i e frică de cuvinte. / El tace fiindcă orice vorbă la el se obstacolul, "gratiile de poartă", sugerănd I ensiunca n~tl'i>1 II' ti
schimbă-n faptă". Forţa poetului rosti tor nu e desigur aceeaşi cu a cursului şi caracterul său deex-eepţie, "De unde să-ne p'l"
Marelui Orb, dar dacă cuvântul său nu se schimbă rn faptă ca Lo- trebarea retorică - mimează nesiguranţa, dubiul, di Ii 'uJtu\"" II'
gosul divin, reticienta sa faţă de rostirea numelor înseamnă totuşi gerii cuvintelor si a semnificatiilor ce trebuie transmise, ,'Il(1111111
refuzul de a recunoaşte, prin actul numirii, statutul înstrăinat al a tfel gradul de incitare a cititorului. Însă această întrebare illlllIl( I
obiectelor numite; tăcerea sa, ca şi închiderea ochilor (izomorfism deja atitudinea devalorizantă faţă de reali tatea dată şi el lis~'III' III
verificat, al muieniei şi întunerecului, al cuixiniului şi luminii, în ce ar putea-o comunica: "Credeţi-mă, credeti-mă, / despre ori ',.1
toată poezia lui Blaga!) "imită" oarecum respingerea cuvintelor de ce poţi să vorbeşti cât vrei" - orişice şi cât vrei care măr 1 '(' III
către Marele Orb: "de-aceea Iăsati-mă / să umblu mut printre '{oi, I decizia, egalizează optiunile posibile, insinuând de fapt că lIJl 11-
să vă ies în cale cu ochii închişi". (Referindu-se la acest moment, tare discurs, vorbind. "înainte de toate despre marea trecere', 1111
Ştefan Augustin Doinaş scrie, într-un substanţial şi pcnetr ant eseu ar fi cel esenţial, capabil să iniţieze în .taine rexistenţa, aşa. cum \',
dedicat "poeticii implicite" a' lui Blaga: "Osândindu-ne să fim, Cu- - şi în primul rând ca "mare trecere" - cu dramele şi chiar ('II
vântul dintâi a înzestr-at orice cuvânt - ce s-ar rosti asemenea lui speranţele ei, n-ar fi tocmai aceea despre care trebuie să vorboşt 1.
- cu proprie,tatea sa originară, cu tristul privilegiu de a osândi. (... ) Iar cuvintele care ar putea s-o rostească n-ar . ace -decât să a en-
De aici, o adevărată mistică a inactiunii, o adevărată veneraţie 2! veze-tristeţea, deznădejdea, sentimentul precaritătii fiinţei: cuvin-
tăcerii: căci cuvântul, ca şi fapta, limitează lşi condamnă'". Dar nu e., tele sunt aerimi, amare foarte sunt toate' cuvintele. Şi, mai al s,
poate, inutil să remarcăm 'Că. cel ce pr-eferă vorbirii rnutenia ori acesl e cuvinte sunt ele însele im erfeote, ne în stare să numească
declară, altundeva, că nu este "fiu al faptei" este omul blagian în. decât suprafeţe, fragmente, Iucrurf muritoare, ele vreme ce, ca să
ipostază înstrăinată, cel suferind de greul prearnultului gănd sepa- devină cuvânt, tăcerea iniţială nedespicată trebuie să se împartă îl
rator, cel a cărui "sălbăticie" acre-scut împotriva copilărescului joc:
n,l,me. Neputănd realiza, în discursul mundan, decupajul care să
cu o divinitate crezută aproape. de făptură. Căci există şi o altă uma- rdiefeze segmentul revelator, poetul preferă' să-I respingă global,
c lipsit de valoare. rămânând mut, retrăgândn-se în întuneric. -,
nitate, a cărei faptă se integrează deplin acelui "mers de viaţă t~-
talitar", umanstato arhaică, trăind în ritmurile firii, restaurând ri- 'Dar şi această anulare a rostirri are funcţia ei "retorică", de pro-
tualic modelul mitic al creaţiei. Omul care o reprezintă este "prieten vocare a cîtitorului-spcctator: refuzând v-omunicarea între coordo-
cu toate minunile", precum.j.târanul zugrav", şi ştie, ca "lucrătorul", nate accesibile comunităţii, rnutenia poetului închide şi' mai mult
pentru care "maşinile cântă ./ mai frumos decât privighetorile", că sensul după obstacole de netr 'cut: gratiile de poartă se regasesc în
închiderea aurii şi a ochilor, spaţiul de aşteptare e mult amplificat.
"frumoase sunt numai Iucrurils ieşite din puteri om eneş ti ". O jude-·
"E~lliţătorul" uzează de o miscare scenică vădit contrariantă şi in-
cată globală asupra "mitologiei cuvăntului" la Blaga trebuie deci să
cltaruă, căci unei retrag ri lefinitive după "gratiile depoartăv.ccare
ţină seama de diversele momente şi poziţii pe care cuvântul le de- ar fi atenuat oarecum tcnsiuna aşteptării inlăturând-o printr-o "de-
ţine în ansamblul viziunii poetice. ceptie" totală, i se pref ră situaţia arrsbiguă în care comunicarea e
Poemul Către cititori este însă semnificativ şi dintr-un alt punct doar pe jumătate anihilată: deşi "mut" şi ,.;orb", poetul "umblă"
de vedere. El conţine şi o "retorică" sui generis, o intenţie persua- printre semeni şi le "i se în cale" - gesturi ale întâmpinării, lă-
sivă' implicită', subiacentă textului - cum se exprimă un,cerce- sate în suspensie, neîmplinite şi conţinând tocmai de aceea'o notă
de provocare, retorică: ele fac vizibilă orbirea voluntară a rnesa-
.1 Şt. Aug. .Doinaş, Poetica lui Lucian. Blaga, De la "osândă" la "mdn- 'gerului, îi subliniază mutonia. Tăcând, )x)etul vorbeŞte. î7ţTeaLitate
tuil'ea" cuuântului; în Poezie şi modă poetică, .Ed. Eminescu, Bucureşti, 1972"
p.. 13.- j Michcl Charles, Rheiol'iq1te de la lectttr,~, SelliL paris, 19(7.,'

186 187
 (!es71 r japt:v,l !că iT!IU /Vrea să uorbeescă ş'i Că numai [Un.aLt âiscurs; 'fntreagă serie de motive lirice, intim panicipante la a sa mitologIe-
mai a ·(mţ;i.al, se cere a fi rostit. 'I'ăcerea lui e o rostire în negativ, a limbajului. Inainte de orice altceva, poetul are, cum am văzut;
re vor ..ul unui mesaj ultim, deplin revelator, pe care receptorul real nostalgia increatului, a tăcerii dintăi, faţă de care universul verbal
sau vlrtual este chemat 5<1-1imagineze şi construiască în contrast îi apare ca o tristă degradare. Chiar într-o lume rotundă, unde eul
cu cel a căr,uicomunicaree refuzată. Poetul apare astfel ca un se regăseşte în echilâbru cu întregul cosmic, se impune nu o dată •.

jiniţiat în t~in~ in.con:unica:bile În lil11ib~jul~:biJnuit,

e preferabil
de presiune asupra cititorului,
care, inadecvat;
sa nu fie utilizat. Se realizează, 1Il felul acesta, un fel
invitat la oi.hermeneutică", "obligatii...
obsedant, nostalgia nopţii obârşiilor, a "stării dumnezeieşti":

... ar trebui să fiu mtdţ,1Lmit.

să interpreteze poemele ce vor urma ca pe nişte mesaje de ex- Linişte este destulă în cercul.
cepţie, opuse devălmăşiei şi dezordinii realului, ascunzând în miezul ce ţine laolaltă âoaqcle bol~ii.
lor imaginea unei alte lumi, deschisa către orizonturi mai purc. Dar :-mi-aduc aminte ele VI' mea când încă nu eram,
Dar careeste atunci acest "mesaj(' ce se cuvine a nu fi degradat ca de-o copilărie depăj·taW,
prin imperfecta rostire de fiecare zi? Şi cum trebuie să se înfă-· şi-mi pare-aşa de j'ău '(1. n-am rămas
tiseze cuvântul cu adevărat revelator? În ce constă, altfel vorbind, in ţara fără de nume.
d~mersul creator al poetului? - Blaga însuşi îşi pune, cum am
văzut, asemenea întrebări. Iată, una, reprezeritativâ, din poemul (Linişte între lucruri bătrâne):
Arde1'e (în Nebănuitele trepte):
Tăcerea, spaţiu al nenurnituhii, se opune numelui individualizant,
Fiinţă tu - găsi-voi cândva cuvenitt/l separator de unitatea anonirna tului iniţial, neagă deci şi numirea,
sunet tie-arqint, de foc, şi ritul rostirea cuvintelor în car s I cat recunoaşte înstrâinarea de Tot a
unei rostiri egale lucrurilor: Marelui Orb ti 'I'i! frică de cuvintele magic-înfăptui--
în veci arderii tale? toare, "taina initiatului" nu se 1i1";1 transmisă de către "mesagerul"
ccnştien t de inadecvarea 1 irn bn j III li ,1a înaltele Sensuri, în locul ver-
Nepriceput pe Idngă vetre bului, poetul "mut ca o 1 'blitlll JJr Iera "zăpada făpturii".
dar înţeles de zei şi p!.etre, Şi totuşi, prin însuşi stututul S'-IU, poetul trebuie să comunice.
euvantul lInde-i - ca un nimb Permanentizarea stării d 11111(:l'l1i" refuzul rostirii, i-ar anula, o dată
să te ridice peste timp? cu cuvântul, şi poziţia 'p"i rkil, Iti mesager al tainelor universului.
Vorbind, poetul ştie C'1 ' tii '(III*"IZ'1 de originile tăcute pe care le
Cl,I.v,ânt1l1 unde-i - calc leagă investeşte cu atribut ni \II vi Vârsta de aur, însă nu e mai 'puţin
pe nimicire pas şi gând?
conştient că, fără O as rn II 'it dlsismtare, el nu s-ar putea exprima
ca P02t, nu ar putea SPUl1t nimic I spre lume. Demersul săucreator
se defineşte .astrfel,'p le () 1):11'( " ca eternă căutare a oriqinaruiui,
Se conturează aici, cum se vede, un spaţiu al imnului. Poeta în perspectiva unei jid 111.1 rit'i11'i visatc cu 'fundamentele tuturor lu-
se află În căutarea cuvântului care, egalând pur itatea şi arderea crurilor şi ale propr] i fi i 11(, " 1) urc o simte solidară cu ele. La o'
făpturii, să o elogieze cum se cuvine, scoţând-o, prin ri,tualul 1'0;;- extremă a ei, această aspit't(:i ' ur 'fJrşi în nimicul ,tăcerii primare,
tirii, din' fluxul distrugător al: "marii treceri". Căutare a cuvâritului in non-expresia absolută - ,,(,ilr'1 d:ără de nume": muţenia "reto--
capabil să rrdice efemerul la înălţimea "palSului" .şi a "gândului", a rică" a poetului s-ar înf(lţi~iI utun i ca un act exemplar, expresie a
unor nazuinte de salvare din timp: salvare ce presupune depăşirea voinţei de a se întoarc I r i 11 rlt ua) la stadiu! prenatal, în. tăcerea
însăşi a rostir ii comune către un limbaj care "nepriceput pe lângă şi întunericul sân ului mut '1'11, ,,'l' '(Iurnatismul naşterii" ~ ca să pre--
vetn/' - adică in lumea limitat-umană, -- să .fie în schimb "în- Iuăm expresia lui OHo Rai I - ur !fi atunci simbolic anulat, - Dar-
ţeles de zei şi pietre": întoarcere deci, încă o dată, spre un spaţiu şi numai puţin speclfr ,- . 'Sil' ni zulnta constructivă, caracteristică
timp al originilor. omului care ,şi-a luat in primit" ruvintele, definitorie aşadar pentru
O asemenea intoarcere angajează însă, în 'viziunea blagiană, 0\ poet - rostitor ul prin :x 'ci '1 (;, Aflat In posesia unOl'cuvintE'~

188 J 80
 1IItI!I/"'/\ll ti' căderea Ior, căutarea .lui va fi totuna cu care. a _"uitat să ~eteasc~" semnele, "vestea cerească" (Corbul). Dim-.
1111'1' 111'11tii' I 1, r .aduce cât mai aproape de condiţia lor iniţială, potrivă, poetul însufleţit de puterea regeneratoare a iubirii se va-
I 1111i1HlIlI'IIL'111 unui "limbaj adamic", magic-coincident cu lu- mă:turisi _---: într-o târzie vârstă de eden uri recuperate - în stare să
11111'1\, 1.l11111L '. 'i nu numai atât: acel limbaj recuperat va trebui reg~seas:a 111 "desc~lntecul", creaţiei semnele revelatoare, coincidente
I " I11111l111tl lu rur ile, să nu piardă sentimentul totalităţii cosmica ci,. cu mseşi "runele de veacuri uitate":
ti 1111
polril/U, să regăsească în fiecare dintre ele răsfrângerile marelui
uuiv .rs restituit în .puri tatea sa din zilele Facerii. Să-nflorească noimă, lege!
ostalgia sânului matern, a tăcerii începuturilor, se conjugă deci Sc1 se-nchege, să pornească
la poetul nostru cu dorul de 'paradisul pierdut, - Eden al deplinei spre-m piinire peste fire
Infloriri a făpturii, "corolă de minuni". Eul problematic, apăsat de uraje pusii" vorbc'i S)Jl1.să,
constiinta nefericită a mdividuatiei, încearcă mereu să repare rup-
tura, să refacă sentimentul cornuniunli sale cu lumea primordială. In tipare de la m ILme,
În paradisul în destrămare, el presirnte, în sine şi în un.ivers, pre- scriu în J'lLne dulci-amare ...
zenţa unor rămăşiţe din vremurile adarnice, pe care visează să le
reînvie în ritualul rostirii-elogiu: (Descânte,»

Caut, nlL ştiu ce caut, Caut Se poate degaja din ac stc v '[suri o definitis esentialăa scrisului
o oră mare rămasă în mine fără fâptură poetic, aşa cum îl concep Blaga în subordin-» mitului său per-
ca pe 1m ulcior ,mort o urmâ de gurâ. :<;ona1: asoc.ie~ea "noimei" (;U "legea(', a înţelesului de acum cu
mţ~~esll~ origmar, accesul, prin poem, la "cheia pierdută" a semnă-
Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele ele ieri, t~rll divina - spun apr up totul despre figura ideală spre care
subt trecuiele, ca1!t tmde demers_uI creator. Elogiind făptura individuală, cea de aici si
lumina stinsă pe care-o tot lauâ. aC~l11, supusa .. curgerin v mii, v rbul poetic ii înscrie întelesul î;1
orizontul ~eglZ ~osrr:icc,. li r 1~ ~ ază apartenenta la tiparele origi-
(Lumina de' ieri)
nare,. Cuvântul irnruc si-a r':til 'IL puterea magIcă ele a anula tern-
poralitatea, de a instaun p rrrnan nţa în ceea ce este pieritor.
Discursul liric se conturează astfel ca mod de recuperare a for- Am, spus: cu~ânt1a im17i - iar aceasta ne obligă să revenim la
ţelor magica ale limbajului, printr-o arheologie sui qeneris menită unul dintre n;0tlvcl li +cc hs .dtlnte la Blaga, în aria de meditatie
să readucă la lumină cuvintele începuturilor de lume. In faţa uni- a~upra resturilor po zi li - unt eul sau cântarea. Prezent cum am
versului runic, în care "poartă-o semnătură făpturi1e toate"l dar o vaz\.1t; ca e~presii a arrn I i 'i uns i lumi scăldate în 1uminu'e mitului
"semnătură reu cheie pierdută", poetul este primul chemat să des- arcadian, cantecu; "pi r ." dată cu "moartea lui Pari" si cu dez-
cifrezs mesajele secrete, să dezgroape de sub ruinele apocalipţice ag.:e~:1~e~ ~rdi~'li iniţ!<l.! il, univ.ersului în fata existenţei um;n~
figura pură a universului. Textul mundan există, el trebuie numai "salb,~hcl~e pr:n a~an~ln 9(mdnl~Lz separator. Abia în acest moment
citit, iar lectura, ba chiar resturarea lui în autenticele .sale dimen- a~ mLu.lul blagian mtrn ti ad vărat 111 scenă Poetul. Căci este sar-
siuni este de fapt poezia. Incapacitatea unei atari lecturi este atri- ema l.Ul aceea de " r ÎI viii "ctlnttările (care) au pieri't" şi de ,a re-
butul negativ al omului înstrăinat de realităţile origânare, al celui deschIde, poarta cătr. ('<În, I lumii. Căutătorul ,.luminii stinse(',
e~oca~e 111 n!ualul. c.iJntccultli, c .si cel a'l "cheii pierdute" a sern-
1 Idee preluată de Blaga de la misti cUI german Jakob Boehme: 'sisynatsu:« natunlor. ru:nce orrgrnarn, il putut fi astfel lesne apropiat de miticul
l'erum, formulă în care se cuprind calităţile sensibile ale lucrurilor, ca reflex Orfeu, .. căntărotuj "pornit În căutarea izvorului de 1 dincolo al fru-
al esenţei lor. "Pentru poetul român ea e un simplu mijloc de indicare a museţll"J.
fiinţei în ceea ce aceasta are tainic, o pecete a misterului ei existenţial" ..,--
notează Şt, Aug. Doinaş (v. Poezia lui Lucian. Blaga. "Semnătura" şi vestirea, . :I Nicolae Balotă, Lucian.' Blaqa, poet oriic,
, , în E u.p7lonon,
. E.P.L., Buc.,
.in Familia 1979, nr. 7, p. 6). 196!J, p, 299 .

190 191
 I II \ II V 1"mişcare orfică poate fi uşor descoperită în poezia
) Neştiutor de origmea sa, poetul pătrund într-un I II~ ,II 1111'
1111 I III " III 'LUpti inaugurată
de volumul în Marea trecere. Acum, necunoscut, în lumina în care el este "străinul": "stn In zflmlllttcl
, 11\1 ItI'tI Inalnt : Pan,cel ce cânta Iurnîlor din nai este, poate, da şi "vrăjit suind" - întors spre adâncul enigmatic <lI iJl'optll'l
1111 (l, fl' 1, dar inainte de a fi nevoit să coboare printre umbre şi sale fiinţe şi irezistibil atras către înaltul solar, întămoin: nd Ili
I II' ('VO în cântec de la distanţa pierderii. Pan nu este încă mea. Însă - fapt important - uimita intrare în lumea 't' '111.111111
IJO ·tllL In căutarea cuvântului care, "ca un nimb / să te ridice nu este o simplă descoperire a ei ,ca şi "cântare(';lumea nu (' Ol'l'l,1
Il '<;LL' timp", cum nu e un astfel de poet cel ce, în Linişte, simte nemijlocit în perfecţiunea sa originară, ci apare astfel dintr-o p l' -
t r izlndu-i-se in piept "un glas străin" şi un cântec cântând "un peotivă a adăncului, într-un spaţiu de interferenţă dintre adân.:
dor ce nu-i al meu". Aceste făpturi deplin integrate în elemen- si- înalt. 'Îii mijlocul lumii-lumină, poetul mai păstrează ceva lill
tarttatea cosmosului lăsau doar să se rostească prin' ele cântecul obscuritatea din care vine, şi numai astfel înconjurat de umbr ilS"
lumii, erau Lumea cântând. Adevărata, dramatica situaţie a poe- matrice· amplificată dincolo de: pragul luminii, el. poate tră i un i·
tului şi justificarea operei sale apar o dată cu sentimentul unei versul ca'o "cântare". ,
absenţe şi al unei instrăinări ce se cer vindecate şi depăşite. Pan Între întunericul increatului şi lumina creaţi unii, poetul est '
trebuie să moară, pentru a lăsa să se nască Poetul, cel care, apă- Un fel .de meditator; între tăcerea. originară şi cuvântul lumii, el
sat de vinovăţia excluderii din paradisul făpturii, să transforme aduce. cântecul, mai exact posibiiitatea cântecului, ce urmează li
spaţiul absenţei într-un teritoriu al plenitudlnii simbolurilor, rod se realiza. ..printr-un demers .ce-i este propriu lui,. poetului: "Din
al efortului de repunere în acord a omului cu lumea. .,Percepţia umbră 'lli~ ispitesc singur să cTed că lumea e ty·cântare('. în fiinţa
'simbolică - scrie, în acest sens, un interpret al limbajului reli- s,~se întrupează poezia, căci în el este vie, amintirea tăcerii dintăi,
gios pe care l-am mai citat, - este obsedată de o dorinţă dace- ial~cuvân tul poetic nu se poate, rosti. decât. în prelungirea acestei
municare şi de unitate şi totuşi, dacă ea nu se menţine la o 'Oare- tăceri, Într-o proximitate care ,să;-i asigure legătura 'organică cu
care depărtare, îşi pierde capacitatea de a simboliza şi se scufundă ortginarul. Dacă cuvântul mundan este ? negaţie ft, tăcerii; nume
.in dif'ormul în care nimic nu mai vorbeşte (... ). Suferinţa fini- al fragmentului înstrăinat d Totalitate, .Jnitiatul'' în taine care
-tudinii este pr-eţul ce trebuie plătit pentru salvagardarea omului ~ poetul ştie că numai rostlndu-I în câmpul de iradiere al tăcerii
ca fiinţă sirnbolizantă'". pe care o poartă în sine va putea căpăta verbul său puterea trans-
Când Blaga vorbeşte în calitate de poet, el o face (chiar atunci figura toate care să fad din l nu un instrument ~al s~paraţiei, ci
un' mijloc de reunif'icar - nume âepăşituiu-se pe sine însuşi ca
când recurge la 'o "retorică(C a muteniei) tocmai cu oonştiinta unei
atari distanţe care-l separă de "ora rămasă în (el) fără 'iă.p-tură(' nume, şi concentrănd In sine ecourile Totului. "Dezmărginirea H

despre~are s-a vorbit în legătură cu aspiratia eului blagian de

~i de "lumina stinsă". Căci numai prin "lauda(' sa poate el spera
realizare a "suprem ei int! mităti cu Totalul" se răsfrânge si asupra
"Să reîn:trupeze "făptura(' orei pierdute, să reaprindă !umin.a de de-
qLtJ(î.ntu,l?J.i poetic - cuvânt âezmărqinit, Definirea speciîicei con-
·mult. De aceea, atunci când îşi construie-şte propria "blOgl'a-fi.e"',
fi:guriiri .blag+onc . ..patiului ca "matrice" pe care eul "vrea" s-o
-el ne propune ipostaza unui Orfeu urcând în lumina lumii din
.adâncurile tăcerii iniţiale, purtător al unui cântec sau al unei 'tă- perpetueze. dincolo d "pra ul de lume" se vădeşte a fi un atxiliar
preţios şi în cali Ii -ar LI statutului poeziei: lumea poate fi închipuită
ceri primite; dar nu numai atât: -ca.o., "cc1ntare", poat fi r staurată în structurile ei edenice doar
printr-un ; cuvânt rostit In rotunjimea plină a spaţiului simili-
Unde şi când m-am iVit în lumină, nu ştiu. metricial, plspiti r ;)" 9 sine a poetului este atunci mişcarea lăun-
Din mnbră, mă
ispitesc singur să cred trică .prin, care instrălnar a desprin:derii de umbră şi "vraja(( ur-
că lumea e o cântare. cuşulu! .în. .Iumină s împacă în. împlinirea rnirată "în mijlocul
Străin zâmbind, vrăjit Sltind lumii'' ...)~9 miscare orflcă solidară cu aceea. pe care !Rilke ° con-
în mijloctLl ei mă-mplinesc cu mirare. tura intr-unul din onet le către Orjeu: .
.: : DO(LI' cel ce-ntre umbr'e-a"nălţat ':' i
1 Antoinc Vergote, Interpretation du l'angage retiqieuai, Ed.' du S2uil, , : tira-i cdndv.a. .. , , ,./'

'Paris, H174,p. 64-65, 66. poate, irnn/Ll ncmi'isul'a/;

192
 PI'(J:,;.i1ltţind tl-l odJ~:tfi.
Si chiar d:e liei-aiii' r'ejlecta' vântului - nUl11(' ÎI) în!I' (l 1,111111'/1 "t.tl' I I'W"~nume" se arată deplin
tulbul'e-lt lae:
cons,onantă c~ a,lt, n ",,1, ti., )11 IHI" rrnl li blagian. Izotn:drfisrtrtH
tli diipuf "ti"l ştii:
C1ivant-Ium1.1?;u ŞI tll '('l'(' 111111"1'/'//'. III ('.1"( am făcut ahrzie Se've-
Pe durbli~i tiÎl'eNt' !,f;~-~bta'
rifică şi aici. în r 11111 Imtt I/ti rH).lltil VOI'l) I9te din ttmbrrt' sa. cu-
glasuh' se !pe vin!ele, ~olar-indjvi'llilll r Ild.' I' \1 il II:' )'\ (,<1 ere-cântec, aŞ-a' cun'!,
I1M1id';' veş1i'i:cii:. -. m~a 111 Eu nu sirl: ,,\,,1 1'11I'0//1 , , , hrn hHt poetulut :fti's~ea:sj,-
milată razelor s 1 nlll'" I'dl'c', III 111/' ehhffc.e C'onturtirHe' EJ-
crurilor, marcau şl m:t1 1.11'11 III II I II IpţH, suger{lrudcf)~xistt!nt;i
elementelor fragmonl m-r: 111 11/1 1 II 'II ,,1'01'01 j' li minuni", .
Nu altfel se prezlnt.: 1111'1111 1, III /',II'!.';î, postumă 'cEi'sinte\tize--azii
Autorul BtografiBi reactualizează această qublă oglindire dUhUi
oarecum motivele lil'll" III II "I'/il, 1"I!,llf' ~I' statutul poetului! si al
participare, prin cuvântul poetic, la umbra adAncului'şii la' h'lirriin<i
poeziei: '
u~ahiah'ă. ' r

.:C~vâh,t, rost~it jr::

,:,~c!nă ta,te;;t"tătef,i,i: dar" SPl1r:â~d' ~ceasta', ţre- N1L vă, mi./'I/l/, /'1/1'//1, /1111 11111II 1/1//
buie imediat' sa adaugamr, măcar' pentru+a-I sublinia încă' o dag~ un singur, 11('711/1 /1/, ""1/1//"1/'111 /l11/ltlI',
f&pţu~ cf po~tl1} ohs,~~!at d~ pace~,parad'i~i'ată a slăbi en1b~ioha:re mr 11orbintl, simt 7/11I1/ I 'il /1 1" 1" " IIII,~I' şi 7IM!',
aspira totuşi, in ultima instanţă, la anularea cuvântului şi de'Îi~ cântând, d 71~(l1 8/11/'" 1 1111 ,/1111 I""/'r//l I ILI' mltZt,
nitiva întoarcere a lui' îri 'tăcere. rn
esenta eipoezi'a lui' Bfaga este
o laudă a Creaţiei',' a împlinirIi 'făpt\irii' î;1' hiin!e - Î11Săa Unei îrn-
Adânc, ]JI'i71 ,'I"lld/~ /1/1',11 "1"1/ 111/111//,
pliniri' ce nu poate fi gândit'a' alt!f:elePecât în consonanţă cu întregul
pe drumul I,nll/!I //11'//'1/ 1 I /'1" 1 //'1'1',
cosmic a~ "cQroleil ~e minuni". 13iqrJrafre ne Metă, i'n această' privinţă,. Prin siene; ş/ 1'11/1/1// sv-ntrt»,
Q sugestie fundamentală, "Cu GUrvinte' stinse in gură lam' cântet
[şi sunt CI.W'7IIr'IlI'"
I//,ţ,
1'//1/ 11,1//1
IIII/f/,
/11/ snu.n,
şl mai câ~t marea trecere" '- s-crie, poeftll - şi e destul' pentru a
Ei tac ca /,111/11, ,'/1 11/1111"1/1 ,'" 1111 tu«,
lămuri arnbiguitatea verbului' său' C'aei ce vrea să spuna. îŢi rond', Ca apele ci I,r/I, "1' 11/1////1/ 1111/111111,
al~e~;stă' sti\.lger~, a c6\ril~!tel.of - d~că' nu, i'n pri'IT\.ă' ihs'tanţă, o
şi-apoi sul> ('1 ""'1'/11 I,IIIIII///(II/iI,,/
atenuare a "conlururil,oi"" Ior, a ind'ivEduaHtăţii lor ca' nume mar- izvor se I!'t(' /11 111/'1 II, 1 1'/11 111111/
când ruptuta şi distanţa de Tqt ro~;fire" în şoaptă, prin C&.:-2
cuvântul ,ti,nde ,sa ?~ cpnfunrle' ,cuc~vintele, într-un corrtinuurn
Si~tW:: )nt,r-:un =.tatapza'r;t ce, le. ~rro~~el prirl scJlderei:! ,y?di, de c;aîn toată ?,IJL'/'II 11/1 1 III'" 1'1' 1 I'ţ' l' IlIlplll1(' şi {Î/:.,l este
tăcet e, dar 11u mai puţin, in al doifaa l'a'nd, de cantec. Poetul ~şi domlr::an.ta o~seste (( 1)/' IJ 11 lUi 111'1' /11111111 1 IlI' ptl('(1 ('n "singlir,

,.,stinge(' :cU\ii'11telenu atât pentru a t?.ţea, cât pentru a refa'ce să nem~a,rţl,t" nellltrc'rlll,)! IlOl II 1111111' II, I'fllillll' '11./1111111/\111(';, un ei co-
c~nte,: eliberându-Ie de blestemul sepaţ'aţ~ei. "MântLlirea"i lbi; nu munităti Ideale, chl v ill'IIII, III ill III /1111111, ,,"/11'011\1 do minuni a
Ipfli poate fi :,ăz'qt,ă atunci .- Cl,.l\'11 s-a' spus - in: (saq numar în) lumii",comunitat u 'II'" 1 ,1'11(1/11 11 1'/11 11'1/11' /.1(' ('~ conttnultatca (1

întoarcerea lor "în sănul tă'c~tii. dfntâr'' ca să şe "s1'âtşit'asCă ~il faţă ele vremurile : '111'1.1'1, IIt; rll' II \1 II'iI'l III' pl' el alta, coexis-
Iinţştea din ,c&re, o'dfjţa s-au ;c;~mi~-n)t,n.$Îâtş~t\Ji lor ,e, di'in.phtrivil. tenţ!l . armo.ni?ascl II 1111'1 l' 11111/' 1" /1"1'1' 1 ,1 ructur. cosmică, prin
în cântecul reint~gi'idor, cagaqi;J şa
restrtuie:ftinţei plen'itutl.hlea Glia depăşirea Iimi tclor III llv >ti II "111(11
1 nume, " •111 t-;('11 ill 1'1, l'lillli
f'ara, ce
'1' Il' 1 p(l(\~II()1' 's,te iarăsi o
111111 '1 l' nd vorbesc, cuvântul
. ",
tară
,,~iua. dintăi", ~.J~~?ce ~~;i~pu'~'e ~.:~te!;"c(ni.tp1Ui~a'tea ilŢ1f\nel,1ta.' qi~l.~,~;~:e
tacere -, cuvânt -:- cântec, ,schglil.a, 111 care ântecul nu El '<l'l\c~"l"a lor nu înseamrul Iz li 11'1' I /'11111"11'1"11111 oii. nat de Totalitate roi
decât un anonimatail" cuv~n.ţUţQ.i"2. {) asemenea dep.ă>~ire a" CU:... marcr:ează dimpotrt I (J 'lItl tI"l 1 1,1., 1'" unitatea primă a li.l~li~.
<Cl'! tac.erea °
;1r"IIIOI', 1)11 1II'I·f'.I; "vol'bind, sunt muti". Ca şi in
1 Şt. Aug. Doinaş, Poetica lui L:rPe'i!eJ,iI. 13lâ;1JOi, 'mi f),JpJ. ~~t.,p; 17. Bioqraîi e, verbul plli'llr' Il It' 1111 il 11\ 1"Y'Jl.lţi1.l1 matricial extins din-
coace de praţ{ltl ('/'1' 11\11111. 11(' I r OIIL i.levt:'rl'j -- rt(iril'a\1 ard -
c Ştefan Borbely, Note la poezia lui Lucian Bl'§ligii~' î,n FJchiuiox, 197"7.,,m-_
8-9, p. 12
câ~tec:. "cf:i.nteÎl1cJ, ," 1111 II/II' (' 11/1 grnj pleri'ddt de mirlii':'Hi€'Ve:i:'!a
.Jimbajului p"l"adl 'lw,II 11\ 1111'/P'I'ItZli ustîel perfect ltltii'Hve:rsut
 Şi, la fel ca în Aut;p~Ttnl?,t·/.Ll .din Nebiinuliclc u'e)} Il, PI'(', '
i

" 111,11111,111111\: căntul poetrc , primeşte virtuţi restauratoare, Te~ 'zăpezii făpturii" primează in raport cu rostir en (,i, J lill. tilll'l 1
l' II 1111t 'i" cuvăritului care; -ooincident- cu fiinta, trimite in acelaşi ~ântului de a se' Identifica fiinţei îşi găse~',:e Impl inirt-u, 01 il,
I ilHI' 1<1'structura unificatoare. Găsim aici evidente ecouri, .din paradoxală, în disparitia sa, în substituir ea sa pri Il obi ictul ill' 1', \
Tomanticiig'ermani, mari: cultivatoni ai, principiului analogiei şi care ar fi trebuit să-I numească: "Ei tac ca roua. Ca sămăntn. (':1 II I
,-Y'(J)l'eluat,' la răndul lor, 'numeroase idei de circulaţie in .epoci 'dor". Metafore ale purităţii şi potentialitătii, suger;lncl ~,if). i uh
anter ioare. Un Hamann; '"Magul Nordului", scria de exemplu cii: zervă a poetului nostru faţă de verbul care ar pu ton dcvcn i
,,'V;}rsta de aur ele la inceputuri il fost vârsta când omenirea vorbea factor de separaţie. Dar, lucru important, tăcerea făpturl! ('('
hl'nba' sa' rnaternăxadică poezia, anterioară prozei".'. După el -- dispensează de cuvânt nu e o tăcere-neant; ea semnifica ;,
cum îl rezumă Albert Begum -",misiunea poeziei este de a recrea spaţiul pur unde se poate auzi ceea ce Blaga va numi în altrl P,I I
~ir;~bajul· dintăi, de a" restitui pe de-a-ntrcgul contemplarea uimită "cântecul făpturii". Tăcerea eîncă o dată premergătoaro (';Î 1 '
şi prima prezenţă il lucrurtlcr'<. francezul Saint-Mar tin nu 'gândise eului, ea se prelungeşte în sunetul care e identitate cu Fiinţa. V,/11i
<."LEel: afirmând că "toate tind către unitatca din care au ieşit", poeţii tac "ca apele ... ce umblă subt ogor", tot oi. sftn:şcs" )11
f'l punea cuvântul poetic în analogie cu Cuvântul originar, derniurn, invăluirea cân tecului universal, devenind ei înşişi cântare: "şi-a"ni.
;:;1 considera muzica în stare să redea sentimentul unităţii originare sub căntecul privighitorilor / izvor se fac în rarişte, izvor s91 ",
~:.: Iumii-'. Il
Tăcere, cuvânt, cântec: iată deci o constelaţie simbolică În rr-
În slujba "graiului pierdut demult" (aşa cum pierdut e înţelesul componentele căreia se stabileşte o permanentă şi intimă leg;}, lll,'
ce se cere redescoperit, al FunElor), poeţii lui Blaga refuză su- în spaţiul liric al lui Lucian Blaga. Ea corespunde, într-CI Jcrf\~,":1
nctul sau cuvântul despărţitor, respingând totodată "competiţia" simetrie, dublei deschideri a eului poetic spre spatiul originar
prm care verbul ar deveni un instrument al afirrnării individuale nostalgie a "stării dumnezeieşti" a increatului, ori năzulntă ,~, ,
impotri va Totului anonim: "Prin, sunet şi cuvânt s-ar despărţi, se- restaura, în lumea croatului, figura pură a "coroloi ci-::- m.n: '."
trc:c. I Îşi sunt asemenea prin ceea ce nu .spun". Asemenea versuri iniţiale, Subiectul uman, apăsat de constiinta individuatiei, C ,'('
;S',~ot din nou în relief, în aceeaşi perspectivă a nostalgiei originilor, prezentat, analogic, în spaţiul limbajului, prin cuvânt: cuv •.înt (','1','
obsesia blagiană a culnncului .În esenţă incomunicabil: ceea ce pri- -desparto, cuvânt-nume şi lacrimă, 'cuvânt ca origine sau CC~)'.l ·11
mează e trăirca, sufletul inanalizabil. Poeţii "vin şi trec" mereu faptei vinovate pentru că indivjdualizează doar Iragmcntc ,11('
"pe drumul inimii", iar această experienţă Iăun trică se lasă greu Totului, pentru că marchează participarea la universala alien..«:
exprimată. Ea transpare abia, in "traducerea" ,care e poezia, apro- Dar şi cuvânt ce se neagă de două ori - fie pentru a reface ;m:'
ximare îrrcuvin.te a căntecului tăcut. din strătundurile fiinţei, cum logic muienia stării embrion are (şi atunci tăcerea este izcmorf.i-. 'li
TtC-O spune sipoemul-definitie Stitiuitorui: somnul care stinge gâThdul şi "aventurile în cari veşnic recazi'».
fie pentru a se depăşi în câniecul anonim ori pentru a se lăsa .1
Chiar şi atuncicănâ scriu stihuri oriqinale locuit de ]Jrezenţele cântătoare ale lucrurilor (şi atunci cuvântul !"

7l1i fac decât să tăLmăcesc stinge în gura rostitorului care cântă). in cazul, dintăi cea C,'1'I'
.'Aşa găsesc cii e cu caic. trece în prim plan este ipostaza eului ca "prie~.en al adâncului, .
Nicnuii astfel stiliul. aTe un temei. tovarăş al Iinistci" jucând "peste fapte", a celui care îşi pleacă "În
',' să se-m.plinească şi să fie floare. fântână qârui şi cEvânt", ori preferă să-şi întârnpino semenii "mu!:
" Traducîi1totdeemrw. Traduc şi '01.1 ochii închişi". (Un poem postum, precum Câniecui somnullli,
in limba Tomdnească pune dealtfel în directă legătură abandonul în Totul cosmic, 3:1 Î.-
'un cântec: lJe care:> inima mea hilarea individualităţii, Cl1 uitarea 'cuvântului: "Plăcut c somnul
=! .sţnme 'îngânatsuav; în l-imrba ei. lângă o apă ce curge, I lângă apa ce vede totul dar amintiri ni
" I are, / plăcut e semnul în care / uiţi, de tine ca, de-un cuvânt":
uitare de sine ce se întâlneşte, pe alt plan, - cum s-a mai ob-
\ C;t Al bert Beg~lin, Sl!fl~t1t~ romantic şi uisul, Ed, Univers 1970, p .. 85.
servat '- cu obsesia anonimatului, a pierderii, ca "unul dintre
~.,4,;'-Beguin, O/?:, cit:,' .p., 8'(:, ,',
mulţi", in colcctivitatea fr aternă a omenirii). În cazul al doilea,
,d~f!icl., p.,il4. " ':',;

'f97
'196
 elin ce ii răsprrnde comunicacea
III de'!ilJ.'ină."OS- ,nuanţei. Cil('! 111 I '11"\ c I aceeaşi ate-
I I itlc şi toate elementele cosmosuhui: cuvântul nuare-retragor \ I
Iti••" I II,' I 1'11t1ţ i, poetul devine asemeni zeului căntăret care tati că - pen LI' 1 I
,,1 IL II' unu-n vânt fiinţa toată" (v . Unde 1.L1J, cântec este). ori, fr~gmente, ori ,,"II
rI IIlllol!'! 11, rostirea îi apare zadarnică atâ-ta, timp cât în miezul
jll('(,!'11 sul se face auzit murmurul lucrurilor'. Poemul Ulise, QUl1ă-
III1'l, transmite exemplar această reticientă în faţa verbului, CO'Ill-'
pcnsată de, cântecul universal:

Nu aştepta păţanii
Să izvodesc, alese,
deşartă născocire
e vorba ce se ţese,

Dar pe liman, ce binc-i

să stăm în nec'Uvânt,
şi, fără de-amintire
ŞI ca de subt pământ,
s-uuz, în ce tăcere
cu ztzrnzere de Toi,
jrumseţea şi Cl1. moartea
111.creazăpeste noi,

Î'n timp ce, în Alean, cântecul cel mai din adânc al făpturii
este preluat de un element exterior, ca o prelungire şi amplificare
a spaţiului său de rezonanţă, până la totala substituire a eului Noi. su,dl'/I1 "1111' ,1 I "'1'/'"
(Situaţie inversă faţă de cea exprimată în Linişte, unde receptaculul sll.b qi!« /1"11'1'" "
oulut vprimea pasiv, precum o plantă sevele ascunse ale părnăn- noi ,~II1/II'''1 11",/1.1 "'1111','
tul ui, căn tecul generaţiilor trecute): pe la 710/'// III /" ,

Din înalt îmi ţine norul

lung, ah, lung, ison profund.

In cll.treierul prin spaţii

cere-ti altele răspund,
cântă el, ce Îl,1 neştire
mie însumi eu mi-ascund.

De la "uiţi de tine ca de-un cuvânt(', din Cântecui somnului, la

"Pe spate întins, I Mii-ruiuplec cuvântul celor văzute s-ascult; f
Mă deschid cerului 1 de-aici şi până departe'' (Vară în, jurul ce-
tăţii), schimbarea atitudinii apare astfel ca fiind doar de ordinul 1 Mire :1 1':1111111', \ 1" ,/, III. 111111'/111, 1"/1, Ulllv 'I'S, .Buc., ,1978, p.58 ..

J98 IIII I
 (" 1111'1'1111" 1 II 1 II!! LIrivorsale ",cuvintele seacă" - aşa cum :se . acum: I unul într mulţt / şi mă scutur de mine însumi ! ca uni
" 11111 WIi II\1 .1 III .ur poetului cântă reţi al "marii trecerr" din Bie- câne ce-a ieşit dintr-un 1'1111bl stemat". ,\Boala(' marchează o soli-
1/1'1//1" III I lIn sfârşirea" pe care-el o "sporeşte(', taina cu care daritate în suferinţă, 1 ( lli fundal apocaliptic ("Piezişe cad la-
.r- ('dlll III III, ("Sporim nesfârşirea / C-Un cântec, c-o taină"), cir'~ crimi din veac. / Inv (' ('II " mne uitare şi leac"), pe când celălalt
('lllllHtTlu un orizont al morţii. Mesajul "cântăreţilor bolnavi" nu anonimat nu neagă mrpllnlr '( individualităţii, ci doar o subor-
"fi,le o "bunăvestire" decât, poate, în măsura în care 'anunţă eli- donează Totului, ÎI LI' ) 1'" ip rată geometrie a "corolei de mi-
b rarea de suferinţa individuatiei, ca în religiile orrentale: nuni". Cântec clegia , pC' ti parte, - cântec-imn, pe de alta.
Îndeosebi acest il 111'111/1 domină, cum am văzut, ultima etapă
Străbatem aniurquri a creaţiei lirice a lui Hin (01, 1 i,t logia limbajului poetic cornpor-
cu crini albi în gură. tând o evoluţie şi d('zvollnr analoaga cu celelalte nivele ale
Inchidem în noi un viziunii. Miscar il rru i rcmtoarcert'', reluarea ciclului exis-
sfârşit su.b armură. tenţial urmâ{ld pur ruortulut "tr' 'L ţii metafizice" se reflectă şi în
planul constelaţi i slmh: 1/('1' il tac rii, cuixiniului şi câmiecuiui ..
"Schimbarea zodi i' li! 11111 ~ilt I II N bănuitele trepte înseamnă şi re-o
Rănile "deschise subt haină" pot deveni atunci "izvoare" de 11 vi m a "sălbătăciei"
găsirea "pierit 101' 11111111'1elin făpturii în-
cântec eliberator, aşa cum, în Bunătate toamna, "boala(( poate fi străinate, întoan r il II ,,1' 1l,1('l'lll ncrnăsurat". "Sporeşte-ţi cântarea
echivalată cu o "minune". Căci, distrugând limitele făpturii, ea o precum se cuvine" 'oi' II1dl'II111111lpo tul în Monolog-ul aceleiaşi
pregăteşte pentru întoarcerea în matca începuturilor, acolo, unde cărţi -- dând o 1'('111(,1 111'11ve '/1ii lamentaţii din Tăgăduiri -
orice separaţie este învinsă:
"Nici un cântec nu 11111IIIdl',IIIII1I1 / :,)(1 fiu încă o dată". Şi dacă în
'1 Biografia din 1,(1'1I<11/ ,'/(111111111111 111111("1apărea ca o II'cântare(' mal.
o minune e câteodată boala,
mult în virtutca 1I11('I ,,1 jllIII'P\ cI(' sin, a unei voinţe a Iascinatiei,
Pătmnse de duh
ea devine ac irn eu IItl"V Il il, !l1'!III'11 S ibicctul uman regenerat prin
feţele-Şi lungesc ceara,
puterea iubirii, 1111 11111 l' il ,,('/lI1(.'e 'Il făpturii". Patria poetului
dar nimeni nu mai caută vindecare,
"mut ca o le !J[ltl II' 'II' II 1111'11'II /1 ca să folosim expresia unui
Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările.
Rilke - într-o ••Il:111'11' I 1 I I il", lin I fiecare lucru e preschimbat
Toamna toţi oamenii incap laolaltă.
în "inim a n VilZ1I1 il, 1 1('1 1 (1 III ti 111Wi o inimă văzută, bătând în
ecou cu a omulul. Iiilii III 111I1I r-seritializat, care şi-a depăşit
De aceea, îngerii apocaliptici pot cânta moartea ca pe o apo- limitele d I \1111( 1'1'111111 Jtlll JI'UII'II il .intra în rezonanţă cu toate'
teoză, victorie a "duhului" (sufletului) unificator: "Porţile pămân- cuvintele, !;ii ltl('I'/I .III 11///11/11, ('('Iliv'llenţa simili-rnagică a fost
tului s-au deschis. / Daţi-vă mâinile pentru sfârşit: ! îngeri au restabilita, 11(' I Il III' 1 I 1 Iri tI.I il Iăpturii, cum este "fata fru-
cântat toată noaptea, / prin păduri au cântat toată noaptea / că moasă", poalu 1'1 1I1111jII II illlllL 1:1"liului(', supremă întrupare a
bunătatea e moarte'. Nu altceva înseamnă nici acel cântec care. Logosului al '1lIIIIil' II 1111IIIll ti,
în "ziua din urmă.,. s-a iscat în larg, / mare şi tainic în larg", Lumii r Ullllolll\ III 1'1'111111 ,1 ()I'I,finară a "corolei de minuni"
din Taina initiatului. "Fără obraz, fără nume", boala tristetii meta- îi corespund ('1111/1'('11(, "III pili .1 cuvintolor reactualizând lim-
fizice a putut fi interpretată, şi pe drept cuvânt ca "o substanţă bajul adamic a l 111'111111111111111/1111(' I -spărtitoare, dând relief lu-
străină (ce) trebuie să se insinueze universului pentru a descoperi, crurilor însă ('OII il'l ,llilll 1" III 'PilPul aceleiaşi unităţi. "Câte-
în suferinţa lui, esenţialitatea fiintei", "unitate.a esenţială opusă stele - atătca inlru / 1 II III p,I(1I IH'Il1.r l mine" - spunea Pleiada
diversităţii lucrurilor, fiinţa în fata Tiintândululv.! însă o asemenea din Nebănuit l(' 1I'I'/lIl 1,11 1 l' 'are, transferată în planul
întoarcere, prin distrugere, la esenţa anonimă nu credem că poate limbajului-cân. '(" () 1II 1 I111 111i1111flllI"l 11. a este versuri din poezia'
fi pusă pe acelaşi plan cuaspiraţia mărturisită într-o poezie ca Am postumă Nu SI/.1/.I, ,//1111/1 ,,11111I II ti, li' SI un cuvinte, / pe pământ
'înţeles păcatul ce apasă peste casa mea:' "Altfel mă iubesc de-o să nu fiu sin III''', l lu 1111 III n' III' II'" • primă astfel, amintind,
în linii mari, 1\ ('01',,1 1IIiIiIItI'o/11i 11111"ilbniz, în care, păstrându-şi
1 Ştefan Borbely, art: cit., p. 34. individualitat ti It'pl II Il tii 1111,",domll splrjtualif mărturiseau Q•

'200 ." I
 II 11'1 ti
, 1I11l\JIlII '1 celei mai perfecte dintre lumi, - oti.de ",wonul Versucils- fun,al l'I""llt pr u pul n
cititor a spaţiului ,,1SjîlÎitirii"., III
!II' l' -r înfrăţite" al lucrurilor înalte, măreţe ca în prima zi, din in acest sens, sugerând chiar precarttatea cuvântul li, L'II 111 '.1 111'
Ilnalul lui Faust. Reveria intirnitătii secur izante, a proximitătii lu- rezolvată dintre realitatea dramatjeă şi, năzuintu r 11 1'110 I l' I
crurilor, pe care am putut-o degaja la nivelul "figurilor spaţiului", reveriei:
îşi are complementul În "murmurul de neam cântăret" al Eutopiei
ori în "gureşul şi obştescul descânt" evocator de vărste edenice. Ti-a mai rămas în 1Lrechi' v)reun ciwqnh?
"Cuvântul celor văzute", altădată semn al allenării de Unitate, e De la b(~s71tulsângeltLi Sp1W
ascultat acum ea Işi cântec, căci 'in el se unifică toate cuvintele, întoQa'ce-ţi snfletul' către perete
el e o pars pro toto, un exponent, dacă ne putem exprima aşa, al şi tac rima către apus.
universului imnic.
Dar, înduplecăndu-se să asculte Cuvântul lucrurilor, poetul in-
Regăsind însă "cân1tecul făpturii" şi poezia 'ca laudă a lu .rurl-
troduc-e îrt discursul liric o metaforă esenţială, de restrânsă cir-
lor, Blaga arată a fi reuşit să-şi rotunjească deplin viziunca mi
culaţie în universul său, dacă o privim în sine, însă prezentă difuz tică şi la nivelul meditaţiei despre poezie prin poezie. Naşt '1" li
în întregul operei: este metafora cărţii. Postuma Vară în jurul ce- cuvântului, suferinţă Inşi pentru cuvânt, moarte şi transfigurnr
tăţii, din care am citat, o plasează într-o relaţie de natură să arunce
a verbului - sunt, C1.'1mam văzut, reperele 'Între care se. I
o lumină reveletoare asupra ansamblului viziunii blagiene a IIm- făşoară aici demersul liric.
'bajului. Reluând poemul, citim:
Intrat în lume sub semnul numelui înlăcrimat, poetul Îşi mur-
... Pe spate întins
turisea fundamentala apartenenţă la un univers al limb ju-
mă-nduplec cuvântul celor văzute s-ascult.
.Iui, asupra căruia apasă umbra şi stigmatul înstrăinărri:
Mă deschid cerului
Sat al meu ce pOl'ţi în nume
de-aici şi până departe.
Orice ,gând, altul, mă ocoleşte.
sicnetele la crimei,
la chemări adânci de mume
Numai un vânt, care nu citeşte,
în cea noapte te-am ales
numai vântul mă răsfoieşte
ca prag de lume
ca pe o carte.
şi potecă patimei,

Poetul - carte deschisă spre cer, spaţiu al semnelor care sunt,

integrat în lumea semnelor care sunt. Carte trăită, iar nu citită,
carte care, tocmai pentru că e una cu lumea, nu mai are nevoie
de distanta Iectur ii. Identitatea cu universul runic - el Tnsusi o
carte - .s-a realizat. Eul redevino pur receptacul al cuvint~lor
impăcate in comuniunea Cuvântului, a căntecului, aşa cum altă-
dată, în universul lui Pan, se abandona, "fără dorinti, fără mus-
trări, fără căinti", cârrtecului din afară, în care simţea că sufletul
Lancrăm, satul natal al poetului, aminteşte desigur, prin su-
n.etele sale, de lacrimă, dat' cuaţia simbolică în care 'se situează
spaţiul genetic are implicatii cu muht mai profunde: Laneriim. e
lacrimă pentru 'că e mume, p ntru că, odată trecut pragul lumii,
făptura pătrunde în teritori ul numelui. Iar de' a-ici înainte eveni-
mentele existenţiale vor ./ii mascate în adâncime de' tensiunile şi
dramele pe care le impli această condiţie înstrăinată a cuvăn-
.ă

său renaste.
Distanta faţă de celălalt poem al eărţii, de la sfârşitul Laudei
somnului, e semnificativă. "Frate, o boală Învinsă ţi se pare orice
carte" - Se spunea în acea Încheiere - temporară, fragilă vic-
torie a rostirii poetica, efemeră întrupare a "tain.ei trăi te", în
"basmul sângelui spus", Săvârsindu-si lucrarea, poetul se mai putea
întreba dacă venbal său o diÎlp>â fasC!ÎoIlGl:nt, deschizând- un orjzont
al "poVieşftif",riu-s-a r:isipi,t cutotul,â'Q>,wt-ă cu :pă!răsirea' de eătse
tului - nume, - nostalgic ' întoarcerii în tăcere, reverie a trans-
figurării în cântec.
Schema mitică a paradi ului pierdut, conjugată cu aceea a eter-
nei reîntoarceri modelează şi aceste relaţii. Lum:e şi' 71/ume, Mume
şi 'Tune sunt elementele car , straniu reuni te' de .aceeaşi plasmă
sonoră, decid -cu privire la natura meditaţi-ei blagiene asupra Iim-
-bajulni. Şi îndeosebi două dl~ntr,ee'le;sitl!l(ate la. conjunctia dintre
plannl existenţial 'şi cel al hmbajului ~. MU7'ne şi NU1ne. Nostalgia
 r-

11111111 111111011 ti, ", .paradisiacului sânvmatern, S~ răsfrânge ast-

III III III xlul cel mai expresivvasupra mitologiei cuvăntului vcon- -operă, în care sentimentul trecerii ~i al eCcm ri'tutii lu "'llrlll", '1'
conjugă cu increderea pătirnaşă 'î~ victoria pcru ~1-n'. ţ('I(II', h' \1'
I Lt'lilt.a de Blaga, Intre Nume şi Mume, nu e decât obstacolul unei
sentimentul cu care, scriind un Cant-ec pentru anut 2()OO, po('t,\.1
litere, - fragil, dar cât ,de redutabil totodată! ("între eroare şi
teroare - spunea, înfiorându-ne, Emil Bota - nu este decât: suava :5e şi pregătise să intâmpine Timpul:
literă T((!), Dacă criticului i-ar fi îngăduit să viseze, cum ne în rată
ce roteşte sus -, r
Vulti'l'!tl
bătrănul maestru Bachelard, dar şi o anume psihanaliză dedată
reveriei, am putea reconstitui, în culisele expresiei, o scenă nu va fi etunci de mult apus.
mai puţin semnificativă decât cea ieşită sub reflectoarc: am vedea.
atunci cum "suava" literă N, cu care începe Numele, se constituie ,; Lângă Sibiu, lângă Sibiurpvin: ltml:i, i.·' ,"

ca negaţie a Mumei, am asista la ciudatul proces ce se petrece in Nmnai stcjal'ii VOi' mai. f~ şi-atultci,
însăşi plasma cuvintelor, prln care Numele se coagulează ca n , \
Nu-MIime, Am înţelege şi altfel 'cât de adânc se imprimă în poezia Mai aminti-mă-va ltn trecător
lui Blaga reveria proximitătii, prezentă şi în acest alfabet seu- vreunui străin, sub ceasul lor?
Iundat, în această substanţă sonoră atât de apropiată şi totuşi
'1
despărţită. "Luarea în primire a cuvintelor" de către "MumeI (de} Nu cred să mă vestească cineva,
sub glii'' ar marca atunci această resorbţie a Numelui-negatie în
, ,
. căci basmttl ar incepe-aşa:
sănul Mumei, omogenizare, sugerată şi la nivelul sunetelor, >"~ ",
indistlnctia originară. Şi nu alt inţeles ar primişi uitarea numelui ,",

Pe-aici wnbla şi el şi se-nrorceu mel;e1~!:I

din poemul postum Oglinda din adânc, uitare cu tâlc, intervenind
-(;ontimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. , :':
tocmai în momentul când reapare imaginea "fostelor mume".
Oricum, o asemenea mişcare de regresiune ("regressus ad ute-
rum" - spun istoricii miturilor) primeşte în mod evident la Blag~
semnificaţia traditională a regenerării ciclice, regene are care, 1:,
spaţiul limbajului, "explkă" recuperarea puterii verbului, reface-
rea statutului său de Logos întemeietor, de substanţă a unui lim-
baj "adar..1ic", Intrând într-o ,nouă "zodie", cuvântul omului bla-
gian devine rostire ionică, se depăşeşte ca nume pentru a fi cântec.
sub scrisul poer:ic pot fi descoperite ruinele obârşiilor, eul-carte
deschisă se confundă cu Textul universal.
Dar, rotunjindu-se astfel, răspunzănd, în cele din urmă, ,'111-
burătoarelor, adesea tragicelor întrebări puse existenţei şi lim -2-
jului, Blaga ar putea părea unor spirite fascinate de suprafetcle
"modernităţii", drept un poet prea sigur de sine şi de ver·t}JI său, •..•·i :;1
prea puţin "pro;Jlemati-zanta Nimic mai fals decât o a~emene2
imagine I Căci dacă autorul Nebănuitelor trepte şi al Miraoilei se--
minţe asigură mereu sintaxei sale o limpezime şi o ordine "clasice",
o coerenţă niciodată trădată, el inscrie în inima acestei supreme .j 1 •.-:,: {

clarităţi figura unei sensibilităti şi a unei conştlint-, deschise ma-

rilor frământărj ale omului din secolul nostru, aflat în ruptură
CJ valorile tradiţionale şi obs-edat de-căutarea unor soluţii de re-
echilibrare. Structura mitică a viziunii sale, caracterul emblema-
tic, esenţializat, al universului sau liric fac exemplară această,

204