Generația 60.

Neomodernismul

Curs 6
 Conceptul de generație
 modelul generațional – filieră franceză
T. Vianu: „generație de creație”, preluat de M. Martin în 1969: „nu solidaritate gregară sau
intoleranță juvenilă, ci o atmosferă de emulație artistică, un concurs deschis pentru
promovarea noului și adevăratelor valori” (apud Bodiu, 8)
A. Bodiu: o generație se naște din «puncte de ruptură» - „presupun modificări radicale ale
raportului dintre poet și lume, poet și poezie” (Bodiu, 10)
 Periodizare:
Ion Bogdan Lefter: modernism (1890-1947) – proletcultism (1948-1960/1965) – neo-modernism
(1960/1965-1980) – postmodernism (1980-azi)
A. Bodiu: generația pierdută – proletcultismul – șaizecismul – optzecismul
Gen. 60 = „centru vital al literaturii postbelice” (Simuț, 287), „generația salvatoare a literaturii
române contemporane” (Simuț, 288)
- La debut nu există o solidaritate de grup sau o unitate de program estetic cum vom vedea la optzeci ști
- Mircea Martin, 1969, Generație și creație: generația = „o ficțiune necesară” (în Avertisment, Generație și crea ție, EPL,
1969, p. 5, apud Pop, 10)
- Ion Pop, Poezia unei generații, 1973: generația = stare de spirit, rezultat al unei experien țe existen țiale asemănătoare
(experiența războiului și a transformării radicale după 1950), identificată ca „lupta cu iner ția”
- precauție: conceptul de „generație” poate impune simplificarea direcțiilor abordate de scriitori; reticența poeților față
de această uniformizare, ex. Ana Blandiana – nu un grup cu trăsături și caracteristici comune, ci „o efervescen ță
poetică, divergentă, complex, unde fiecare î și reprezintă propria direc ție” (apud Pop, 9)
 Context politic și cultural
 1958 – retragerea trupelor sovietice din România
 1960 – congres al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.) – se trece la o nouă etapă,
desăvârșirea construcției socialismului
 1964 Declarația din aprilie – începutul desprinderii oficiale de sub tutela URSS; în
Declarație se proclamă interesul național al României, colaborarea cu statele din
blocul comunist trebuie făcută urmând principiile independenței și egalității în drepturi,
se afirmă dreptul României de a colabora cu țările capitaliste pe baza avantajului
reciproc
 1965 moare Gh. Gheorghiu Dej, succesor este N. Ceaușescu
- 1965, discurs N. Ceaușescu la Congresul IX al PCR – cu referire la literatură:
Necesitatea diversității stilurilor și individualitatea artistului este recunoscută
- – consecințele apreciate de Ion Simuț: libertatea de creație moderat controlată și
conectarea la spațiul cultural euro-atlantic au fost foarte importante, și deși în 1971,
după vizita în China și Coreea de Nord Ceaușescu a încercat o re-stalinizare a
culturii, partidul nu a mai reușit să controleze ideologic cultura la nivelul din perioada
proletcultismului
 Context politic și cultural
 perioada „dezghețului ideologic” – „anii micii liberalizări 1964-1971” (E. Negrici) sau
„etapa liberalizării perverse” (I. Simuț), anii „relativei liberalizări”. Istoricul Vlad
Georgescu propune termenul de „destindere”.
 „în profunzime, regimul politic rămâne unul opresiv, chiar dacă nu sinistru represiv, ca
în etapele anterioare. Partidul unic, cenzura, securitatea sunt institu ții care nu și-au
modificat obiectivele fundamentale, doar și-au îmblânzit sau și-au camuflat
procedurile.” (Simuț, 244)
 „singurele condiții pe care le puneau autoritățile erau legate de tema religioasă și de
atitudinea pesimistă” (Negrici, 2010: 28): raportarea directă la divin, la regim, ariile
semantice ale bolii, morții, suferinței, degradării
 Context cultural
Estetismul: M. Martin, „Despre estetismul socialist”, România literară,
nr. 23/2004
o criteriul estetic devine dominant, înaintea celui ideologic, „emancipare a
lumii literare de sub apăsarea ideologicului”;
o recunoașterea specificității domeniului literaturii, inclusiv a criticii literare;
criteriul competenței (specialiști, nu ideologi);
o agentul dezideologizării: criteriul estetic
o Fugă de politic – nonangajarea politică devine o atitudine politică
o Poezia, genul cel mai liber
o Sf. 60 – sf. 80 – autonomia esteticului; esteticul devine mod de existență

Evazionism, estetism, formalism: V. Nemoianu – persecuție din cauza

principiului utilitarist invocat de factorul politic (Simuț, 349)
Prezența generației 60 în câmpul literaturii:

„Poeții generației 60 au stimulat afirmarea sau reafirmarea poeților din generația

războiului: Ștefan Aug. Doinaș, Ion Caraion, Gellu Naum, dar și pe a celor dintr-o
generație intermediară recuperată: A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre
Stoica, Florin Mugur – care au publicat înaintea șaizeciștilor, dar au devenit mai
interesanți după 1965. Tot din urmă vin și Leonid Dimov sau Mircea Ivănescu, care se
afirmă spectaculos simultan cu șaizeciștii. Emulația crea o atmosferă efervescentă de
creație – iar acest lucru era datorat în primul rând vitalității creatoare a șaizeci știlor. Să
nu împingem toate meritele în seama conjuncturii favorabile!” (Simuț, 289)
- Și N. Manolescu despre gen 60 din introducerea la antologia Literatura română
modernă, de la G. Bacovia la Emil Botta, 1968, retrasă imediat din librării – în anii 60
toate vârstele poeziei române coexistă – vinovat este timpul istoric
Bibliografie selectivă
Bodiu, Andrei, Direcția 80 în poezia română, Paralela 45, 2000
Dobrescu, Caius, Modernitatea ultimă, Univers, 1998
Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, vol. I, Poezia, Editura Aula, 2001
Martin, Mircea, Generaţie şi creaţie, E.P.L., 1969
Mincu, Marin, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea, Pontica, 2007
Negrici Eugen, Literatura română sub comunism, 1948-1964, Cartea Românească, 2010
Simion, Eugen, Scriitori români de azi, I, Editura Cartea Românească, 1978
Simuț, Ion, Literaturile române postbelice, Editura Școala Ardeleană, Cluj, 2017