Saptamana 6: Marxismul si teoria critica

 Teoria marxistă urmărește o înțelegere critică a capitalismului ca mod istoric particular de

organizare a vieții sociale și că această formă de organizare socială implică aspecte politice,
culturale și economice care trebuie înțelese ca un ansamblu dinamic de relatii sociale nu neaparat
cuprinse in limitele teritoriale ale statelor nationale.
 Marxismul poate fi deosebit de fundamental atât de tradiția liberală, cât și de cea realistă.
Liberalismul își construiește în general viziunea asupra realității sociale în termeni de indivizi
care își urmăresc interesul personal.
 Privite din perspectiva teoriei marxiste, atât liberalismul, cât și realismul (și variantele lor neo)
sunt profund limitate și limitative, pentru că fiecare își ia ca premisă o lume de actori sociali
preconstituiți (fie indivizi interesați de sine, fie state care caută securitate) și, prin urmare, este
incapabil să înțeleagă procesele sociale prin care aceste tipuri de actori au fost construiți istoric și
neagă implicit posibilitățile pentru lumi posibile alternative care ar putea fi latente în cadrul
acelor procese de autoproducție socială. În plus față de ochiurile analitice pe care aceasta le
implică, presupozițiile liberalismului și realismului sunt expuse ca întruchipând angajamente
politice care au un efect profund conservator.
 Cadrul dialectic al relațiilor în proces al lui Marx are, de asemenea, implicații importante pentru
modurile în care gândim despre politică, libertate și lipsă de libertate. Înțelese în mod tradițional
în termeni de procese de guvernare cu autoritate (bazate pe un monopol oficial al mijloacelor de
constrângere) sau de alocare cu autoritate a valorilor (cine primește ce etc.), dintr-o perspectivă
marxiană, aceste înțelegeri ale politicii par remarcabil de limitate.
 În contextul unei viziuni dialectice asupra istoriei, politica apare ca o luptă asupra proceselor de
autoproducție socială, a capacității de a conduce acele procese într-o direcție sau alta și astfel de a
modela tipul de lume în care vom trăi și tipurile de persoane care vom deveni în acea lume.
Politica, pe scurt, se referă la viitoarele lumi posibile. Iar libertatea poate fi înțeleasă în mod
corespunzător în termeni de autodeterminare socială - capacitatea noastră colectivă de a ne
modela pe noi înșine și lumea noastră
 capitalismul a reprezentat o formă de viață socială în care comercializarea a evoluat într-o
asemenea măsură încât munca umană însăși era cumpărată și vândută pe piață.
 În măsura în care ne înțelegem pe noi înșine ca indivizi izolați, ne confruntăm cu mediul nostru
social nu ca produs social colectiv, ci ca o constrângere obiectivă a alegerilor noastre individuale.
Viața socială devine ceva care ni se întâmplă, mai degrabă decât un mod colectiv de a fi în lume.
Acesta este un exemplu de perspectivă critică puternică derivată din teoria marxiană: în măsura în
care oamenii înțeleg relațiile sociale existente ca fiind naturale, necesare și universale, ei sunt
împiedicați să caute posibilități de transformare, excluși să-și imagineze producția socială de lumi
posibile alternative. Pe scurt, ei pot abdica de la puterile lor colective de auto-producție sociala
 Printre cele mai influente contribuții ale tradiției marxiste la studiul politicii mondiale au fost cele
care vizează teoretizarea ierarhiilor globale de putere și bogăție, inclusiv teoriile imperialismului.
 O abordare critică gramsciană a politicii globale ar avea apoi o perspectivă relațională, orientată
pe proces și ar căuta să arate modul în care forțele sociale (clase, mișcări sociale etc.), statele și
ordinele mondiale sunt legate între ele în constelații particulare de structuri istorice. S-ar întreba
cu privire la modalitățile în care acele structuri istorice – care implică aspecte politice, culturale și
economice – au fost produse social, modurile în care ele împuternicesc în mod diferențial
 diferitele tipuri de agenți sociali și tipurile de rezistențe pe care le generează acele relații de
putere.
 Marxismul nu este preocupat doar de economie, nici de relațiile interne. Mai degrabă urmărește o
înțelegere critică a capitalismului ca un mod istoric particular de organizare a vieții sociale, unul
care implică relații și practici politice și culturale, precum și economice, care nu a fost niciodată
susținută în limitele statelor teritoriale și care are implicații cruciale. pentru procesele de
autoproducție socială la scară de la locul de muncă și gospodărie până la ordinea globală.