Modul de reprezentare a puterii

in societatile arhaice

Universul in care traim, spatiul inconjurator se manifesta, odata la nivel macro prin
raportarea la unele forte exterioare care au fost mai mult sau mai putin cuprinse si intelese de
dimensiunea intelectuala a omului, si pe de alta parte prin instinctual natural de a ne rezuma la
palpabil, la lucrurile pe care le putem imagina si in final intelege. Din punctul meu de vedere,
viata de zi cu zi a unei persoane se desfasoara prin observarea de tipare, regularitati sau
contradictii care pot fi asociate cunoasterii ca instrument de a distinge intre aspectele naturale si
cele conventionale ale vietii umane. In acest context, un concept care a stat la baza ordinii sau
dezordinii sociale este puterea. Pentru a intelege fundamentele teoretice cat si repercusiunile
acesteia in plan comunitar, trebuie identificate principalele forme de manifestare ale acesteia cat
si legaturile conexe cu altii agenti care au favorizat functionarea, evolutia sau involutia
intinderilor acaparate de oameni. Thomas Hobbes, in lucrarea Leviathanul afirma: ,,Consider, de
la inceput, ca fiind caracteristica intregului neam omenesc, tendinta catre putere, care nu
inceteaza decat dupa moarte”. 1 Prin urmare, puterea reprezinta un sistem complex de elemente
simbolice si institutionale, a carui orizont de manifestare nu isi are granitele clar definite, putand
actiona in diferite forme si organizari sociale.

Pentru a rezolva asemenea dileme, o serie de autori, au incercat sa delimiteze societatile

politice specifice istoriei Occidentale de comunitatile arhaice, sa ofere un studiu comparativ intre
doua teorii ale autoritatii diametral opuse. In primul rand, trebuie precizat faptul ca cercetarea
societatilor primitive tine de competentele antropologiei politice. Incertitudinea fundamentala
conform careia puterea caracterizeaza doar sistemele sociale moderne sistematizate, a
determinat obiectivele generale ale disciplinei – descoperirea diverselor practici sau institutii
care participa la guvernarea tuturor oamenilor, abordarea fenomenelor multicularitatii si
explicarea modului in care parcursul acestor societatii poate duce la edificarea unor entitati
politice concrete. Ca exemplificare, Aristotel, in Politica recunoaste diversitatea, in cadrul
aceleasi specii a popoarelor nomade – crescatori de animale, a popoarelor de vanatori sau a
popoarelor de agricultori. De asemenea, Machiavelli, distinge intre doua tipuri de conducere a
1
Thomas Hobbes, Leviathanul,1651, in lucrarea 50 De idei pe care trebuie sa le cunosti Filosofie, Ben
Dupre, Editura Bucuresti, 2017
4
Georges Balandier, Antropologie politica, Editura Amacord, Timisoara,1998, pg 50
maselor, prefigurand modelele elaborate de Max Weber in sociologia sa politica –
patrimonialismul si sultanismul.

In al doilea rand, pentru a demonstra ca societatile segmentare sunt mult mai

proeminente decat par la prima vedere, scena puterii a fost pusa in ,,joc” de anumiti antropologi
dintre care sunt amintiti : Engels, Smith sau Georges Balandier. Prin demersurile efectuate, s-au
format doua maniere fundamentale de interpretare a grupului – ,,demersul structuralist si
demersul dinamist”2. Primul, proiecteaza lumea si legile sale, pe modele structurale. Politicul este
vazut sub aspectul relatiilor formale, care explica raporturile de putere instaurate intre indivizi si
intre mici colectivitati. Cu toate acestea, criticile asupra unei perspective nu au intarziat sa apara
– structurile eraborate de antropologi sunt intodeauna sisteme statice, fiind ilustrata discrepanta
dintre un model al realitatii caracterizat de coeziune si echilibru si o realitate sociala care poate
fi explicata stiintific printr-o ,,miscare browniana”3 si transpusa la nivel social prin dinamica si
oscilatiile spontane produse de anumiti factori externi.

Pe de alta parte, demersul dinamist se situeaza la polul opus deplasarii ordonate,

propunand o alta directie de abordare a sistemului de putere configurat in aceste microsocietati.
De aceasta data, interventia antropologilor, ia in considerare incompatibilitatile, tensiunile si mai
ales caracterul spontan care se pot produce in mod firesc. Edmund Leach, surprinde, la fel ca in
cazul societatilor moderne, contradictoriul si conflictualul, confruntarea de interese si
competitia. Aici apar doua fenomene tipice comunitatilor traditionale: rebeliunea si ritualul.
Ambele pot fi intalnite in statul african, prima dintre ele afectand relatiile sociale si provocand
neliniste, agitatie intre indivizi, iar cea de-a doua reprezentand o solutie pentru depasirea
infruntarilor si intoarcerea la unitate. Leach a criticat prejudecatile academice si etnocentrismul
anumitor antropologi, care au eliminat sau ignorat anumite date reale si s-au orientat doar spre
societatile stabile. Autorul considera esential redefinirea traiectoriei antropologiei politice
intrucat politicul se defineste mai intai prin confruntarea de interese si competitie. Pozitia
politologului britanic reliefeaza faptul ca nu exista nicio organizare in care regulile sa fie
respectate automat, iar echilibrul este aproximativ. In consecinta, functiile puterii au drept
obiective specific: apararea societatii de propriile slabiciuni, conservarea sau acceptarea acelor
schimbari care sunt in armonie cu principiile guvernante, controlul competitiei intre diverse
grupuri sau aliante pentru orientarea deciziilor colectivitatii in avantajul propriilor interese. O alta
sublinierea importanta este legatura dintre istorie si politica. Din momentul in care societatile nu
mai sunt private ca imobile, inrudirea dintre dinamica sociala si istorie nu mai poate fi contestata.
Gradul constiintei istorice este masurat in functie de gradul de centralizare a puterii politice. Prin
comparatie, in lumea arhaica, singurii aparatori ai valorilor trecutului sunt detinatorii puterii
politice, in timp ce in societatile statale, simtul apartenentei si mostenirea istorica sunt mult mai
vii si mai extinse.
2Georges Balandier, Antropologie politica, Editura Amacord, Timisoara,1998, pg 23
3Wikipedia, Brownian Motion
 In al treilea rand, o contributie semnificativa a antropologiei politice, si poate cea mai
importanta este infatisata prin unirea dintre spatiul arhaic, cel premodern si apoi cel modern.
Intelegerea notiunilor de putere, coercitie si legitimitate trebuie sa porneasca de la formele lor
rudimentare, pentru a avea un parcurs logic, a felului in care ,,puterea politica provoaca
repectarea regulilor pe care se fundamenteaza, o apara impotriva propriilor sale imperfectiuni.”4
De fapt, autoritatea, oricare ar fi aspectele care ii conditioneaza existenta, e recunoscuta in orice
comunitate umana. Atmosfera arhaica este caracterizata de relatii bazate pe rudenie, care la
randul lor formeaza aliante, fiecare luptand pentru apararea sau obtinerea de foloase personale,
lucru care de altfel se intampla si in societatile contemporane. Totusi, nu trebuie concluzionat ca
acest mod de atingere a scopurilor uziteaza in mod necesar de constrangere, ci ca mecanismele
particulare – traditii, practici culturale sau religioase joaca un rol esential in refacerea periodica
a societatii. Puterea de ordin intern capata nuanta si de consolideaza sub presiunea amenintarilor
externe. Daca ea ar fi uniforma sau rectilinie, relevand un echilibru perfect, ar fi menita
distrugerii, motiv pentru care toate proiectele politice care au tinit spre un asemenea ideal au
fost sortite esecului. Intreaga ordine traditionala este stabilita in functie de criterii dobandite:
varsta, sex, situatie genealogica si criterii meritorii precum ocupatia sau statutul. In continuare,
sunt create ierarhii, suprematii sau subordonari; insa indiferent de modelul dupa care este
dirijata colectivitatea, telul titularului autoritatii trebuie sa justifice o stare de securitate si de
prosperitate pentru a evita zdruncinarea din interior a structurilor. Drept exemplu, filosofia
seferiei indiene, in care seful are obligatia de a evidentia in fiecare clipa inocenta functiei sale,
degajeaza acel efect de ,,boomerang”; respectarea indatoririlor de catre cele doua parti –
,,pastorul” si ,,turma” fortifica intregul social. Concomitent, David Easton plaseaza deciziile
politice in unitati sociale foarte diferite cum ar fi: familiile, rudenia sau asociatiile. Grupurile
bazate pe descendenta, numite si lignajere, sunt definite prin prezenta unor simboluri comune
tuturor membrilor si prin opozitia fata de valori deviante. Semnficatia lor politica se refera la
judecatile pentru concilierea disputelor, formarea sistemelor de alianta si delimitarea teritoriala.
Caracterul politic, apare ca atare cu ocazia razboiului, fie se manifesta indirect prin schimburi
matrimoniale, ceremonii. Legaturile interne sunt aidoma cu cele dintr-o societate dezvoltata – se
sprijina pe autoritate si pe o ierarhie care organizeaza ordinea sociala; insa trebuie mentionat ca
acestea se diferentiaza mai putin in functie de amalgamul de grupuri sociale existente si
indeosebi prin multitudinea de nivele ale ascoiatiei. In societatile de acest tip, legea care
determina pozitiile politice este in esenta structura genealogica, iar viata diplomatica este
predominata de fuziuni si scindari, de comportamentul intermitent al coalitiilor. Principala
conditie este inegalitatea, clanurile nu sunt identice din punct de vedere al drepturilor de care se
bucura, rolurile diferite pe care le detin le ofera prestigiu si privilegii eterogene. Desi, puterea se

1
Thomas Hobbes, Leviathanul,1651, in lucrarea 50 De idei pe care trebuie sa le cunosti Filosofie, Ben
Dupre, Editura Bucuresti, 2017
4
Georges Balandier, Antropologie politica, Editura Amacord, Timisoara,1998, pg 50
exercita prin structurile de rudenie, ea nu se consolideaza doar prin acestea, temelia sa fiind
determinata de miscarea raporturilor asimetrice. Simultan, viata politica este difuza, se exprima
mai mult prin intermediul situatiilor create decat prin functionarea unor institutii politice clar
concepute. Drept urmare, este nevoie de elaborarea unor strategii politice pentru a cuceri
anumite pozitii sau pentru a obtine anumite avantaje.

Nu in ultimul rand, antropologia politica a adoptat o serie de teorii privind evolutia statelor in
forma pe care noi o cunoastem astazi. Aparitia statului este atestata acum 45000 de ani, in
Mesopotamia, intre raurile Tigru si Eufrat. O prima intrebare adresata este de ce grupurile umane
prestatale au parasit formele consacrate de organizare pentru a se aranja in aceste structuri
extrem de complexe, cunoscute mai tarziu ca ,,natiuni”. Una dintre cele mai importante
paradigme care incearca sa ofere explicatii ii apartine lui Elman Service. In lucrarea sa Origins of
the State and Civilisation, propune o teorie integrativa, respingand doctrinele anterioare care au
drept punct comun conflictul – razboiul si cucerirea sunt evenimente prea rasandite in experienta
umana pentru a putea fi considerate drept cauze ale unei forme de organizare sociala, iar
argumentele centrate pe rolul agriculturii admit prea multe exceptii. In contradictie cu doctrinele
conflictului intern si extern, Service, creeaza un fel de contract social, de la o inegalitate inerenta
a umanitatii catre o inegalitate formala si centralizata. Indivizii se diferentiaza intre ei prin
inteligenta, forta fizica, generandu-se o stare naturala, in care efortul tinde sa se centralizeze.
Conducerea este instabila deoarece depinde de om si de caracterul sau perisabil – el se poare
imbolnavi, poate muri, fiind indispensabila inlocuirea sa. Pentru ca societatea sa mentina
beneficiile izvorate de la nucleu, conducerea carismatica temporara trebuie sa se transforme intr-
o ierarhie permanenta. Primul pas este, asadar, institutionalizarea puterii echivalenta cu
institutionalizarea inegalitatii; urmeaza ca autoritatea centrului sa fie protejata si consolidata,
prin folosirea fortei sau prin asocierea ei cu elemente de sorginte divina. In cadrul procesului de
edificare al statului, forta sau coercitia sunt instrumente inselatoare, departandu-se de la esenta
– protectia, redistribuirea resurselor si intemeierea comertului. Directia si exigentele pe care
oamenii le strabat trebuie sa se reorienteze, sa aiba in vedere problemele originii si evolutiei pe
termen lung, maniera optima prin care puterea impreuna cu ,,proprietarii” ei simbolici si cei
asupra carora se resfrange, poate fi utilizata in asa fel incat sa nu discrediteze noul edificiu.

Un punct de vedere personal este acela ca societatiile arhaice si toate regulamentele lor
simbolice referitoare la conceptul de putere favorizeaza formarea unor precepte etice referitoare
la procedeele prin care guvernarea este perceputa si legitimata de oameni. De asemenea, ne
ajuta sa ne largim orizontul de cunoastere si sa cunoastem prototipul unor societati care desi
considerate rudimentare din perspectiva politica, economica si sociala, ele functioneaza in
continuare si reusesc sa se redreseze pentru a supravietui factorilor externi – cert este faptul ca
aceste colectivitati reprezinta solul pe care s-a format statul asa cum il cunoastem astazi, avand
numeroase reprezentari mai ales in plan cultural.

2Georges Balandier, Antropologie politica, Editura Amacord, Timisoara,1998, pg 23

3Wikipedia, Brownian Motion
Bibliografie
 Georges Balandier, Antropologie Politica, Editura Amacord
 Ben Dupre, 50 De idei pe care trebuie sa le cunosti Filosofie, Editura
Bucuresti 2017
 Marie-Odile Geraud Olivier Leservoisier, Richard Pottier, Notiunile cheie ale
etnologiei, Editura Polirom, 2011
 Brownian motion

1
Thomas Hobbes, Leviathanul,1651, in lucrarea 50 De idei pe care trebuie sa le cunosti Filosofie, Ben
Dupre, Editura Bucuresti, 2017
4
Georges Balandier, Antropologie politica, Editura Amacord, Timisoara,1998, pg 50