PARADIGME ALE SOCIOLOGIEI

• IMPORTANTA RELIGIEI SI ARTEI IN RANDUL DETINUTILOR DIN

PENITENCIARUL DE MAXIMA SIGURANTA – IASI
•
•
• PROF COORDONATOR: STUDENT:
• ALEXANDRU APOSTOL LEBADA RAMONA
GABRIELA
Cele trei paradigme teoretice majore din sociologie intalnite si in partea teoretica din lucrarea mea de licenta sunt: paradigma conflictului,
paradigma funcționalistă, cunoscută și ca funcționalism structural și paradigma interacționistă simbolică. Paradigmele sunt perspective largi
sau puncte de vedere care permit oamenilor de știință socială au o varietate de instrumente pentru a descrie comportamentul societății și
pentru a putea crea ipoteze și teorii.
Paradigma conflictului este folosită pentru a explica factori precum inegalitatea socio-economică a detinutilor din penitenciar ce au comis
fapte penale grave, ce subliniaza ca si cauza principala sărăcia și bogatul, ageismul și sexismul.
Cel mai important fapt , această paradigmă este folosită pentru a descrie inegalitățile care se găsesc în toate societățile din întreaga lume, ca de
exemplu faptele de furt cat si faptele ce au ca baza cauza sociala a saraciei ce au condus la comiterea faptelor de talharie si/sau furtul calificat
sau complicitatea la furt dar si faptele ce se incadreaza la spalare de bani cat si traficul de influienta sau delapidarea sau evaziunea fiscala .
Paradigma conflictului se bazează pe ideea că fiecare societate se confruntă cu inegalitate bazată pe diferențele sociale dintre grupul dominant
și celelalte grupuri din societate , unde se abordează ideile paradigmei funcționaliste , unde societatea ca stabilă din punct de vedere social si
unde descriu mecanismele folosite pentru a menține stabilitatea social, ca de exemplu reintegrarea infractorilor in societate dupa ispasirea
pedepsei cu inchisoarea. Tot aici se subliniaza diferitele dintre modurile în care instituțiile societății, cum ar fi familia și religia, lucrează
împreună pentru a forma solidaritate social, unde religia tine loc de consiiere spirituala prin spovedanie si Cainta fata de Dumnezeu.
1. Paradigma interactionalista simbolică arata faptul ca, societatea este privită ca niște grupuri mici de oameni care interacționează în funcție
de modul în care diferitele simbolistice culturale precum preotii sau magistratii. Cu toate acestea, interesul major al acestei paradigme este
interpretarea simbolurilor culturale prin religia de oricare orientare sau prin orice forma a artei, ca de exemplu pictura sau arta lingvistica ce se
refera la poiezii sau alte inscrisuri.
 a
) 
Cercetatorii comunicarii preiau din sociologie cele patru postulate care au o importanta deosebita pentru
studiul relatiilor dintre media, societate si procesul de comunicare de masa:
1) procesul prin care o socie­tate mentine stabilitatea sociala intre dreptate si adevar prin pedepsirea
infractorilor ,
2) procesul prin care o societatea se schimba în timp incercand sa reabiliteze procentual motivele ce stau la
baza comiterii faptelor ,
3) natura si semnificatia conflictului social dinre societate si faptasi
4) formele de interactiune interpersonala cu ajutorul carora se transmit sem­ni­ficatii legislative
Termenii tehnici asociati acestor paradigme distincte sunt: func­tio­na­lis­mul structural, evolutia
sociala, modelul de conflict social si interac­tionismul simbolic. (Melvin DeFleur, Sandra Ball-Ro 838f516i keach,
p.42)

a) Functionalismul structural. Organizarea sau structura unei societati îi ofera acesteia sursa de stabilitate unde legile
se aplica tuturor indivizilor ce au comis o fapta penala in mod egal
Robert Merton rezuma postulatele functionalismului structural astfel:
-O societate poate fi cel mai bine reprezentata ca un sistem de elemente interdependente;
este o organizare de activitati interconectate, repetitive si transformate în pattern-uri.
O astfel de societate tinde natural catre o stare de echilibru dynamic intre legi si faptasi , cat si intre victim si
realizatorii actiunii penale; daca apare un dezechilibru, astfel diverse forte se vor activa si vor tinde sa readuca
stabilitatea.
Toate activitatile din societate contribuie la starea ei de echilibru; cu alte cuvinte, toate formele persistente de
actiunile-pattern joaca un rol în mentinerea stabilitatii sistemului judiciar si legislativ
Cel putin unele dintre activitatile repetitive, denumite pattern-uri, dintr-o societate sunt indispensabile pentru
continuitatea existentei acesteia. Adica, exista premise functionale care întâmpina necesitatile esentiale ale
sistemului, fara de care acesta nu ar supravietui. (Apud op.cit., p.43).
 În cadrul sistemului social al penitenciarului, mijloacele de comunicare de masa se bazeaza pe
actiuni religioase , devenite pattern-uri.
Între religie si arta exista dependente structurale care contribuie la echilibrul social al structurii
inchisorii.
Comunicarea de masa face parte dintre componentele fundamentale ale structurii sociale.
Societatea contemporana nu este de imaginat în afara acestei componente.
Totodata, actiunile religioase de masa poate avea si un caracter de disfunctionalitate prin
dezechilibrul pe care l-ar putea provoca prin instigarea la diferite actiuni antisociale, ca de exemplu
bazarea pe anumite practice religioase.
b) Paradigma evolutionista. Dezvoltarea comunicarii umane este strâns legata de evolutia societatii în ansamblul ei.
Paradigma evolutiva a fost formulata în anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea când s-a constituit, ca stiinta autonoma,
sociologia, ca studiu al faptelor sociale.
Auguste Comte a dezvoltat conceptia organica a societatii, va­zând în societate un organism colectiv, de sine
statator, care are o anumita structura, echilibrata si armonica, si care este supusa schimbarilor evolutioniste.
Un principiu fundamental al organizarii societatii îl constituia, în opinia sa, specializarea, considerata drept un
criteriu al sta­bi­litatii si armoniei sociale.
Totodata, evolutia societatii poate duce, printr-o diviziune exagerata a religiei si a artei, prin
supraspecializare, la distrugerea echilibrului social, la dezorganizare si declin prin ruperea legaturilor dintre
oameni, prin înstrainarea lor, prin afectarea comunicarii eficiente între partile componente ale organismului
social, facand diferentieri de religie si de rasa sau de inclinatie spre un anumit tip de arta.
 Melvin DeFleur si Sandra Ball-Rokeach rezuma ipotezele paradigmei evolutive astfel:
"Societatea poate fi considerata ca un set de elemente interdependente; este un sistem de activitati
corelate, repetitive si stereotipe.
O astfel de societate se afla într-un proces de permanenta schimbare, iar formele ei sociale devin din
ce în ce mai diferentiate si mai specializate.

Forme sociale noi sunt inventate sau împrumutate de la alte societati de catre indivizi în cautarea unor moduri mai eficiente de a realiza scopuri pe
care le considera importante.
Acele forme sociale care ajuta oamenii sa-si atinga scopurile în mod mai eficient si care nu intra în contradictie cu valorile existente sunt adoptate,
retinute si devin elemente stabile ale societatii în dezvoltare; dimpotriva, formele mai putin eficiente sunt abandonate". (op.cit., p.45)

Toate acestea au o importanta deosebita în studiul comunicarii de masa. Dezvoltarea comunicarii de

masa a fost un proces evolutiv atât în privinta tehnologiei si a metodelor stiintifice utilizate, cât si în
privinta formelor sociale necesare aplicarii lor eficiente.

Paradigma evolutionista presupune o permanenta adaptare, în functie de schimbarile care apar în

structura organismului social din care face parte si sistemul mass-media.

O asemenea schimbare se poate observa, de exemplu, în relatia sistemul politic - sistemul mass-media.
Sistemul politic a devenit mai dependent de sistemul mass-media, datorita evolutiei din planul social-
politic, când s-a înregistrat un declin al puterii partidelor politice si aparitia mitingului electoral în
vederea alegerii candidatilor pentru diverse functii la nivel national si local.
c) Modelul conflictului social. Societatea este un ansamblu de elemenete sociale aflate în conflict, iar conflictul social poate fi
o sursa de schimbare . Conflictul presupune schimbarea. Filosofii si sociologii au acordat o atentie deosebita conflictului
social si procesului religios care stau la baza aparitiei unor forme sociale noi. Karl Marx este considerat creatorul modelului
social conflictual si al schimbarii sociale.
Modelul contemporan al conflictului social poate fi rezumat prin urmatoarele ipoteze:
"Se poate considera ca o societate este alcatuita din categorii si grupuri de oameni ale caror religii difera clar , iar unele fata
de altele au metode noi de practicare.
Toti acesti membri ai unei societati încearca sa-si urmareasca propriile interese în competitie cu ceilalti sau sa-si conserve
interesele, opunând rezistenta la eforturile competitive ale celorlalti. O societate astfel organizata va experimenta
permanent conflicte, deoarece membrii sai încearca sa obtina noi avantaje sau sa-si conserve interesele, conflictul, cu
alte cuvinte, este omniprezent.Din acest proces dialectic al competitiei si conflictului rezulta un proces permanent de
schimbare; societatile nu sunt caracterizate printr-o stare de echilibru, ci printr-un proces de continua schimbare."
(op.cit., p.46)
Viata sociala este conceputa ca un ansamblu de actiuni în cadrul carora perceptia si reprezentarea actiunilor religioase sau
artistice au loc în termeni de asteptari si anticipari, de previziuni si strategii. Mead considera ca pentru a interactiona cu alti
oameni noi trebuie sa ne asumam rolul lor. Sinele (self) se construieste în interactiunea cu ceilalti. Institutiile sociale sunt
posibile "numai în masura în care fiecare individ integrat în ele ... poate prelua atitudinile generale ale tuturor celorlalti
indivizi ... si îsi poate directiona în mod corespunzator propriul comportament." Mead a denumit aceasta constructie celalalt
eu generalizat (generalized other - altul generalizat).

Grupul ofera posibilitatea comunicarii sinelui cu el însusi si cu ceilalti prin schimbarea de simboluri semnificative. Pentru Mead,
simbolul mediaza întelegerea si comunicarea dintre indivizi în cadrul interactiunilor reciproce. Interactiunea apare astfel ca un
ansamblu de strategii prin care sinele si altul se acomodeaza reciproc si realizeaza o baza comuna de simboluri.
in acest sens interactiunea este simbolica. (Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, 1998, p.304)
Astfel, mintea, eul si societatea sunt toate constructii-evaluari personale si definitii de roluri pe care le obtinem prin
interactionarea simbolica