NOUA PARADIGMĂ A DEZVOLTĂRII REGIONALE.

DEZVOLTAREA
ENDOGENĂ

1. Dezvoltarea endogenă - din perspectivă sociologică

Începând cu anii 1990, dezvoltarea endogenă ocupă un rol central în dezbaterea

privind bunăstarea unei regiuni. Ideea principală a acestor noi contribuţii este că progresul
tehnologic nu vine din exterior, ci reprezintă o reacţie endogenă a actorilor economici dintr-un
mediu de afaceri concurenţial. În consecinţă, spre deosebire de cadrele explicative
macroeconomice anterioare, accentul se pune acum pe comportamentule individuale1.
Astfel, autorii menționați au demonstrat că dezvoltarea regională nu este rezultatul
unor factori exogeni, ci rezultatul unor alegeri intenţionate ale actorilor individuale (cetățeni,
instituții, factori decizionali). Aceasta implică faptul că guvernele nu sunt agenţi „mai presus
de actori”, ci, mai curând, actori „printre actori” într-o societate dinamică.
Pentru sociologi, însă, dezvoltarea regională endogenă este un termen sinonim cu
dezvoltarea rurală endogenă, fiind un concept multidimensional, multi-nivel, multi-actor 2, o
nouă paradigmă (dezvoltarea regiunii de jos în sus)3, opusă dezvoltării exogene. Această
paradigmă a fost formulată ca răspuns la eșecurile politicilor din anii 1960 şi 1970, care s-au
bazat pe mobilitatea capitalului şi a forţei de muncă între regiuni puternice din punct de
vedere economic și regiuni subdezvoltate.
Componentele dezvoltării endogene4 se referă la dezvoltarea teritorială, economia
informală, valorizarea resurselor locale, inovații cu caracter local etc.
În pofida, lipsei unei definiții comune, în literatura de specialitate, există un consens
general asupra caracteristicilor dezvoltării endogene, din perspectivă sociologică (figura 2.1)5:
 obiectivul dezvoltării regionale endogene vizează crearea unei regiuni locale
sustenabile;
 determinarea locală a opțiunilor de dezvoltare;
 controlul local asupra procesului dezvoltării;
 păstrarea beneficiilor la nivel local;

1
Barro, Robert J., Sala-i-Martin, Xavier, op.cit., 2004.
2
Mardsen, T., The Condition of Rural Sustainability, Van Gorcum, Assen, 2003.
3
OECD, The New Rural Paradigm: Policies and Governance, Organisation for Economic Co-operation and
Development, Paris, 2006.
4
Pușcașu, Violeta, op.cit., p.17.
5
Stimson, Robert, Stough, Roger, op.cit., p. 60.

1
  valorizarea specificului local, tradițiilor, meșteșugurilor (acolo unde este cazul),
respect față de valorile locale;
 aprecierea multifuncționalității - acesta recunoaște că zonele rurale oferă o gamă largă
de non-piață a bunurilor și serviciilor (protecția mediului, patrimoniul cultural,
ocuparea forței de muncă și mijloacele de existență pentru comunitate, siguranța
alimentelor etc).

Figura 2 Obiectivele dezvoltării regionale endogene

Valorile sociale implicate în dezvoltarea regională endogenă, din perspectivă sociologică

se referă, în primul rând, la dezvoltarea socială, mai degrabă decât la creşterea economică.
Prin urmare, durabilitatea, controlul local, dezvoltarea comunitară, auto-determinarea,
subsidiaritatea, echitatea pot fi identificate drept valori - cheie6, fundamentale în dezvoltarea
unei regiuni. Literatura de specialitate a evidențiat faptul că dezvoltarea endogenă are un
potențial mai mare de sustenabilitate decât dezvoltarea exogenă, datorită implicării
comunității în rezolvarea problemelor7. Prin urmare, beneficiile se extinde mult dincolo de
ceea ce înseamnă mod normal, dezvoltarea măsurată prin indicatorii economici. De exemplu,
în cazul programului LEADER, beneficiile au vizat:
 creșterea sentimentului de apartenență la comunitate, creșterea sentimentului de
mândrie;
 interesul crescut de a participa la activităţi comunitare;
6
Carozza, P., Subsidiarity as a Structural Principle of International Human Rights Law. In The American
Journal of International Law, Vol.97 (1), 2003, pp.38-79.
7
Gralton, A., Vanclay, F., Artisanality and Culture in Innovative Regional Agrifood Development: Lessons from
the Tasmanian Artisanal Food Industry. In International Journal of Foresight and Innovation Policy, Vol.5 (1),
2009, pp.193-204.

2
  dezvoltarea capitalului social etc.;
Forţe motrice endogene8 includ, de asemenea, factorii sociali şi politici, cum ar fi
angajamentul agenţilor sociali şi a societăţii civile, care de cele mai multe ori inițiază și
declanșează așa-zisele procese de auto-ajutor, iniţiativele locale, şi mişcările sociale care
vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă într-o anumită regiune. Datorită rolului puternic al
factorilor și actorilor locale această de strategie de dezvoltare a fost adesea numită dezvoltarea
”de jos în sus”.
Dezvoltarea regională endogenă pledează pentru o nouă filosofie, pentru o schimbare
în gândire, cu privire la iniţiativele de dezvoltare, a modului în care resurselor locale ar putea
să se implice în rezolvarea problemelor comunității și a modul in care cele două tipuri de
dezvoltări: endogenă şi exogenă pot lucra împreună pentru o dezvoltare regională durabilă.
Aflându-se în zona de contact a economicului cu socialul, politicul, culturalul, prin
dezvoltarea regională se adaugă o creștere economică suplimentară la creșterea economică de
ansamblu, surplus care provine din caracterul local al acțiunii9, ce nu poate fi realizat doar
prin politici adoptate la nivel național. Cu alte cuvinte, dezvoltarea regională trebuie să acorde
prioritate potențialului local, resurselor locale, acestea constituind certitudinea unei activități
eficiente pe termen lung.
Evoluția unei regiuni se caracterizează prin coeziunea politicii de dezvoltare regională
cu politica la nivel național, care urmărește să asigure dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea
rurală, modernizarea serviciilor publice, înființarea de noi întreprinderi, cooperarea
interregională. În categoria acestora includem resursele umane, materiale, naturale și, nu în
ultimul rând, cele financiare. Rezultatele oricărei inițiative, în plan zonal, vor fi influențate de
nivelul acestor resurse și de raportul existent între ele.

2. LEADER - construirea parteneriatelor, rețelelor și competențelor umane

La nivelul Uniunii Europene, programul LEADER (”legături între acțiuni și
dezvoltare rurală”) a fost conceput ca o abordare integrată şi endogenă a dezvoltării rurale. În
prezent, se consideră că programul a atins un nivel de maturitate 10 care permite zonelor rurale

8
Todtling, Franz, Endogeanous approaches to local and regional development. In  Pike, Andy, Tomaney, John,
Pose-Rodrigues, Andres, Handbook of Local and Regional Development, Routledge, New York, 2011, p.333.
9
Eversole, Robyn, Martin, John, Participation and governance in regional development: global trends in an
Australian Context, Ashgate Publishing, U.K., 2005.
10
Până în prezent, programul LEADER a parcurs trei faze de dezvoltare: LEADER 1 (între anii 1991 și 1994),
LEADER 2 (1994 și 1999) și LEADER + (între anii 2000 și 2006).

3
să pună în aplicare această abordare și la scară mai largă, în programarea națională a fiecărui
stat membru11.
Prin urmare, în perioada 2007-2013, programul LEADER este integrat în toate
programele naționale de dezvoltare rurală12. Metoda LEADER este privită de specialiști nu
doar ca un instrument pentru experimentare, dezvoltare și inovare, ci și ca o metodă de o
importantă dimensiune locală, care poate fi utilizată cu succes și în alte domenii de activitate
(sănătate, politici sociale, sectorul pescuitului etc.)13.
Inovarea în zonele rurale poate implica, introducerea și dezvoltarea unui produs nou,
inițierea de activități/proiecte ale unei organizații, dezvoltarea unei noi piețe, dezvoltarea
cunoștințelor, identificare unor soluții noi la problemele comunității (în cazul în care
intervențiile altor instituții nu le-au putut rezolva în timp util și satisfăcător) 14. Programul
LEADER are la bază următoarelor principii15:
Abordarea de jos în sus (bottom-up approach)
Acest tip de abordare urmărește valorificarea opiniilor și cunoștințelor, implicarea
activă a cetățenilor, instituțiilor publice și private, grupurilor de interese economice şi sociale,
ONG-urilor la viața comunității, la identificarea nevoilor regiunii și elaborarea strategiilor de
dezvoltare locală, la luarea deciziilor care îi privesc în mod direct, prin intermediul animării
(facilitării de activități) și formării comunităților locale.
Competențele umane și consolidarea capacităților
Termenul competențe umane, în accepțiunea LEDER se referă la cetățenii din
comunitatea locală, la persoanele aflate pe toate nivelurile (funcționari, politicieni, grupuri de
interese etc.). Componentă a abordării de la bază la vârf, consolidarea capacităţilor
presupune: informarea, conștientizarea, participarea, instruirea, implicarea cetățenilor pentru
inventarierea problemelor, oportunităților, constrângerilor regiunii, elaborarea unor criterii
coerente pentru selectarea unor acțiuni/proiecte și implementarea proiectelor.
Consolidarea capacităților este legată atât de indivizi, cât și de structurile
instituționale, care fac posibilă acțiunea individuală și colectivă. Adoptarea unei abordări
participative a fost încă de la început, unul dintre principiile fundamentale ale LEADER-ului,

11
Horton, Marion, Rural Crisis, Good Practice and Community Development Rresponses. In Commnunity
Development Jurnal, Oxford University Press, 2005, pp.425-432.
12
http://ec.europa.eu/leaderplus, accesat: 26 august 2011.
13
European Commission, Special Focus Improving the Quality of Life in Rural Areas. In Leader+Magazine,
European Observatory of Rural Areas, Brussels, No.1, 2005.
14
Barquero-Vázquez, Antonio, Endogenous Development: Networking, Innovation, Institutions, and Cities,
Routledge, London, 2002, p.8.
15
European Commission, A Selection of Leader + Best Practice. In Leader+Magazine, European Observatory of
Rural Areas, Brussels, No.4, 2009, pp.3-5.

4
inspirat fiind de faptul că dezvoltarea unei comunități/regiuni/zone poate avea șanse de
reușită, numai dacă este realizată de oamenii înșiși. Prin urmare, cetățenii sunt elementele
principale ale unei comunități, așa-numitul capital uman. Gradul de implicare al cetățenilor,
disponibilitatea lor, spiritul întreprinzător sunt atribute care pot legitima schimbarea.
Abordarea bazată pe parteneriatul public-privat și grupul de acțiune locală
Grupurile de Acţiune Locală (GAL) sunt entităţi ce reprezintă  parteneriate public –
private, constituite din reprezentanţi ai sectorului public, privat şi civil, desemnaţi dintr-un
teritoriu rural omogen, care vor trebui să îndeplinească o serie de cerinţe privind componenţa,
teritoriul acoperit şi care vor implementa o strategie integrată pentru dezvoltarea teritoriului 16.
Acestea au ”rol catalizator și de interfață”17 a demersurilor întreprinse de actorii locali din
mediul public și privat. Abordarea Leader pleacă de la premisa că principalele atuuri ale
dezvoltării viitoare sunt resursele umane. Toți actorii inițiali care gândesc să încheie
parteneriate public-privat trebuie să respecte condițiile legate de transparență și de participare
a unui număr mare de reprezentanți din toate sectoarele prezente în comunitate. Grupul de
acțiune locală are competența și responsabilitatea de a anima și motiva comunitatea, de a
menține factorii necesari coeziunii și nu doar de a administra zona respectivă.
Sociologi, psihologi, specialiști în managementul resurselor umane ajung la un
consens atunci când insistă asupra rolului motivației și angajamentului asumat în
manifestarea și motivarea unui comportament performant al oamenilor.

Figura 3 Modelul dezvoltării regionale prin metoda LEADER

Implementarea metodei Leader într-o comunitate înseamnă de fapt modelarea

contextului guvernanței. În Carta Albă a Guvernării Europene (2001), Comisia Europeană

16
http://www.apdrp.ro/content.aspx?item=2120&lang=RO (extras din Planul Național De Dezvoltare Rurală),
consultat: 26 august 2012.
17
Ionescu, Ion, Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Editura
Institutul European, Iași, 2012, p.138.

5
definește conceptul de guvernanță europeană, ca fiind un ansamblu de reguli, procese și
conduite care afectează modul în care sunt exercitate puterile la nivel european, în special în
ceea ce privește deschiderea, participarea, răspunderea, eficacitatea și coerența 18. Guvernanța
trebuie să se manifeste prin elaborarea și aplicarea unor politici mai bune, în cadrul cărora
organizațiile societății civile să colaboreze cu instituțiile europene19.
În cazul dezvoltării regionale, guvernanța vizează variante noi de autoconducere și
cooperare între rețelele comunităților, caracterizate prin20: dorința factorilor locali de a se
implica în procesul dezvoltării, munca de grup (care de altfel este cheia acțiunii sociale într-o
comunitate), comunicarea și interacțiunea la nivel orizontal între cetățeni, bazate pe întâlniri,
dezbateri și negocieri.
Prin urmare, guvernanța regională reprezintă un procedeu de învățare îndreptat spre
învățarea colectivă care depinde întotdeauna de resursele umane și financiare, de acțiunile
voluntare, fiind îngrădită doar de regulile care se bazează pe normele sociale, cultură și
tradiție.
Leadership-ul în cadrul guvernanței regionale este diferit de cel organizațional, el
trebuie să revină atât grupului de acțiune locală, cât și nivelului administrativ superior. Ceea
ce se dorește de la această guvernanță regională este să se asigure o bună colaborare între
conducerea neistituționalizată și cea instituționalizată în vederea Comunitatea locală nu poate
participa în mod activ la proces decât dacă modelul de leadership se dovedește a fi adecvat și
dacă comunitatea este invitată să își împărtășească cunoștințele și aspirațiile, oferindu-i-se
astfel ocazia să își utilizeze competențele. Pentru a fi viabil, acest leadership trebuie să se
desfășoare în mod sistematic într-o atmosferă de împărtășire și învățare.
Kandola și Fullerton, inspirați de lucrarea lui Peter Senge 21 (1990) care viza
concentrarea pe soluționarea colectivă a problemelor, au conceput un model care definesc o
organizație care învață. Acesta cuprinde22:
 gândirea sistemică și o viziune colectivă asupra viitorului pe care dorim să-l
proiectăm, pe baza unor principii comune,
 forță de muncă motivată, dornică să învețe și experimenteze în permanență ceva nou,

18
Comisia Comunităţilor Europene, Guvernarea Europeană.Carta Albă, Bruxelles, 25.07.2001.
19
Niță, Ion, Dicționar explicativ al Uniunii Europene, Editura Irecson, București, 2009.
20
Furst, Dietrich, The Role of Experimental Regionalism in Rescaling the German State. In European Planning
Studies, No.14, 2006, pp.923-938.
21
Senge, Peter, The Fifth Discipline - The Art and Practice of Learning Organisation, Doubleday, 1990.
22
Armstrong, Michael, Managementul resurselor umane: manual de practică, Editura Codecs, București, 2003,
p.473.

6
 cultură stimulativă care să-i încurajeze pe oameni să determine schimbarea situației
existente și să conteste un mod de acțiune defavorabil încetățenit,
 structură permisivă care să permită învățarea,
 un management care îi împuternicește pe oameni - învățarea și munca în echipă
contribuie la obținerea unor performanțe mai bune.
Alături de motivația de realizare, cognitivă, cei implicați în procesul de dezvoltare
comunitară trebuie să ajungă la un optim motivațional (recunoaștere, promovare etc.) cu
motivația intrinsecă, ce se sprijină pe dorința de a da un sens acțiunii, pe curiozitatea
intelectuală, posibilitățile de realizare a potențialelor proprii23 etc. În viziunea grupurilor de
acțiune locală, angajamentul asumat are în vedere24: identificarea cu obiectivele și valorile
comunității respective, dorința de a promova cultura locală și de a depune un minim efort
pentru rezolvarea lor.
Pentru reușita unui proiect prin metoda LEADER, grupurile de acțiune locală trebuie
să aibă parteneri din diverse sectoare sociale și economice, în proporții egale (reprezentanţii
sectorului privat şi ai ONG-urilor vor reprezenta peste 50%, urmând ca partea publică să
reprezinte mai puţin de 50%). Experiența europeană, începând cu anul 1991, a demonstrat că
aceste grupuri sunt adevărate organisme vii, care de-a lungul timpului au trecut prin diverse
etape: animarea (încurajarea implicării oamenilor), activitățile structurante (inițierea
parteneriatelor) și procesul de consolidare (crearea rețelelor de acțiune, interdisciplinare, care
vor conduce la o durabilitate mai mare în timp a proiectelor) 25. În general, în cadrul unui grup,
sarcinile comune și responsabilitatea comună pentru realizarea acestor obiective trebuie să fie
asumate de fiecare membru al grupului26. Inițierea parteneriatului public-privat poate aduce
beneficii (împărțirea riscurilor, reducerea costurilor, eficiență în implementare etc.), dar și
riscuri (lipsa de încredere, niveluri mari ale responsabilității etc.) ce pot fi reduse printr-o
negociere corespunzătoare și introducerea unor clauze contractuale27.
Constituirea de rețele și cooperarea între regiuni
Din perspectivă sociologică, noțiunea de rețea permite înțelegerea motivului pentru
care într-o comunitate există sau nu capacitatea de a acționa colectiv 28 și semnifică - toate

23
Constantinescu, Maria, Competența socială și competența profesională, Editura Economică, București, 2004.
24
Porter, L. (ed.)., Employee-Organization Linkages: The Psychology of Commitment, Absenteeism and
Turnover, Academic Press London, 1982.
25
Horton, Marion, op.cit., pp. 425–432.
26
Preda, Marian, op. cit., p.64.
27
Petrescu, Claudia, Parteneriat public-privat. În Zamfir, Cătălin, Stănescu, Simona, op. cit., p.415.
28
Boudon, Raymond, Besnard, Philippe (eds.), Dicționar de sociologie, Editura Unives Enciclopedic Gold,
București, 2009, p.173.

7
legăturile directe și indirecte care leagă o persoană sau un grup de alți oameni sau grupuri 29.
Perspectiva sociologică vede comunitatea ca o rețea de legături sociale, subliniind gradul de
apartenență a membrilor și orice schimbare în interiorul ei, conduce la intensificarea relațiilor
și la o solidaritate între membrii comunității respective30.
Prin intermediul schimbului de informații privind politicile de dezvoltare (rurală,
regională etc.), proiectele cu caracter inovator, facilitarea transferului de bune practici, rețeaua
LEADER urmărește să creeze pentru toate grupurile de inițiativă locală, o sursă de informații
și de analiză a proiectelor lor. Aflată în centrul metodologiei LEADER, rețeaua este
activitatea care aduce împreună persoane (din sectorul public, privat și societatea civilă), în
jurul unor interese/proiecte comune, în scopul realizării unor activități reciproc avantajoase.
În accepțiunea abordării LEADER, obiectivele cooperării pot fi interne (atunci când
vizează membrii grupului de acțiune locală), externe (în cadrul unei regiuni, al unei activități
sau proces de dezvoltare rurală) și multiple31: strategice (identificarea avantajelor competitive,
dezvoltarea axată pe piețe noi a produselor locale, prin creșterea standardului de calitate pe
fiecare produs local în parte) și operaționale (facilitarea accesului la competențe, informații
suplimentare).
Pentru a evidenția toate cele scrise până acum, oferim un exemplu de bună practică din
Irlanda.
Deși atenția se îndreaptă, de regulă, asupra excluderii sociale și sărăciei în zonele
urbane, oamenii care trăiesc în regiunile rurale (de exemplu, regiuni slab populate, satele de
pescuit, văi în regiunile montane din arcul alpin, zone de coastă etc.) resimt adesea experiența
excluderii de pe piața muncii și deprivărilev datorate lipsei veniturilor stabile. Sursele
excluziunii sociale32 sunt adesea: apartenența teritorială/comunitară a individului și sistemul
care determină o excluziune structurală (atunci când nevoile comunității nu pot fi rezolvate
prin intermediul instituțiilor locale sau din lipsa unor politici).
Pe fondul crizei financiare şi a situaţie de dificile prin care trec indivizii, familiile şi
comunităţile în general, cuplată cu o deziluzie în creştere faţă de Guvernul Irlandei, cetăţenia
- activă33 și dezvoltarea de jos în sus au ajuns să acționeze ca o salvare pentru toate relele

29
Giddens, Anthony, Sociologie, Traducere de Gheorghiu, Oana, Editura All, București, 2010., p.63.
30
Martinez, Brawley, E. Community. In Edwards, R.L. (ed.), Encyclopedia of Social Work, Edition a XIX-a,
Vol.1, NASW Press, Washington, DC, 2010, pp.539-548.
31
http://www.parc-hautjura.fr/fr/mediatheque/resultats.php?
theme=0&sous_theme=0&mots_cles=leader&sid=1237723619,
accesat:20 august 2011.
32
Preda, Marian, Politica socială românească între sărăcie și globalizare, Editura Polirom, Iași, 2007, p.164.
33
Gaynor, Niamh, In-Active Citizenship and the Depoliticization of Community Development in Ireland. In
Community Development Journal, Oxford University Press, 2009, pp.27-41.

8
sociale. În Irlanda, acest tip de dezvoltare poate fi înțeleasă ca o expresie a cetățeniei în
acțiune34.
De altfel, Irlanda consideră de multă vreme, dezvoltarea comunitară ca pe un spaţiu
apolitic, consacrat cultivării spiritului local de auto-ajutorare şi dezvoltare a încrederii în sine.
Acest punct de vedere a găsit un sprijin instituţional, atât în rândul organizațiilor non-
guvernamentale, cât şi în rândul autorităţilor publice, prin contractele de parteneriat încheiate
pentru soluționarea unor probleme regionale/zonele/locale35.

Un exemplu de bună practică. Irlanda - Dezvoltarea satelor

locale 36

Contextul proiectului:

”Zonei rurale Waterford se întinde pe o suprafaţă de 1 850

km şi are o populație de 57 000 locuitori. Ea dispune de un teritoriu
format din dealuri, lanţuri muntoase şi o coastă întinsă, fiind
dependentă de agricultură.
Strategia de dezvoltare teritorială a GAL- ului a urmărit:
dezvoltarea satului, prin crearea unor noi locuri de muncă pentru locuitorii zonei, prin
sprijinirea înfiinţării de noi întreprinderi, cu scopul de a utiliza cunoştinţele şi tehnologiile noi,
de a intensifica iniţiativa şi inovaţia.
Proiectul a început cu sesiuni de instruire a localnicilor care vizau dobândirea unor
abilităţi şi cunoştinţe pentru iniţierea unor întreprinderi proprii și a continuat cu înfiinţarea
unui Club Internet pentru Agricultori.

De ce este acest proiect un exemplu de bună practică?

Obiectivul GAL-ului din regiunea Waterford a fost îmbunătățirea calității vieții oamenilor,
prin dezvoltarea comunităților și prin dezvoltarea economică, sprijinită de sectorul educației
din domeniul formării profesionale.
34
Lister, Ruth, Citizen in Action: Citizenship and Community Development in a Ireland Context. In Community
Development Journal, Vol. 33, No., 1998, pp. 226-235.
35
Ireland, White Paper on a Framework for Supporting Voluntary Activity and for Developing the Relationship
between the State and the Community and Voluntary sector, 2000, pp.23-24, disponibil pe adresa:
http://www.pobail.ie/en/CommunityVoluntarySupports/WhitePaperonCommunityandVoluntaryActivity/
file,2200,en.doc, accesat: 20 ianuarie 2009.
36
European Commission, A Selection of Leader + Best Practice. In Leader+Magazine, European Observatory of
Rural Areas, Brussels, No.4, 2009, p.51.

9
Rolul GAL-ului a fost esențial în conturarea unui amplu parteneriat, incluzând instituții din
cadrul sectorului organismul irlandez de instruire publică, departamentul pentru sport și
recreere, departamentul pentru afaceri locale și rurale și localnicii. Implicarea diferitelor
organizații a permis fiecăreia dintre acestea să-și valorifice avantajele și să gestioneze un
proiect accesibil tuturor membrilor comunității. Mai mult, acesta este inovator, deoarece chiar
localnicii au fost instruiți pentru a deveni agenți ai punerii în aplicare a proiectului. Prin
activitățile sale anterioare, GAL-ul a învățat că, în cazul în care nu sunt instruiți actorii locali
pentru a forma grupuri structurate de dezvoltare, rezultatele activităților vor fi afectate sau vor
lipsi, deoarece aceste activități nu au fost axate pe obiective. În fine, capacitatea dezvoltată în
sate creează potențialul pentru o dezvoltare durabilă în viitor.

Descrierea proiectului
Douăsprezece sate și-au exprimat interesul pentru proiect și au primit instruire pentru
pregătirea propriilor întreprinderi în cadrul satelor. A fost dezvoltat un nou program de
instruire de către GAL pe baza unui program existent denumit „Module privind întreprinderile
locale”. GAL-ul a adaptat acest program pentru a aborda dezvoltarea de organizații rurale, cu
accent pe dezvoltarea socioeconomică.

Activitățile principale
GAL-ul a numit un mediator/formator independent pentru program care a vizitat satele.
Participanții la cursul de formare au provenit din rândul voluntarilor la reuniunile publice.
Au fost concepute și transmise șase module diferite, fiecare implicând șase ședințe de
aproximativ două ore. Modulele au inclus formarea de grupuri, analizele SWOT, planificarea,
selectarea proiectelor, finanțarea, strângerea de fonduri și gestionarea proiectului.

Realizări concrete
Realizarea activității de formare a fost aceea că mai multe sate și-au format grupuri de
dezvoltare de succes, cu propriile planuri de acțiune. Acestea au fost capabile să implice în
finanțarea proiectelor nu doar programul Leader+, ci și autoritățile locale și alte agenții de
stat. De exemplu, unul dintre cele mai de succes grupuri a fost format în satul Cappoquin, cu
dezvoltarea unui plan de acțiune cu infrastructură socială, economică și turistică, incluzând un
centru de îngrijire pentru copii, spații de lucru locale și un centru civic cu multiple destinații.
Reflectând asupra complexității comunităților rurale din Irlanda, este clar că dezvoltarea
comunitară a jucat un rol important în regenerarea lor.
10
Probleme întâmpinate/lecții învățate
Una dintre probleme a reprezentat-o invidia locală din partea persoanelor din satele în cauză
sau din alte sate. Această problemă a fost soluționată printr-un grup bine organizat și
structurat, prin deschidere în ceea ce privește propunerile aduse și consultare publică amplă.
Conceptul Leader+ al sprijinului pentru dezvoltarea de capacități cu scopul de a permite
oamenilor să se ajute singuri a reprezentat impulsul și forța motrice din spatele proiectului.
Valoarea adăugată pe termen lung este aceea că proiectul demonstrează că activitatea
voluntară bine organizată poate atinge rezultate pozitive atunci când este sprijinită de agenții
externe”.

11