Contractul de finanțare nr.

POCU/726/6/12/136298

pentru proiectul „Promovare prin formare!” Cod proiect: 136298

POCU/_POCU/726/6/12/Creșterea participării la programele de formare profesională

continuă, cu accent pe acei adulți, cu un nivel scăzut de calificare și persoanele cu vârsta de
peste 40 ani, din zone rurale defavorizate, inclusiv prin recunoașterea și certificarea
rezultatelor învățării dobândite în contexte non-formale și informale/12/Creșterea participării
la programele de formare profesională continuă, cu accent pe acei adulți, cu un nivel scăzut de
calificare și persoanele cu vârsta de peste 40 ani, din zone rurale defavorizate, inclusiv prin
recunoașterea și certificarea rezultatelor învățării dobândite în contexte non-formale și
informale

Curs de specializare

Competente sociale si civice

Proiect lucrare practica

Formator: Întocmit: Nenciu Ionela

Tamara Giurgiu

Organizator:

Asociatia Social Alert

 DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Argument

Dezvoltarea comunitară este un domeniu de studiu relativ nou, care suscită un interes
crescând în ultimele decade. Fenomenele generate de globalizarea economiei, mai ales în
zonele mai puțin pregătite să facă față acestei noi paradigme și absorb cu mai mare dificultate
șocurile schimbării, determină căutarea unor căi de acțiune care să asigure sustenabilitatea,
durabilitatea dezvoltării comunităților. Domeniile de studiu înrudite cu Dezvoltarea
comunitară sunt: Politici publice, Planificare și dezvoltare urbană, Dezvoltare rurală,
Dezvoltare regională, Amenajarea teritoriului, Sociologie, Psihologia comunităților,
Managemetul ONG-urilor, Managementul public, Economia politică și Geografia umană.
Disciplină de relevanță practică, Dezvoltarea comunitară îșă extrage esența din multiple
experiențe ale comunităților de diferite tipuri și din diferite locuri, explicând astfel și oferind
soluții, la o paletă foarte largă de probleme socio-economice. Sectorul public este unul dintre
actorii cei mai importanți în dezvoltarea comunitară, deoarece reglementează și asigură cadrul
instituțional pentru aplicarea actelor normative, de la care nu se poate sustrage nici o
comunitate, oricât de ridicat ar fi gradul ei de autonomie. Conlucrarea autorităților și
instituțiilor publice cu ceilalți actori ai dezvoltării, comunități, sectorul privat și cel
neguvernamental, înțelegerea de către agenți a proceselor de dezvoltare comunitară durabilă,
asumarea sprijinirii, asistării comunităților în producerea propriei dezvoltări, reprezintă soluția
unei dezvoltări sociale armonioase. O mare parte din programele de dezvoltare cu finanțare
guvenamentală, neguvernamentală sau din fonduri structurale și de coeziune, reclamă
implicarea unor agenți din administrația locală care să își asume roluri de animatori,
facilitatori, agenți de dezvoltare, sau atribuții de îndrumare și control. Cunoașterea de către
aceștia teoriilor dezvoltării comunitare, a conceptelor cu care operează dezvoltarea
comunitară, a metodelor de lucru cu grupurile comunitare, a unor modele de dezvoltare
comunitară, reprezintă condiția asigurării eficienței administrative și crearea de punți care să
reducă distanța dintre administrație și cetățean.
Prin dezvoltare comunitară vom înţelege evoluţia planificată a tuturor aspectelor importante la
nivelul unei comunităţi (economic, social, mediu şi cultural), evoluţie în care pot fi
consemnate acţiuni colective, situaţii în care membrii unei comunităţi acţionează împreună
pentru rezolvarea unor probleme comune. Iniţiativele privind dezvoltarea locală pot fi diferite
din punctul de vedere al anvergurii, în funcţie de mărimea grupului de iniţiativă, sau de
obiectivele pe care şi le propune.

Putem avea aşadar iniţiative ale unui grup mic sau iniţiative de dezvoltare în care este
implicată întreaga comunitate. Indiferent care sunt cei care proiectează aceste viziuni de
dezvoltare a comunităţii (grup sau întreaga comunitate), planul de dezvoltare comunitară
trebuie să respecte câteva cerinţe de bază: să fie bine planificat şi proiectat pe termen lung
(preferabil), să beneficieze de sprijinul comunităţii, să ofere o imagine de ansamblu asupra
proceselor de dezvoltare şi să fie echitabil pentru toate părţile implicate.

Principalul rezultat al proceselor de dezvoltare comunitară trebuie să-l constituie creşterea

standardului de viaţă pentru membrii comunităţii parte a acestor procese. Părţile care susţin
acest gen de iniţiative trebuie să-şi asume responsabilităţi şi mai apoi să beneficieze în egală
măsură de rezultatele obţinute în urma implementării planului de dezvoltare comunitară.

Actorii implicaţi în ceea ce înseamnă iniţiative de dezvoltare locală (autorităţi locale, lideri
locali, persoane sau organizaţii care facilitează procesele de dezvoltare locală) trebuie să aibă
în vedere faptul că există legături indisolubile între problemele de natură socio-economice,
culturale şi nu în ultimul rând cele ecologice. Admiţând faptul că la nivelul unei comunităţi
sunt funcţionale mai multe grupuri cu interese şi valori diferite trebuie avut în vedere faptul că
eforturile planificate de dezvoltare a comunităţii încearcă să reducă competiţia excesivă la
nivel local.

Eforturile planificate de dezvoltare ale unor comunităţi locale din mediul rural trebuie să
reprezinte eforturi de înlocuire a competiţiei excesive sau neloiale cu diferite forme de
cooperare, bazate pe interese comune.

Conceptele de comunitate şi dezvoltare

De cele mai multe ori, când facem referire la termenul de comunitate ne gândim la
delimitările spaţiale de genul sat-oraş sau la ceea ce înseamnă cartierul sau vecinătăţile.
Comunitatea poate fi definită şi după alte criterii, altele decât cele geografico-spaţiale. Putem
defini comunităţile plecând de la distincţii lingvistice, religioase sau culturale. Fiecare dintre
noi poate fi parte din mai multe comunităţi în acelaşi timp. În acelaşi timp trebuie să luăm în
considerare faptul că nu toţi cei care populează un anumit areal aparţin în mod automat unei
comunităţi. Tipul de relaţii pe care un individ le are cu ceilalţi (legăturile afective cu
„locurile“) definesc pentru fiecare individ apartenenţa sau non-apartenenţa lui la o comunitate.

Conceptul de dezvoltare este cel mai adesea asociat cu expansiune sau creştere. Această
reprezentare este proprie perioadei industrializării, perioadă în care principalele criterii de
evaluare a proceselor de dezvoltare erau de tip cantitativ şi vizau volumul, numărul şi viteza
de realizare. Accepţiuni de data recentă ale acestui concept dau alte sensuri O accepţiune mai
recentă asupra acestui concept este aceea că prin dezvoltare trebuie înţeles în primul rând
schimbare, şi doar în al doilea rând creştere. Dezvoltarea comunitară poate fi privită ca
procesul prin care o comunitate devine mai responsabilă de probleme sau de potenţialul de
care dispune reuşind în acelaşi timp să-şi organizeze şi să planifice mai bine resursele de care
dispune.
CONCLUZII

Angajarea cu eficienţă maximă a resurselor comunitare are ca obiectiv final dezvoltarea

economică locală (crearea de noi locuri de muncă şi a oportunităţilor de afaceri, reducerea
sărăciei) şi în egală măsură realizarea unor obiective socio-culturale şi de mediu. Dezvoltarea
comunitară reprezintă procesul prin care se încearcă schimbarea condiţiilor şi factorilor care
acţionează la nivel de comunitate astfel încât în urma acestor schimbări, comunitatea să
înregistreze nivele ridicate ale standardului de viată.
BIBLIOGRAFIE

https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinta-administratiei/dezvoltare-comunitara-aspecte-
teoretice-si-practice-129330.html

http://www.politicipublice.ro/uploads/dezvoltare_comunitara.pdf
 EGALITATE DE ȘANSE, NEDISCRIMINARE

Argument

Egalitatea de sanse are la baza asigurarea participarii depline a fiecarei persoane la viata
economica si sociala, fara deosebire de origine etnica, sex, religie, varsta, dizabilitati sau
orientare sexuala.

Promovarea egalitatii de sanse poate contribui la coeziunea sociala atat la nivelul regiunilor de
dezvoltare, cat si la nivel national. Dezvoltarea unei culturi a oportunitatilor egale presupune
implicarea directa a tuturor actorilor sociali din sectorul public si privat, inclusiv societatea
civila. Protectia sociala si incluziunea sociala pot fi promovate prin actiuni de combatere a
discriminarii, promovarea egalitatii de sanse si integrarea in societate a grupurilor vulnerabile
care se confrunta cu riscul de marginalizare sociala.

Uniunea Europeana promoveaza drepturile fundamentale, nediscriminarea si egalitatea de

sanse pentru toti. Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au declarat anul 2007
ca fiind Anul European al egalitatii de sanse pentru toti, in vederea asigurarii unei participari
depline a fiecarei persoane la viata economica si sociala, fara deosebire de origine etnica, sex,
religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala.

Participarea echilibrata a femeilor si barbatilor in toate domeniile vietii sociale, politice si

economice este mai mult decat necesara pentru a atinge o competitivitate si o dezvoltare
durabila precum si pentru a obitine si consolida o democratie reala.

In pofida progreselor inregistrate, in special in domeniul educatiei si al ocuparii, femeile inca

mai intampina multe obstacole in atingerea unei egalitati reale, inclusiv in ceea ce priveste
concilierea vietii de familie cu viata profesionala. Pentru ca egalitatea reala sa fie un fapt
implinit, este nevoie nunumai de o imbunatatire a legislatiei in sensul integrarii principiului
egalitatii ci si, mai ales, de o schimbare a atitudinilor si a comportamentelor, a stilurilor de
viata si a structurilor sociale care le impiedica pe femei sa-si dezvolte in mod liber
personalitatea si participarea activa in toate domeniile vietii: economie, cultura, politica, etc.

Este ingrijorator ca principalele tendinte in ceea ce priveste situatia femeilor si barbatilor din
Romania indica o alarmanta involutie datorita insuficientelor actiuni la nivel guvernamental,
cu toate eforturile depuse de reprezentantii societatii civile.
Datele recente arata ca societatea romaneasca contemporana, in lipsa unor modele pregresiste,
tinde sa se orienteze in construirea relatiilor dintre femei si barbati, atat in familie cat si in
viata publica, catre un model patriarhal. Grefat pe fondul saraciei si al evoulutiilor sociale
negative ale tranzitiei romanesti, acest model cultural este generator de comportamente si
practici sociale retrograde si discriminatorii. El induce odeea inferioritatii/superioritatii unui
sex si permite, in practica, tratarea diferentiata a persoanelor in conformitate cu acest criteriu,
ceea ce contravine principiilor elementare ale democratiei.

Eliminarea discriminarilor dupa criteriul de sex, vizibile sau discrete, este una dintre conditiile
necesare pentru construirea ueni societati echitabile si pentru evolutia spre progres, aceastra
presupunad implicarea efectiva a autoritailor statului si a fiecarui om politic in parte.

In plus, in conditiile extinderii Uniunii Europene, romania are de ales intre a ramane o insula
arhaic-traditionala, cu modele culturale si relatii de productie pe masura, sau de a se integra
intr-un spatiu reglementat de standardele democratiei si civilizatiei occidentale, cu optiuni
culturale si relatii de productie progresiste. Daca alegerea se indreapta spre evolutie catre
modelul social european, factorii de decizie politica nu mai pot ingora problemele legate de
dicrepantele existente intre situatia femeilor si a barbatilor si nici consecintelor economice si
sociale generate de acestea.
Egalitatea de sanse

Egalitatea de sanse a evoluat in ultima perioada devenind un concept mai larg care se refra
nu doar la femei si barbati, dar si la relatia cu alte grupuri dezavantajate dintr-o societate.

In timp ce egalitatea de sanse si de tratemente semnifica nivelul egal de vizibilitate,

autonomie, responsabilitate si participare a majoritatii si a minoritatii dezavantajate la si in
toate sferele vietii publice, discriminarea reprezinta tratamentul diferentiat aplicat ueni
persoane in virtutea apartenentei, reale sau presupuse a acesteia la un anumit grup social.

Astfel se poate vorbi de discriminare, atunci cand o persoana este tratata mai putin favorabil
decat o alta persoana in aceeasi situatie.

Exemple:

● Acordarea unui salariu mai mic unei persoane de sex feminin fata de o persoana de sex
masculin, desi desfasoara acelasi tip de activitate si in aceleasi conditii, incalcandu-se
principiul „la munca egala, salariu egal”,
● Refuzul de a angaja o persoane de sex feminin pe motiv ca este insarcinata sau are in
ingrijire un copil,
● Imposibilitatea unei persoane in scaun cu rotile de a intra intr-un imobil, deoarece nu
sunt realizate amenajari corespunzatoare pentru accesul persoanelor cu handicap (de
exemplu: scari prevazute cu elemente de siguranta, rampe, usi care sa permita
manevrarea fotoliului rulant, cu manere care se apuca usor si care sunt amplasate la o
inaltime accesibila, dispozitive si echipamente de deplasare),
● Interdictia aplicata persoanelor de etnie rroma, de a ocupa un loc de munca sau de a
intra in anumite spatii publice: scoli, spitale, biserici, etc.
● Hartuirea este considerata o forma de discriminare, atunci cand se manifesta un
conportament indezirabil cu privire la motivele mentionate (apartententa religioasa sau
convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, nationalitate, categorie sociala),
care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu
de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.
Cetatenii Uniunii Europene au dreptul la tratament egal indiferent de sex, etnie, religie,
dizabilitati, varsta si orientare sexuala.
Problematica promovarii egalitatii sanselor in viala sociala pentru amele sexe, constituie o
cerinta esentiala pentru societatea romaneasca, fiind considerata o componenta de baza a
preocuparii pentru respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. De aceea, stimularea
in egaka masura a contributiei femeilor si barbatilor la dezvoltarea durabila si la progresul
societatii a capatat o importanta crescanda in Romania. Trebuie precizat insa faptul ca
impactul transformarilor economice, politice si sociale care au avut loc in Romania in anii 90
a afectat in mod diferit situatia femeilor si cea a barbatilor.

Legislatia Romaniei garanteaza drepturile egale ale cetatenilor de a participa la viata

economica si sociala, de a se pregati si forma intr-o anumita profesie, de a se angaja, promova
si participa la disribuirea beneficiilor, de a se bucura de protectie sociala in anumite situatii.
Cu toate acestea, segregarea profesionala a femeilor persista inca si este demonstrata prin
existenta modelelor de ocupare diferentiate pe sexe, ceea ce determina disparitatile intre
venituri, chiar daca principiul „la munca egala, salariu egal” este consacrat juridic.

Pornind de la principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati, este esential pentru Romania
ca femeilor sa li se asigure in mod real egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul la
educatie, la formare si al un loc de munca, la intemeierea unei familii si la participarea la
luarea de decizii publice si politice, trasatura ce caracterizeaza societatile democratice si
dezvoltate.

Nediscriminarea

Una dintre clasificarile termenului de discriminare, imparte aceasta in 2 mari categorii, si

anume:

● Discriminarea directa, prin care se intelege situatia in care o persoana este tratata
mai putin favorabil, pe criterii de gen, rasa, nationalitate, categorie sociala, handicap,
boala cronica, etc., decat este, a fost sau ar fi tratata alta persoana intr-o situatie
comparabila.
● Discriminarea indirecta, se intelege situatia in care o dispozitie, un criteriu sau o
practica, aparent neutra, ar dezavantaja in special persoanele apartinand unui grup
defavorizat in raport cu prsoanele majoritare, cu exceptia cazului in care aceasta
dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica este justificata obiectiv de un scop legitim,
iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzatoare si necesare.
Conform art.1, alin.2 din Legea nr. 202/19.04.2002 privind egalitatea de sanse si de tratament
intre femei si barbati, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.150 din 01.03.2007, prin
egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a
capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv,
femenin si tratamentul egal al acestora.

Conform art.2, punctul b) si c) din Ordonanta de Urgenta nr. 67/27.06.2007, prin principiul
egalitatii de tratament, se intelege lipsa oricariu tratament discriminatoriu, direct sau indirect,
pe criteriul de sex, in special prin referirea la starea civila sau familiala. Prin tratament
discriminatoriu se intelege orice excludere, restrictie ori diferenta de tratament, direct sau
indirect, intre femei si barbati.
Concluzie

Promovarea egalitatii de sanse va contribui la coeziunea sociala, atat la nivelul regiunilor de

dezvoltare, cat si la nivel national. Dezvoltarea unei culturi a oportunitatilor egale presupune
implicarea directa a tuturor actorilor sociali din sectorul public si privat, inclusiv societatea
civila. Protectia sociala si incluziunea sociala pot fi promovate prin actiuni de combatere a
discriminarii, promovarea egalitatii de sanse si integrarea in societate a grupurilor vulnerabile
care se confrunta cu riscul de marginalizare sociala.
Bibliografie

*** Egalitatea de sanse si nediscriminarea, Indrumar – publicatie editata de Ministerul

Dezvoltarii Regionale si Locuintei, iunie 2009
Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea
tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca