UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

Program master: SUPERVIZARE ȘI PLANIFICARE SOCIALĂ

Disciplina: DEZVOLTARE COMUNITARĂ ȘI PLANIFICARE SOCIALĂ
Lect. dr. Camelia MEDELEANU
ANUL I

FACILITAREA
COMUNITARĂ

STUDENT:
ANTOHE S. CONSTANTIN
 Facilitarea comunitară

Așa cum am arătat data trecută, dezvoltarea comunitară este o activitate ce produce
schimbare / evoluție în cadrul unei comunități, îmbunătățind condițiile de viață prin participarea
directă și responsabilă a membrilor comunității alături de autoritățile publice locale. Dar, nu
orice proces sau activitate dintr-o comunitate are valoare de dezvoltare comunitară, ci doar dacă
produce ceea ce se numește cultură a dezvoltării, adică comunitatea să dobândească capacitatea
de a-și identifica, analiza și rezolva problemele interne prin forțe proprii.
În lucrarea de față dorim să aducem în atenție noțiunea de facilitare comunitară. Pentru
aceasta, trebuie să dezvoltăm un pic unul dintre principiile dezvoltării comunitare, și anume
principiul participativ. Participarea, în accepţiunea dezvoltării comunitare, are ca scop principal
implicarea cât mai multor membrii ai comunităţii şi mai ales a celor marginalizaţi din punct de
vedere socio-economic în luarea deciziilor şi iniţierea unor acţiuni care influenţează condiţiile
lor de viaţă. Adesea, termenul de participarea este confundat cu cel de contribuţie și de
consultare a comunității. Și acum sa le explicăm pe rând:
Participarea comunităţii la iniţiative şi proiecte de dezvoltare sau de interes comunitar
înseamnă participarea la identificarea problemelor, la planificarea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea proiectelor respective. Cu alte cuvinte, vorbim despre o implicare
directă și profundă.
Contribuţia comunităţii la un proiect de dezvoltare comunitară se referă la faptul că în
faza de implementare a proiectului, membrii comunităţii îşi pun la dispoziţie resursele
(materiale, forţa de muncă, informaţiile, abilităţi etc.).
Consultarea comunităţii înseamnă că membrii comunităţii îşi spun părerea cu privire la
diverse iniţiative întreprinse de actori externi (ONG, agenţii de dezvoltare, Guvern) sau interni
(organizaţii locale, instituţii sau autorităţi publice), dar nu participă efectiv la identificarea şi
analiza problemelor şi luarea unor decizii cu privire la soluţionarea lor.
Așadar, contribuţia comunităţii cu resurse (de exemplu donaţii, forţă de muncă, timp alocat),
dialogul şi consultarea cu agenţii externe sunt încurajate, dar ele nu trebuie confundate cu
participarea comunităţii, care este mai cuprinzătoare şi inclusivă decât primele două.

Participarea integrală a grupului sau a majorității membrilor săi [într-o acţiune de

tip comunitar, n.n.] este un fenomen relativ rar, asociat mai degrabă cu situaţiile de
viaţă socială de tip tradiţional sau cu calamităţi, crize. În grupurile sociale cu un

1
 grad redus de tradiţionalism şi în situaţii normale de viaţă, problema care se pune
este cea a implicării unei părţi a membrilor grupului. Câţi anume nu contează.
Important este ca ei să lucreze în folosul comunităţii (Sandu, 2005, p. 9).

Participarea directă și responsabilă a cetățenilor în proiecte de dezvoltare comunitară nu

se întâmplă în mod spontan. Este necesar ca membrii comunității să fie stimulați să participe și
să li se ofere un cadru favorabil pentru participare. Aici vom face cunoștință cu un concept nou
și interesant, și anume facilitatorul.
Pentru a înțelege pe deplin rolul și misiunea unui facilitator în procesul de dezvoltare
comunitară, trebuie să definim mai întâi noțiunea de facilitare comunitară. Astfel, prin
facilitare comunitară înțelegem un proces (sau efort) prin care o persoană neutră (numită
facilitator), fără putere de decizie, acceptată de toţi membrii grupului, îi ajută pe aceștia să
identifice probleme, să negocieze, să ia decizii în mod eficient și să găsească soluţii prin
încurajarea participării tuturor membrilor comunității.
Practic, facilitarea este un liant, o relație între grup/comunitate și un facilitator (care
poate fi din interiorul comunității sau nu). Facilitatorul posedă o serie de abilităţi şi tehnici de
lucru pe care le pune în slujba unui grup cu scopul de a ajuta membrii acestuia să comunice mai
bine, astfel încât să îmbunătăţească şansele grupului de a fixa şi atinge anumite obiective și de
a iniția / implementa un proiect de dezvoltare comunitară.
Iată mai jos, sub formă schematică 1 rolul jucat de facilitator într-o comunitate:
 să creeze o atmosferă deschisă între participanţi - să se simtă siguri pentru a se exprima
total şi liber la întânire;
 să încurajeze participanţii să-şi exprime sentimentele şi să-şi împărtăşească ideile;
 îi ajută pe cei prezenţi să simtă că fac parte dintr-o echipă (implicarea și contribuția
participanților cu idei și în procesul de luare a deciziilor generează sentimentul de
responsabilitate și angajament);
 să încurajeze participarea activă şi “împărţirea” rolului de lider - membrii comunităţii
trebuie să înveţe că fiecare poate contribui cu ceva la întâlnire şi trebuie să i se dea
oportunitatea de a-şi demonstra capacitatea;
 să modereze;
 să asigure coeziunea grupului;
 să motiveze.

1
Ghidul facilitatorului comunitar. Ceea ce nu putem să facem singuri, putem face împreună!

2
 În principiu, facilitatorul parcurge următoarele etape:
 Intrarea în grup/stabilirea contactului - prezentare reciprocă şi stabilirea încrederii.
 Stabilirea contractului (formal sau psihologic) – stabilirea obiectivelor comune, a
duratei procesului şi a modalităţii de lucru.
 Schimbul de informaţii – atât membrii grupului, cât şi facilitatorul furnizează informaţii
despre comunitate, grup, proces.
 Schimbul de opinii – membrii grupului, dar şi facilitatorul prelucrează informaţiile
obţinute.
 Clarificarea – în funcţie de informaţiile obţinute se clarifică deciziile ce trebuie luate de
către grup.
 Elaborarea planului de intervenţie – în funcţie de deciziile luate se stabileşte modalitatea
de implementare a acestora.
 Sumarizarea – facilitatorul sintetizează stadiile parcurse de grup.
 Testarea consensului – se reafirmă angajamentul grupului faţă de deciziile luate.
 Ieşirea/terminarea contractului – retragerea facilitatorului din relaţia cu grupul şi
asumarea de către grup a continuării acţiunilor planificate.

Trebuie să menționăm că facilitatorul nu este un expert sau un lider (chiar dacă modul
său de abordare și de lucru este construit pe principiile leadershipului), ci mai degrabă un
însoțitor, un ajutător, de consultant. El nu tratează direct cu întreaga comunitate, ci doar cu o
parte din ea; adică cu liderii, cu ceea ce se numește grupul de inițiativă locală. Astfel,
facilitatorul consiliază, iar liderii din grupul de inițiativă organizează comunitatea.

Liderii dintr-o comunitate sunt acele persoane în care membrii comunității au încredere
deplină, care au demonstrat de-a lungul timpului că sunt capabili de acțiune, că au expertiză
într-un domeniu necesar în procesul dezvoltării, că au capacitatea de a reprezenta cu
profesionalism comunitatea din care fac parte.
Nu este cazul să enumerăm metodele și instrumentele utilizate de un facilitator
comunitar, căci nu aceasta este scopul acestei lucrări, ci ne-am gândit, mai degrabă, să
conchidem cu un studiu de caz, deci utilizând o metodă aplicată, pentru a înțelege mai bine
procesul de facilitare comunitară.
Acest studiu este realizat de Vasile Moisă, facilitator din cadrul Fondului Român de
Dezvoltare Socială (FRDS) – unul dintre modele de dezvoltare comunitară amintite în lucrarea
precendentă -, și îl vom reda ca atare.

3
 1. Descrierea comunităților. Comunitățile supuse analizei de față sunt Munună,
Hănășești și Ghețar din comuna Girda de Sus. <<[...] Cele trei sate sunt aşezate pe platoul carstic
din stânga Arieşului, platou cu numeroase peşteri, dintre care cele mai cunoscute sunt Poarta
lui Ionele şi Ghețarul Scărişoara. În toate cele trei sate sunt aproximativ 300 de persoane, cu o
distribuţie echilibrată pe vârste. Acestea locuiesc în gospodării răsfirate prin poienile din
pădurile de brad de pe platou, existând poieniţe cu cinci-şase case sau chiar cu una singură.
În 1998, când am început activitatea în calitate de facilitator pregătit, asistat şi
monitorizat de World Learning în programul-pilot de înființare a Fondului Român de
Dezvoltare Socială (FRDS), drumul de acces din centrul comunei până la marginea superioară
a satului Ghețar (18 km), era foarte prost şi iarna era complet blocat. În satul Gheţar funcționa
o şcoală cu clasele I-VIII, la care veneau copii de la 5-6 km depărtare, de pe tot platoul (pe care
se mai află încă trei sate). În sat mai exista un magazin şi câteva birturi mici („privatizări”, în
limbajul local).
Platoul carstic are foarte puţine izvoare şi, pe deasupra, acestea au debite mici. Vara,
cele mai multe dintre ele seacă, acest lucru obligându-i pe localnici să se aprovizioneze cu apă
de spălat şi pentru animale din topirea zăpezii şi ploi (pentru aceasta, fiecare gospodărie are
bazine); pentru băut, aduc apă de la distanţe de până la 3-4 km. Localnicii îşi câştigă existența,
în cea mai mare parte, din prelucrarea lemnului. Singurii salariați din comunitate sunt cei câţiva
profesori şi comercianți. Vara se mai valorifică plantele medicinale şi fructele de pădure. Din
mai până toamna târziu, aproape toată lumea, „cu cățel şi purcel”, se mută la „mutături”, în
poiana Călineasa, unde exploatează lemnul. Acasă rămâne numai câte un bătrân. O parte din ei
coborau în iulie-august să cosească şi să adune fânul necesar iernării cailor şi, eventual, a unei
vaci pentru lapte.
2. Procesul de facilitare. A trebuit să identific două comunităţi din județul Alba în care
să fac facilitare comunitară, proces ce era permanent analizat în vederea stabilirii procedurilor
după care să se finanţeze proiectele FRDS în comunităţi.
În primele două luni (februarie şi martie), am făcut o documentare amplă, cu date luate
de la nivel județean şi comunal. În urma acestei documentări, am restrâns aria, în care puteau
exista beneficiari, la zona montană. Simultan cu documentarea, pe parcursul unor întâlniri de
lucru ale facilitatorilor şi experţilor de la Banca Mondială (folosind datele din teren, studii
sociologice, experiențe similare din alte ţări etc.), s-au stabilit criteriile de selecţie a
comunităţilor în care să lucrăm. Acestea ţineau mai ales de sărăcie.
Ţinând cont de aceste criterii şi de faptul că ştiam bine zona, am ales, fară să merg atunci
în comunităţi, să facilitez în cele trei sate luate ca o comunitate. În alegerea pe care am făcut-o

4
a mai contat și o prejudecată: credeam că, acolo, problema prioritară era lipsa apei potabile şi
voiam să nu facilitez numai comunităţi care au ca problemă majoră lipsa drumului de acces în
comunitate.
După întâlnirea de analiză a alegerilor făcute a trebuit să merg în 12 comunităţi, să discut
cu persoane din comunitate, pentru a verifica astfel criteriile de selecție. S-a dovedit că, într-
adevăr, cunosc bine zona, căci, după verificarea din teren am putut să rămân la alegerea iniţială.
Facilitarea propriu-zisă am făcut-o discutând, la început, la nivel de comună cu toate
persoanele care aveau legatură cu cele trei sate: la primărie, poliţie, dispensar, poştă, biserică şi
ocolul silvic. Pe parcursul a trei luni am discutat cu persoane din fiecare familie, acasă la ei, la
biserică, la magaizine, la şcoală, la birt și la mutături. În acest fel, am putut să-mi completez
„harta comunității”, am aflat problemele cu care se confruntau membrii comunității și am
identificat un grup de lideri. În această perioadă, pe parcursul unei săptămâni, am fost asistat de
un facilitator din Chicago.
Spre surprinderea mea, problema considerată ca fiind prioritară nu era lipsa apei
potabile, ci lipsa drumului de acces în comunitate. În privinţa liderilor, am constatat că
majoritatea erau rude ale primarului și că erau preponderent din satul Gheţar. De primul aspect
am fost avertizat şi de facilitatorul care mă asista. După mai multe întâlniri cu liderii, am stabilit
să organizăm o întâlnire a membrilor comunităţii la mijlocul lui iulie, după maslu (slujba
religioasă în aer liber cu mai multi preoţi, la care participau toți sătenii şi invitații din alte sate).
Întâlnirea urma să aibă loc la şcoala din Gheţar la ora 17. Pe la ora 12, s-a ieşit de la biserică şi
a început maslul care a ținut până ora la 16. Imediat, toti participantii s-au împrăştiat pe la
tarabele de bere, mici şi grătare ale comercianţilor ambulanţi prezenți. La ora stabilită, împreună
cu câţiva localnici, am plecat la şcoală pentru întâlnire. După aproximativ o jumătate de oră, a
venit cel mai activ dintre lideri, dar nu la întâlnire, ci ca să mă roage să-i transport cu maşina
mea bere la locul unde nevasta lui o vindea, urmând ca după aceea să începem întâlnirea. L-am
ajutat, dar el n-a mai venit şi, între timp, au plecat şi cele câteva persoane care veniseră cu mine.
„No, noi plecăm, că ăştia or apucat la bere şi nu mai vin”. Am zis şi eu cam cătrănit: „No, am
făcut-o de oaie” şi am plecat cu gândul să nu mai calc pe acolo. După câteva zile de analize, am
tras câteva concluzii:
- cu toate că fusesem foarte bine primit, mă acceptaseră ca „de-al lor”, nu credeau în
demersul meu, eram şi eu unul dintre mulţi alţii care le promiteau ceva;
- liderii de la Ghețar mai erau motivaţi să fie activi, după ce s-a stabilit (la întâlnirile cu
liderii) că se va solicita finanțarea unui drum de la Gheţar la Munună, în acest context, cei mai
motivați fiind cei din Munună;

5
 - cu toate că cei din comunităţi erau adunaţi, a fost cu totul nerealist să credem (eu şi
liderii) că, după patru ore de stat în soare, va renunţa cineva să se bucure de petrecere (mâncare,
băutură, conversaţie cu prietenii, muzică).
Am reluat facilitarea şi am început să lucrez cu un grup de lideri reînnoit parţial, în
sensul că, în locul liderilor de la Ghețar, am lucrat cu lideri din Munună. În felul acesta, am
reuşit, la 15 Noiembrie, să organizăm o întâlnire a membrilor comunităţii. La această întâlnire
s-a validat ca problemă prioritară lipsa drumului de acces în comunitate, s-a ales grupul de
inițiativă și un comitet de conducere (preşedinte, secretar şi trezorier) din Munună şi, împreună
cu restul membrilor din cătunele celor trei sate, au mandatat grupul de iniţiativă să obţină
personalitate juridică şi să înceapă demersurile pentru obţinerea finanţării. În continuare, am
lucrat cu grupul de iniţiativă şi mai ales cu membrii comitetului de conducere până în vara
anului următor, când s-a depus cererea definanțare. În această perioadă, am fost mai mult
formator şi consultant al membrilor din comitetul de conducere.
3. Rezultate. Pe termen scurt, rezultatul minimal, dar vizibil şi foarte important pentru
comunitate, a fost că au primit finanțarea şi au realizat (inclusiv cu contribuţie proprie) drumul
de acces din Ghețar în Munună. Ulterior, au mai depus o cerere, fără să-i ajut eu, au primit
finanțare și au realizat continuarea drumului până în centrul comunei, rezolvând în totalitate
problema accesului în comunitate.
Pe termen lung, rezultatul cel mai important constă în faptul că persoanele din
comunitate, dar chiar și cele din comună au învățat să lucreze cu proiecte, participativ și în
parteneriat, căpătând tot mai multă încredere în acest „sistem”. Așa au ajuns să participe și la
alte proiecte, ca inițiatori și/sau parteneri. O parte dintre ele s-au încheiat, o parte sunt încă în
desfășurare sau programate pentru perioada următoare:
- program de dezvoltare cu o serie de universități (din Freiburg, Cluj, București) și ONG-
uri în care localnicii s-au inițiat în turismul rural, ecoturism, exploatarea durabilă a plantelor
medicinale;
- proiect aprobat de realizare a alimentării cu apă prin Ordonanța nr.7;
- modernizarea (asfaltarea) drumului, realizată prin FDRS;
- pietruirea drumului spre Călineasa;
- amenajarea peșterilor Poarta lui Ionele și Ghețarul Scărișoara.

Toate acestea au pus comunitățile pe un trend ascendent de dezvoltare comunitară. O

recunoaștere a acestui lucru s-a făcut și prin selectarea comunei Girda ca sat european.>>

6
 Concluzii

Facilitarea comunitară este o acțiune benefică care inițiază, construiește, ierarhizează și

responsabilizează pașii pe care actorii locali trebuie să-i parcurgă în realizarea unui proiect
pentru zona lor, dar, mai cu seamă, dezvoltă capacitatea de a identifica, defini, prioritiza,
planifica şi rezolva problemele interne, comunitare, într-un mod participativ şi fără sprijin din
afară.
Totuşi, trebuie să fim și realiști. Un proiect de dezvoltare comunitară poate să cunoască
nu doar succesul, reușita, ci și eșecul, situație în care cei mai afectați vor fi grupurile de
inițiativă, liderii și membrii lor, care s-au constituit și închegat printr-un efort intens de facilitare
și au muncit din greu pentru binele comunității și, acum, se văd nevoiți să îndure reproșurile
întregii comunități. Mai grav decât atât, aceste grupuri se pot dizolva cu ușurință, fie după
încheierea unui proiect greu, fie după un eșec lamentabil survenit înainte de finalizare.
Nu trebuie să fugim de eșecuri atunci când vorbim despre dezvoltarea unei comunități.
Dimpotrivă. Solicitarea de ajutor și suport, participarea la diferite cursuri si workshop-uri,
schimbul de bune practici, dorința de a contribui și de a te implica în propria comunitate sunt
doar câteva dintre soluțiile de redresare și căpătare a încrederii în forțele proprii. O dată cu
primul succes, cu ajutorul facilitării comunitare, vor crește și acțiunile colective derulate în
comunitate, cresc fondurile absorbite pentru proiectele comunitare etc.
Însă, există un mic secret pe care facilitatorii îl cunosc și-l pun în practică: în anumite
situații, este recomandabil să fie facilitate comunitățile care își doresc dezvoltare și prosperitate
(nu doar la nivel declarativ), astfel încât aceste comunități să constituie, la final, modele de
succes într-o anumită zonă sau regiune, astfel încât ele să fie replicate în comunitățile învecinate
care, fie nu au experiență pe partea proiectelor de dezvoltare comunitară, fie sunt refractare.

7
 Bibliografie

Balogh, M., Hosu, I., Radu, S. (2004), Facilitator Comunitar – Ghid practic de
dezvoltare locală, Fundația Civitas, Cluj-Napoca.
Cook, James B. (1975), Advocacy of Grassroots Citizenship, Journal of Community
Development Society, Fall.
Deac, V. (2009), Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităților rurale din
România, teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență
Socială.
Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală (2009), Ce este facilitarea?.
Ghidul facilitatorului comunitar. Ceea ce nu putem să facem singuri, putem face
împreuna!
Kloker, Sabine (2009), Manual for facilitators in non-formal education.
Misaroș, G.(coord.) (2003), Introducere în dezvoltarea comunitară prin intermediul
TeleCentrului, Waldpress, Timișoara.
Ogilvy, J. (1979), Many Dimensional Man, Harper Colophon Books, New York.
RuralNet (2006), Ghidul dezvoltării comunitare.
Sandu, D. (coord.) (2007), Practica dezvoltării comunitare, Polirom.
Schwarz, Roger M. (1994), The Skilled Facilitator. Practical Wisdom for Developing
Effective Groups.
Stan, R. (2008), Studiu asupra profilului şi rolului organizaţiilor comunitare dezvoltate
prin programele Fundaţiei PACT.
Stănică, V. (2012), Dezvoltare comunitară, suport de curs.
Sandu, D. (2005), Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Polirom, Iaşi.
Warren, R. (1978), The Community în America, 3rd edition., Rand McNally, Chicago.
Zanfir, C., Stănescu, S., (coord) (2007)., Enciclopedia dezvoltării sociale, Polirom, Iaşi.