Sunteți pe pagina 1din 12

I.

Definirea conceptului de comunitate.

O comunitate este definita ca fiind un grup de oameni care interactioneaza si locuesc intrun loc comun. Comunitatea este un set de
interactiuni, comportamente umane bazate pe valori, credinte, asteptari si intelegeri comune intre membrii acesteia. Comunitatea sa
dezvoltat avind ca punct de pornire familia si sa impus, mai cu seama, in asezari rurale sau orase mici, unde legaturile de rudenie, de
prietenie, obiceiurile normele morale sunt mai puternice, unde economia, bazata pe activitatile agricole, nu urmareste prioritar
cistigul.Dimensiunile comunitatii: Spatiala- fiecare om practic, concomitent, apartin e mai mult decit unei comunitati. Omul se poate
afla in acelasi timp parte a unei comunitati etnice, religioase; sau a unei comunitati culturale sau uneia de interese comune.
Cantitativa-se refera la numarul de indivizi ce pot forma o comunitate. Temporala- oamenii care constituie o comunitate, casele
acestora trebuie sa dainuie in timp, sa nu dispara dupa o singura generatie. Structurala- care are in vedere omogenitatea structurala a
comunitatii cum ar fi apartenenta etnica, confesionala, nivelul de scolarizare, tipul scolilot absolvite, obiceiurile, valorile. Rationalarezida in legaturile strinse dintre membrii colectivitatii, bazate pe comunitatea intereselor si normelor de viata. Functionala consta in
faptul ca comunitatea indeplineste anumite functii in raport cu indivizii ce o constituie. Notiunea de comunitate se aplica grupurilor
care tind saaiba o cultura specifica, cum ar fi satul si familia, care sunt grupuri de dimensiuni reduse cu o interactiune puternica intre
membrii lor, pe durate mai mari de timp.bazate pe cunoastere reciproca, experiente si valori comune.

Formarea culturii si spiritului comunitar.


Spiritul comunitar se refera la ideea pe care membrii comunitatii o au despre ei insisi si despre comunitatea lor. Presupune atitudini
pozitive, optimiste cu referire la viitor si care incurajeaza altruismul si contributia membrilor la bunastarea comunitatii. Cultura
comunitara- include comportamentele invatate dar nu si pe cele genetic obtinute. Este pastrata si transmisa prin simboluri, niciodata
prin cromozomi. Cultura comunitara implica credinte, valori, practici ce definesc ceea ce sunt mebrii comunitatii si modul in care ei
actioneaza. Dimensiunile culturii comunitare: tehnologica- este reprezentata de capitalul, instrumentele, abilitatile acesteia, precum
si de modalitatea in care relationeaza cu mediul inconjurator. Este legatura dintre umanitate si natura. Este cea mai usoara dimensiune
pentru introducerea schimbarilor culturale si sociale.Economica- reprezinta varietatea de mijloace de productie si de alocare a
resurselor si serviciilor, bunastarii realizate in forma de daruri, obligatiuni, comert sau alocari din partea statului. Cind comunitatea are
mai multa bogatie atunci are mai multa putere si mai multa abilitate de a obtine lucrurile pe care doreste sa le obtina. Politicadiversitatea mijloacelor de exercitare a puterii de influentare si luare a deciziilor. Cu cit comunitatea detine mai multa putere politica
si influenta, cu atit mai mult poate face mai multe lucruri pe care si le doreste. Institutionala (sociala) a culturii- caile prin care
oamenii actioneaza, interactioneaza si reactioneaza, precum si asteptarile acestora.Include diferite institutii cum ar fi prietenia si
casatoria, diverse roluri sociale (de mama, de politist). Se refera la felul in care oamenii actioneaza in relatiile interumane, cu
asteptarile lor, cu parerile lor, cu judecatile lor. Valorica- marcheaza ideile, deseori paradoxale, inconsistente, contradictorii pe care
oamenii le au cu referire la bine si rau, frumos si urit, corect si gresit, pe care oamenii le utilizeaza in calitate de justificari pentru
actiunile interprinse. Credintei- fixeaza notiunile pe care oamenii le au referitor la natura universului, a lumii inconjuratoare, la cauze
si efecte, la esenta timpului. Uneori se considera ca aceasta dimensiune reprezinta religia oamenilor.

Functiile esentiale ale comunitatii.


Pentru realozarea functiilor comunitatii, comunitatea implica o puternica legatura intre principalele unitati de nivel local, cum ar fi
agenti economici, scoala, administratia locala, asociatiile de voluntari si sistemele sociale ce se extind dincolo de limitele comunitatii.
Functiile: productie-distributie-consum aici comunitatea se dezvolta din punct de vedere economic, infiinteaza si presteaza diverse
servici, creeaza oportunitati de angajare a fortei de munca din comunitate. La nivel local are loc producerea de bunuri si servicii prin
acestea fiind create oportunitati de angajare a fortei de munca din comunitate sunt create mecanisme de distributie in scopul
consumului de catre membrii comunitatii. Socializare- functie majora, in cadrul careia comunitatea transfera membrilor sai un set de
valori, principii, norme si standarte. Prin procesul de socializare si in cadrul, comunitatii, individul devine personalitate, se transforma
dintro fiinta asociala, intro fiinta sociala. Control social- este indeplinita de societate si asigura autoreglarea si mentine echilibrul
sistemelor sociale prin reglarea normativa. In cadrul functiei, comuniatatea, anumite grupuri orienteaza, modifica si influenteaza
comportamentul membrilor sai in directia conformitatii cu normele, valorile, principiile si standartele comunitatii. Participare socialacontribuie la satisfacerea necesitatii generale a unei vieti sociale in cadrul comunitatii si se refera la gradul de implicare al membrilor
comunitatii in rezolvarea problemelor la nivel comunitar, prin care se cultiva spiritul comunitar, se valorifica solidaritatea difuza a
membrilor. Sprijin reciproc- ajutorul formal si informal pe care membrii comunitatii sil pot acorda reciproc, cauzat de faptul ca
anumite sarcini importante de realizat sunt peste puterile unei singure persoane. Importanta acestei functii este mai mare in cazul unor
sarcini de interes comun: crearea serviciilor sociale, dar si ajutorul informal rezultat din dorinta proprie a unor membri ai comunitatii.

II. Definirea dezvoltarii comunitare.

Dezvoltarea comunitara este definita ca un proces social prin care indivizii dintr-o comunitate controleaza foarte bine si se adapteaza
tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumi in permanenta schimbare. Poate fi privita ca un proces complex prin care are loc
crearea si sporirea bunastarii comunitatii. Dezvoltarea comunitara eficienta deriva din beneficiul reciproc si responsabilitatea impartita
intre membrii comunitatii, fiind recunoascuta prin: conectarea problemelor sociale, culturale, economice si de mediu; diversitatea
intereselor intr-o comunitate; relatia in construirea capacitatii. DC eficienta constituie un efort pe termen lung cu rezultate vizibile in
timp, bine planificata, initiata si sprijinita de membrii comunitatii, in beneficiul comunitatii si bazata pe experietentele care au condus
la cedle mai bune practici. Este vazuta ca o metoda de a lucra cu oamenii, care porneste de la nevoile si aspiratiile acestora, o
provocare la formele existente ale organizarii politice care se bazeaza pe organizarea centralizata. Caracteristicile DC sint:
schimbarea se produce cu sprijinul membrilor comunitatii prin participare publica; fiecare participant la schimbare intelege ca se ajuta
de fapt, pe sine; schimbarea se face in sens pozitiv si este ireversibila; adoptarea deciziilor, in raport cu dezvoltarea, se face prin
intensificarea democratiei participative.

Istoricul dezvoltarii comunitare.


Ideea de DC este revendicata de autorii americani si englezi fiecare parte aducind argumente in favoarea propriului program.
Termenul de DC a fost adoptat la conferinta administratorilor de politici sociale coloniale are a avut loc la Cambridge, in 1948 cu
scopul de a inlocui termenul de educatie de masa. In spatiul american conceptul de actiune comunitara a facut parte integrata din
programul antisaracie Marea Societate al administratiei Johnson elaborat in anii 60care avea drept scop rezolvarea unei grave
probleme sociale. In 1955 in SUA, DC era definita ca un proces care are ca scop crearea conditiilor de progres economic si social
pentru toata comunitatea, cu participarea sa activa si prin utilizarea deplina a initiativei comunitare. Ideile DC sau extins prin
eforturile organizatiilor internationale in multe regiuni ale Africii sin India. Mai apoi asa gen de programe au fost introduse in Franta.
In RM conceptul de DC cunoaste o utilizare recenta, fiind preluat din programele Bancii Mondiale si ale Uniunii Europene. In RM
procesele de DC au luat start la finele anilor 90 ai sec.XX ca raspuns la efectele negative ale tranzitiei la economia de piata. Primele
actiuni in vederea DC in RM au fost intreprinde de Fundatia Viitorul (IDIS Viitorul acum) care in 1997 a lansat programul de DL prin
activitati inovatoare, realizat cu Open Society Institute. FISM-ul el a continuat primele initiative in domeniul promovarii programelor
de DC. Altii care au contribuit: Agentia Internationala pentru Dezvoltare a SUA(USAID); Programul Natiunilor Unite pentru
Dezvoltare(PNUD); UNICEF, Fundatia Soros Moldova; Directia Elvetiana pentru Dezvoltare si cooperare(DDC).
Conceptul de DC durabila
Conceptul de DC durabila a fost adoptat pentru prima data la nivel institutional de comunitatea internationala in cadrul conferintei
ONU pentru Mediul Uman. Dezvoltarea durabila se refera l apotentialul unui stat, regiune, comunitate de a satisface cerintele
economice, sociale, culturale ale generatiei prezente, fara a compromite sansele generatiilor viitoare de asi satisface propriile
necesitati. DD a comunitatilor are ca obiective protejarea mediului, eradicarea saraciei, imbunatatirea calitatii vietii, dezvoltarea si
mentinerea unei economii locale viabile si eficiente, promovarea conceptului de utilizare eficienta a resurselor locale, in asa fel, incit
sa fie asigurate si generatiile viitoare. Nivele ale dezvoltarii durabile: economia poate exista doar in cadrul societatii, societatea umana
poate exista numai in cadrul mediului inconjurator, iar mediul inconjurator poate exista si fara societate si fara economie.
Dezvoltarea durabila trebuie sa detina controlul asupra procesului de dezvoltare, a deciziilor pe care le elaboreaza si adopta, asigurind
durabilitatea la nivel local.
Modele ale dezvoltarii comunitare
Necesitatea studierii modelelor de dezvoltare comunitara a fost cauzata de dorinta fireasca de cunoastere a unor practici de interventie
de succes in dezvoltarea comunitatilor. Modelul trebuie sa ofere o abordare structurala de interventie la nivelul comunitatii. Cele mai
cunoscute modele realizate de Weil si Gamble.: Organizarea comunitara- consta in incurajarea implicarii comunitatii in solutionarea
problemelor de intere comun, in parteneriat cu autoritatile publice responsabile de identificarea solutiilor pentru problemele aparute.
Organizarea vecinatatii- presupune intemeierea unor legaturi intre membrii unei comunitati, in vederea consolidarii comunitatii si
fauririi unui trai mai bun. Ofera membrilor sa se cunoasca reciproc si sa participe activ la procesul de luare a deciziilor. Planificarea
sociala- se refera la o corelare a potentialului de interventie a membrilor unei comunitati in cazul unor probleme de interes comun.
Acest model pune accet pe procesul tehnic de identificare a nevoilor si rezolvarea problemelor. Dezvoltarea programelor prin
mentinerea de legaturi cu comunitatea- consta in conceperea si implementarea unui serviciu nou sau extinderea si imbunatatirea
serviciului, deja, existent in societate, in scopul satisfacerii nevoilor comunitatii. Formarea coalitiilor- ele pot fi un grup de
reprezentanti ai diferitor organizatii, care isi unesc fortele pentru a influenta institutiile din afara si solutionarea uneia sau mai multor
probleme, care le afecteaza propria autonomie. Avantajul acestui model consta in faptul ca anumite probleme nu pot fi solutionate
numai cu eforturi comune, numai in cadrul coalitiilor formate.

Efecte ale dezvoltarii comunitare

Aceste efecte se impart in plan social, economic, cultural si ecologic. In plan social- stoparea migratiei fortei de munca si a
imbatrinirii populatiei; dezvoltarea gindirii creative si holistice a membrilor comunitatii in raport cu problemele existente; educarea si
motivarea oamenilor de a se auto-ajuta; sporirea nivelului de trai; reducerea saraciei si suferintei membrilor comunitatii, dar mai ales
deschiderea accesului celor saraci la serviciile sociale calitative; crearea de noi modele de administrare eficienta; initierea unor
procese dezvoltare de durata, de schimbari in viata comunitatii cu un minimum de stres si dezagregare. In plan economic- crearea de
noi oportunitati economice; crearea unor surse noi de venituri durabile in regiunile ruraloe prin sustinerea antreprenoriatului si ideilor
de afaceri in comunitati; dezvoltarea unor modele de gospodarii taranesti in domeniul turismului rural; asigurarea accesului
gospodariilor taranesti la tehnologiile performante si instrumentarul agricol; crearea unor oportunitati majore de angajare a populatiei
rurale, conditionate de crearea unui numar vizibil de locuri de munca. In plan ecologic- imbunatatirea consitiilor de mediu prin
introducerea strategiilor participative de prevenire a poluarii mediului ambiant; protejarea si dezvoltarea ecosistemelor locale si
regionale si a diversitatii biologice; conservarea apei, solului, energieisi a resurselor regenerabile; implementarea unor modele
eficiente de solutionare a problemelor ecologice in comunitati. In plan cultural- conservarea si transmiterea patrimoniului cultural
resurselor istorice, traditiilor si obiceiurilor populare; stimularea expresiei creative prin arte; cunoasterea si transmiterea
indeletnicirilor mestesugaresti.

III. Implicarea actorilor comunitari

Acorii comunitari reprezinta un ansablu de indivizi care in vederea apararii si sustinerii unor interese comune, incearca sa influenteze
procesul decizional, prin implicare formularea, realizarea si monitorizarea politicilor comunitare. Actorii comunitari se impart in:
principalii actori(membrii comunitatii, grupurile de initiativa); marii actori(autoritatile publice, agentii economici, societatea civila);
actorii externi; alti actori(biserica, scoala si gradinita de copii, institutiile medicale). Membrii comunitatii- sunt preocupati de
interesele si problemele comunitatii, sunt membri potentiali ai echipei de lucru, de deciziile si eforturile carora depinde reusita
proiectului comunitar. Grupurile de initiativa- sunt considerati nucleul comunitatii, echipele de lucru. Autoritatile publice locale- sunt
constituite pentru promovarea intereselor si solutionarea problemelor colectivitatii locale. Societatea civila- repezinta ansamblul
reformelor de organizare, care asigura o solidaritate si o capacitate de reactie spontana a indivizilor, grupurilor de indivizi fata de
deciziile statului. Agentii economici- sunt persoane fizice sau juridice ce desfasoara o activitate economica de producere sau de
executare a lucrarilor, prestare a serviciilor in vederea obtinerii unui profit. Biserica, scoala si gradinita de copii, institutiile medicalecontribuie esential la procesul de DC. Actori externi- furnizeaza resursele profesionale tehnice, stabilesc obiectivele, proiecteaza
strategia, urmaresc derularea programelor.

Identificarea resurselor comunitare


Resursele unei comunitati sunt vazute ca si capital de utilizat in procesul de dezvoltare. Resursele pot fi standartizate si continue sau
punctial ocazionale. Resursele comunitare includ: materiale, financiare, umane, sociale, informationale. Resursele materiale includ
reursele naturale( toate lucrurile pe care le furnizeaza natura: pamint, apa, aer, resurse ale solului, viata salbatica,
paduri);patrimoniulimobiliar si cultural(toate bunirile de tip material si nematerial pe care le detine comunitatea si pe care le poate
valorifica si administra in beneficiul ei; infrastructura(necesara pentru o dezvoltare comunitara eficienta, se refera la structuri si
constructii fizice, transport, sisteme de comunicatii). Resurse financiare- aici se includ fondurile de investitii, fondurile comunitare de
imprumut si cercurile de ajutoare, imprumuturile guvernamentale si programele finantate, creditele si instrumentele de creditare din
banci. Resurse umane- membrii unei comunitati si calitatile pe care le poseda acestia si pe care le pot utiliza pentru a obtine beneficii.
Ele includ: familii si stiluri de viata sanatoase, capacitatea de a construi, educa si pregati, practicile de inchiriere eficiente si legale.
Resurse sociale- fiecare persoana este caracterizata, de o anumita predispozitie pentru acte de sustinere colectiva, de acordare a unui
sprijin in actiunile de interes comun, elemente constitutive ale capitalului social. Resurse informationale- realizarea cu succes a
obiectivelor propuse, comunitatea, in scopul asigurarii unui contact permanent cu realitatea sociala, va avea nevoie de resurse
informationale de calitate. Alte resure- pentru proiectele de dezvoltare locala sunt importante orice tip de resurse.

Contributii la realizarea obiectivelor comunitare.


Contributiile de dezvoltare reprezinta plati sau lucrari in natura, facilitati sau servicii, oferite comunitatii de catre dezvoltatori, pentru
a ajuta comunitatile sa creasca si sa prospere. Contributia poate fi financiara, standartizata, precum si impozitele si taxele. Ele se
stabilesc pentru o gama mare de servicii oferite de stat, autoritati publice locale. Cel mai important factor in evolutia unei societati
estecontributia non-financiara a fiecarui membru. Contributia comunitatii presupune ca membrii comunitatii pun la dispozitie
resursele proprii pentru implementarea unui proiect. Este necesara pentru a asigura sprijinul membrilor comunitatii in propriile lor
proiecte. Contributia poate fi: universala- toti membrii trebuie sa contribuie cumva. Cei care detin resurse financiare mai scazute pot
contribui financiar mai putin, dar compensind cu participare directa. Dupa posibilitati- contributii mai mari la resurse mai mari, si
contributii mici la posibilitati mai mici. Combinata- trebuie imbinata contributia obligatori cu contributia voluntara.

Implicarea liderilor comunitari in procesele de DC


Dc nu poate fi realizata nu doar in lipsa actorilor comunitari, a resurselor si contributiilorcomunitare, dar si in lipsa liderilor
comunitari, carora le vine rolul de ai convige pe membrii comunitatii de importanta proceselor comunitare, de a participa si a se
implica masiv in actiunile comunitare orientate spre sporirea propriei calitati a vietii si a nivelului de trai. Capacitatea unei persoane
de a stabili anumite obiective si de ai determina pe ceilalti sal urmeze in realizarea acestora, pe baza unei puternice implicari afective
si operationale, este denumita leadership. Trasaturi ale liderului: de capacitate(inteligenta, agerime, judecata, originalitate);
dobindite(nivel de pregatire, cunostinte, abilitati, progrese fizice); de responsabilitate(initiativa, perseverenta, incredere in sine,
dorinta de a se remarca); de participare( activism, sociabilitate, cooperare); de status(populartate). Caracteristicile liderului- prezinta
autoritate pentru oamenii din localitate; dispune de putere de convingere; este preocupat de realizarea obiectivelor comunitatii; are
viziuni strategice asupra lucrurilor si le comunica eficient comunitatii; radiaza idei inovadoare. Leadeshipul este cea mai importanta
resursa intrun proces de imbunatatire a comunitatilor din care facem parte. Lider comunitar este o persoana capabila sa identifice
probleme de interes comunitark, sa sugereze idei noi si sai motiveze pe ceilalti sal urmeze spre solutionarea problemelor de interes
comunitar.
IV. Definirea si caracteristicile participarii comunitare

PC inseamna participarea la actiuni comunitare, adica la actiuni in care principalii actori si beneficiary sunt rezidenti locali, scopurile
reprezinta intereseze acestor rezidenti, iar actiunea este mai degraba publica decit privata. PC la programele de DC presupune
asumarea directiilor de actiune, in ceea ce priveste planul de actiuni al dezvoltarii comunitare si reprezinta procesul de organizare a
relatiilor si aptitudinilor oamenilor, in scopul initierii actiunilor collective intru dezvoltarea acesteia. Caracteristici: se refera la
actiunile oamenilor, orientate spre imbunatatirea diverselor domenii ale vietii comunitatii(APL, protectia biosferei, religie,
antreprenoriat); prezuma spirit de colaborare, necesar in procesul DC, presupune solidaritate, prioritate fiind interesele collective, nu
cele personale.PC reprezinta imbinarea acestor elemente: informare, comunicare, implicare in relatia ce se stabileste intre
administratorii si cetateni, incit activitatile administratiei sa fie dezvoltate si sustinute in corespundere cu nevoile si dorintele
cetatenilor. Rezultatul PC consta in implicarea cetatenilor in adoptarea deciziilor si in materializarea lor.

Conditiile de baza si avantajele participarii comunitare


Cerinte: identificarea participantilor(se refera la faptul ca orice actiune comunitara implica oameni, un anumit contingent pe care
trebuie sal cunoastem si care se implica in toate fazele de elaborare si realizare. Nucleul comunitatii, lucru bine cunoscut, este grupul
de initiative care trebuie sa intruchipeze interesele celor pentru care problema examinata este prioritar); Recrutarea
participantilor(odata identificati, potentialii participant urmeaza a fi trecuti la participant activi). Avantajele pentru administrator:
obtin increderea cetatenilor- prin sporirea increderii cetatenilor in AP acestia vor manifesta o tendinta sporita de sustinere a deciziilor
luate; obtin opiniile cetatenilor AP le ofera oportunitatea cetatenilor sa vada sis a intealaga mai bine problemele si limitarile cu care
se confrunta aceasta in incercarea de a satisfice cerintele locuitorilor; obtine sustinere- AP asigura un for in cadrul caruia cetatenii sa
poata intelege spectrul de probleme si necesitati existente; obtin contributiile cetatenilor-APL are nevoie de ajutor si acest ajutor ii vor
obtine de la cetateni in forma de informatii privind problemele comunitare, ideile si caile potentiale de solutionarea a acestora.
Avantajele membrilor comunitatii: informatii veridice si complete-fiecare individ resimte necesitatea de a fi parte a acelei societati, si
nu o parte pasiva, ci un factor activ pentru buna functionare a acesteia; solutionarea problemelor sale satisfacerea unor nevoi este o
satisfactie spiritual; nivel de trai sporit al comunitatii si propriu- nivelul de trai va creste odata cu fiecare problema solutionata;
manifesta simtul apartememtei la viata comunitara- prin implicarea cetatenilor AP demonstreaza faptul ca cetateanul nu este ignorant,
iar satisfacerea nevoilor acestuia nu este obiectivul de baza al activitatii autoritatilor publice. Participarea comunitara este un process
in care are loc satisfacerea nu doar a intereselor membrilor comunitatii, dar si a coordonatorilor proiectelor de dezvoltare, a
autoritatilor publice.

Nivelele de participare comunitara


Implicind cetatenii in solutionarea problemelor locale, factoriide decizie au ocazia: sa impartaseasca cu cetatenii raspunderea pentru
planurile de dezvoltare; sa sporeasca intelegerea de catre cetateni a nevoilor colectivitatii; sa sporeasca sprijinul acordat de catre
cetateni; sa imbunatateasca viata cetatenilor; sa ia hotariri mai bune, avind la dispozitie mai multe informatii. Nivele de participare
comunitara: Informarea- este primul nivel al participarii, deoarece fara a fi informat, cetateanul nu poate participa. Aceasta etapa
reiese din faptul ca cetatenii au dreptul sa stie tot ce tine de comunitatea lor, activitatea AP sau a altor actori comunitari. Consultareaeste un nivel mai inalt de implicare a colectivitatii, fiindca, stabilirea prioritatilor este realizata cu ajutorul colectivitatii. Are loc
identificarea necesitatilor si problemelor pentru a evalua prioritatile unor actiuni sau prentru a colecta idei si sugestii, privind o
anumita problema.(tehnici de consultare sunt intilnirile si audierile publice, sondajele de opinie, focus grupurile). Implicarea- este
participarea directa a cetatenilor la elaborarea politicilor publice de dezvoltare comunitara. Identificarea si promovare modalitatilor,
prin care cetatenii se pot implica in rezolvarea problemelor de interes public, reprezinta atit un element essential in fundamentarea
politicilor publice, cit si in livrarea, in bune conditii, a serviciilor publice. Planificarea articipativa- se intelege procesul prin care
autoritatile administratiei locale, sectorul comunitar si cetatenii se intrunesc si conclucreaza in solutionarea problemelor de interes
local. Presupune elaborarea planurilor de dezvoltare de catre toti actorii comunitari, care vor fi inaintate administratiei publice locale.
Evaluarea si controlul- cel mai inalt nivel de participare a cetatenilor la elaborarea politicilor publice de dezvoltare comunitara.
Cetatenii controleaza calitatea executarii deciziilor adoptate, precum seful controleaza activitatea personalului sau.
Tehnici de implicare a comunitatii
Sint niste instrumente de imbunatatire a calitatii deciziilor. Cind oamenii sint informati in legatura cu atributiile APL si au ocazia sa
paryicipe la dezvoltarea planurilor si proiectelor, rezultatele sunt mai eficiente. Tehninicile de participare se disting in functie de etapa
si nivelul de participare a cetatenilor. Dintre acestia se evidentiaza: Centrele de Informare pentru Cetateni- reprezinta o interfata intre
APL si cetateni, centrul fiind preocupat, in mod direct, de a raspunde la intrebarile cetatenilor, ca si nevoilor acestora cu privire la
serviciile publice. Ele desfasoara si programe, care au ca principal component societatea civila. Forumurile- ofera cetatenilor
posibilitatea de a ridica orice problema care necesita luarea unor masuri. Intrunirile publice- este caracterizata printrun schimb de idei
la care poate participa oricine din comunitate. Le dau oacazia cetatenilor de a spune direct reprezentantilor APL parerile lor in legatura
cu o propunere, un proiect sau cu o anumita problema. Anunturile publice- pentru a informa publicul se pot afisa anunturi. Ele pot fi in
locuri traditionale(panouri informative, ziare, radio, sau alte locuri publice). Primirea comentariilor cetatenilor- exista niste perioade
obligatorii de asteptare, in timpul carora se primesc comentariile publicului in raport cu un plan, proiect nou. Sondajele de opinie-

ofera posibilitatea de a se afla opiniile unor categorii de cetateni, a se descoperi realitatile despre membrii acestei categorii. Exista 3
feluri de sondaje cum ar fi sondaje pentru intregul grup, sondaje esantionate, si sondaje aleatorii. Casutele postale ale cetatenilor- sunt
folosite pentru a aduna opiniile cetatenilor si se instaleaza in diverse locuri publice. Grupurile de discutie si intruniri cu caracter
neoficial- un focus grup reprezinta o intrunire de caracter neoficial, din 10-15 cetateni alesi la intimplare, pentru a se exprima opinii,
prioritati si interese in legatura cu o problema, un proiect local. Colaborarea cu mijloacele de infromare in masa- pot fi folosite atit
pentru asi asculta pe cetateni, cit si pentru a vorbi cu ei. Colaborarea cu oganizatiile neguvernamentale ofera cadrul valoros prin
care cetatenii pot fi informati despre planurile APL si pot fi implicate in luarea deciziilor si punerea in aplicare a proiectelor. Comisii
consultative ale cetatenilor si grupuri de presiune-cu aceste comisii APL poate conduce participarea cetatenilor la un nivel mai inalt.
Planificarea prin colaborare- APL ii consider ape liderii locali si pe cetatenii interesati parteneri egali in dezvolatrea planurilor si
proiectelor .

V. Continutul si etapele procesului de dezvoltare comunitara.

Etapa I: Evaluarea receptivitatii comunitatii. Se imparte in 5 grupe: A. Care este necesitatea si scopul procesului de
dezvoltare comunitara- dupa anii 90 in urma multiplelor transformari ce au avut loc in societatea noastra o serie de comunitati sau
pomenit intr-o situatie de profunda criza economica. B. Cre sunt beneficiile, care vor rezulta din initierea procesului de dezvoltare.
*Oportunitati noi de dezvoltare economica bazate pe comunitate; *Schimbarea mentalitatii si crearea constiintei cetatenesti printre
membrii comunitatii; *Reducerea saraciei si deschiderea accesului celor saraci la serviciile sociale calitative; *Imbunatatirea calitatii
vietii si a nivelului de trai in cadrul comunitatii; *Intarirea democratiei la nivel local; *Dezvoltarea sectorului sociativ;
*Imbunatatirea conditiilor de mediu, etc.)
C. Care sunt primele actiuni de intreprins. -realizarea unui contact informal cu liderii si organizatiile din comunitate; -organizarea
unei intruniri; -determinarea gradului de pregatire; -crearea cnditiilor necesare pentru succesul dezvoltarii; -formarea unei echipe
de conducere; -asigurarea finantarii proiectului de dezvoltare; D. Cine sunt cei ce ar putea juca rolul de lider. (PUTEREA DE
CONVINGERE intrucit anume puterea de convingere este cheia catre reusrsele de solidaritate ale comunitatii). E. Care sunt
implicatiile initiative pe termen lung. - obtinerea sprijinului si implicarea de lunga durata; - capacitatea comunitara
(cunoastere,abilitati,indeminari ale membrilor); - resursele financiare pentru a sustine actiunea; - angajarea de durata pentru
sustinere; - nevoia pentru o structura organizationala.
Elaborarea strategiei de dezvoltare comunitara
Strategia este un proiect de viitor care clarifica care sunt directiile si domeniile spre care se orienteaza efortul de dezvoltare al
comunitatii. Elaborarea strategiei eficiente de dezvoltare comunitara necesita urmatoarele prioritati: 1. In baza analizei situatiei
actuale si a identificarii obiectivelor, comunitatea isi directioneaza economia locala si energia localnicilor spre realizarea acestor
obiective; 2. Concentreaza efortul strategic asupra unui numar restrins de obiective prioritare; 3. Concentraza atentia, nu pe proiecte
de valoare indoielnica, dar pe proiecte reale, care pot fi sustinute financiar si realizate, mizind, in mare parte, pe resurse proprii si
implicind sectorul privat; 4. Prezinta comunitatii, in mod clar, fiecare etapa a procesului de dezvoltare si resursele necesare pentru
realizarea acesteia; 5. Faciliteaza procesul decisional la nivel local. Principiile de elaborare a strategiilor de dezvoltare comunitara.
Strategiile de DC au drept scop: sa depaseasca: - aplicarea unui plan de actiuni, a unor idei si solutii definite odata pentru totdeauna;
- conceptia coform careia statul este singurul responsabil de dezvoltare; - procesele centralizate si rigide de luare a deciziilor; conceptia axata doar pe actiunile ce trebuie intreprinse; - planificarea sectoriala. Sa privilegieze: - dezvoltarea unor sisteme flexibile
care sa permita imbunatatirea continua a gestionarii chestiunilor publice; - responsabilizarea intregii societati cu privire la dezvoltare;
- impartasirea experientelor a bunelor practice si a solutiilor de success; - viziunile orientate spre rezultate si impactul masurilor luate;
- planificarea de tip integrat.
Elaborarea planului de DC
Planurile comunitare reprezinta actiunile pe termen scurt si lung in vederea realizarii strategiei si atingerii obiectivelor. Ele descriu
pasii concreti necesari si re refera la : actori comunitari ,timpul necesar,resursele necesare, metodele de monitorizare si evaluare.
Planul comunitar este un document scris care are la baza strategia comunitatii pe termen lung. Un plan comunitar identifica
problemele de rezolvat si modalitatile de a le rezolva.Un plan de dezvoltare comunitara trebuie sa fie : Integrat
;cuprinzator;realist;bazat pe rezultate;bazat pe comunitate;usor de inteles. Beneficiile planului: Cearea unui instrument efectiv de
management; Informare accentuate; Identificarea obiectivelor ,actiunilor si resurselor masurabile; Integrarea cetatenilor in activitatile
de perspectiva a comunitatii; Atragerea resurselor pentru proiectele initiate etc. Structura planului comunitar Rezumatul,
Introducerea, Conditii generabile, Scopul si obiectivele, Resurse, Obstacole, Strategii si actiuni, Anexe.
Implementarea planului de DC
Implimentarea eficienta necesita o structura si un proces de roluri si responsabilitati clare. Printre asemenea roluri pot fi : Responsabili
de elaborarea si implementarea activitatilor de DC; Coordonatorul; Reprezentantul care reprezinta organizatiile ce au format
parteneriatcomunitar; Promotorul care spriina si promoveaza activitatea; Finantatorii.Utilizarea si respectarea planului de dezvoltare
prezinta o importanta semnificativa pentru a fundamenta activitatile si a incuraja participarea cetatenilor. Utilizarea experientei
parteneriatelor, care ar servi dreptmodel eficient in impartirea sarcinilor, indeplinirea anumitor roluri si implimentarea planurilor de
dezvoltare!
Evaluarea si monitorizarea procesului de dezvoltare comunitara.
Monitorizarea presupune urmarirea prformantelor ori rezultatelor unui proces implimentat,insa nu reprezinta un proces
distinct. Monitorizarea are in vedere: Procesul de elaborare a strategiei; Rezultatele obtinute ; Situatia de referinta ce
evalueaza continuu; Evaluarea presupune judecarea, aprecierea valorii unor lucruri efectuate, ea permite determinareaprogresuluisi
rezultatelor realizate si cunoasterea pozitieiin care ne aflam la moment. Evaluarea si monitorizarea sunt oportune pentru toti actorii
comunitari implicati in procesul de dezvoltare comunitara: membrii comunitatii in calitate de beneficiari ai proiectului; grupurile de
lucru in calitate de executori; finantatorii cointeresati de corectitudinea utilizarii resurselor financiar etc. Principiile de baza ale
evaluarii: Raportul dintre eficienta si participare; Masurarea obiectivelor programate; Calitatea serviciilor; Evaluarea consecventa;
Analiza desfasurarii programului; Estimarea eficacitatii. Metodele de culegere a datelor necesare in procesul evaluarii pot fi realizate
prin intermediul anchetelor, observatiei, analizei,documentelor, interviului , discutiei. Evaluarea poate fi efectuata din interior si
exterior.
VI. Rolul si importanta partenerialelor comunitare.

Parteneriatul reprezinta o modalitate formala sau informala, prin care doua sau mai multe parti decid sa actioneze impreuna pentru
atingerea unui scop comun, impartind atit riscurile, sit si rezultatele pe care le vor obtine. Relatia de pateneriat se produce atunci cind
se respecta cel putin urmatoarele cerinte: incredere si dorinta reciproca pentru conlucrare; o impartire a riscului, responsabilitatii si
beneficiilor; nu exista o motivatie ascunsa; o singura parte nu poate acumula toata puterea de a conduce procesul. Parteneriatul
comunitar constituie actiunea conjugata a mai multor actori comunitari in scopul atingerii unor obiective de interes comunitar. In
realizarea unui parteneriat de succes il constituie identificarea partenerilor in functie de obiectivul propus si tininduse cont de
caracteristicile acestora(comunicare, toleranta, disponibilitate). Realizarea unui parteneriat presupune, ca partenerii comunitari sa
posede idei, resurse si mod de a gindi, apropiat in raport cu anumite probleme comune. Parteneriatul este considerat o modalitate
avantajoasa de cooperare si o necesitate stringenta pentru dezvoltarea durabila a comunitatilor. Cinstituie o modalitate eficienta de
sprijinire a initiativelor de dezvoltare comunitara.

Tipologia parteneriatelor comunitare


Se intilnesc citeva tipuri de parteneriate comunitare: In functie de statutul juridic, au caracter formal(in cazul unor sarcini complexe)
sau informal( cind scopul lui este suficient de spocific); In functie de obiectivul urmarit, deosebim: parteneriate de
reprezentare(federatii, uniuni), parteneriate de promovare(existenta unor proiecte concrete ca motiv al asocierii); In functie de
termenul de aplicabilitate esita pe termen scurt sau pe termen lung; In functie de perspectiva finantarii, acestea pot fi: cu finantare sau
fara finantare; Exista si parteneriat intra-sectorial(reprezinra modalitatea prin care doua sau mai multe institutii, asemanatoare ca
misiune si finalitate, decid sa actioneze impreuna pentru atingerea unui scop comun), si parteneriatul inter-sectorial(reprezinta
modalitatea prin care doua sau mai multe institutii diferite ca misiune si finaliatte decid sa actioneze impreuna pentru atingerea unui
scop comun). Parteneriatul dintre sectorul public si sectorul privat- obiectivul principal este dezvoltarea economica, care presupune
valorificarea rezervelor si resurselor existente in procesul dezvoltarii. Parteneriatul public-privat reprezinta un contract de lunga
durata pentru desfasurarea activitatilor de interes public. Parteneriatul APL cu ONG-uri- reprezinta o optiune in favoarea democratiei
in societate. Coloborarea lor este sugerata de modificarile permanente ale ambiantei sociale, care generind noi necesitati sociale sau
agravarea celor existente. Ambele sectoare interactioneaza intre ele, avind interese comune. Parteneriatul dintre ONG-uri si sectorul
privat- este convenabil pentru ambele parti, obtinind resurse suplimentare, sectorul nonprofit poate descoperi sau inventa noi
modalitati de a acorda ajutor celor mai saraci. Parteneriatele trilaterale- contributia fiecarei parti: sectorul privat(contribuie prin spirit
intreprinzator, acces la finantare, thenologii avansate); sectorul public(contribuie prin viziuni trategice asupra dezvoltarii comunitatii,
responsabilitatea politica, sprijin financiar); societate civila(contribuie perin facilitare in expertiza, Comunicare, promovare,
credibilitate).

Dificultati in crearea parteneriatelor comunitare in Republica Moldova


Cele mai importante dificultati intilnite: Insuficienta increderii in administratia publica locala a sectorului comunitar si cel
privat(consolidarea increderii trebuie sa devina un obiectiv prioritar al autoritatilor publice, intrucit fara aceasta nu este posibila
guvernarea participativa dar nici reusita proiectelor de dezvoltare); Intelegerea redusa, pe care o are sectorul privat fata de crearea
parteneriatelor si obtinerea beneficiilor (sectorul privat trebuie sa constientizeze si sa fie interesat de activitatea intrun mediu
concurential deschis); Neincrederea si subaprecierea sectorului comunitar. Sectorul comunitar poate polariza opinia publica in
sprijinirea eforturilor autoritatilor publice in procesele de dezvoltare(se asigura accesul la implicarea tuturor grupurilor sociale, care
sunt foarte importante, dar care nus recunoscute ca factori importanti in economie); Lipsa calitatilor necesare in directionarea si
obtinerea consensului cetatenilor intre diferite segmente; Competitia dura pentru resurse limitate in cadrul procesului de dezvoltare.

VII. Definirea proiectului si rolul lui in dezvoltarea comunitara


Proiectul reprezint un set de activiti interdependente, ntreprinse ntr-o succesiune logic, care conduc la realizarea unui scop
comun i necesit un consum important de resurse(umane, materiale, financiare, tehnice), care snt necesare pentru a satisface anumite
obiective clare. R. Newton specific faptul c: Proiectul mai poate fi definit ca un mod de a-i organiza pe oameni i de a gestiona
activiti. Este o manier de organizare i coordonare a muncii. Pot fi stabilite ase aspecte importante, care fac diferena ntre
activiti i proiecte: Proiectul are un nceput i un sfrit clar definite: parcurgerea unui proiect de la nceput pn la sfrit implic o
secven bine definit de pai sau activiti; Proiectele folosesc resurse (umane, timp, bani) care au fost alocate, n mod special, n
vederea realizrii activitilor pe proiect; Fiecare proiect produce un rezultat unic. Aceste rezultate au obiective specifice de calitate i
performan. Atunci cnd proiectul s-a finalizat, ceva nou a fost creat, ceva ce n-a existat nainte; Proiectele urmresc un plan, au o
abordare organizat pentru a satisface obiectivele stabilite; Un proiect implic, n mod normal, o echip care s-l duc la bun sfr it;
Proiectele au un set unic ce include: echipa de proiect, clienii, managerul de proiect, managerii executivi, reprezentan i ai Guvernului,
alte persoane interesate de proiect.

Cadrul conceptual al managementului de proiect


Managementul de proiect este procesul prin care are loc planificarea, organizarea i gestionarea sarcinilor i resurselor i se urmre te
atingerea unui anumit obiectiv, n condiiile existenei unor constrngeri refiritoare la timp, resurse i costuri. Scopul prioritar al
managementului proiectelor const n: Prognozarea riscurilor i ndoielilor ce pot aprea; Planificarea, organizarea i controlul
activitilor astfel, nct proiectul sa fie realizat cu succes n ciuda tuturor riscurilor; Contribuirea la realizarea proiectelor, n perioada
de timp stabilit, i la ncadrarea resurselor folosite n bugetul care a fost stabilit ini ial. Managementul proiectelor prezint o serie de
avantaje: Posibilitatea rezolvrii unor probleme complexe, n intervale de timp mult reduse i cu rezultate economice superioare;
Promovarea unei structuri organizatorice de tip matricial, care favorizeaz schimbarea i eficien a organiza ional; Facilitarea
contactelor de specialitate ntre componenii echipei de proiect, i ceilali speciali ti din comunitate; Crearea unor premise favorabile
formrii managerilor profesioniti. n managementul proiectelor se impune respectarea anumitor cerine: Orice proiect depinde de
trei factori: timp, bani i obiective. Aceti trei factori definesc triunghiul proiectului. Rela iile dintre ace ti trei factori variaz de la un
proiect la altul, ceea ce determin problemele pe care le avem de rezolvat i soluionarea lor. Timpul alocat i succesiunea fiecrei
sarcini din cadrul proiectului trebuie s fie realiste. Costul proiectului este estimat pn la punerea n practic a sarcinilor. Obiectivele
snt nite cerine care n urma implementrii proiectului, pot fi realizate. Obiectivele unui proiect trebuie s fie de tip SMART adic,
Specific, Msurabil, Acceptat, Realist, Timp; Unicitatea obiectivului: are un singur obiectiv principal, de fapt acesta este i motivul
pentru care proiectul exist i este finanat. Atingerea obiectivului nseamn rezolvarea problemei; Managerul de proiect: proiectul
este condus de ctre un singur manager, care are pe lng cunotinele necesare, ntreaga autoritate i completa responsabilitate n ceea
ce privete conducerea proiectului; Descompunerea structural a proiectului, aceasta se ia n funcie de complexitatea proiectului, se
mparte n subproiecte, sarcini, activiti.

Ciclul de via al unui proiect


Perioada de timp, care ncepe de la momentul apariiei ideii de proiect i pn la finalizarea lui, este numit ciclul de via al unui
proiect. Scopul urmrit de un proiect este de a soluiona problema existent, a obine rezultatele planificate, dar i a crea condi iile
necesare pentru realizarea unor aciuni viitoare de dezvoltare. Exist patru etape de baz ale unui ciclu de via al unui proiect:
Concepia. Este etapa n care se identific necesitile i se estimeaz resursele disponibile. n func ie de acestea, se stabilesc
proiectele care trebuie elaborate i obiectivele ce trebuie urmrite. n cadrul acestei etape se afl rspunsul la unele ntrebri cum ar fi:
Ce vrem sa facem? Cu cine vrem s lucrm? Cum vrem s facem; Planificarea. Este etapa n care se ia decizia privind abordarea
organizaional ce va fi adoptat i se trece la elaborarea proiectului. Aici are loc selectarea i o planificare aspr a obiectivelor,
precum i o stabilire a politicilor, procedurilor i programelor necesare pentru atingerea obiectivelor; Implementarea. Este a treia etap
a unui proiect n care se execut efectiv lucrrile, se ndeplinesc obiectivele i se realizeaz rezultatele, n msura n care este posibil.
Aici pot fi definite patru mari tipuri de activiti manageriale: Managementul financiar atunci cnd se stabile te necesarul de resurse
(adic acele resurse care vor fi atrase prin proiect) i disponibilul de resurse (acele resurse pe care acesta le poate pune la dispozi ia
proiectului); Managementul resurselor umane resursa uman este una dintre cele mai importante resurse ce vor fi alocate
proiectului. De capacitile acestor persoane va depinde ntr-o mare msur rezultatele obinute n urma proiectului; Rela ia cu
finanatorii existena unei bune relaii de colaborare cu finanatorul poate ajuta la rezolvarea multora dintre problemele care se ivesc
pe parcursul implementrii; Relaia cu beneficiarii orice proiect este implementat pentru a rezolva o problem ivit la nivelul
beneficiarilor. Beneficirii, sau li se mai poate spune i grupul-int, trebuie cercetai despre utilitatea proiectului pe tot parcursul
derulrii.

Componentele de baz ale proiectului

Titlul proiectului(alegerea titlului potrivit este un lucru care influenteaza mult succesul unei cereri de finantare, trebuie sa fie sugestiv,
nu foarte lung, trebuie sa fie bine gindit deoarece este mai usor de retinut si va sugera obiectivul urmarit); Rezumatul
proiectului( trebuie sa include formularea problemeli, obiectivele proiectului, organizatiile implementatoare ale proiectului, activitatile
de baza ale proiectului, bugetul total al proiectului); Descrierea problemei abordate si justificarea proiectului(descrierea exacta si bine
argumentata a problemelor specific pe care proiectul isi propune sa le solutioneze); Descrierea beneficiarilor si a grupurilor
tinta( descriere succinta a grupurilor tinta si a beneficiarilor proiectului, grupurile tinta pot fi institutiile, persoanele care au tangent cu
proiectul respectiv); Scopul si obiectivele proiectului(scopul- reprezinta punctual final in care se doreste a fi adusa situatia pozitiv
imbunatatita a problemei identificate, si obiectivul este o cerinta care in urma implementarii proiectului poate fi realizata); Planul de
activitati( specifica durata derularii proiectului si descrie fiecare activitate in parte); Metodologia de implementare a proiectului( se
refera la descrierea metodelor de cercetare si implementare, posibile de utilizat in cadrul proiectului); Descrierea rezultatelor
asteptate( realizarile produse de proiect, care genereaza serviciile sau facilitatile corespunzatoare scopului proiectului, rezultatele de
fapt reprezinta obiectivele specifice atinse); Continuitatea proiectului( reflectarea modalitatii de continuare a proiectului dupa
terminarea finantatii solicitate); Bugetul proiectului(descrie si estimieaza venitul scontant si cheltuielile pe care continuitatea va trebui
sa le suporte pentru indeplinirea obiectivelor, exprimate in moneda acceptata de finantatori.

Alte metode de atragere a fondurilor comunitare


Fondurile comunitare pot fi atrase nu doar prin intermediul proiectelor. Cele mai eficiente metode de atragere a fondurilor sunt:
solicitarea direct(reprezinta o scrisoare adresata unui potential finantator, persoana fizica sau juridical, se explica pentru ce este nevoie
de ajutor financiar si suma solicitata); sponsorizarea(este activitatea de sprijin financiar care este desfasurata de un agent economic
sau alt actor social pentru satisfacerea unor necesitati comunitare, sponsorizarea comporta cheltuieli fara a primi beneficii directe);
desfurarea activitilor comerciale(care aduc venit organizatiei nu afecteaza statutul acesteia); dona ii individuale(reprezinta
modalitatea eficienta de a atrage venitul in folosul comunitatii, este un contract incheiat intre doua parti); organizarea de evenimente
special(sunt ocazii particulare de notorietate pentru comunitate care permit solicitarea unei finantari, ele ofera sansa oamenilor de a se
intilni si de a se distra, iar comunitatii de asi face distractie).

VIII. 8.1.1 Valorificarea turismului in comunitatile din Republica Moldova


Tursimul prin imensul potential uman, natural si material, pe care il antreneaza in desfasurare, prin efectele multiplicative asupra
diverselor domenii ale vietii societatii, actioneaza ca un factor stimulator al procesului de dezvoltare. Rolul si importanta turismului
pentru economia unei comunitati deriva din multiplele efecte benefice, pe care acesta le produce. Efectele benefice ale turismului
asupra diverselor domenii ale vietii societatii au fost demonstrate in diferite context, de catre mai multi specialist din diverse domenii.
Efectele economice ale turismului se impart in trei categorii: efecte globale(asupra economiei nationale, stimularii productiei,
antrenarii fortei de munca); efecte partiale( asupra echilibrului balantei de plati, nivelului ratei de schimb, masei monetare si
circulatiei banesti); efecte externe(asupra calitatii mediului, formarii profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii si educatiei).
Turismul contribuie la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atit prin formele de odihna, cit si prin formele de tratamente
balneo-medicale. Turismul reprezinta un mijloc de educatie de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor.
Turismul intenational tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.

8.1.2 Contributia turismului rural la dezvoltarea comunitara


Turismul rural este turismul ce se regaseste in zonele rurale. Poate sa se refere la turismul de masa sau turismul de mici dimensiuni, in
cadrul caruia se viziteaza peisaje natural si culturale. Reprezinta un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de
populatia locala si care are la baza o strinsa legatura cu mediul ambient, natural si uman. Atit turismul rural cit mai ales agroturismul
se bazeaza pe potentialul spatiului rural pe oameni si produse specifice locului. Agroturismul este acea forma de turism in care
persoana se deplaseaza intro localitate rurala, se cazeaza intro gospodarie taraneasca, consuma produse locale. Turismul rural
contribuie la viata economica a satelor prin: perspectiva dezvoltarii satului, pe termen lung, in strinsa legatura cu agricultura;
posibilitatea de a devein support pentru noi afaceri si locuri de munca care sa determine dezvoltarea pe plan local; incurajarea
activitatii locale-artizanatul; cresterea veniturilor locuitorilor din asezarile rurale prin valorificarea resurselor locale. Mediul rural al
tarii noastre cu comunitatile sale, cu o bogata cultura si traditii populare, desfasurinnd activitati agricole specifice, reprezinta elemente
esentiale pentru dezvoltarea turismului rural. Practicarea acestei forme de turism, in tara noastra, poate sa aduca beneficii directe
comunitatilor rurale, unde salariile populatiei sunt sub nivelul mediu.

8.1.3 Tipuri de comunitati turistice in RM


Pentru a promova cu success turismul rural in localitatile republicii noastre, este necesar sa se determine tipurile de comunitati
turistice, in functie de specificul localitatirlor, de caracteristicile geografice. Printre cele mai valoroase tipologii ale RM sint:
comunitati cu un patrimoniu cultural bogat(au fost identificate 140 de monumente ale patrimoniului cultural ce pot fi incluse in
circuitul turstic. Cele mai timpurii monumente sint asezarile geto-dacice si fortificatiile romane, o diversitate de atractii pentru tursiti
sint diverse complexe arheologice, orheiul vechi, manastiri rupestre); comunitati cu un pronuntat character etnografic-folcloric(de aici
fac parte acele comunitati in care portul traditional, arhitectura, muzica si coregrafia populara predomina si se impugn ca insusiri
esentiale ale localitatilor respective, se ofera posibilitatea turistilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri traditionale din
gospodarie, localiate sau zona); comunitati cu traditii in creatia artizanala si artistica(un rol important in dezvoltarea turismului, in
comunitatile respective, revine autoritatilor locale, care trebuie sa depuna eforturi considerabile in vederea pregatirii, iar mai apoi si a
includerii acestora in itineralele turistice); comunitati peisagistice, comunitati cu traditii pescaresti, vinatoresti, viti-pomicole.

8.1.4 Turismul ecologic- onoua oportunitate de dezvoltare comunitara pentru Republica Moldova
Ecoturismul reprezinta un stil nou de a calatori. Este turismul cu cel mai mic impact asupra mediului inconjurator, care pune
accentual pe respectarea integritatii naturale, sociale si economice a mediului prin explorarea resurselor natural si culturale in
interesul generatiilor viitoare. Criteriile de baza ale ecoturismului: include activitati de ordin natural si cultural; promoveaza
conservarea si protectia naturii; impune respectful pentru natura si cultura comunitatii; adduce importante beneficii comunitatii; are
impact negative minim asupra mediului natural, cultural si social. Pentru RM dezvoltarea turismului bazat pe natura reprezinta o
oportunitate, dar si o necesitateconditionata de o serie de factori, precul ariile natural favorabile si conditiile prielnice pentru
dezvoltarea acestui gen de turism, lipsa reurselor financiare pentru investitii in activitatile turistice traditionale, costurile mai reduse
pentru operatorii turistici, infrastructura subdezvoltata a comunitatilor rurale.

8.2.1 Rolul agriculturii ecologic pure in dezvoltarea comunitara

Agricultura ecologica este un system agricol menit sa furnizeze consumatorului hrana mult mai curate, mai potrivita pentru
metabolismul organismului uman, dar in deplina corelatie cu conservarea si dezvoltarea mediului, in respect fata de natura si legile eialimente proaspete gustoase si autentice. Pentru a obtine alimente sanatoase, agricultura ecologica trebuie sa respecte anumite
cerinte: rotatia culturilor ca premise a folosirii eficiente a resurselor intreprinderii; limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor
sintetice chimice si a ingrasamintelor chimice; interzicerea folosirii organismelor modificate genetic; valorificarea resurselor existente
la fata locului; alegerea si adaptarea la conditiile locale a unor specii de plante si animale rezistente la boli si daunatori; cresterea
animalelor in libertate si agaposturi deschise si hranirea acestora cu furaje ecologice. Produsul ecologic pur este produseul ce nu
contine impuritati, substante care au putut patrunde in produs din mediul purificat, din ambalaj sau in procesul fabricatiei si care
influenteaza nefavorabil asupra sanatatii omului. Pentru obtinerea unui produs ecologic pur este nevoie de o perioada de conversie de
cel putin 2 ani, timp cuprins intre inceputul respectarii normelor de obtinere a produselor ecologice si momentul certificarii acestei
productii.
8.2.2 Beneficiile utilizarii produselor ecologic pure
Sunt produse sanatoase, lipsite de reziduuri toxice, au un continut echilibrat de substante bioactive si minerale. Beneficiile sunt pentru
consummator sar si pentru mediul inconjurator care nu are de suferit in urma proceselor tehnologice. Fructele ecologice sint mult mai
sanatoase decit fructele pentru cultivarea carora au fost folosite pesticidele. Fructele si legumele organice au cu mult mai multe
vitamin decit celelate. Produsele ecologice sunt natural si nu contin E-uri, de aceea consumul de alimente organice poate preveni boli
grave, precum cancerul sau bolile cardiovasculare. Comunitatile moldovenesti isi pot valorifica economia , deci, imbunatati calitatea
vietii si prin punerea in valoare a acelor resurse, ce ni lea oferit natura cum ar fi solul extreme de fertile, apa buna pentru irigare, forta
de munca calitativa. Implimentarea agriculturii ecologice in RM va duce la crearea unor noi locuri de munca, cresterea venitului si nu
in ultimul rind ameliorarea conditiilor de viata ale populatiei.
8.2.3 Cerinte fata de produsele ecologic pure
Ecoetichetarea este o activitate voluntara, care insa se afirma, din ce in ce mai mult, ca o exigent ape diverse piete. Consumatorii, care
dispun de venituri ridicate, aleg produsele echoetichetate in detrimental celorlante, chiar si in conditiile in care trebuie sa plateasca,
evident un pret mai mare pentru acestea. In acest context, produsele care nu sunt etichetate corespunzator, cu greu fac fata
concurentei. Pentru confirmarea statutului ecologic al unui produs este necesar ca producatorii, distribuirorii sa efectueze etichetarea,
in functie de care se determina gradul de corespundere a procesului de productie si a productiei nemijlocit normelor ecologice
stabilite. Etichetele vor cuprinde marca nationala a productiei agroalimentare ecologice, intregistrata in conformitate cu prevederile
legislatiei in vigoare, emisa si aplicata conform actelor normative, indicind ca produsel respective este conform cu regulile de
productie agroalimentara ecologica. Ecoetichetele ajuta nu doar consumatorul sa identifice produsul ecologice, dar si producatorul de
asi promova produsul. Inspectia de certificarea productiei agroalimentare ecologice sunt effectuate de catre organismele de inspectie si
certificare nationala. Scopul acestei activitati consta in a oferi consumatorilor garantii ca produsele marcate ca produse
agroalimentare ecologice au fost obtinute in conformitate cu dispozitiile legale privind productia agroalimentara ecologica.
8.3.1 Necesitatea dezvoltarii intreprinderilor de procesare a materiei prime agricole
Astazi se pune accentual pe crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, modern care ar putea sa genereze o plusvaloare sis
a aiba un grad de eficientizare mult mai inalt decit marile intreprinderi. Aceasta stare de lucruri se datoreaza mai multor factori: marii
procesatori prelucreaza doar 42 la suta din productia globala agricolo, circa 30 la suta din volumul global de productie este exportat in
stare proaspata; in unele domenii, cum ar fi industria laptelui, material prima autohtona este intro cantitate extreme de redusa;
intreprinderile mici si mijlocii de procesare a materiei prime ar putea fi amplsate in imediata apropiere a locului de fabricare a
materiei prime, fapt c ear duce la micsorarea cheltuielilor de productie. Material prima ecologica produsa in tara noastra poate fi
impartita in doua mari categorii: de natura vegetala si de natura animala. Cea vegetala se obtine de pe terenurile agricole care sun
suprafete cultivate, unde se gasesc plante de cultura, dar si buruieni, si daunatori. Cea de origine animal provine de la animalele car
sunt in viata adica lapte, oua, miere; si de la animale sacrificate carne sau piele.
8.3.2 Dezvoltarea intreprinderilor de procesare a materiei prime ecologic pure
La moment in RM nu se efectueaza prelucrarea materei prime cultivate pur ecologic, acest fapt micsoreaza posibilitatea obtinerii
valorii adaugate ridicate. Apare necesitatea implementarii unor tehnologii modern, care ar putea permite procesarea materiei prime
ecologic pure. Tehnologia inovationala prosupune asigurarea prelucrarii materiei prime ecologic pure a culturilor cerealiere, a
fructelor si legumelor, existente in tara, in seturi de dejunuri uscate, diferite dupa continut. Pentru prima data in RM pe scara industrial
a devenit posibila utilizarea metodei uscatoriei cu raze infrarosii a produselor alimentare. Procesul uscarii produselor alimentare
presupune eliminarea surplusului de umiditate din semifabricate prin incalzire. Frucetele si legumele care sunt supuse prelucrarii
termice in utilajul pentru uscarea produselor alimentare cu raze infrarosii, dupa gust, sunt asemanatoare cu cele proaspete. Produsele
capata inca un sir de proprietati folositoare cum ar fi cele antiinflamatorii, antioxidante. Iradierile infrarosii neperisuloase pentru om,
permit pregatirea mai buna a produselor pentru depozitarea indelungata, fara utilizarea ambalajului special si sunt folosite in cofetarie,
produsele lactate, brutarie. Termenul de pastrare se mareste de citeva ori.