"Asistenta sociala este activitatea profesionala de ajutare a indivizilor,
grupurilor sau comunitatilor, activitate prin care se intareste sau se restabileste capacitatea acestora pentru functionare 545e47f a sociala si se creeaza conditii sociale favorabile pentru atingerea obiectivelor." (dupa NASW-National Association of Social Work)
Principalul scop al asistentei sociale este acela de a-i ajuta pe oameni
sa schimbe anumite aspecte ale functionarii sociale. Primul pas de la care trebuie sa se porneasca in interventia de ajutorare este de a dezvolta procesul de comunicare al individului cu societatea. A-l ajuta pe individ sa se deschida, sa-si exprime ideile, sentimentele, dorintele, sentimentele Astfel el isi va putea imbunatati interactiunile la diferite nivele ale vietii - cu familia, prietenii, colegii, institutii sau comunitatea in care traieste.
In procesul asistentei sociale comunicarea urmareste:
1. Colectarea de informatii necesare procesului de ajutorare.
2. Explorarea ideilor, sentimentelor si a cailor care vin sa intampine
problema si sa gaseasca modalitati de rezolvare.
3. Exprimarea gandurilor si sentimentelor.
4. Structurarea muncii.
5. Informare, incurajare si oferirea unei cai de urmat.
Conform codului etic editat de NASW in 1956 ''asistentii sociali
recunosc importanta fundamentala a relatiilor interpersonale si le promoveaza in practica profesionala''.
Comunicarea interpersonala ca forma de interactiune semica, are rolul
sau important in structurarea relatiilor interumane si in realizarea la nivel profesionist a activitatilor de asistenta sociala.
Din perspectiva diacronica a asistentei sociale, a fost recunoscuta
importanta comunicarii interpersonale, iar notiunea de relatie interumana a fost introdusa ca un suport special pentru beneficiul populatiei deservite. Virtutile unei actiuni comunicative eficiente au fost necesare de la inceputurile asistentei sociale in etapa sa cantitativa care facea trimitere la comportamentul prosocial (concept care implica ajutor neconditionat pentru membri ai comunitatii, introdus de S. Chelcea, P. Ilut, 1990 si St. Boncu, 2005). Este cunoscuta realitatea ca o parte importanta din problemele cu care se confrunta asistentii sociali in relatia cu beneficiarii se datoreaza deficientelor de comunicare interpersonala. Lipsa abilitatilor si competentelor de comunicare, precum si prezenta barierelor de comunicare, ingreuneaza semnificativ procesul interventiei specializate de asistenta sociala
Consideram ca, pentru demersul nostru, comunicarea interpersonala
diadica este nu doar utila, ci si indispensabila. Aceasta presupune strict doi participanti si ocupa un loc aparte in ierarhia tipurilor de comunicare, pentru ca are calitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credintele oamenilor. O relatie buna este un contact interpersonal empatic, in care partenerii sunt relativ sincroni si in armonie. A crea o buna relatie inseamna a alege, din gama de comportamente posibile, pe acelea care asigura armonia cu interlocutorul. A crea usor o relatie inseamna a stapani arta de a te face acceptat, credibil, competent in activitatea de ajutare la nivel profesionist.
In declaratia privind scopul si obiectivele asistentei sociale, publicata
in Social Work revisted nr. 26 din ianuarie 1981, se precizeaza ca activitatea profesionistilor din domeniu vizeaza facilitarea interactiunilor dintre indivizi.
Construirea unei relatii corecte si eficiente intre asistentul social si
beneficiar depinde de calitatea procesului de comunicare prin adaptarea profesionistului la specificul sociocultural in care se afla cel care solicita ajutorul. "Pentru a fi eficienta, comunicarea interpersonala dintre beneficiar si asistentul social trebuie sa fie compatibila cu stilul de viata al beneficiarului si cu interesele sale generale". (A. Morales, B. Sheafor, 1977, p. 122).
Acceptam comunicarea ca fenomen social de baza, in stransa legatura
cu interactiunea sociala, comunicarea fiind cea care creeaza si modifica relatiile. Indivizii actioneaza interdependent, pe baza unei strategii ce presupune un sistem de coduri de actiune, realitatea fiind in permanenta construita de actorii sociali in urma interactiunii. Semnificatia faptelor umane se regaseste in modul in care acestia interactioneaza unii cu altii.
Relatia interpersonala este ambianta de deschidere, incredere si
confidenta intre parteneri. O relatie buna nu implica cu necesitate elemente afective. Cu un efort de adaptare, poate fi construita o relatie buna chiar si cu un interlocutor neinteresat.