Economia sociala: noi forme sipropuneri de sprijinire sipromovar a economiei sociale

Economia socială este recunoscută tot mai mult la nivel internațional ca un factor decisiv și important, capabil să exprime capacitatea organizatorică și de transformare a societății civile. În mai multe state
1
membre au fost elaborate texte legislative ce recunosc obiectivele și funcțiile sale, subliniind profilul și forma juridică ale organizațiilor recunoscute ca aparținând economiei sociale .

Deși cele mai reprezentative criterii și concepte ale economiei sociale, cum ar fi primatul omului asupra capitalului, reinvestirea profiturilor și guvernanța participativă au fost recunoscute de Uniunea
2
Europeană , nu a fost încă posibil să se ajungă la un acord cu privire la o definiție juridică europeană omogenă

Pentru a da un nou impuls și consistență contribuției organizațiilor și întreprinderilor sociale și pentru a construi o „Europă mai socială, mai rezilientă și mai incluzivă”, este necesar să se introducă măsuri
legislative și programe de politică economică europeană care să promoveze și să încurajeze creșterea organizațiilor și întreprinderilor din sectorul economiei sociale, inclusiv datorită contribuției lor potențiale
la un model de dezvoltare durabilă, ecologică și bazată pe solidaritate.
În acest sens, considerăm că este posibil să fie identificate acțiuni la patru niveluri:
- un sistem de impozitare care să recunoască funcția de interes general a întreprinderilor din economia socială
- politici de promovare a investițiilor publice și private care să stimuleze dezvoltarea finanțării cu impact social
- politici de sprijinire a stabilității ocupării forței de muncă și a rolului economic de prim-plan jucat de lucrătorii întreprinderilor din economia socială
- politici de sprijinire pentru a implementa noi competențe și a favoriza diseminarea inovării și a noilor tehnologii în societatea civilă.
Întreprinderile din economia socială sunt pe cale să dezvolte noi locuri de muncă și inițiative de inovare socială, inclusiv în contextul economiei ecologice, și promovează dezvoltarea durabilă. Experiențele în
materie de economie circulară ale organizațiilor economiei sociale se înmulțesc, fiind create astfel inclusiv noi locuri de muncă în domeniul reutilizării sau al agriculturii sociale.
3
Foarte important este rolul pe care cooperativele de muncă îl pot juca pentru a face mai incluzive noile forme de antreprenoriat realizate pe platformele digitale, pentru ca participarea lucrătorilor și a
utilizatorilor să devină mai durabilă și partajată
În economia socială, este esențial rolul activităților de voluntariat, importante pentru tânăra generație, dar și pentru persoanele în vârstă, pentru care, uneori, reprezintă o oportunitate importantă de a menține
activă o funcție socială și civică, contribuind la îmbunătățirea calității vieții.
Experiența de succes a „Corpului european de solidaritate” trebuie consolidată și ar putea fi extinsă prin instituirea unui tip de „Erasmus pentru antreprenori sociali”, care să încurajeze cooperarea
transfrontalieră în cadrul economiei socialeAcest rol pare foarte util și pentru reducerea fenomenului complex reprezentat de tinerii neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educativ sau de
formare, fiind necesară implementarea unor politici de stimulare pentru a facilita tranziția de la voluntariat la forme stabile de ocupare a forței de muncă.

Consideratii privind teoriile si modele culturale

Influenţele culturale constituie în zilele noastre un element determinant în modelarea structurilor economice naţionale. Deşi adeseori acestea sunt folosite mai degrabă pentru a explica diferenţele dintre
diversele nivele şi praguri de dezvoltare ale economiilor naţionale, ele se pot constitui într-un factor cu influenţă majoră în stimularea dezvoltării per ansamblu a structurilor economice naţionale. Cultura
influenţează şi modelează în acelaşi timp evoluţia societăţii, definind societatea în ansmablul ei.
Potrivit lui (Throsby, 2001) cultura şi economia pot fi percepute ca două dintre cele mai puternice forţe care modelează comportamentul uman în relaţia sa cu societatea. Substratul cultural influenţează ratele
anuale de creştere economică, atitudinea faţă de muncă şi percepţia riscului în afaceri, mobilizarea şi orientarea capitalului către domeniile cele mai performante din economie. Din perspectiva lui Jones
(2006) cultura este percepută de foarte multe ori ca un punct fix pentru un observator exeperimentat la un anumit moment dat și tocmai, poate deorece mutaţiile culturale apar şi se manifestă treptat
Creşterea economică la niveli naţional este indisolubil legată de gradul de performanţă al fiecărui individ în parte, de nivelul de productivitatea dar, şi de atitudinea şi relaţiile existente atât între indivizi, cât şi
între indivizi şi societate.Relația dintre cultura națională și influențele ei asupra dezvoltării economice și modelarea structurilor de producție interne au constituit un subiect de amplă actualitate și în același
timp delicat. Dezvoltarea economică și prefacerile culturale există o relație complexă; cu cât culturile naționale devin mai puțin egalitariste și individualiste și dobândesc o orientare pe termen lung.
Relaţia cultură-economie şi mai ales efectele pe care cultura şi modelele culturale le au asupra modelării spaţiului economic şi asigurarea fundamentelor creşterii economice au reprezentat subiectul cu o
amplă abordare, mai ales în literatura de specialitate străină.
Cultura constituie un element definioriu în evoluţia statului, fiind ea însăşi un produs al evoluţiei statului şi societăţii.
Conceptul de valori culturale naţionale prezintă o semnificaţie aparte, profundă care include numai acele valori specifice, adânc înrădăcinate în spaţiul spiritual al unui popor care îl identifică, şi care îl
defineşte ca popor, având un grad ridicat de stabilitate şi relevanţă.
Valorile culturale naţionale pot fi susceptibile în a afecta în mod semnificativ preferinţele unui individ sau agent economic care alege să desfăşoare o activitate economică într-un anumit spaţiu economic şi
cultural şi care trebuie să se conformeze la un set de reguli preexistent şi carcateristic acestuia.
Neglijarea influenţelor pe care modelele culturale le au în modelarea economiilor moderne, şi neincluderea atributelor culturale în realizarea analizelor economice poate contribui în egală măsura la
deformarea realităţii economice. După cum remarcă şi Tabellini (2005), influenţele culturale au un impact semnificativ asupra realizării creşterii economice Din această perspectivă cultura şi implicit modelul
cultural, este considerat ca fiind o variabilă exogenă în multe dintre modelele economice, deoarece aceasta nu se schimbă în funcţie de şocurile pe termen scurt din economie.
Prin multiplele sale semnificaţii, cultura influenţează în mod determinant, atât progresul societăţii cât şi dezvoltarea economică în egală măsură. În genere, variabilele culturale determină nivelul de
performanţă al unei economii, prin două modalităţi specifice Fukuyama, (1995), distincte, respectiv prin intermediul trăsăturilor culturale care stimulează la rândul lor nivelul de performanţă individuală şi
integrarea într-un anumit spaţiul cultural, şi trăsături care dezvoltă capital social în rândul întregii populaţii
Substratul cultural şi valorilor culturale acţionează în mod determinant asupra nivelului de bunăstare al societăţii şi indivizilor, impunând un anumit tip de comportament societal. După cum remarcă şi
(Maridal, 2013), atunci când valorile şi tradiţiile sunt canalizate pentru a susţine orientarea spre rezultate a populaţiei, productivitatea şi investiţiile cresc, contribuind semnificativ la realizarea creşterii
economice.

Economia colaborativă: Societatea și piața forței de muncă

Cultura socială, modelele de consum și modalitățile de satisfacere a necesităților consumatorilor se află într-un proces de schimbări profunde, de revizuire și raționalizare a consumului, dintr-o perspectivă
mai incluzivă, în cadrul căreia factorul reprezentat de preț se întrepătrunde cu impactul asupra mediului și cu amprenta socială a produselor și serviciilor, toate acestea fiind sub influența efectului perturbator
al internetului și al rețelelor sociale.
Întrucât numeroase voci au solicitat un nou cadru de planificare pentru consumul colaborativ, Comisia Europeană a decis să lanseze „o agendă europeană pentru economia colaborativă”, observând că
autoritățile naționale și locale ale UE au abordat situația prin intermediul unei diversități de măsuri de reglementare. Acest lucru se datorează faptului că consumul colaborativ poate lua diverse forme, în
funcție de sectorul în cauză.
Prin urmare, pentru a ajuta operatorii de pe piață și autoritățile publice din diversele state membre, Comisia a publicat următoarele orientări:
Cerințele privind accesul pe piață:
Regimuri de răspundere:
Protecția utilizatorilor:
Relațiile de muncă (activități independente și lucrători):
Impozitarea:
În ceea ce privește modelul economiei digitale, acesta prezintă patru caracteristici specifice: delocalizarea activităților, rolul central al platformelor digitale, importanța rețelelor și exploatarea masivă a
4
datelor . Cu toate că este vorba de domenii diferite, el se intersectează uneori cu economia colaborativă, deoarece operează adesea în contexte similare: rețele participative, cu granițe mai puțin precise între
sfera personală și cea profesională, între munca permanentă și cea ocazională, între activitatea independentă și cea în calitate de angajat etc.
În definitiv, modelul economiei colaborative presupune schimbări nu doar economice, ci și sociale și ecologice. Dacă aceste aspecte nu sunt luate în considerare, semnificația actuală a inițiativelor
colaborative va fi abordată numai parțial. Aceeași situație se produce dacă analiza se limitează la schimburile de servicii și platformele colaborative, fără a lua în considerare aspecte cum ar fi recircularea și
schimbul de bunuri, optimizarea modalității de utilizare a activelor sau crearea de rețele sociale.
De asemenea, nu se va putea vorbi despre o nouă economie mai favorabilă incluziunii și generatoare de coeziune socială decât dacă toți cetățenii dispun de competențe digitale și financiare pentru a avea
acces la ea și a opera în cadrul ei. De asemenea, politicile publice ar trebui să asigure posibilități de acces deplin pentru persoanele mai vulnerabile în ceea ce priveşte excluziunea digitală, în special pentru
persoanele cu handicap.
Într-un context în care distincția producători/consumatori se estompează („mecanisme de capacitare a cetățenilor, co-creatori, finanțarea asociată, inter pares, clienți”), CESE pledează pentru un sistem care
garantează drepturile consumatorilor. Cu toate acestea, având în vedere caracteristicile specifice ale economiei colaborative, gama de inițiative propuse nu ar trebui limitată.
Prin urmare, printre relațiile multilaterale generate ar trebui să se numere cele determinate de apariția figurii prosumatorului, care este menit să aibă un rol de frunte în economia colaborativă, precum și
procesele de creare de valori comune, în special prin prisma economiei circulare și a funcționalității.
Cel mai bun mod de îmbunătățire a încrederii consumatorilor este creșterea credibilității și a încrederii, serviciilor inter pares prin intermediul unor servicii adecvate de evaluare online, și a certificării externe
și a unui nou sistem de „mediere civilă”. Această afirmație este strâns legată de încrederea și reputația dezvoltării armonioase a economiei colaborative într-un nou sistem de coordonate în domeniul
economic, social și de mediu.