Rolurile Finanțelor

Bibliografie: http://file.ucdc.ro/cursuri/F_1_N14_Finante_Publice_Busu_Cristian.pdf

Rolul economico-social şi funcţiile finanţelor publice

Manifestarea libertăţii omului, la nivel individual sau colectiv, în limitele admise,
impune crearea şi consolidarea unui mediu şi a unui climat corespunzător care să asigure
echilibrul şi performanţa activităţii umane indiferent de domeniul de acţiune. Alături de
mediul pe care ni-l creăm prin relaţiile personale, spaţiul de manifestare fiind extins iar
formele de manifestare fiind dinamice avem nevoie de utilităţi şi facilităţi care să ne ajute
în mod direct sau indirect, pe care le putem „accesa” individual, dar care să aparţină
comunităţii. Vorbim aici de bunurile şi serviciile publice, care pot fi „folosite” la nivel
local sau naţional. Avem dreptul de utilizare şi de folosire a lor, însă nu avem dreptul de
proprietate. Dreptul de proprietate şi de administrare al bunurilor publice îl are statul. De
asemenea, statul are obligaţia de a pune la dispoziţia comunităţii bunuri şi servicii
publice. De la infrastructura de transport până la serviciile poştale, de la energia nucleară
până la drumurile comunale, statul asigură crearea şi punerea în folosinţă a acestora.
Pentru a pune în funcţiune şi a asigura aceste bunuri şi servicii, statul are nevoie de
finanţare. Statul va constitui fonduri, va economisi, va repartiza fondurile în funcţie de
priorităţi, le va cheltui şi va analiza eficienţa cheltuielilor efectuate. Pentru a cunoaşte
modul de constituire a veniturilor unei ţări, scopul constituirii lor, modalitatea de
cheltuire a unor anumite sume pentru atingerea unor obiective, trebuie să înţelegem la
nivel conceptual – teoretic, mai întâi, rolul şi principiile finanţelor ca ştiinţă economică
fundamentală. Astfel, ştiinţei finanţelor, mai multe şcoli de gândire i-au acordat o
importanţă teoretico – conceptuală adaptată la situaţia economică socială şi la curentele
de gândire din epocă. Finanţele au un rol primordial în orice activitate. Proiectele,
strategiile şi obiectivele oricărei activităţi sunt imposibile fără corelarea lor cu
posibilităţile de finanţare. Potrivit unor autori, fără ştiinţa finanţelor toate celelalte ştiinţe
economice nu ar fi decât o sumă de concepte frumoase. Toate ideile încep să aibă un rol
în bunăstarea umană doar atunci când pot fi finanţate. Un sistem financiar ce operează
fluent irigă cu banii necesari ideile valoroase. Componentă a ştiinţelor economice,
finanţele reprezintă un sistem de cunoştinţe ştiinţifice, de metode şi tehnici de estimare a
necesarului de resurse financiare şi a posibilităţilor de finanţare. Șiinţa finanţelor
fundamentează căile de echilibrare a bugetelor, de finanţare a deficitelor, de efectuare a
controlului financiar, prognoza financiară, evaluarea eficienţei în domeniul financiar.

Bibliografie: https://www.academia.edu/6304389/Finante_publice_vacarelCrețu Lavinia

De asemenea, în scopul orientării dezvoltării ecnomico-sociale în direcția dorită de
organele de decizie politică, au fost create instituții și instrumente financiare, au fost
adoptate reglementări și normative financiare, au fost elaborate tehnici și metode
financiare de lucru care au fost încorporate în mecanismul de conducere a economiei.
Mai ales după marea criză economică mondială din perioada 1929-1933, impozitele,
taxele, împrumuturile publice, alocațiile, subvențiile și transferurile bugetare au devenit
instrumente de intervenție a statului în economie, alături de prețurile și tarife, credit și
dobânzi și alte categorii specifice economie de piață.
Efectele utile ale acțiunilor sociale, economice și de altă natură, finanțate din
fondurile publice, nu sunt direct proporționale cu efortul cerut de acestea. Chiar mai mult,
greșelile comise de autoritățile publice, însărcinate să stabilească prioritățile și opțiunile
în satisfacerea nevoilor sociale pot provoca efecte adverse, ca limitarea progresului
social-economic din cauza orientării lor spre acțiuni ineficiente sau neconforme cu
nevoile reale ale țării, în perioada considerată. De aceea perfecționarea deciziilor
financiare ale autorităților publice constituie o preocupare de cea mai mare actualitate și
importanță în toate țările.
Amploarea rolului regulator al autorităților publice în economie diferă de la o țară la
alta și de la o perioadă la alta. Intervenția autorităților publice pentru corectarea unor
fenomene economice este constatată de către unii economiști pe motiv că economia de
piață se poate autoregla, în timp ce alții o consideră inevitabilă și binevenită.

Bibliografie: https://e.uoradea.ro/pluginfile.php/410307/mod_resource/content/1/cursul-3.pdf
Dacă funcţiile finanţelor reprezintă manifestarea esenţei acestora, a conţinutului lor
economic, a relaţiilor financiare derulate cu un anumit scop, o anumită menire socială,
atunci rolul finanţelor reprezintă menirea socială îndeplinită, reprezintă rezultatul, efectul
eforturilor financiare depuse.
Rolul finanţelor se manifestă pe trei nivele, şi anume, un rol economic, unul social şi
unul politic.
În plan economic, derularea raporturilor financiare are ca efect întreţinerea sectorului
public; a serviciilor publice generale şi locale şi a economiei publice, de asemenea prin
acordarea de subvenţii, facilităţi fiscale, prin regimul comenzilor de stat, acesta vizează
un anumit sector al economiei private.
În plan social prin intermediul finanţelor publice se repartizează şi redistribuie o
parte a produsului intern brut de la pătură socială la alta, de la o persoană la alta,
demersuri cu finalităţi definite de politicile sociale ale executivului.
În plan politic, finanţele publice sunt instrumente de realizare a unor obiective sau
interese de grup, sau la nivelul întregii societăţi, căutate prin politicile generale sau în
general cele financiare.
Menirea socială a finanţelor publice este îndeplinită dacă rolul acestora a fost
înfăptuit.