Parteneriatul public - privat în dezvoltarea comunitara

Parteneriatul public - privat în dezvoltarea comunitara.........................

...................1
1. Conceptul de dezvoltare comunitara...........................................
........................2
2. Teorii ale dezvoltãrii comunitare............................................
...........................19
3. Parteneriatul public - privat................................................
...............................31
3.1 Parteneriatul public - privat instrument de cooperare pentru dezvoltarea
localã..........................................................................
.......................................32
3.2 Tipologia parteneriatului public privat.....................................
...................36
3.3 Etapele realizãrii unui parteneriat public privat...........................
...............37
3.4 Elementele de bazã ale unui parteneriat public privat.......................
.........46
3.5 Exemple de politici privind promovarea Parteneriatul public - privat........
49
4. Codul legislativ.............................................................
....................................52
4.1 Aspecte de naturã legalã privind Parteneriatul public privat în România
ºi posibilitãþile sale de realizare.............................................
...........................52
4.2 Tipuri de contracte de parteneriat public privat............................
..............56
5. Studiu de caz................................................................
......................................63
5.1 Experienþa la nivel european................................................
.......................63
5.2 Avantajele zonelor metropolitane............................................
...................64
5.3 Metodologii de determinare a zonelor metropolitane..........................
.......66
5. 4 Guvernarea zonelor metropolitane...........................................
..................67
5.5 Cadrul legal privind constituirea zonelor metropolitane.....................
........68
5.6 Sistemul Urban Baia Mare (SUBM).............................................
..............70
5.7 Necesitatea constituirii Sistemului Urban Baia Mare( SUBM)..................
71
5.8 Indicatori de interrelaþie a municipiului Baia Mare cu localitãþile limitrof
e72
5.9 Construcþia institutionalã a SUBM...........................................
..................73
5.10 Construcþia teritorialã a SUBM.............................................
....................75
5.11 Sistemul Informaþional Geografic al SUBM (URBAN GIS)...................79
5.12 Construcþia financiarã a SUBM..............................................
..................81
6. Concluzii - Estimarea impactului constituirii SUBM...........................
..............82
6.1 Economic....................................................................
................................82
6.2 Social......................................................................
....................................82
6.3 Mediu.......................................................................
...................................83
BIBLIOGRAFIE....................................................................
...............................84
1. Conceptul de dezvoltare comunitara

Dezvoltarea localã este un proces de diversificare ºi de dezvoltare a

activitãþilor economice ºi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la
mobilizarea ºi coordonarea resurselor ºi energiilor existente.
Dezvoltarea localã este expresia solidaritãþii locale, creatoare de noi relaþii
sociale ºi manifestã voinþa locuitorilor unei regiuni de a valorifica resursele
locale.
Dezvoltarea localã se aflã la intersecþia diferitelor domenii de intervenþie
publicã: politicile urbane, politicile de amenajare a teritoriului, descentraliz
are,
politici industriale, politici sociale. Intervenþiile economice locale pot avea
în
vedere ºi alte obiective decât dezvoltarea localã.
Distincþia dintre dezvoltarea localã ºi politicile de dezvoltare localã este cu
atât mai greu de stabilit cu cât fenomenul de dezvoltare localã poate apãrea ºi
în
mod spontan, fãrã nici o formã de intervenþie publicã sau, din contrã, intervenþ
ia
publicã organizatã poate sã nu aibã efecte asupra dezvoltãrii locale.
Frontiera dintre dezvoltarea localã spontanã ºi cea organizatã este în cele
mai multe dintre cazuri greu de stabilit. Nu putem vorbi despre dezvoltare local
ã
fãrã a þine seama de politicile de dezvoltare localã ºi viceversa.
Politicile de dezvoltare economicã localã apar ca un element de dinamicã al
noilor politici urbane. Dupã anul 1990 s-a fãcut remarcatã evoluþia politicilor
urbane, sub impactul importanþei acordate aspectului social urban ºi al dezvoltã
rii
economice urbane. Centrele urbane au cãutat întotdeauna sã atragã activitãþi
economice, de exemplu, sã atragã tehnologii de vârf prin dezvoltarea de mari
proiecte mobiliare ºi a infrastructurii.
Legãtura dintre dezvoltarea localã ºi amenajarea teritoriului rezidã în faptul
cã ambele cautã sã influenþeze localizarea întreprinderilor ºi implicit a locuri
lor de
muncã.
Astfel, reafirmarea ºi redefinirea politicii de amenajare a teritoriului trebuie
sã facã din aceasta o politicã de apãrare a locurilor de muncã în zonele cele ma
i
atinse de crizã. In ce priveºte dezvoltarea localã, aceasta trebuie sã vizeze, p
rintre
altele, favorizarea emergenþei de noi locuri de muncã.
Totuºi, între acestea existã o diferenþã: astfel, în timp ce amenajarea
teritoriului urmãreºte realizarea echilibrului spaþial, politicile de dezvoltare
localã
nu au drept obiectiv principal corectarea repetiþiei întreprinderilor la scarã
naþionalã, ci numai la nivel local. In plus, spaþiul prezintã o dimensiune parti
cularã
la scarã localã, deoarece este considerat nu numai ca un simplu cadru, ci ca un
factor al dezvoltãrii.
Pe de altã parte, existã legãturi strânse între dezvoltarea localã ºi
descentralizare, care sunt raporturi directe, de influenþare reciprocã.
Astfel, recunoaºterea dezvoltãrii locale se înscrie în logica descentralizãrii,
care
trebuie conceputã nu numai ca o reformã politicã ºi juridicã, ci ºi ca o politic
ã
economicã.
Este vorba de a favoriza o mai bunã adaptare a serviciilor publice la nevoile
utilizatorilor, de a oferi decidenþilor relee de comunicare mult mai accesibile,
de a
þine cont de diversitatea situaþiilor, concomitent cu luarea în considerare a ri
scului
de accentuare a inegalitãþilor dintre diferitele zone ale þãrii ºi cu menþinerea
viziunii de ansamblu asupra teritoriului naþional. Ca urmare, dezvoltarea localã
a
anilor 90 trebuie sã se sprijine pe noþiunea de eficacitate ºi pe spiritul de a
întreprinde.
Politicile de dezvoltare localã ce au ca scop principal susþinerea
întreprinderilor la nivel local se gãsesc, de asemenea, în relaþie directã ºi cu
politicile industriale.
Astfel, dezvoltarea localã, privitã ca rezultat al strategiilor coerente la scar
ã
localã, nu este nici incompatibilã, nici opusã politicilor industriale tradiþion
ale, ci
mai degrabã ea trebuie sã constituie un complement al acestora în susþinerea
întreprinderilor mici ºi mijlocii ºi în crearea de noi întreprinderi.
Pe de altã parte, dezvoltarea localã ce se bazeazã pe coerenþa unei micro-
societãþi, pe solidaritatea persoanelor ce fac parte dintr-o comunitate, are
numeroase puncte comune cu politicile sociale în ceea ce priveºte: mãsurile de
ajutorare acordate dezvoltãrii comerþului ºi serviciilor din zonele rurale, crea
rea de
locuri de muncã în apropierea zonelor rurale, realizarea unor activitãþi economi
co-
sociale stabile.
Astfel, lupta contra insecuritãþii în anumite zone limitrofe ale marilor oraºe
trebuie sã aibã la bazã în primul rând mãsuri atractive în favoarea întreprinder
ilor,
atragerea acestora ºi a vieþii comerciale ºi sociale în respectivele zone.
Ca urmare, chiar dacã se sprijinã pe un domeniu ºi pe un tip de acþiuni
privilegiate, dezvoltarea localã nu poate fi obiectul unei politici izolate. Alt
fel
spus, intervenþiile locale în favoarea dezvoltãrii nu pot fi definite decât în s
ens
larg, înglobând intervenþii ce vizeazã în mod tradiþional domenii diferite.
Aceastã definiþie se bazeazã pe punerea în valoare a câtorva caracteristici:
- Astfel, dezvoltarea localã poate fi în acelaºi timp economicã, socialã ºi
culturalã.
- Ea are în vedere teritorii care pot sã corespundã sau nu cu cele rezultate
prin împãrþirea administrativã.
- Ea nu constituie apanajul micilor colectivitãþi teritoriale, putându-se
manifesta în acelaºi timp atât la nivelul unui judeþ, cât ºi al unei regiuni
între care existã o anumitã coeziune.
- La realizarea sa este necesar sã intervinã toþi agenþii vieþii economice ºi
sociale, ceea ce ridicã problema modalitãþilor de asociere a acestora.
în aceastã opticã, autoritãþile publice locale trebuie sã aibã un rol de animare
economicã ºi socialã, care trebuie sã se sprijine pe cunoaºterea proiectelor, pe
difuzarea informaþiei ºi pe coordonarea tuturor factorilor implicaþi.
Scara de analizã - nivelul local - definit într-o manierã mai mult sau mai
puþin cuprinzãtoare, cât ºi diversitatea termenilor utilizaþi fac din dezvoltare
a
localã un concept greu de definit.
Astfel, pentru a califica eforturile de valorificare a resurselor situate la niv
el
local sunt utilizate diverse expresii. Cele mai frecvente sunt cea de dezvoltare
localã ºi cea de dezvoltare economicã comunitarã.
Unii autori utilizeazã chiar expresii hibride, plecând de la cei doi termeni. In
acest sens, putem menþiona utilizarea conceptului de organism de dezvoltare
localã" de cãtre BRODHEAD, LA MONTAGNE ºi PEIRCE (1990), a celui de
Dezvoltare comunitarã durabilã" de cãtre BRYANT (1992) sau a celui de
Dezvoltare economicã localã ºi comunitarã" de cãtre LEMELIN ºi MORIN
(1989, 1991). Se poate însã constata cã, începând cu sfârºitul anilor 80, în Eur
opa
se manifestã o anumitã convergenþã a acestor termeni într-un nou concept destina
t
a desemna atât acþiunile locale, cât ºi pe cele comunitare întreprinse în mediul
urban; este vorba despre utilizarea conceptului de Dezvoltare social urbanã" de
cãtre JACQUIER, în anul 1991.
Din acest motiv, cei mai mulþi autori nu se opresc asupra definiþiei, ci mai
degrabã încearcã sã descopere sensul acestui concept.
Astfel, se poate constata cã dezvoltarea localã ºi dezvoltarea economicã
comunitarã au la origine acelaºi fenomen: fie cel al pierderii locurilor de munc
ã de
cãtre anumite categorii ale populaþiei, fie cel al dezvoltãrii social-economice.
în
acest sens, JACQUIER ºi MENDES FRANCE definesc dezvoltarea localã ca
fiind: un proces global, o strategie integratã, al cãrui obiectiv este de a promo
va o
altã manierã de a concepe oraºele, punând accent asupra noþiunii de solidaritate
ºi
de apartenenþa la aceeaºi colectivitate ºi totodatã luptând contra mecanismelor
de
excludere, care sunt adesea amplificate".
Vechile modele de dezvoltare, datând încã din secolul al XlX-lea, nu-ºi mai
dovedesc eficacitatea, întrucât nu asigurã o repartiþie echitabilã între diferit
ele
regiuni ale þãrii ºi între diferitele categorii ale populaþiei.
În realitate, vulnerabilitatea colectivitãþilor urbane sau rurale în faþa unor
fenomene precum concentrarea, dezinvestirea, declinul industrial, epuizarea
resurselor naturale, terþializarea sau obsolescenþa metodelor de producþie a sus
citat
apariþia, în cadrul acestor colectivitãþi, a unei noi concepþii de dezvoltare.
Dezvoltarea economicã localã sau comunitarã se înscrie, deci, într-o nouã
logicã de a concepe ºi realiza dezvoltarea. Astfel, revista francezã POUR
considerã dezvoltarea localã drept "o strategie de supravieþuire a regiunilor
sinistrate", ce nu mai poate continua în aceastã manierã ºi care trebuie înlocui
tã cu
un puternic efort de solidaritate. Dincolo de aceastã atitudine de urgenþã,
dezvoltarea localã trebuie sã fie expresia unei schimbãri sociale caracterizate
prin:
întãrirea parteneriatului dintre diferiþi participanþi la viaþa unei colectivitã
þi, prin
cercetarea unor soluþii alternative de înlocuire a aparatelor macroeconomice, pr
in
utilizarea criteriilor sociale ºi culturale alãturi de cele de raþionalitate pur
economicã.
Aceastã concepþie, ce pune accentul asupra schimbãrii sociale, transformã
dezvoltarea localã într-o acþiune de tip progresist. Ea trebuie sã permitã defin
irea
de noi reguli de joc, care sã contracareze, la scarã localã, efectele perverse
provocate de forþele pieþei sau de activitãþile tehnocratice ale statului.
Acestui concept de dezvoltare localã de tip progresist, unii autori îi opun
dezvoltarea localã de tip liberal ce reînvie un proces în virtutea cãruia guvern
ele
sau organismele comunitare stimuleazã activitatea economicã ºi crearea de locuri
de muncã. Scopul principal al acesteia constã în creºterea posibilitãþilor de
angajare în sectoare care amelioreazã situaþia colectivitãþii, utilizând resurse
le
umane, naturale ºi instituþionale existente.
Ea pune accentul asupra creãrii de noi locuri de muncã, fãrã a avea însã o
preocupare socialã particularã. Acest tip de viziune exista încã din secolul tre
cut.
Ea constã într-o acþiune liberalã, ce vizeazã în primul rând creºterea, ºi care
nu
favorizeazã nici alternativa, nici schimbarea socialã, consideratã drept
reformatoare. Aceastã strategie se prezintã mai curând drept o cale de redresare
a
economiilor locale prin intermediul creãrii de locuri de muncã.
In ce priveºte practicile de dezvoltare economicã comunitarã, cei mai mulþi
autori disting douã forme fundamentale.
Prima este axatã asupra dezvoltãrii întreprinderilor, iar cea de a doua vizeazã
cu prioritate creºterea puterii colectivitãþii.
Astfel, profesorii SWACK ºi MASON(1987) definesc dezvoltarea
economicã comunitarã drept "o strategie eficace ce permite gãsirea unor soluþii
la
problemele grupurilor defavorizate, cât ºi ale colectivitãþilor mai puþin dezvol
tate.
Nu este vorba de a face situaþia acestora mai acceptabilã, ci de a transforma ºi
stabili instituþii permanente din sânul colectivitãþii în instituþii bazate pe n
oi
parteneriate.
In opinia profesorilor Newman, Lyon ºi Philp (1986), dezvoltarea
economicã comunitarã trebuie sã vizeze printre altele:

1. dezvoltarea resurselor umane, fizice ºi financiare ale unei

colectivitãþi;
2. integrarea dezvoltãrii economice ºi sociale la nivelul colectivitãþii;
3. ameliorarea mediului colectivitãþii, a calitãþii serviciilor ºi a
capacitãþii acesteia de a-ºi regla propriile probleme socio-economice;
4. favorizarea unei dezvoltãri durabile ºi acceptabile din punct de
vedere social;
5. posibilitatea colectivitãþii de a beneficia de investiþiile sociale;
6. creºterea numãrului de firme, care pot plãti impozite locale ºi care
rãspund nevoilor colectivitãþii.

Cea de-a doua formã de dezvoltare economicã comunitarã este axatã mai
curând pe ameliorarea gradului de ocupare a populaþiei ºi a veniturilor acesteia
, ºi
eventual pe revitalizarea economiei.
Astfel, Consiliul Economic al Canadei (1990) subliniazã importanþa
acordatã faptului cã activitãþile trebuie sã fie realizate de însãºi populaþia,
care
beneficiazã de aceste ameliorãri.
Aceasta deoarece, obiectivele ameliorãrii ocupãrii forþei de muncã, a
veniturilor acesteia ºi a mediului social-cultural al unui cartier sau oraº sunt
deseori puse înaintea importanþei realizãrii acestora prin ºi pentru" populaþie.
Unii autori criticã aceastã concepþie întrucât ea se sprijinã pe ideea cã
comunitatea este un tot omogen, în care bogãþia generatã de cãtre unii va avea î
n
mod necesar un efect de antrenare asupra tuturor persoanelor ºi instituþiilor
comunitãþii respective.
In realitate, trebuie sã recunoaºtem cã comunitãþile, fie ele ºi locale, sunt
compuse din unitãþi ºi persoane distincte, având capacitãþi ºi aptitudini diferi
te,
ceea ce le determinã sã beneficieze într-o manierã inegalã de avantajele ºi
dezavantajele inerente ce decurg din diversele proiecte de dezvoltare localã.
In timp ce pentru unii specialiºti, este foarte important ca cei mai
defavorizaþi, persoane, grupuri ºi instituþii marginalizate, sa acceadã la o bog
ãþie
mai mare ºi sã participe într-o cât mai mare mãsurã la deciziile ce-i privesc, p
entru
alþii, participarea persoanelor marginalizate este de mai micã importanþã.
Cu toate acestea, noutatea adusã prin definiþia Consiliului Canadian rezidã în
faptul cã populaþia trebuie sã participe ºi sã fie asociatã acestei relansãri, e
lement
ce garanteazã o mai mare eficacitate a activitãþilor de dezvoltare întreprinse.
Ca urmare, putem conchide cã iniþiativele locale sau comunitare de tip
liberal vizeazã în primul rând crearea unui mediu economic axat pe proiecte
private ce au în vedere creºterea numãrului de locuri de muncã, a veniturilor ºi
ameliorarea condiþiilor de locuit, în timp ce iniþiativele de tip progresist pre
zintã
un obiectiv mai vast, ce vizeazã construirea unui mediu socio-economic ce þine
cont de obiectivele sociale.
Acestea se înscriu în optica de a genera noi forme de solidaritate ºi o
democraþie economicã care sã permitã o mai mare participare ºi mai ales un mai
mare control al comunitãþii ºi al indivizilor asupra amenajãrii ºi dezvoltãrii
teritoriului lor.
Aceste iniþiative de tip progresist propun deci un model de dezvoltare în care
noþiunile de solidaritate socialã, de control real al resurselor locale ºi valor
ificarea
acestora se aflã în centrul schimbãrilor dorite din contractul social propus, cu
alte
cuvinte, propun un nou mod de a face dezvoltare.
In schimb, iniþiativele locale liberale au drept scop principal, pe de o parte,
generarea antreprenoriatului local, iar pe de altã parte creearea de noi locuri
de
muncã.
însã, oricum am numi-o, dezvoltarea economicã comunitarã întruneºte o
serie de trãsãturi:
- ea este o strategie globalã de integrare a obiectivelor sociale ºi economice
în scopul revitalizãrii socio-economice a unei colectivitãþi marginalizate;
- aceasta, în egalã mãsurã, este o strategie în care, prin valorificarea
resurselor locale ºi prin recurgerea la noi forme de solidaritate sunt create no
i
organizaþii ºi instituþii controlate democratic de cãtre reprezentanþii comunitã
þii.
- o ultimã caracteristicã constã în delegarea reprezentanþilor colectivitãþii la
instituþii exterioare ce exercitã o influenþã asupra gestiunii resurselor locale
.
Þinând cont de elementele abordate mai sus, în opinia mea, conceptul de
dezvoltare localã poate fi definit drept "o strategie de intervenþie economicã"
prin
care reprezentanþii locali ai sectorului privat, public sau social, coopereazã l
a
valorificarea resurselor umane, tehnice ºi financiare ale unei colectivitãþi, as
ociaþi
în cadrul unei structuri sectoriale sau intersectoriale de activitate, privatã s
au
publicã, având drept obiectiv principal creearea de noi locuri de muncã.
Tradiþii pe plan mondial privind dezvoltarea economicã localã
Atât în America cât ºi în Europa, dezvoltarea localã þine seama de istoria ºi
tradiþiile lor diferite. Putem afirma cã, în contextul american, iniþiativele
comunitare în care community development" desemneazã toate activitãþile
realizate de agenþi economici ºi sociali ai unei colectivitãþi pentru satisfacer
ea
nevoilor acestora, -referinþa la comunitate este destul de importantã.
În Europa, însã expresia developpement local" este cea mai întâlnitã.
Iniþiativele locale reprezintã toate activitãþile organizate de agenþii locali
(economici, sociali ºi culturali) pentru crearea de întreprinderi ºi locuri de m
uncã.
În Europa prin folosirea conceptului de dezvoltare localã putem sã remarcãm
ºi o schimbare socialã, caracterizatã prin creºterea parteneriatului, emergenþa
diferiþilor agenþi economici, cãutarea soluþiilor alternative celor macroeconomi
ce,
alãturarea criteriilor sociale ºi culturale la cele de raþionalitate economicã.
În S.U.A. ºi Canada se foloseºte conceptul de dezvoltare economicã
comunitarã pentru a indica un proces prin care o colectivitate, plecând de la
activitatea liderilor, creeazã mai multe organizaþii cu caracter social-economic
cu
urmãtoarele obiective:

1. atragerea de capital la nivelul colectivitãþii, în condiþii acceptabile

pentru aceasta;
2. ameliorarea mediului extern, ºcoli, infrastructuri etc;
3. creºterea posibilitãþilor de creare de întreprinderi ºi de locuri de
muncã;
4. încurajarea antreprenorilor la nivelul colectivitãþilor.

Practicile europene sunt bazate pe faptul cã agenþii colectivitãþii teritoriale

au dezvoltat o identitate regionalã, folosind urmãtoarele tipuri de intervenþii:
- dezvoltarea comunitãþii care se bazeazã în principal pe dimensiunea
socialã a intervenþiilor ºi a rezultatelor obþinute;
- dezvoltarea localã de tip liberal" care este preocupatã în mod esenþial de
dimensiunea economicã;
- dezvoltarea localã de tip progresist" care are la bazã atât dimensiunea
economicã cât ºi cea socialã a intervenþiilor.
În practicã, nu sunt simplu de stabilit limitele precise dintre diferite tipuri
de
intervenþie.
Pe plan mondial existã o dezbatere largã în ce priveºte noþiunile de
comunitate ºi de teritoriu.
În cadrul acþiunii de dezvoltare economicã localã, cuvântul comunitate nu
are aceeaºi semnificaþie în opinia autorilor consultaþi. Astfel, Newman, Lyon ºi
Philp (1986) afirmã cã noþiunea de comunitate se aplicã în mod diferit pentru
desemnarea unui teritoriu specific, unui grup specific sau pentru ambele.
In fapt, nu existã o unitate de opinii în ce priveºte noþiunea de comunitate,
limitele dintre apartenenþa la o comunitate ºi apartenenþa la un anumit teritori
u nu
sunt clare.
Autorii europeni Jacquier ºi Hendis France (1992) afirmã cã pentru zonele
urbane cu probleme în Europa se poate folosi noþiunea de teritoriu.
Evident, cu cât teritoriul analizat este mai vast, sensul de comunitate se
pierde.
In Europa, acest tip de acþiune bazat pe teritoriu este preferat tipului de
acþiune axat pe noþiunea de comunitate.
Jacquier ºi Mendis (1992) susþin cã acþiunea bazatã pe teritoriu are ca
obiectiv dinamizarea activitãþii comunitãþii, dezvoltarea unei activitãþi asocia
tive,
crearea sentimentului de apartenenþã la comunitate.
În opinia lui Watchel ºi Chabassol (1983), dezvoltarea economicã
comunitarã se poate construi ºi în jurul unor grupuri specifice sau a unei categ
orii
sociale. Tinerii ºi femeile constituie, în opinia lor, comunitãþi care împart un
teritoriu dat cu alte comunitãþi.
Noþiunea de comunitate þine cont de eterogenitatea tipurilor de populaþie,
care se gãseºte pe acest teritoriu.
Aceastã eterogenitate a comunitãþilor s-a realizat pornind de la procesul de
excludere economicã ºi socialã din cadrul economiei formale. Pentru eliminarea
acestei stãri de fapt este necesarã intervenþia economicã ºi socialã localã.
Pentru Perry (1987) ºi Maclood (1986), dezvoltarea economicã comunitarã
se realizeazã în mod necesar la nivelul unui teritoriu precis ºi al unei populaþ
ii
care împart o identitate comunã.
Totuºi, pe plan teoretic, cea mai mare parte a specialiºtilor din domeniu
admit faptul cã dezvoltarea localã permite intervenþii asupra comunitãþilor plec
ând
de la baze diferite:

- de la o bazã geograficã: un teritoriu în dificultate sau marginalizat, în

mediul urban sau rural;
- de la o bazã istoricã: o asociere directã între un teritoriu ºi o comunitate
de interese, cu alte cuvinte, o populaþie care partajeazã pe acelaºi spaþiu o
istorie comunã, sentimentul de apartenenþã la aceea zonã, interese comune;
- de la o bazã socialã: un grup cultural minoritar sau un grup defavorizat
pe plan economic ºi social (tinerii, femeile, persoanele în vârstã etc).

Începând cu anii 70, S.U.A., Canada ºi cea mai mare parte a þãrilor europene
au dezvoltat politici sau programe care se bazeazã pe dezvoltarea comunitarã ce
vizeazã spaþiul local sau al unei comunitãþi ca nivel de intervenþie. Aceste pol
itici
fac apel la parteneriate cu organismele comunitare.
Interesantã ºi utilã mi s-a pãrut experienþa canadianã din anul 1987 denumitã
Ajutor acordat dezvoltãrii economice locale" care, între timp, a devenit
programul Creºterea localã a locurilor de muncã".
Acest program a favorizat apariþia de societãþi de creare a locurilor de
muncã, care au drept obiective principale susþinerea iniþiativelor economice loc
ale
ºi finanþarea proiectelor de infrastructurã localã, care nu pot fi finanþate în
alt mod.
Un alt exemplu îl constituie experienþa oraºului Montreal; programul
denumit Parteneri în dezvoltarea economicã a cartierelor" este un document ce a
servit ca bazã de intervenþie pe o perioadã de 5 ani pânã în 1994. Cu toate cã
indicatorii performantelor economice erau pozitivi, surprinzator este faptul ca
de
efectele cres.terii economice nu beneficia ansamblul populatiei.
Planul de actiune pus in aplicare de primarii oraºului Montreal continea mai
multe elemente:
- un program de sustinere financiara
- parteneriatul public - privat la nivel local
- promovarea locurilor de munca.
Indicatorii performanþelor economice erau pozitivi, surprinzãtor este faptul
cã de efectele creºterii economice nu beneficia ansamblul populaþiei.
Planul de acþiune pus în aplicare de primarii oraºului Montreal conþinea mai
multe elemente:

- un program de susþinere financiarã

- parteneriatul public - privat la nivel local
- promovarea locurilor de muncã.

Finanþarea politicilor de dezvoltare localã

Impozitarea localã a întreprinderilor
Prin «finanþarea politicilor de dezvoltare localã» trebuie sã înþelegem nu
numai sprijinul financiar acordat de colectivitãþile locale întreprinderilor, ci
mai
degrabã problema resurselor de care dispun colectivitãþile locale. Aceastã anali
zã
se întinde bineînþeles asupra ansamblului cheltuielilor ce trebuie finanþate de
cãtre
colectivitãþile locale. Ele prezintã în plus anumite specificitãþi atunci când e
ste
vorba despre finanþarea politicilor de dezvoltare localã.
În primul rând, în general, în þãrile europene dezvoltate, recunoaºterea
rolului economic al colectivitãþilor locale nu a reprezentat un transfer de
competenþe din partea statului, ºi ca urmare nu a fost însoþitã de o compensaþie
financiarã din partea acestuia din urmã. În plus, în þãrile Europei occidentale,
resursele colectivitãþilor locale provin în marea lor parte din impozite locale,
plãtite
în majoritate de cãtre întreprinderi.
Ca urmare, pe de o parte, întreprinderile beneficiazã de politici locale, ºi pe
de altã parte finanþeazã în mare mãsurã cheltuielile locale. In practicã,
impozitarea localã a întreprinderilor poate fi consideratã drept un element de
politicã atractivã, fie prin miza exoneraþilor de care întreprinderile pot benef
icia,
fie prin posibilitatea pe care o au colectivitãþile locale de a-ºi fixa ele însã
ºi nivelul
de impozitare. Astfel, nivelul ratei de impozitare poate varia în mod considerab
il
de la o colectivitate la alta.
Impozitarea întreprinderilor, oricare ar fi nivelul administrativ luat în
considerare, prezintã avantajul de a fi aºezatã asupra unei mase de contribuabil
i
relativ puþin numeroasã, de a fi facil de colectat, permiþând taxarea rentelor
provenind din furnizarea serviciilor publice.
Fiscalitatea localã asupra întreprinderilor prezintã însã anumite specificitãþi
în raport cu cea realizatã la scarã naþionalã.
La scarã naþionalã, cât ºi la scarã.-localã, impozitul serveºte la colectarea
resurselor necesare colectivitãþii, dar poate sã facã acest lucru în funcþie de
douã
obiective, care sunt adesea incompatibile: astfel, impozitul poate fi privit fie
ca un
mod de finanþare a serviciilor publice, fie ca un mijloc de a modifica repartiþi
a
veniturilor între contribuabili. În primul caz, el este stabilit în funcþie de b
eneficiile
obþinute de cãtre contribuabili, în cel de al doilea caz, în funcþie de capacita
tea lor
contributivã.
La scarã localã, posibilitatea de a întreprinde politici redistributive este
limitatã prin mobilitatea de care dispun contribuabilii: o colectivitate care in
iþiazã o
politicã redistributivã atrage indivizi sãraci care beneficiazã de aceasta ºi în
acelaºi
timp respinge pe cei bogaþi care o finanþeazã.
Politica redistributivã este cu atât mai limitatã cu cât mobilitatea
contribuabililor - a menajelor în acest caz - este mai puternicã. Aceste problem
e
sunt specifice scãrii locale, deoarece la scarã naþionalã mobilitatea nu poate s
ã
joace acelaºi rol.
Ca urmare, impozitarea trebuie mai curând sã aibã la bazã principiul
beneficiilor percepute de cãtre contribuabili.
În schimb, în þãrile Europei Centrale ºi de Est, ºi în particular în România,
situaþia se prezintã cu totul diferit. Deschiderea spre economia de piaþã a aces
tor
þãri a fost însoþitã de grave disfuncþionalitãþi ale sistemelor fiscale existent
e.
Aproape dupã opt ani de la schimbarea de regim, toate statele acestei
regiuni au adoptat principiile modelului occidental al administraþiei locale, ba
zat pe
democraþie politicã ºi autonomie localã. Ca urmare, Cartea autonomiei locale
adoptatã de cãtre Consiliul Europei în 1985 a oferit o sintezã a acestui model
care a inspirat constituanþii ºi legislatorii din aceste þãri.
Cu toate acestea, în nici una dintre aceste þãri sistemul administraþiei
teritoriale nu pare încã a-ºi fi gãsit punctul de echilibru. Dincolo de marile p
rincipii
ºi de vitalitatea pe care o manifestã faptul comunal, existã încã incertitudini
în ce
priveºte competenþele comunale ºi finanþarea lor, în ce priveºte nivelul interme
diar
al administraþiei locale ºi rolul statului în administraþia localã.
Situaþia prezentã se explicã atât prin slãbiciunea marjelor de manevrã în
cadrul finanþelor publice, a alegerilor instituþionale care, uneori, au întreþin
ut
fragmentarea administrativã sau conflictele instituþionale, cât ºi prin probleme
le
legate de statutul proprietãþii imobiliare, prin dificultatea de a concepe
descentralizarea anumitor competenþe sau de a defini nivelul teritorial.
În mai toate aceste state nivelul cheltuielilor publice locale rãmâne destul de
scãzut, ºi, ca urmare, finanþarea de cãtre colectivitãþile locale a politicilor
de
dezvoltare localã devine aproape imposibilã.
În aceste condiþii, adoptarea în þãrile în tranziþie a unui sistem fiscal
compatibil cu regulile economiei de piaþã trebuie sã þinã cont atât de cadrul
normativ, cât ºi de contextul economic ºi social.
Aceastã dezvoltare nu este însã posibilã decât prin extinderea puterii fiscale a
colectivitãþilor locale, în prezent foarte scãzutã.
Acestui proces trebuie sã i se adauge crearea de noi forme ºi instituþii de
finanþare private care sã contribuie la realizarea politicilor de dezvoltare loc
alã.
În situaþia idealã, delimitarea fiecãrei jurisdicþii se face în funcþie de aria
pe
care se întind beneficiile bunurilor publice locale furnizate, iar impozitarea,
în
raport cu beneficiile acestei zone.
In practicã nu existã însã o asemenea corespondenþã: efectele de revãrsare
ºi externalitãþile dintre colectivitãþile locale împiedicã existenþa unei coinci
denþe
între aria de difuzare ºi aria de finanþare a bunurilor publice. Ca urmare, sunt
deseori realizate corecþii prin transferuri între jurisdicþiile de acelaºi rang
sau prin
vãrsãminte efectuate de cãtre colectivitãþile de rang superior.
Impozitarea în funcþie de beneficii prezintã o dificultate: cea de a compara
impozitul achitat de cãtre diferiþi contribuabili cu beneficiile pe care aceºtia
le obþin
de pe urma bunurilor publice locale.
Împãrþirea obligaþiei fiscale între menaje ºi întreprinderi nu poate fi evaluatã
prin simpla însumare a impozitelor plãtite de fiecare dintre aceºtia, deoarece,
spre
exemplu, impozitul funciar asupra proprietãþilor construite este plãtit de ambel
e
categorii de contribuabili, fãrã sã se poatã stabili clar partea care le revine.

Estimarea beneficiilor pe care le au întreprinderile de pe urma bunurilor

publice locale este chiar mult mai delicatã, în cea mai mare parte, atât
întreprinderile cât ºi menajele beneficiazã de aceleaºi bunuri publice.
Un studiu care evalueazã costurile induse de prezenþa întreprinderilor pe
teritoriul unei jurisdicþii indicã faptul cã acestea reprezintã între 7-18% din
cheltuielile totale de urbanizare suportate de cãtre comune. Din datele analizat
e
rezultã o supraimpozitare a întreprinderilor.
Existã mai multe explicaþii pentru aceastã situaþie. Astfel, posibilitatea de a
reporta impozitarea localã a întreprinderilor asupra unor contribuabili exterior
i prin
intermediul exportãrii bunurilor produse local incitã la o supraimpozitare a
întreprinderilor.
Dacã producþiile locale sunt vândute la o scarã mai largã decât cea a
colectivitãþii de implantare, atunci cheltuielile locale sunt finanþate de cãtre
indivizi
exteriori acestei colectivitãþi.
O exportare fiscalã importantã poate antrena recurgerea la o impozitare
abuzivã a activitãþilor economice ºi prin acest mijloc colectivitatea de implant
are
poate fi incitatã la realizarea unor cheltuieli foarte ridicate.
În schimb, existã mai multe mecanisme care limiteazã riscul
supraimpozitãrii întreprinderilor, ºi anume: încadrarea variaþiilor ratei de imp
o-
zitare, importanþa din punct de vedere politic a întreprinderilor sau ameninþare
a
delocalizãrii.
Rezultã deci cã estimarea ponderii relative a întreprinderilor ºi a menajelor
în cadrul fiscalitãþii directe locale ºi a beneficiilor pe care aceºtia le obþin
de pe
urma bunurilor publice locale ar trebui sã se facã plecând de la impozitele plãt
ite de
cãtre cele douã grupe de contribuabili ºi de la cheltuielile efectuate de cãtre
colectivitãþi în profitul uneia sau alteia dintre aceste categorii de contribuab
ili. însã,
impozitul plãtit de cãtre diferiþi agenþi economici diferã de obligaþiile fiscal
e pe care
aceºtia le suportã.
S-a demonstrat cã, în general, incidenþa diferitelor impozite depinde de
elasticitatea ofertei ºi cererii de pe piaþa bunului sau produsului taxat.
În cazul impozitelor locale, intervin elemente specifice cum ai" fi reportarea
impozitului de la un contribuabil la altul, în sensul cã anumiþi contribuabili
refuzã impozitul schimbându-ºi localizarea sau prin faptul cã impozitul poate fi
reportat în exteriorul colectivitãþii prin exportarea fiscalã.
Ca urmare, împãrþirea economicã a obligaþiei fiscale între menaje ºi
întreprinderi rãmâne greu de stabilit.
Impozitul local, ºi în particular impozitul funciar, poate fi considerat
drept preþul plãtit în contrapartida rentei create prin serviciile publice local
e. In
realitate, atunci când agenþii economici sunt mobili, ei se îndreaptã cãtre
colectivitatea cea mai atractivã în care preþul funciar creºte. Serviciile publi
ce
locale sunt astfel capitalizate în valoarea funciarã.
Dacã aceastã schemã se aplicã perfect, analiza incidenþei fiscale nu mai
prezintã decât un mic interes, întrucât impozitul joacã rol de pseudopreþ. El nu
dã
naºtere distorsiunii de localizare ºi, ca urmare, mobilitatea contribuabililor n
u indicã
decât preferinþele acestora.
Cu toate acestea, pentru ca impozitul local sã funcþioneze ca un impozit
asupra rentei create de cãtre serviciile publice locale, trebuie ca piaþa imobil
iarã sã
fie perfectã, altfel spus ca preþul sã se ajusteze perfect ºi ca agenþii sã fie
perfect
mobili sau ca ameninþarea lor cu delocalizarea sã fie credibilã.
Prin analogie, impozitarea localã a întreprinderilor poate fi privitã drept o
platã legitimã a bunurilor publice locale de care acestea beneficiazã în activit
atea
lor ºi care determinã reducerea costurilor unitare de producþie.
Ca urmare, alocarea serviciilor fãcute fiind capitalizatã în valoarea
întreprinderii face ca impozitul local sã se aºeze asupra rentei astfel construi
te.
Capitalizarea politicilor locale în valoarea întreprinderilor întâlneºte, în
practicã, mai multe obstacole. Ele sunt legate de mobilitatea întreprinderilor,
care
presupune costuri ºi perioade de timp importante. (Interpretarea este diferitã î
nsã în
cazul mobilitãþii capitalului care este mai puþin restrictivã).
Capitalizarea poate deci sã acþioneze doar pe un anumit orizont temporal.
Pe termen scurt, diferenþele de preþ fiscal ale diferitelor servicii publice loc
ale pot
influenþa alegerea localizãrii.
Diferitele politici fiscale pot fi, în acest caz, privite ca un determinant a
priori al mobilitãþii întreprinderilor - care se exprimã prin capitalizare ºi ca
fiind
neutre a posteriori - atunci când s-a realizat capacitatea totalã.
Impozitarea în funcþie de beneficiile primite sau de preþul plãtit în
contrapartida rentei obþinute de pe urma bunurilor publice locale sunt principii
care
ghideazã impozitarea localã, dar, în practicã, acestea sunt urmate, numai în mod
parþial.
Ratele de impozitare asupra întreprinderilor variazã de la o colectivitate la
alta: putem sã ne întrebãm aici dacã aceasta are drept cauzã varietatea bunurilo
r
publice locale furnizate sau opþiunile aleºilor locali.
Existenþa unor dispariþii considerabile între nivelurile de impozitare asupra
întreprinderilor poate fi privitã drept un rezultat normal al marjei de manevrã
acordat colectivitãþilor locale în urma descentralizãrii. Cu toate acestea însã,
deºi
colectivitãþile locale au puterea de a-ºi modifica rata de impozitare în anumite
limite, aceastã posibilitate este restrânsã de cãtre importanþa relativã a bazel
or de
impozitare de care acestea dispun.
în þãrile europene, bazele de impozitare localã sunt stabilite de cãtre
guvernul central, iar colectivitãþile sunt cele care fixeazã rata de impozitare.
Ele
stabilesc în fiecare an rata principalelor impozite directe, respectând anumite
reguli
de plafon.
Recurgerea la o variaþie diferenþiatã a acestor rate permite creºterea sau
diminuarea obligaþiei fiscale a diferitelor categorii de contribuabili.
Nivelul local al ratelor de impozitare poate varia deci în funcþie de opþiunile
politice, însã el variazã în mare mãsurã ºi în funcþie de eficacitatea gestiunii
colectivitãþilor locale sau de restricþiile bugetare la care acestea sunt supuse
nu
numai în ce priveºte resursele, dar ºi în ceea ce priveºte cheltuielile.
Finanþarea privatã a politicilor de dezvoltare localã
Dezvoltarea localã este strâns legatã de intervenþionismul colectivitãþilor
locale, ceea ce ne poate conduce la ideea cã ea trebuie sã se bazeze pe o finanþ
are
publicã. Recurgerea la finanþarea privatã se realizeazã adesea numai atunci când
s-au epuizat modurile uzuale de finanþare a cheltuielilor publice, adicã în cazu
l unei
lipse de resurse a colectivitãþilor locale. Ea este limitatã de regulile contabi
litãþii
publice locale care prevãd cã, pe de o parte, colectivitãþile locale nu pot împr
umuta
decât pentru finanþarea cheltuielilor de investiþii - care fac parte din interve
nþiile
economice -, ºi pe de altã parte, rambursarea datoriei este o cheltuialã obligat
orie.
Încetul cu încetul, în þãrile dezvoltate au apãrut noi forme de finanþare
privatã a dezvoltãrii locale, finanþãri bancare originale, precum Mulþi Option
Financing Facilities - montaj financiar ce asociazã finanþãri pe termen scurt ºi
pe
termen lung, ºi care permite conducerea unei gestiuni de trezorerie adaptatã
cerinþelor colectivitãþilor locale.
Au apãrut în egalã mãsurã forme de credit - de închiriere (leasing) care se
bazeazã pe relaþia dintre furnizor, instituþia de credit care cumpãrã bunul ºi
colectivitatea - care închiriazã bunul de la instituþia de credit.
în sfârºit, finanþarea privatã a dezvoltãrii locale poate recurge ºi la
încheierea anumitor contracte administrative, ca cesionarea.
Ca urmare, asistãm în aceastã perioadã la o redefinire a modului de
finanþare a bunurilor locale ce constã în tarifarea directã asupra utilizatorilo
r
serviciilor publice locale oferite. Aceste transformãri progresive ale finanþãri
i
politicilor locale reprezintã semnele unei redefiniri a relaþiilor dintre agenþi
i publici
ºi privaþi ai dezvoltãrii locale.
2. Teorii ale dezvoltãrii comunitare

Sunt numeroºi cei care au ajuns sã critice creºterea pentru creºtere

(creºterea economicã - scop în sine). Ei cautã altã legãturã între creºtere ºi
dezvoltare, noi indicatori ºi indici de dezvoltare umanã, ºi noi forme de creºte
re ºi
dezvoltare care sã se reflecte în ameliorarea rezultatelor mãsurate pe baza aces
tor
indicatori ºi indici (în condiþiile în care ne regândim devenirea).
Capitalismul a impus ideea creºterii producþiei (cu precãdere a celei
industriale), aceasta urmând sã ducã aproape automat la creºterea bogãþiei (a
capitalului, îndeosebi, banii reprezentând bogãþia absolutã, atotputernicã, fãrã
limite) ºi la dezvoltare ca de la sine", la satisfacerea nevoilor pe scarã umanã.

Realitatea este cã de creºtere ºi dezvoltare nu putem vorbi la nivelul

omenirii" ci, mai exact, la nivelul unei minoritare pãrþi a ei... Iar atunci când
acceptãm denumirea de þarã în curs de dezvoltare" ºi ne gândim la posibilitatea
recuperãrii rãmânerilor în urmã", la calcularea anilor în care þãrile în curs de
dezvoltare ar putea ajunge din urmã" þãrile dezvoltate, ar trebui sã nu uitãm
faptul cã þãrile dezvoltate nu stau sã le aºtepte ... în 1990, nouã þãri occiden
tale
fãceau 58,4 % din totalul exportului mondial, în 1992 ele realizau 59,5%, iar în
1994 - 64,6%! (A.M. Chartier, Essai critique sur le concept de developpement,
Presse Universitaire de Grenoble, 1996, p. 13).
Ar trebui sã ne întoarcem în timp, înainte de epoca Luminilor, de
multiculturalism, de feminism" ºi studiile de gen", de Hollywood etc, pentru a
vedea cum s-a ajuns la legarea creºterii de dezvoltarea umanã, cum s-au construi
t
ºi cum s-au conturat exigenþele Statului-providenþã", rolul preeminent atribuit
progresului tehnic, productivitãþii muncii, concurenþei, producþiei mecanizate,
industriei (faþã de agriculturã), oraºului (faþã de sat) ºi necesitãþii" de a
transforma sãtenii în orãºeni...
Fiindcã a biruit aceastã orientare", spre capitalism, s-a postulat
distincþia între: þãri care înainteazã", þãri care stagneazã", þãri care rãmân în
urmã", þãri înapoiate" (cuvintele cu care au fost denumite þãrile concrete au fos
t
ºi rãmân numeroase: þãri capitaliste avansate, þãri capitaliste dezvoltate, þãri
în
curs de dezvoltare, þãri subdezvoltate, þãri înapoiate etc, þãri ale lumii întâi"
, ale
 lumii a doua", ale lumii a treia" etc, iar ceva mai demult - fiindcã am putea iert
a
dar nu ºi uita - þãri superioare-þãri inferioare etc).
S-a elaborat, pe lângã discurs, ºi un demers prin care sã se defineascã
etapele necesare de parcurs pentru þãrile care vor sã devinã dezvoltate.
Nimeni nu poate defini apriori legi ale istoriei societãþilor" (aºa cum au
fãcut Marx, Lenin, Stalin dar ºi mulþi alþii), nimeni nu poate postula cã este l
ege
trecerea de la societãþi subdezvoltate la societãþi dezvoltate", mai ales când
dezbaterile privind subdezvoltarea" ºi dezvoltarea", mondializarea ºi
teritorializarea sunt tot mai acute ºi atrag atenþia asupra importanþei acultura
þiei,
interculturalitãþii, schimbului egalitar ºi democratic între etnosocioculturi, a
supra
îmbogãþirii reciproce a etno-socio-culturilor, asupra unui universal împãrtãºit,
nu
impus.
Sunt numeroºi cei care au ajuns sã critice creºterea pentru creºtere
(creºterea economicã - scop în sine). Ei cautã altã legãturã între creºtere ºi
dezvoltare, noi indicatori ºi indici de dezvoltare umanã, ºi noi forme de creºte
re ºi
dezvoltare care sã se reflecte în ameliorarea rezultatelor mãsurate pe baza aces
tor
indicatori ºi indici (în condiþiile în care ne regândim devenirea).
Capitalismul a impus ideea creºterii producþiei (cu precãdere a celei
industriale), aceasta urmând sã ducã aproape automat la creºterea bogãþiei (a
capitalului, îndeosebi, banii reprezentând bogãþia absolutã, atotputernicã, fãrã
limite) ºi la dezvoltare ca de la sine", la satisfacerea nevoilor pe scarã umanã.

Realitatea este cã de creºtere ºi dezvoltare nu putem vorbi la nivelul

omenirii" ci, mai exact, la nivelul unei minoritare pãrþi a ei... Iar atunci când
acceptãm denumirea de þarã în curs de dezvoltare" ºi ne gândim la posibilitatea
recuperãrii rãmânerilor în urmã", la calcularea anilor în care þãrile în curs de
dezvoltare ar putea ajunge din urmã" þãrile dezvoltate, ar trebui sã nu uitãm
faptul cã þãrile dezvoltate nu stau sã le aºtepte ... în 1990, nouã þãri occiden
tale
fãceau 58,4 % din totalul exportului mondial, în 1992 ele realizau 59,5%, iar în
1994 - 64,6%! (A.M. Chartier, Essai critique sur le concept de developpement,
Presse Universitaire de Grenoble, 1996, p. 13).
Ar trebui sã ne întoarcem în timp, înainte de epoca Luminilor, de
multiculturalism, de feminism" ºi studiile de gen", de Hollywood etc, pentru a
vedea cum s-a ajuns la legarea creºterii de dezvoltarea umanã, cum s-au construi
t
ºi cum s-au conturat exigenþele Statului-providenþã", rolul preeminent atribuit
progresului tehnic, productivitãþii muncii, concurenþei, producþiei mecanizate,
industriei (faþã de agriculturã), oraºului (faþã de sat) ºi necesitãþii" de a
transforma sãtenii în orãºeni...
Fiindcã a biruit aceastã orientare", spre capitalism, s-a postulat
distincþia între: þãri care înainteazã", þãri care stagneazã", þãri care rãmân în
urmã", þãri înapoiate" (cuvintele cu care au fost denumite þãrile concrete au fos
t
ºi rãmân numeroase: þãri capitaliste avansate, þãri capitaliste dezvoltate, þãri
în
curs de dezvoltare, þãri subdezvoltate, þãri înapoiate etc, þãri ale lumii întâi"
, ale
lumii a doua", ale lumii a treia" etc, iar ceva mai demult - fiindcã am putea iert
a
dar nu ºi uita - þãri superioare-þãri inferioare etc).
S-a elaborat, pe lângã discurs, ºi un demers prin care sã se defineascã
etapele necesare de parcurs pentru þãrile care vor sã devinã dezvoltate. Nimeni
nu
poate defini apriori legi ale istoriei societãþilor" (aºa cum au fãcut Marx, Leni
n,
Stalin dar ºi mulþi alþii), nimeni nu poate postula cã este lege trecerea de la
societãþi subdezvoltate la societãþi dezvoltate", mai ales când dezbaterile priv
ind
subdezvoltarea" ºi dezvoltarea", mondializarea ºi teritorializarea sunt tot mai
acute ºi atrag atenþia asupra importanþei aculturaþiei, interculturalitãþii, sch
imbului
egalitar ºi democratic între etnosocioculturi, asupra îmbogãþirii reciproce a et
no-
socio-culturilor, asupra unui universal împãrtãºit, nu impus.
Sunt criticabile ºi criticate viziunile normativiste asupra nevoilor" (fie
cã este vorba de viziuni conturate în Vest, fie de cele conturate în
Est, de cãtre Lenin, atunci când bolºevicii luau puterea pentru a instaura
dictatura proletariatului", sau mult mai târziu, când bolºevicii s-au îmburghezit
,
au devenit baroni"...). Aceste viziuni sunt strâns legate de determinism (care
postuleazã cã nici omul, nici comunitatea, nici societatea nu-ºi pot alege viito
rul;
acesta vine" în virtutea unor legi inexorabile"...).
Sã nu confundãm filosofia deterministã" cu constrângerile obiective ºi
subiective (individuale, sociale). Gânditorii determiniºti au venit mai întâi cu
ideea legilor divine", pe care, în epoca Luminilor le-au înlocuit cu legile
evoluþiei". Filosofia deterministã a postulat evoluþionismul uniliniar" (fie cã
acesta avea sã urmeze linia liberalã", fie cea materialist-dialecticã"), dupã care
,
aproape firesc", a apãrut darwinismul social" (existã inegalitate socialã, puterea
aparþine celor mai apþi etc.) care a adus cu el ideile despre rase" (inferioare º
i su-
perioare), despre concurenþã, despre liber-schimb, despre mâna invizibilã",
legile" pieþii. Gândirea - contradictorie - a determiniºtilor asupra devenirii so
cio-
umane a deviat cu totul în materialismul determinist" (cu precãdere cel sovietic)
.
Dacã Roza Luxemburg considera cã un mare conducãtor nu are a se baza pe
capriciile maselor", Stalin a formulat legile materialismului dialectic ºi istoric
",
adicã opinii de genul: forþele de producþie sunt viitorul dezvoltãrii", progresul
ºtiinþific ºi tehnic va face sã disparã vechile clase sociale", se va încheia
exploatarea omului de cãtre om" etc.
ªi din legile" în versiune liberalã aflãm cã are loc o trecere de la
societãþi inferioare la societãþi superioare", cã societãþile nu stau pe loc". C
um
principiul suprem este eficacitatea, trebuie sã mãsurãm producþia agricolã pe
locuitor realizatã de cãtre societãþi, câþi locuitori lucreazã în agriculturã, c
âþi în
industrie ºi servicii, câtã electricitate consumã, cât exportã din ce produc etc
.
pentru a situa þãrile pe un continuum înapoiat-superior. De ce sã nu se mãsoare
ºi
natalitatea, mortalitatea etc? De ce sã nu se cerceteze dacã se menþin sau dispa
r
micile meºteºuguri ale comunitãþii rudimentare", care este efectivul exodului de
la sat cãtre oraº, cât de numeroasã este populaþia urbanã, dacã se menþine sau
dispare munca manualã ( munca e pentru roboþi") ºi în ce proporþie este înlocuitã
de mecanisme, de automate, de roboþi etc? Toate acestea ºi încã multe altele pot
mãsura întârzierea" unor societãþi în raport cu altele, ºi aceasta deoarece polit
icile
naþionale pot fi mai mult sau mai puþin înþelepte, mai mult sau mai puþin capabi
le
sã asigure creºterea, dezvoltarea. Unii mai cred cã Marx a spus totul" despre
devenirea lumii, cã el i-a fixat etapele, sensul etc, iar alþii cã W.W. Rostow (
în
Etapele creºterii, 1960). Am putea spune cã postulãrile pe aceastã temã au indus
ideea progresului obligatoriu"... Teoria progresului este clar formulatã în
principiile Welfare-State-ulm american, în teoriile lui J. M. Keynes, G. Myrdal
º.a.
R. Barre (Manuel d"economie politique, PUF, Paris, 1975) critica ideea
unui homo economicus" mecanic, automat, robot, care trece prin faze" care i se
propun, care are - eventual ! - un comportament adaptativ, ca ºi cum omul nu ar
avea minte, voinþã, ca ºi cum s-ar comporta iraþional (fapt, de altfel, postulat
de
cãtre psihanaliºtii pentru care eul nu are energie proprie, nici voinþã, nici put
ere",
deoarece este constrâns de cãtre subconºtientul" conþinãtor al pulsiunilor
libidinale" care cer satisfacere imediatã, de cãtre supraeu"-ul conþinãtor al tut
uror
interdicþiilor provenite din socioculturã, ºi de cãtre lumea exterioarã, desigur
)...
F. Perroux (în L 'economie du XX-eme siecle, PUG, 1961; Le pain et la
parole, 1969; Pour une philosophie du nouveau developpement, 1981) a venit cu
ideea sã distingem creºterea de dezvoltare, fãrã a le opune. Dezvoltarea înseamn
ã
schimbare observabilã în sistemul social, în tipul de organizare care condiþione
azã
creºterea (economicã), dar ºi schimbãri în structurile mentale ºi în obiºnuinþel
e
comportamentale care permit (sau nu) ºi ele sporirea produsului real global.
Pentru a se ajunge la dezvoltare ar trebui articulate pãrþile în tot, ar trebui
interacþionate sectoarele, iar resursele umane - în sinergie - ar trebui sã fie
de o
mai bunã calitate, cât mai eficiente.
B. Bairoch (Mythes et paradoxes de l 'histoire economique, La
Decouverte, Paris, 1994) defineºte dezvoltarea ca ansamblul schimbãrilor
economice, ºtiinþifice, tehnice, sociale, instituþionale care se leagã de creºte
rea
nivelului ºi a calitãþii vieþii, dar viziunea normativistã în privinþa nevoilor
- create
de capitalism - rãmâne.
MacNamara - preºedinte al Bãncii Mondiale - arãta cã aceastã instituþie
financiarã ar trebui sã intervinã în þãrile subdezvoltate pentru îmbunãtãþirea re
n-
tabilitãþii lor economice" ºi pentru frânarea demografiei galopante", pentru o ma
i
adecvatã satisfacere a nevoilor fundamentale". Nixon ceruse Consiliului naþional
de securitate sã se documenteze în ce mãsurã creºterea populaþiei globului putea
afecta interesele americane pânã în 2000, iar George Bush - tatãl actualului
preºedinte al SUA identificase legãtura între presiunea demograficã a lumii a
treia" ºi terorism.
În urma unui compromis ambiguu" (M. Chartier, op.cit., p.71) a rezultat
indicele statistic al dezvoltãrii umane care ia în calcul PIB-ul, speranþa de vi
aþã,
alfabetizarea adulþilor etc. ªi în acest fel, þãrile din Vest apar mult mai bine
plasate
în raport cu majoritatea þãrilor de pe glob...
PNUD a definit în 1992 (ºi în alte rapoarte anuale) indicatorii libertãþii
umane care cuprind: recunoaºterea dreptului individului de a pleca din propria þ
arã
ºi de a reveni acolo (dar nu ºi libera circulaþie pe glob), liberul acces al pop
oarelor
la ºtiinþã, dreptul de a nu face rãzboi, dreptul la protecþie socialã etc. - pe
lângã
toate celelalte drepturi la locuinþã, instruire, hranã, apã etc. Numai cã ºi în
acest
caz au putut fi auzite voci care spun cã este vorba tot de o viziune normativist
ã a
progresului...
FMI, BM, GT etc. se preocupã de problemele planetei în favoarea
acesteia. Având în vedere ce se petrece în lume la ora actualã, ne putem întreba
dacã nevoile trebuie abordate normativ, plecând de la ideea universalã a omului
ºi
comunitãþilor oamenilor indiferent de condiþii resurse organizare funcþionare a
Economiei.. Experþii au constatat-ceea ce se poate vedea foarte bine ºi cu ochiu
l
liber - o discrepanþã între creºterea bogãþiei ºi dezvoltarea umanã. De aceea, u
nii
aproape cã refuzã sã mai considere PIB-ul un indicator al nivelului de viaþã
(fiindcã se poate ca pib-ul sã creascã, sã creascã ºi rezerva valutarã", concomit
ent
cu creºterea numãrului celor care se debranºeazã de la termoficare, de la curent
ul
electric, care renunþã la autoturism, la telefon etc.) ºi insistã pe legãtura, p
e
articularea a trei componente: a trãi, a dezvolta capacitãþile umane, a (re)cons
titui
patrimoniul pentru urmãtoarele generaþii. 3. O perspectivã constructivistã asupr
a
nevoilor
Multe rele" au ajuns sã se manifeste pentru cã nu au fost luaþi în seamã
omul concret ºi comunitãþile concrete, pentru cã mulþi ºi-au permis sa imagineze
proiecte de societate care progresau prin ... ideile lor impuse oamenilor consid
eraþi
fantome omniprezente"! Or, dacã nu se poate impune un model, atunci se poate
gândi global ºi acþiona local - în funcþie de valori, mize, norme, obiective,
prioritãþi etc. determinate nu într-un anumit loc, de cãtre cineva ºi postulate
pentru
toate locurile ºi timpurile, ci rezultate dintr-o dezbatere continuã, a tuturor
actorilor implicaþi, asupra lor. Cu alte cuvinte, sã credem în progresul uman, î
n
voinþa ºi în responsabilitatea umanã, în emancipare etc, dar nu plecând de la un
nivel al lor impus, ci împãrtãºit.
Sociologiile constructiviste ne ajutã sã pricepem cã oamenii îºi pot lua
soarta în propriile mâini în comunitãþile lor, în sociocultura cu valorile lor,
acolo
pot face alegeri responsabile în interesul lor ºi al comunitãþii lor. Ideea gene
ralã de
progres poate însemna concret cã oamenii ºi comunitatea localã se gândesc la
progresul pe care-1 pot face în funcþie de condiþiile, mijloacele, resursele la
care
pot avea acces, care le sunt accesibile. Sigur cã astãzi nu ne aflãm în stadiul
tre-
cerii de la_ barbarie la civilizaþie, oamenii sunt mai emancipaþi, spiritual ºi
material, urmeazã traiectorii de care sunt responsabili ºi ei, deci pot ei înºiº
i stabili
ce înseamnã progres pentru ei. Progres nu înseamnã traiul la limita sãrãciei
absolute , dar un anumit progres__ poate însemna ºi trecerea de la sãrãcia
absolutã" la ,,sãrãcia relativã, ºi de la aceasta la absorbþia"treptatã" a sãrãci
ei...
Sigur cã putem gândi nevoi fundamentale foarte asemãnãtoare (identice?!) ale
oamenilor, dar trebuie sã admitem cã ei trãiesc în locuri diferite, unde nevoile
efective pot fi diferite, iar formulele" de satisfacere a lor aºijderea. Chiar da
cã
admitem cã nevoile fundamentale sunt aceleaºi, ele se exprimã în forme
socioculturale specifice, iar omul nu-ºi poate distruge formele socioculturale,
pattern"-urile, prin decret". Oamenii au dreptul sã fie diferiþi. Suntem
asemãnãtori unii cu alþii, dar ºi distincþi. Despre care tip de nevoi ºi despre
care
model de dezvoltare sã spunem cã este necesar pentru toþi oamenii planetei?
Pentru oamenii unei comunitãþi ºi pentru comunitatea lor, sociocultura în care-º
i
definesc nevoile este construcþia istoricã ºi cotidianã a lor ºi a instituþiilor
implicate pe care le-au construit, fiind înzestratã cu o mare plasticitate. Este
clar
cã nu se poate vorbi de dezvoltarea unei comunitãþi reale fãrã participarea acti
vã a
membrilor ei... Nevoile, problemele ºi propunerile, soluþiile, reformele menite
sã
le rezolve trebuie definite la acest nivel, ºi de cãtre sfatul sãtenilor", ºi de
cãtre
asociaþiile de cartier, de cãtre sindicate etc.
Suntem la începuturile unei democraþii în care (aproape) totul este
controlat de bani. Abia încercãm sã ne destandardizãm" dupã anii
impregnãrilor" comunismului ºi deja se ridicã multe probleme privind
funcþionarea democraþiei". Dacã nu mai conduce partidul unic care promova o
ideologie exclusivistã, cea a clasei muncitoare", va trebui ca puterea ºi oamenii
comunitãþilor asupra cãrora aceasta se exercitã sã se preocupe ºi de dezvoltarea
cu
finalitate socio-umanã a comunitãþilor.
Est, de cãtre Lenin, atunci când bolºevicii luau puterea pentru a instaura
dictatura proletariatului", sau mult mai târziu, când bolºevicii s-au îmburghezit
,
au devenit baroni"...). Aceste viziuni sunt strâns legate de determinism (care
postuleazã cã nici omul, nici comunitatea, nici societatea nu-ºi pot alege viito
rul;
acesta vine" în virtutea unor legi inexorabile"...).
Sã nu confundãm filosofia deterministã" cu constrângerile obiective ºi
subiective (individuale, sociale). Gânditorii determiniºti au venit mai întâi cu
ideea legilor divine", pe care, în epoca Luminilor le-au înlocuit cu legile
evoluþiei". Filosofia deterministã a postulat evoluþionismul uniliniar" (fie cã
acesta avea sã urmeze linia liberalã", fie cea materialist-dialecticã"), dupã care
,
aproape firesc", a apãrut darwinismul social" (existã inegalitate socialã, puterea
aparþine celor mai apþi etc.) care a adus cu el ideile despre rase" (inferioare º
i su-
perioare), despre concurenþã, despre liber-schimb, despre mâna invizibilã",
legile" pieþii. Gândirea - contradictorie - a determiniºtilor asupra devenirii so
cio-
umane a deviat cu totul în materialismul determinist" (cu precãdere cel sovietic)
.
Dacã Roza Luxemburg considera cã un mare conducãtor nu are a se baza pe
capriciile maselor", Stalin a formulat legile materialismului dialectic ºi istoric
",
adicã opinii de genul: forþele de producþie sunt viitorul dezvoltãrii", progresul
ºtiinþific ºi tehnic va face sã disparã vechile clase sociale", se va încheia
exploatarea omului de cãtre om" etc.
ªi din legile" în versiune liberalã aflãm cã are loc o trecere de la
societãþi inferioare la societãþi superioare", cã societãþile nu stau pe loc". C
um
principiul suprem este eficacitatea, trebuie sã mãsurãm producþia agricolã pe
locuitor realizatã de cãtre societãþi, câþi locuitori lucreazã în agriculturã, c
âþi în
industrie ºi servicii, câtã electricitate consumã, cât exportã din ce produc etc
.
pentru a situa þãrile pe un continuum înapoiat-superior. De ce sã nu se mãsoare
ºi
natalitatea, mortalitatea etc? De ce sã nu se cerceteze dacã se menþin sau dispa
r
micile meºteºuguri ale comunitãþii rudimentare", care este efectivul exodului de
la sat cãtre oraº, cât de numeroasã este populaþia urbanã, dacã se menþine sau
dispare munca manualã ( munca e pentru roboþi") ºi în ce proporþie este înlocuitã
de mecanisme, de automate, de roboþi etc? Toate acestea ºi încã multe altele pot
mãsura întârzierea" unor societãþi în raport cu altele, ºi aceasta deoarece polit
icile
naþionale pot fi mai mult sau mai puþin înþelepte, mai mult sau mai puþin capabi
le
sã asigure creºterea, dezvoltarea. Unii mai cred cã Marx a spus totul" despre
devenirea lumii, cã el i-a fixat etapele, sensul etc, iar alþii cã W.W. Rostow (
în
Etapele creºterii, 1960). Am putea spune cã postulãrile pe aceastã temã au indus
ideea progresului obligatoriu"... Teoria progresului este clar formulatã în
principiile Welfare-State-ulm american, în teoriile lui J. M. Keynes, G. Myrdal
º.a.
R. Barre (Manuel d"economie politique, PUF, Paris, 1975) critica ideea
unui homo economicus" mecanic, automat, robot, care trece prin faze" care i se
propun, care are - eventual ! - un comportament adaptativ, ca ºi cum omul nu ar
avea minte, voinþã, ca ºi cum s-ar comporta iraþional (fapt, de altfel, postulat
de
cãtre psihanaliºtii pentru care eul nu are energie proprie, nici voinþã, nici put
ere",
deoarece este constrâns de cãtre subconºtientul" conþinãtor al pulsiunilor
libidinale" care cer satisfacere imediatã, de cãtre supraeu"-ul conþinãtor al tut
uror
interdicþiilor provenite din socioculturã, ºi de cãtre lumea exterioarã, desigur
)...
F. Perroux (în L 'economie du XX-eme siecle, PUG, 1961; Le pain et la
parole, 1969; Pour une philosophie du nouveau developpement, 1981) a venit cu
ideea sã distingem creºterea de dezvoltare, fãrã a le opune. Dezvoltarea înseamn
ã
schimbare observabilã în sistemul social, în tipul de organizare care condiþione
azã
creºterea (economicã), dar ºi schimbãri în structurile mentale ºi în obiºnuinþel
e
comportamentale care permit (sau nu) ºi ele sporirea produsului real global.
Pentru a se ajunge la dezvoltare ar trebui articulate pãrþile în tot, ar trebui
interacþionate sectoarele, iar resursele umane - în sinergie - ar trebui sã fie
de o
mai bunã calitate, cât mai eficiente.
B. Bairoch (Mythes et paradoxes de l 'histoire economique, La
Decouverte, Paris, 1994) defineºte dezvoltarea ca ansamblul schimbãrilor
economice, ºtiinþifice, tehnice, sociale, instituþionale care se leagã de creºte
rea
nivelului ºi a calitãþii vieþii, dar viziunea normativistã în privinþa nevoilor
- create
de capitalism - rãmâne.
MacNamara - preºedinte al Bãncii Mondiale - arãta cã aceastã instituþie
financiarã ar trebui sã intervinã în þãrile subdezvoltate pentru îmbunãtãþirea re
n-
tabilitãþii lor economice" ºi pentru frânarea demografiei galopante", pentru o ma
i
adecvatã satisfacere a nevoilor fundamentale". Nixon ceruse Consiliului naþional
de securitate sã se documenteze în ce mãsurã creºterea populaþiei globului putea
afecta interesele americane pânã în 2000, iar George Bush - tatãl actualului
preºedinte al SUA identificase legãtura între presiunea demograficã a lumii a
treia" ºi terorism.
În urma unui compromis ambiguu" (M. Chartier, op.cit., p.71) a rezultat
indicele statistic al dezvoltãrii umane care ia în calcul PIB-ul, speranþa de vi
aþã,
alfabetizarea adulþilor etc. ªi în acest fel, þãrile din Vest apar mult mai bine
plasate
în raport cu majoritatea þãrilor de pe glob...
PNUD a definit în 1992 (ºi în alte rapoarte anuale) indicatorii libertãþii
umane care cuprind: recunoaºterea dreptului individului de a pleca din propria þ
arã
ºi de a reveni acolo (dar nu ºi libera circulaþie pe glob), liberul acces al pop
oarelor
la ºtiinþã, dreptul de a nu face rãzboi, dreptul la protecþie socialã etc. - pe
lângã
toate celelalte drepturi la locuinþã, instruire, hranã, apã etc. Numai cã ºi în
acest
caz au putut fi auzite voci care spun cã este vorba tot de o viziune normativist
ã a
progresului...
FMI, BM, GT etc. se preocupã de problemele planetei în favoarea
acesteia. Având în vedere ce se petrece în lume la ora actualã, ne putem întreba
dacã nevoile trebuie abordate normativ, plecând de la ideea universalã a omului
ºi
comunitãþilor oamenilor indiferent de condiþii resurse organizare funcþionare a
Economiei.. Experþii au constatat-ceea ce se poate vedea foarte bine ºi cu ochiu
l
liber - o discrepanþã între creºterea bogãþiei ºi dezvoltarea umanã. De aceea, u
nii
aproape cã refuzã sã mai considere PIB-ul un indicator al nivelului de viaþã
(fiindcã se poate ca pib-ul sã creascã, sã creascã ºi rezerva valutarã", concomit
ent
cu creºterea numãrului celor care se debranºeazã de la termoficare, de la curent
ul
electric, care renunþã la autoturism, la telefon etc.) ºi insistã pe legãtura, p
e
articularea a trei componente: a trãi, a dezvolta capacitãþile umane, a (re)cons
titui
patrimoniul pentru urmãtoarele generaþii. 3. O perspectivã constructivistã asupr
a
nevoilor
Multe rele" au ajuns sã se manifeste pentru cã nu au fost luaþi în seamã
omul concret ºi comunitãþile concrete, pentru cã mulþi ºi-au permis sa imagineze
proiecte de societate care progresau prin ... ideile lor impuse oamenilor consid
eraþi
 fantome omniprezente"! Or, dacã nu se poate impune un model, atunci se poate
gândi global ºi acþiona local - în funcþie de valori, mize, norme, obiective,
prioritãþi etc. determinate nu într-un anumit loc, de cãtre cineva ºi postulate
pentru
toate locurile ºi timpurile, ci rezultate dintr-o dezbatere continuã, a tuturor
actorilor implicaþi, asupra lor. Cu alte cuvinte, sã credem în progresul uman, î
n
voinþa ºi în responsabilitatea umanã, în emancipare etc, dar nu plecând de la un
nivel al lor impus, ci împãrtãºit.
Sociologiile constructiviste ne ajutã sã pricepem cã oamenii îºi pot lua
soarta în propriile mâini în comunitãþile lor, în sociocultura cu valorile lor,
acolo
pot face alegeri responsabile în interesul lor ºi al comunitãþii lor. Ideea gene
ralã de
progres poate însemna concret cã oamenii ºi comunitatea localã se gândesc la
progresul pe care-1 pot face în funcþie de condiþiile, mijloacele, resursele la
care
pot avea acces, care le sunt accesibile. Sigur cã astãzi nu ne aflãm în stadiul
tre-
cerii de la_ barbarie la civilizaþie, oamenii sunt mai emancipaþi, spiritual ºi
material, urmeazã traiectorii de care sunt responsabili ºi ei, deci pot ei înºiº
i stabili
ce înseamnã progres pentru ei. Progres nu înseamnã traiul la limita sãrãciei
absolute , dar un anumit progres__ poate însemna ºi trecerea de la sãrãcia
absolutã" la ,,sãrãcia relativã, ºi de la aceasta la absorbþia"treptatã" a sãrãci
ei...
Sigur cã putem gândi nevoi fundamentale foarte asemãnãtoare (identice?!) ale
oamenilor, dar trebuie sã admitem cã ei trãiesc în locuri diferite, unde nevoile
efective pot fi diferite, iar formulele" de satisfacere a lor aºijderea. Chiar da
cã
admitem cã nevoile fundamentale sunt aceleaºi, ele se exprimã în forme
socioculturale specifice, iar omul nu-ºi poate distruge formele socioculturale,
pattern"-urile, prin decret". Oamenii au dreptul sã fie diferiþi. Suntem
asemãnãtori unii cu alþii, dar ºi distincþi. Despre care tip de nevoi ºi despre
care
model de dezvoltare sã spunem cã este necesar pentru toþi oamenii planetei?
Pentru oamenii unei comunitãþi ºi pentru comunitatea lor, sociocultura în care-º
i
definesc nevoile este construcþia istoricã ºi cotidianã a lor ºi a instituþiilor
implicate pe care le-au construit, fiind înzestratã cu o mare plasticitate. Este
clar
cã nu se poate vorbi de dezvoltarea unei comunitãþi reale fãrã participarea acti
vã a
membrilor ei... Nevoile, problemele ºi propunerile, soluþiile, reformele menite
sã
le rezolve trebuie definite la acest nivel, ºi de cãtre sfatul sãtenilor", ºi de
cãtre
asociaþiile de cartier, de cãtre sindicate etc.
Suntem la începuturile unei democraþii în care (aproape) totul este
controlat de bani. Abia încercãm sã ne destandardizãm" dupã anii
impregnãrilor" comunismului ºi deja se ridicã multe probleme privind
funcþionarea democraþiei". Dacã nu mai conduce partidul unic care promova o
ideologie exclusivistã, cea a clasei muncitoare", va trebui ca puterea ºi oamenii
comunitãþilor asupra cãrora aceasta se exercitã sã se preocupe ºi de dezvoltarea
cu
finalitate socio-umanã a comunitãþilor.
3. Parteneriatul public - privat

În Romania primele structuri de parteneriat public-privat s-au format ad-

hoc la nivel naþional încã de la jumãtatea anilor 90 cu prilejul elaborãrii unor
strategii sectoriale ori naþionale (Strategia Naþionalã de Dezvoltare Durabilã -
1999, Strategia de Dezvoltare Economicã pe Termen Mediu - 2000), precum ºi ca
structuri instituþionalizate, cum sunt Comisia Tripartitã ºi Consiliul Economic
ºi
Social.
Aceste parteneriate au contribuit treptat la realizarea unui mediu de
cooperare între actorii sociali ºi cei politici deºi, de multe ori au jucat ºi î
ncã mai
joacã rolul de legitimare a unei acþiuni politice, fiind mai puþin implicate în
procesul decizional sau de monitorizare a politicilor. De asemenea, se întalnesc
forme de parteneriat public-privat între stat ºi parteneri locali pentru lucrãri
în
infrastructurã, cum este cazul proiectului Vivendi (privatizarea distribuþiei de
apã)
în Municipiul Bucureºti
În ultimii doi ani, autoritãþile locale din Romania au început sã încheie
parteneriate cu sectorul privat ºi societatea civilã în vederea realizãrii unor
investiþii în infrastructurã ºi pentru operarea unor servicii publice de interes
local.
Aceastã nouã orientare, care de altfel se înscrie într-un trend general pe plan
european, þine preponderent de avantajele pe care, de principiu, le presupune un
parteneriat public-privat, respectiv: de împãrþire a costurilor realizãrii unei
investiþii, a riscurilor asociate exploatãrii acesteia ºi parþial de lipsa resur
selor din
administraþ ia publicã localã destinate investiþiilor1. Pe de altã parte, extind
erea
formelor de parteneriat public-privat în Romania se datoreazã ºi unor reglementã
ri
care au fost emise de Guvernul Romaniei începand cu 2002 ºi care au permis
autoritãþilor locale sã cunoascã aceastã nouã oportunitate de finanþare a dezvol
tãrii
locale, chiar dacã oportunitãþile pe care le genereazã nu sunt încã pe deplin
estimate din lipsã de practicã.
Existã o tendinþã de creºtere a veniturilor din transferuri de la bugetul de
stat odatã cu adoptarea O.U.G. nr. 45/2003 privind finanþele publice, dar ºi a
gradului de dependenþã a veniturilor fiscale din bugetul de stat. Avand în veder
e
implicaþiile juridice ºi financiare ale unui parteneriat public-privat, precum º
i rolul
de coordonator al dezvoltãrii la nivel judeþean pe care Legea nr. 215/2001 privi
nd
administraþia publicã localã îl conferã consiliilor judeþene, Institutul pentru
Politici Publice ºi-a ales ca grup þintã numai acest nivel al administraþiei pub
lice
locale. Institutul pentru Politici Publice a beneficiat pe parcursul realizãrii
proiectului de sprijinul ºi expertiza Asociaþiei Secretarilor de Judeþe din Roma
nia
(ASJR), aceºtia avand un rol din ce în ce mai important în contextul realizãrii
unor
proiecte în parteneriat cu sectorul privat.
Modalitatea de colaborare în cadrul unui consiliu judeþean din Romania,
existenþa unei proiecþii clare de dezvoltare, precum ºi conturarea unui sistem
coerent de management financiar în scopul întãririi disciplinei financiare ºi
asigurãrii transparenþei bugetare influenþ eazã realizarea unui parteneriat publ
ic-
privat.

3.1 Parteneriatul public - privat instrument de cooperare pentru

dezvoltarea localã

Ce este parteneriatul public-privat?

Sistemele de parteneriat au o lungã tradiþie în Franþa prin colaborarea
între autoritãþi ºi sectorul privat în privinþa concesionarii (concession) bunur
ilor
publice, încã de la sfarºitul sec. XIX ºi începutul sec. XX, perioadã în care se
formeazã doctrina francezã a serviciilor publice. În SUA întalnim de asemenea
forme de parteneriat în construcþia cãilor ferate în a doua jumãtate a sec. XIX
(TransContinental Railroad, 1860).
Sistemul de parteneriat public-privat la nivel local, dupã modelul pe care
îl întalnim în prezent, se contureazã la începutul anilor 80 ai sec XX în Europa
Occidentalã ºi SUA, sub forma cooperãrii între autoritãþile locale ºi sectorul p
rivat
pentru implementarea unor proiecte ca reabilitarea zonelor industriale aflate în
declin. Concomitent, apar acte publice, legi pentru a da un suport iniþiativelor
locale.
Un exemplu în acest sens este legea publicã din SUA Job Training
Partnership Act , care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1983. Aceastã lege
reglementeazã colaborarea între autoritãþi ºi sectorul de afaceri pentru furniza
rea
de servicii de formare profesionalã în folosul adulþilor ºi tinerilor dezavantaj
aþi
economic, muncitorilor ºomeri, precum ºi altor persoane care întampinã dificultã
þi
la angajare.
Un exemplu de parteneriat public-privat dezvoltat îl constituie ºi
modelul irlandez ce s-a conturat iniþial la nivel naþional printr-un program ce
configura un sistem de parteneriat de tip social (Program for National Recovery
1987-1990 - Programul de Recuperare Naþionalã). Acesta a fost extins la nivel
local prin alte douã programe: National Program for Economic and Social
Progress - PESP (Programul Naþional pentru Progres Economic ºi Social), 1990-
1993 ºi Program for Competitiveness and Work (Programul pentru
Competitivitate ºi Muncã), 1994-1996.
În Franþa, forme de parteneriat între autoritãþile locale ºi comunitate, în
înþelesul pe care îl acceptãm astãzi, apar începand cu anii 80 pentru prevenirea
ºi
combaterea delincvenþei, precum ºi pentru asigurarea coeziunii sociale. Este
interesant însã de precizat cã Franþa, deºi are o contribuþie de pionierat în
domeniul parteneriatului public-privat, nu ºi-a dezvoltat cadrul instituþional d
ecat
într-un palier îngust, respectiv în domeniul concesiunii serviciilor publice, cu
precizarea cã acest model nu îºi gãseºte corespondent în sistemul de common law.

Întrucat domeniile de cooperare sunt diverse, conceptul de parteneriat

public-privat nu trebuie asimilat cu forma juridicã de realizare a unei afaceri
(activitãþi cu scop lucrativ), cum sunt societãþile comerciale sau asocierile în
participaþiune. Acestea din urmã sunt forme concrete de realizare a
parteneriatului. Pe de altã parte, activitãþile ce se pot desfãºura sub titulatu
ra de
parteneriat public-privat pot avea ca scop obþinerea unui profit, cum este orice
afacere, dar pot avea în vedere ºi activitãþi care nu urmãresc obþinerea unui pr
ofit.
Exemple în acest sens sunt serviciile sociale sau activitãþi precum întreþinerea
parcurilor. Prin urmare, parteneriatul reprezintã un instrument de colaborare ce
se
concretizeazã într-un proiect de îmbunãtãþire a serviciilor publice. Parteneriat
ul nu
trebuie analizat ºi definit exclusiv dupã natura activitãþii desfãºurate, caract
erul ei
(profitabilã, neprofitabilã), ori în funcþie de contractul prin care se realizea
zã,
întrucat parteneriatul se situeazã pe un palier politic, nicidecum juridic sau s
trict
financiar.
În privinþa rezultatelor, parteneriatul constituie premisa asigurãrii
coerenþei aplicãrii unor programe ºi a transparenþei realizãrii lor.
Prin urmare, conceptul de parteneriat public-privat exprimã o modalitate
de cooperare între o autoritate publicã ºi sectorul privat, respectiv organizaþi
i
neguvernamentale, asociaþii ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru
realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piaþa forþei de muncã ºi
în
dezvoltarea localã. acelaºi timp, parteneriatul contribuie implicit la întãrirea
sistemului de guvernare ºi la dezvoltarea localã. Toate aceste aspecte însã depe
nd
în mare mãsurã de gradul de descentralizare a administraþiei publice, precum ºi
de
identificarea prealabilã a agendei de dezvoltare localã. Þinand cont de
diversitatea formelor de colaborare între autoritãþile publice ºi sectorul priva
t, nu
trebuie formulatã o definiþie standard a parteneriatului public-privat. Fãrã înd
oialã,
existã percepþii diferite, dupã natura experienþelor care existã în diferite þãr
i, în
special în Europa, aºa cum existã sisteme diferite de organizare administrativã
ºi a
serviciilor publice (descentralizat - centralizat - deconcentrat), precum ºi o
diversitate de culturi politice, comunitare ºi religioase.
Din acest motiv, definirea conceptului de parteneriat poate porni fie de la
o abordare centralistã , fie descentralizatã sau mixtã ori integratã þinand
cont atat de modelul de organizare a administraþiei publice (centralizat -
descentralizat) cat ºi de natura unui program/proiect ce urmeazã a fi realizat
(caracter inter-sectorial, aplicare la nivel local, aceasta constituind regula s
au cu
impact naþional - cazuri rare). Se constatã de altfel cã în þãrile europene nu e
xistã
ºi nici nu se poate impune un sistem standard de parteneriat, chiar dacã acesta
se
modeleazã în ultimii ani tot mai mult sub influenþa anglo-saxonã în funcþie de
douã obiective majore:
a) ocuparea forþei de muncã ºi
b) dezvoltarea localã în scopul asigurãrii coeziunii economice ºi sociale.
Aºadar, parteneriatul public-privat reprezintã:
1. acord între sectorul public ºi cel privat în scopul elaborãrii unui
proiect ori furnizãrii unui serviciu, care în mod tradiþional este furnizat de s
ectorul
public ;
2. înþelegere/contract ( arrangement ) între o autoritate publicã ( State
authority ) ºi o persoanã ( person/partner ) pentru a proiecta, construi un bun
( asset ) împreunã cu operarea serviciilor legate de acel bun sau numai pentru
unele din aceste operaþiuni legate de exploatarea acelui bun, fie pentru a trans
fera
un interes sau pãrþi de interes cu privire la un bun cãtre o persoanã privatã (
Legea
irlandezã din 2002 privind raporturile de parteneriat public-privat: Public Priv
ate
Partnership Arrangements Act 2002);
3. relaþie pe termen mediu ºi lung între sectorul public ºi cel privat
(incluzand sectorul comunitar ºi voluntar) ce implicã împãrþirea riscurilor ºi
caºtigurilor ºi utilizarea funcþiilor multisectoriale,expertizei ºi finanþelor p
entru
furnizarea unui serviciu;
4. preluarea de cãtre sectorul privat a activitãþilor din sectorul public
prin orice forme (parteneriat ori preluarea acþiunilor), utilizarea Iniþiativelor
de
Finanþare Privatã (Private Finance Initiative-PFI) ori a altor aranjamente ,
precum concesiunea serviciilor publice, menþinerea, construcþia de infrastructure
necesare , inclusiv vanzarea serviciilor publice sau alte forme de parteneriat (UK
- Public Private Partnership - the Government Approach , 2000).
Asemãnãtor legii irlandeze din 2002, legea romanã (O.G. nr. 16/2002)
nu defineºte propriu-zis parteneriatul, ci descrie situaþiile pe care le acoperã
un
parteneriat, respectiv: proiectare, finanþare, construcþie, exploatare, întreþin
ere ºi
transfer al oricãrui bun public (adicã al infrastructurii fizice care faciliteaz
ã
furnizarea unui serviciu public). Prin urmare, legea romanã se apropie de teoria
contractualistã în înþelegerea parteneriatului, abordare majoritarã dupã cum se
poate observa ºi în textul unor legi strãine, documente, ghiduri ori rapoarte, c
u
diferenþa cã în Romania un parteneriat public privat se referã strict la realiza
rea
unei investiþii într-un bun public sau privat al statului ºi la exploatarea aces
tui bun,
ceea ce îngusteazã sfera sa de aplicare.
3.2 Tipologia parteneriatului public privat

Ce tipuri de parteneriat public-privat existã?

Tipologia parteneriat public privat prezintã particularitãþi în funcþie de
sistemul administrativ existent, stadiul descentralizãrii serviciilor publice ºi
nivelul dezvoltãrii capitalului social. Se pot distinge urmãtoarele tipuri de
parteneriat public privat :
Parteneriate de tip orizontal , realizate la nivel local între autoritatea
administraþiei publice locale de la nivelul de bazã cu societatea civilã ºi/sau
comunitatea de afaceri ºi care se realizeazã pentru: parteneriat public privat
înþeles, în general, ca mediu pentru o relaþie pe termen lung între sectorul pub
lic ºi
cel privat (incluzand sectorul voluntar ºi cel comunitar), care implicã asumarea
în
comun a riscurilor, împãrþirea beneficiilor ºi utilizarea deprinderilor, experti
zei ºi
finanþãrii multisectoriale pentru a genera efecte de politici care servesc inter
esul
public. (Sursa: Review of Opportunities for Public Private Partnerships in
Northern Ireland, Northern Ireland UK: The Office of the First Minister and
Deputy First Minister,) - Executarea de cãtre sectorul privat a unor acþiuni de
orice tip finanþate de sectorul public pentru ocuparea forþei de muncã ºi dezvol
tare
localã;
- Realizarea unor investiþii în infrastructurã;
- Operarea unui serviciu public în sistem privat;
- Preluarea sub orice formã a activitãþilor din sectorul public de cãtre
operatori privaþi.
Aceste operaþiuni se realizeazã utilizand contractul de concesiune, BOT
(Build-Own-Transfer, Construcþie-Posesie-Transfer) sau orice alte variante de
contract care iniþial derivau din concesiune, precum ºi închirierea ori vanzarea
de
acþiuni emise de o companie de interes local.
Parteneriate de tip vertical care se încheie între mai multe nivele ale
administraþiei publice (nivelul de bazã ºi nivelele superioare) ºi sectorul priv
at.
Aceste parteneriate joacã un rol esenþial în realizarea proiectelor finanþate di
n
fonduri pre-structurale ºi fondurile structurale destinate dezvoltãrii regionale
ºi
locale.
Forme juridice de realizare a parteneriatului, conform practicii
internaþionale ºi legislaþiei române a. Concesiunea. Este forma clasicã de
realizare a unui parteneriat public-privat, în sistemul de drept roman. În legis
laþia
noastrã, concesiunea este reglementatã de Legea nr. 219/1998. Trebuie precizat c
ã
dispoziþiile legale ce reglementeazã concesiunea nu sunt luate în considerare de
O.G. nr. 16/2002 privind realizarea contractelor de parteneriat publicprivat.
Explicaþia constã în reglementarea unor tipuri de contracte prin care se
realizeazã PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT care derivã din concesiune.
b. BOT (Build-Own-Transfer) - derivã din concesiune, dupã cum s-a
precizat anterior ºi este un contract încheiat de o autoritate publicã cu un
concesionar pentru finanþarea ºi construcþia unei facilitãþi sau sistem de
infrastructurã ce conferã entitãþii finanþatoare/concesionarului dreptul de oper
are
comercialã pentru o perioadã determinatã de timp, cu returnarea facilitãþii cãtr
e
autoritatea contractantã (definiþie UNCITRAL). O.G. nr. 16/2002 defineºte BOT
cat ºi variante ale acestui contract, cu excepþia LDO (Leasing- Dezvoltare -
Operare);

3.3 Etapele realizãrii unui parteneriat public privat

Etapele realizãrii unui contract parteneriat public privat Iniþierea ºi

realizarea unui parteneriat public-privat trece prin douã mari faze care de altf
el
sunt reglementate legal într-o succesiune logicã: una þine de un proces politic
ce se
finalizeazã prin adoptarea unei decizii de a iniþia realizarea unui parteneriat,
iar
cealaltã descrie o procedurã administrativã ce asigurã implementarea deciziei
politice.
1. Formularea ºi adoptarea deciziei
Prima fazã o întalnim în situaþia în care un consiliu judeþean adoptã o
hotãrare cu privire la realizarea unui parteneriat. Chiar dacã legea publicã poa
te,
cu acordul ministerului de resort:
a. fie singurã sau în parteneriat cu o altã entitate publicã sau privatã sã
înfiinþeze ºi sã înregistreze o societate comercialã,
b. fie sã devinã acþionar într-o companie existentã avand scopul de a
realiza un proiect de parteneriat public-privat.
c. Achiziþia publicã/public procurement. Comparativ cu legislaþia altor
þãri, O.G. nr. 16/2002 exclude în mod expres achiziþia publicã din sfera
PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT ;
d. Contracting out (contractarea de cãtre administraþie a diferite
responsabilitãþi pe care le îndeplinea în mod tradiþional panã în prezent) ºi
contractele de delegare de gestiune/management;
e. Joint ventures . Consiliile judeþene ºi cele locale pot hotãrî asupra
participãrii cu capital, în numele ºi în interesul colectivitãþilor locale pe ca
re le
reprezintã, la constituirea de societãþi comerciale sau la înfiinþarea unor serv
icii de
interes public local ori judeþean.17 Se pot realiza astfel societãþi comerciale
potrivit Legii nr. 31/1990, privind societãþile comerciale, republicatã, ori
partenerieri simple potrivit dispoziþiilor art. 251-256 Cod comercial;
f. Preluarea unei societãþi ori achiziþia de acþiuni într-o societate
comercialã, fie de cãtre un terþ persoanã de drept privat, fie participarea stat
ului în
calitate de acþionar într-o societate comercialã.18 nu precizeazã (nici nu ar fi
nevoie sã o facã), o asemenea decizie reflectã politica autoritãþii locale într-
un
anumit domeniu. În acest caz, parteneriatul este una din mãsurile prin care se
aplicã acea politicã.

Odatã hotãrarea adoptatã, realizarea parteneriatului public-privat trece în

cea de-a doua fazã în care se executã procedurile reglementate de O.G. nr.
16/2002 ºi H.G. nr. 621/2002.
2. Implementare
Procedura administrativã reglementatã de O.G. nr. 16/2002 ºi H.G.
nr. 621/2002 se împarte la randul sãu în douã etape:
- prima etapã este cuprinsã între momentul elaborãrii ºi aprobãrii
studiului de fezabilitate ºi momentul încheierii acordurilor de proiect cu
investitorii selectaþi. Aceastã etapã este descrisã atat de O.G. nr. 16/2002 cat
ºi de
normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 621/2002;
- cea de-a doua etapã este cuprinsã între momentul încheierii acordului
de proiect (care este un precontract) ºi momentul semnãrii contractului
PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT . Este important de precizat cã aceastã etapã
este reglementatã numai de O.G. nr.16/2002, fãrã sã mai fie detaliatã în normele
metodologice, cum ar fi trebuit.

Mai jos sunt descrise aceste douã etape, pas cu pas, dupã cum urmeazã:
1 - Elaborarea ºi aprobarea studiului de prefezabilitate Studiul de
prefezabilitate fundamenteazã realizarea unui parteneriat public privat ºi cupri
nde
informaþii tehnice, economice ºi financiare cu privire la viitorul proiect, prec
um ºi
efectele pe care le genereazã. Studiul este întocmit de autoritatea publicã ori
de un
consultant persoanã fizicã sau societate comercialã.

2 - Elaborarea documentului ataºat la anunþul de intenþie În baza

studiului de prefezabilitate, autoritatea publicã întocmeºte un document ce va
însoþi anunþul public (comunicarea propriu-zisã) deintenþie pentru realizarea un
ui
parteneriat public privat . Documentul cuprinde informaþii despre iniþiator
(autoritate publicã), informaþii în legãturã cu proiectul ce urmeazã a fi realiz
at,
precum ºi despre criteriile de evaluare a scrisorilor de intenþie trimise de ofe
rtanþi.

3 - Decizia autoritãþii publice privind publicarea anunþului ºi a

documentului ataºat, numirea comisiei de evaluare În aceastã etapã consiliul
judeþean, prin preºedinte ori vicepreºedinte, adoptã mai multe decizii. Mai înta
i,
decide publicarea anunþului de intenþie cu documentul ataºat în Monitorul Oficia
l
al Romaniei, Partea a VI-a. Anunþul de intenþie poate fi publicat ºi în presa sc
risã.
Apoi, consiliul judeþean decide asupra:
- Programului de desfãºurare a procedurii de selecþie;
- Criteriilor de evaluare ºi modului de tratare a scrisorilor de intenþie
întarziate sau primite nesigilate;
- Numirii comisiei de evaluare a scrisorilor de intenþie.
Membrii comisiei provin din consiliul judeþean, însã pot fi numiþi ºi
specialiºti din afara consiliului judeþean iniþiator. Întrucat legea nu face alt
ã
distincþie, aceºti specialiºti pot fi din alte consilii judeþene ori din alte or
ganizaþii.
Legea face doar o singurã precizare ºi anume cã printre persoanele numite în
comisia de evaluare este obligatoriu sã se numere cel puþin un specialist tehnic
,
unul financiar ºi un consilier juridic specializat în contracte comerciale. De
asemenea, consiliul judeþean poate utiliza consultanþi persoane fizice sau
societãþi comerciale pentru a ajuta comisia de evaluare. În cazul acestora, cons
iliul
judeþean trebuie sã facã o selecþie de oferte.

4 - Publicarea anunþului privind intenþia de a realiza parteneriatul

Publicarea intenþiei trebuie sã aibã în principal rolul de a face cunoscutã ofer
ta ºi
de a stabili în principiu condiþii egale de competiþie între operatorii eligibil
i. Din
acest punct de vedere, O.G. nr. 16/2002 a reglementat în mod corect, pe de o par
te
dreptul exclusive de iniþiativã al autoritãþii publice în realizarea unui parten
eriat
public privat ºi pe de altã parte obligativitatea publicãrii intenþiei de iniþie
re a
unui proiect parteneriat public privat
5 - Întâlniri pregãtitoare Dupã publicarea anunþului consiliul judeþean
poate organiza întalniri pregãtitoare cu pãrþile interesate în realizarea parten
eriat
public privat . Aceste întalniri nu sunt obligatorii, dar ajutã autoritatea publ
icã sã
explice mai bine scopul pentru care a iniþiat realizarea unui parteneriat public
privat . Aceastã etapã este prevãzutã în anexa 1 la normele metodologice aprobat
e
prin H.G. nr. 621/2002 în aplicarea O.G. nr. 16/2002. Nu se precizeazã dacã
asemenea întalniri se organizeazã de cãtre reprezentanþii autoritãþii publice, c
um
sunt de pildã membrii consiliului judeþean, ori de comisia de evaluare a scrisor
ilor
de intenþie numitã prin decizia consiliului judeþean.
6 - Primirea scrisorilor de intenþie Într-un termen de panã la 60 zile de
la data publicãrii anunþului de iniþiere a unui proiect de parteneriat public-pr
ivat,
consiliul judeþean primeºte scrisori de intenþie din partea operatorilor privaþi
22 ºi
este obligat sã asigure securitatea ºi integritatea acestora23. Dacã nu sunt dep
use
scrisori de intenþie în termenul de 60 zile, procedura completã trebuie reluatã.
Art.
5 din O.G. nr. 16/2002 nu precizeazã ce se înþelege prin reluarea unei proceduri
complete. Se poate înþelege cã aprobarea documentaþiei (poate implicit a studiul
ui
de prefezabilitate), a anunþului ºi numirii comisiei ar trebui reluatã.
Aceasta înseamnã însã încã 60 zile.

7 - Evaluarea scrisorilor de intenþie ºi a documentelor anexate La

termenul stabilit de consiliul judeþean, se întruneºte comisia de evaluare a
scrisorilor de intenþie primite. Evaluarea acestora se face într-un termen de 30
de
zile. Normele metodologice ale ordonanþei care reglementeazã parteneriatul
public-privat stipuleazã ca evaluarea scrisorilor de intenþie sã se facã de fiec
are
membru al comisiei pe baza criteriilor de evaluare ºi a grilelor de punctaj apro
bate
de autoritatea publicã. Este important de precizat faptul cã membrii comisiei au
obligativitatea de a pãstra confidenþialitatea absolutã asupra oricãror document
e,
date ºi informaþii oferite în aceastã etapã de investitori. Rezultatele evaluãri
i sunt
conþinute într-un proces verbal care va include lista partenerilor privaþi selec
taþi ºi
raþiunile pentru care au fost respinºi ceilalþi ofertanþi.

8 - Întocmirea raportului de evaluare ºi prezentarea acestuia

autoritãþii publice
În urma parcurgerii procedurilor menþionate anterior comisia întocmeºte
un raport de evaluare pe care îl prezintã ulterior autoritãþii publice. Dupã ce
acest
raport a fost aprobat comisia îºi înceteazã definitiv activitatea deoarece ºi-a
atins
scopul pentru care a fost constituitã.
9 - Acordul de proiect
În baza selecþiei scrisorilor de intenþie, consiliul judeþean încheie cu
investitorii un acord de proiect. Este important de subliniat cã art.6 din O.G.
nr.
16/2002 ºi pct. 11.1 din anexa 1 la normele metodologice aprobate prin H.G. nr.
621/2002 se referã la selecþia investitorilor nu a unui singur investitor. Nu se
mai
explicã ce se întamplã dacã rãmane numai un investitor. De asemenea este
important de precizat cã O.G. nr. 16/2002 face referire în aceastã etapã la acord
ul
de proiect ( arrangement ) ºi într-o etapã ulterioarã la contractul de proiect .
Dupã cum este menþionat anterior, expresia acord de proiect desemneazã un
precontract nicidecum contractul de parteneriat public privat , întrucat dupã
semnarea acordului de proiect consiliul judeþean continuã negocierile cu
investitorii selectaþi ºi concomitant întocmeºte un studiu de fezabilitate. Exis
tã o
întreagã procedurã reglementatã de art. 6 11 din O.G. nr. 16/2002 care
chronologic porneºte cu acordul de proiect ºi se finalizeazã cu contractul
parteneriat public privat .
Toatã aceastã procedurã este extrem de confuzã ºi de aceea este
important sã se stabileascã mai întai o distincþie între acordul de proiect ºi
contractul parteneriat public privat ºi sã se identifice precis ce se întamplã î
ntre
momentul încheierii acordului de proiect ºi momentul contractului de proiect.

10 - Numirea comisiei/comisiilor de negociere, întocmirea

concomitentã a studiului de fezabilitate Dupã încheierea acordurilor de proiect,
consiliul judeþean numeºte prin decizie, una sau mai multe comisii de specialiºti
care sã analizeze toate aspectele economice, financiare, tehnice ºi juridice ale
proiectului 24. Comisia sau comisiile negociazã ºi prezintã consiliului judeþean
rezultatele negocierilor. În paralel cu aceste negocieri ºi panã la prezentarea
rezultatelor finale, consiliul judeþean trebuie sã elaboreze studiul de fezabili
tate.
Acest studiu include multe informaþii ce se desprind ºi din selecþia iniþialã ºi
din
negocierile care se deruleazã cu investitorii selectaþi.
11 - Selecþia finalã În baza rezultatelor negocierilor ºi a informaþiilor
cuprinse în studiul de fezabilitate, consiliul judeþean emite o decizie care cup
rinde
lista investitorilor ierarhizaþi pe criteriul celei mai bune oferte din punct de
vedere
economic ºi financiar.

12 - Negocierea ºi încheierea contractului parteneriat public privat.

Dupã trecerea termenului legal privind depunerea contestaþiilor împotriva decizi
ei
de selecþie, consiliul judeþean trece la negocierea clauzelor contractuale cu
investitorul selectat. Contractul de proiect parteneriat public privat se supune
spre
aprobare consiliului judeþean ori Guvernului, în funcþie de natura bunurilor car
e
fac obiectul parteneriatului public privat .
Raþiunile economice care determinã realizarea unui parteneriat public-
privat; avantajele ºi riscurile potenþiale ale unui parteneriat public privat În
ultimii ani se constatã o tendinþã accentuatã de transfer a serviciilor publice
de la
guvernul central cãtre cele locale, pe fondul majorãrii transferurilor financiar
e
(Legea nr. 189/1998 ºi mai apoi O.G. nr. 45/2003) în condiþiile în care autoritã
þile
locale nu sunt încã pregãtite sã asigure managementul acestora ºi, în acelaºi ti
mp,
sã-ºi fixeze prioritãþile de dezvoltare ºi alocare a resurselor financiare, dupã
cum
rezultã din cercetarea de teren realizatã de INSTITUTUL PENTRU POLITICI
PUBLICE, precum ºi din evaluarea capacitãþii instituþionale realizatã de unele
consilii judeþene. În acelaºi timp, restructurarea economiei locale ori regional
e
creeazã condiþii favorabile de restructurare a sectorului public ºi de apropiere
a
sectorului privat de preluarea unor activitãþi care panã nu demult constituiau
monopolul exclusiv al statului. De asemenea, încheierea unui contract de
parteneriat public-privat se justificã atunci cand a fost depãºitã limita de
îndatorare a autoritãþii publice în urma contractãrii unui împrumut sau a unei
emisiuni de obligaþiuni.
Motivele pentru care administraþia ar trebui sã ia în considerare opþiunea
parteneriatului public-privat sunt urmãtoarele:
Reducerea costurilor proiectului, un argument principal fiind acela cã
partenerul privat poate împrumuta fonduri mai simplu ºi cu o ratã a dobanzii mai
scãzutã decat o pot face instituþiile publice;
 Lipsa de expertizã a personalului tehnic din administraþie;
Pentru cã firmele private se supun altor acte normative decat o face
sectorul public, ele pot fi mai flexibile în conceperea ºi managementul proiecte
lor;
Firmele private au de regulã o mai mare rapiditate în acþiune .

Din cercetarea Institutul pentru Politici Publice rezultã cã cele mai multe
consilii judeþene resimt lipsa oportunitãþilor pentru încheierea unor parteneria
te, în
timp ce 43% dintre ele acuzã existenþa unor obstacole de naturã legalã.
Avantaje potenþiale ale unui parteneriat public-privat, luând în
considerare cadrul legal din România:
Împãrþirea costurilor de proiect între o autoritate publicã ºi terþi. În
legea romanã se poate observa cã se pune accent pe resurse financiare atrase în
întregime sau în mare parte de la un investitor, ºi în micã mãsurã pe utilizarea
banilor publici: Aceasta înseamnã cã, preponderent, costurile sunt asumate de
sectorul privat.
Experienþele consiliilor judeþene din Romania reflectate în rãspunsurile
la chestionarele adresate de Institutul pentru Politici Publice consiliilor jude
þene,
aratã cã asigurarea surselor financiare necesare realizãrii bunurilor publice es
te
menþionatã de autoritãþile judeþene chestionate ca unul dintre beneficiile
decurgand din implementarea parteneriatului publicprivat.
Tot reprezentanþii consiliilor judeþene au precizat cã prin activitãþile de
parteneriat public- privat se poate asigura atat calitatea lucrãrilor executate
cat ºi o
mai bunã abordare a problemelor ce pot apãrea pe parcurs. Alte beneficii þin de
specificitatea domeniului în care a fost implementat proiectul de parteneriat
public-privat.
Externalizarea unor activitãþi din structura administraþiei publice ce pot
fi mai bine realizate ca urmare a colaborãrii cu sectorul privat (de pildã, prin
concesiune sau vanzare);
Asigurarea transparenþei financiare (în principiu, deºi legea romanã are
deficienþe în acest sens, pornind de la structura bugetelor locale), concentrare
a de
capital financiar în sfera serviciilor publice ºi a utilitãþilor publice;
 Împãrþirea riscurilor asociate unei activitãþi economice, dacã
parteneriatul se concretizeazã într-o activitate avand ca scop obþinerea de prof
it;
Responsabilizarea ºi sensibilizarea comunitãþii de afaceri pentru a se
implica în proiecte ce intereseazã comunitatea localã;
Apariþia unor efecte pozitive în domeniul ocupãrii forþei de muncã ºi
asupra participanþilor la proiecte de interes pentru comunitate;
Utilizarea eficientã a expertizei deþinute de sectorul privat.
Riscuri potenþiale ale unui parteneriat public-privat, luând în considerare
cadrul legal din România:
Nu existã structuri (unitãþi) la toate nivelele administraþiei (nivel de
bazã: comunã ºi oraº, apoi judeþ ºi, în fine, la nivel naþional) pentru evaluare
a
oportunitãþilor ºi a proiectelor de parteneriat, ceea ce nu permite corelarea
programelor de dezvoltare regionalã cu cele locale;
Lipsa garanþiilor pentru acoperirea riscurilor financiare ºi recuperarea
investiþiei, aspect invocat de potenþialii investitori;
Pericolul abandonãrii parteneriatului de cãtre unul din parteneri într-o
fazã avansatã de implementare a parteneriatului cand s-au realizat deja anumite
investiþii;
Prioritate acordatã proiectelor pe termen scurt în detrimentul celor
strategice, ca urmare a lipsei unei planificãri strategice de dezvoltare localã
ºi de
ierarhizare a prioritãþilor;
Ignorarea dispoziþiilor legale cu privire la asigurarea unui mediu
concurenþial în privinþa funcþionãrii utilitãþilor publice;
Lipsa de transparenþã ºi de asigurare a unui tratament egal în privinþa
atribuirii unui contract prin care se realizeazã un parteneriat (conform
mecanismului prevãzut de O.G. nr. 16/2002);
Confuzia terminologicã creatã între acordul de proiect ºi contractul
de proiect ºi procedura greoaie pe care o presupune încheierea contractului de
proiect (adicã finalizarea propriu-zisã a selecþiei investitorilor);
Reglementarea exproprierii de terenuri în O.G. nr. 16/2002 (art.12
alin.2) agravatã prin legea de aprobare (Legea nr.470/2002) nu numai cã
descurajeazã implicarea proprietarilor de terenuri sã participe la realizarea un
ui
parteneriat public privat , dar transformã parteneriat public privat într-o
ameninþare la adresa garantãrii dreptului de proprietate28. Cu alte cuvinte, leg
ea
romanã în loc sã încurajeze proprietarii de terenuri sã participe la realizarea
unui
parteneriat public privat a preferat introducerea unei mãsuri de forþã care prod
uce
un effect contrar celui dorit;
În plus faþã de aceste bariere instituþionale, încheierea sau implementarea
efectivã a unui parteneriat public privat este afectatã de dificultatea de a arm
oniza
interesele tuturor partenerilor, de neîncrederea ce subzistã în perioada iniþial
ã de
implementare a parteneriatului, de teama de a nu transforma parteneriatul într-o
sursã imediatã de venit, precum ºi de comunicarea dificilã cu investitorul.
Întrucat, obiectul parteneriatului public-privat constã într-o investiþie în
infrastructurã ce faciliteazã un serviciu public (utilitãþi), unele probleme þin
de
percepþia utilizatorilor faþã de performanþele managementul privat al unei utili
tãþi
publice, precum ºi de creºterea tarifelor ca urmare a transferului de management
.
În acest caz, creºterea calitãþii serviciului trece într-un plan secundar în sfe
ra de
interes a populaþiei.

3.4 Elementele de bazã ale unui parteneriat public privat

Elementele de bazã pentru un parteneriat public privat de success

Consiliul Naþional pentru Parteneriatul Public-Privat din SUA a identificat cinc
i
elemente de succes care pot fi luate în considerare în realizarea unui parteneri
at
public-privat.

Elementul politic
Un parteneriat public privat îºi poate realiza obiectivele doar dacã existã
un angajament clar din partea factorilor de decizie. Persoane cu putere decizion
alã
din partea administraþiei trebuie sã îºi doreascã sã se implice în mod activ ºi
sã
sprijine conceptul de parteneriat public privat , mai mult decat atat, trebuie s
ã
asigure coordonarea ºi conducerea fiecãrui proiect de parteneriat.
Un conducãtor politic bine informat poate juca un rol important în
minimalizarea posibilelor efecte negative datorate comunicãrii incorecte,
percepþiilor greºite în legãturã cu rezultatele scontate ºi beneficiile unui pro
iect de
parteneriat în derulare.

Implicarea sectorului public

Din momentul în care parteneriat public privat a fost agreat, sectorul
public trebuie sã rãmanã implicat în mod activ în derularea proiectului.
Monitorizarea
Limitarea posibilitãþilor de privatizare a utilitãþilor publice (ca soluþie
alternativã mai eficientã), dacã þinem cont de reglementãrile O.G. nr. 16/2002
coroborate cu cele ale Legii nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodãr
ire
comunalã. în cursul proiectului a performanþelor îndeplinite este un element de
bazã în asigurarea succesului.
Aceastã monitorizare trebuie fãcutã în mod sistematic printr-un graphic
zilnic, sãptãmanal, lunar pentru fiecare din activitãþile cuprinse în proiect ºi
pentru
fiecare dintre partenerii implicaþi. De cele mai multe ori acest grafic de
monitorizare face parte integratã din înþelegerea contractualã semnatã de cãtre
parteneri. Monitorizarea va avea un rol pozitiv ºi va fi flexibilã propunerilor
de
soluþii care vor trebui luate datoritã schimbãrilor apãrute în mediul de afaceri
ºi
economic.
Un plan bine pus la punct Încã de la început fiecare partener trebuie sã
îºi defineascã foarte exact obiectivele pe care ºi le propune. Plecand de la
obiectivele propuse în plan proiectul va fi elaborat cu cea mai mare atenþie. Da
cã
se considerã necesar, la acest punct se poate apela chiar la un expert independe
nt,
lucru care ar creºte ºansele de succes ale proiectului.
Un plan bine elaborat descrie în detaliu, în mod clar, responsabilitãþile
celor douã pãrþi atat pentru sectorul public cat ºi pentru partenerul privat dar
mai
ales mecanismul de soluþionare a eventualelor litigii sau posibile neînþelegeri.
Comunicarea cu pãrþile implicate
Un proiect parteneriat public privat are efecte nu doar asupra
reprezentanþilor oficiali ai sectorului public ºi ai partenerilor proiectului pu
blic-
privat ci ºi asupra altor categorii cum ar fi: salariaþii, cei care beneficiazã
de
serviciul prestat, presa, sindicatele din domeniu, alte grupuri de interes. Toat
e
aceste persoane pot avea o opinie personalã ºi de cele mai multe ori o concepþie
greºitã despre parteneriat ºi beneficiile lui pentru publicul larg.
Din acest punct de vedere este foarte importantã comunicarea deschisã
cu toate pãrþile implicate sau grupuri de interes pentru a minimiza rezistenþa p
e
care ar putea sã o opunã pentru încheierea unui astfel de parteneriat. Prin
comunicare se poate atrage comunitatea de partea proiectului iar acest lucru
presupune atat înþelegerea diferenþelor culturale, analizarea grupurilor de inte
res ºi
nu în ultimul rand implicarea beneficiarilor de produse ºi servicii.

Alegerea corectã a partenerului

Oferta cea mai ieftinã (lowest bid) nu este întotdeauna metoda cea mai
bunã pentru alegerea partenerului. Oferta cea mai valoroasã (best value) este
elementul critic într-o relaþie de parteneriat de lungã duratã ºi este aspectul
central
al unui proiect de succes. Experienþa candidatului în domeniul care face obiectu
l
proiectului reprezintã modul prin care se poate face cel mai bine selecþia
partenerului. Cel mai simplu mod de selectare dupã acest ultim criteriu este
listarea potenþialilor parteneri printr-un mecanism unitar.
În þãrile cu mai multã experienþã în domeniul parteneriatului public
privat funcþioneazã un organism la nivel naþional care are ca obiect de activita
te
acest domeniu al parteneriatelor de tip public-privat ºi unde se poate face acea
stã
listare, respectiv informare.
3.5 Exemple de politici privind promovarea Parteneriatul public -
privat

Politici publice privind promovarea parteneriatului public privat în

câteva þãri ale Uniunii Europene
Irlanda
Irlanda a elaborat politici privind dezvoltarea parteneriatului public
privat ce s-au integrat în politica de dezvoltare localã ºi regionalã. Existã o
unitate
centralã pentru parteneriat public-privat ( Central Public Private Partnership
Unit ) în cadrul Ministerului de Finanþe (Department of Finance) cu rol de
coordonare. De asemenea, existã unitãþi privind parteneriatul public-privat în
Ministerul Mediului ºi Administraþiei Publice Locale ( Department of the
Environment and Local Government), în Ministerul Întreprinderilor Publice
( Department of Public Enterprise ), în Autoritatea Naþionalã a Drumurilor
( National Roads Authority ) precum ºi în Ministerul Educaþiei ºi Stiinþei
( Department of Education and Science ).
Existã un nou cadru de acþiune pentru dezvoltarea infrastructurii,
inclusiv realizarea de parteneriate de tip public-privat lansat în 1999 ( Framewor
k
for Action on Infrastructural Development, including Public Private Partnership )
inclus în Planul Naþional de Dezvoltare 2000-2006. Acesta se realizeazã într-o
structurã inter-ministerialã ( Cross Departmental Team on Infrastructure and
Public Private Partnership s ) care cuprinde: Cabinetul Primului-Ministru
( Department of the Taoiseach ), Ministerul Finanþelor ( Department of
Finances ).
Ministerul Mediului ºi Administraþiei Locale ( Department of the
Environment and Local Government ), Ministerul Întreprinderilor Publice
( Department of Public Enterprise ), Ministerul Comerþului, Întreprinderilor ºi
Muncii ( Department of Enterprise, Trade and Employment ), Ministerul Justiþiei,
Egalitãþii ºi Reformei Legii ( Department of Justice, Equality and Law Reform ),
Oficiul Procurorului General ( Office of the Attorney General ).
Olanda
În Olanda s-a înfiinþat în 1999 în structura Ministerului de Finanþe un
centru de informare Public Private Partnership ( Public Private Partnership
Knowledge Centre ). Aceastã structurã dispune de un consiliu ( Advisory
Council ) ºi de un comitet de experþi ( Steering Group ). Centrul de informare
parteneriatului public privat are rolul de a colecta date ºi studii de caz, de a
formula politici în domeniul parteneriatului public-privat, de a evalua calitate
a
proiectelor de parteneriat public-privat (la nivel central) precum ºi de a formu
la
propuneri de îmbunãtãþire a procedurilor ºi a contractelor.
Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord Marea Britanie are
probabil una dintre cele mai sofisticate ºi dezvoltate structuri pentru încuraja
rea
sistemului de parteneriat public-privat precum ºi o politicã la nivel naþional.
În
acest sens existã un Consiliu Consultativ al Parteneriatelor Marii Britanii ( The
Advisory Council of Partnerships UK ) înfiinþat de Ministerul Trezoreriei ( HM
Treasury ) ºi Partnership UK.30 Consiliul are rolul de a sprijini Trezoreria ºi
ministerele scoþiene prin recomandãri asupra planurilor de afaceri în cazul
realizãrii unor parteneriate, de a sprijini ºi monitoriza activitatea Partnershi
p UK.
Membrii consiliului (al cãrui numãr este în creºtere) fac parte din ministere,
structuri descentralizate ale administraþiei publice, reprezentanþi ai autoritãþ
ilor
locale, selectaþi de Trezorerie.
Partnership UK este o companie mixtã cu capital privat ºi public
deþinutã în proporþie de 51% de sectorul privat al cãrui rol este exclusiv de a
dezvolta sectorul public. Parnership UK acordã Guvernului sprijin în dezvoltarea
politicilor parteneriatului public privat ºi în standardizarea contractelor util
izate
în sistem parteneriat public privat . De asemenea, Partnership UK ajutã la
evaluarea ºi implementarea proiectelor ºi acordã sprijin proiectelor
parteneriatului public privat aflate în dificultate .
Structurile de parteneriat din Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de
Nord trebuie privite în contextul politicilor guvernamentale de dezvoltare a
sistemului de parteneriat public-privat ( Public Private Partnerships the
Government s Approach - 2000), precum ºi în conexiune cu politicile publice de
îmbunãtãþire a calitãþii serviciilor publice.
Italia
Guvernul Italian nu are propriu-zis o politicã în domeniul parteneriatului
public privat . Existã însã cateva aplicaþii practice de promovare a parteneriat
ului
publicprivat în programe/proiecte de dezvoltare a sudului Italiei ºi a Siciliei
(Legea nr. 488/1992 privind stimularea dezvoltãrii afacerilor ºi Legea nr. 44/19
95
de sprijinire a tinerilor antreprenori). La nivel central existã o structurã den
umitã
Unita Finanza di Progretto în cadrul Comitetului de Politici Economice pentru
al cãrei scop este acela de a încuraja participarea sectorului privat la proiect
ele de
investiþii în infrastructurã. Structura cuprinde reprezentanþi ai Ministerului p
entru
Infrastructurã ºi Transport, Ministerului Economiei ºi Finanþelor.

Franþa
Existã o lungã tradiþie în privinþa parteneriatelor dintre sectorul public ºi
cel privat, în special în domeniul concesiunilor pentru dezvoltarea infrastructu
rii.
Poate sistemul francez este cel mai vechi. Cu toate acestea, modelul
PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT din Franþa nu a evoluat la dimensiunile pe
care alte state le cunosc în prezent. De altfel nu existã o politicã la nivel
naþional33. În afarã de proiectele din infrastructurã au apãrut cateva forme de
PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT în prevenirea criminalitãþii ºi asigurarea
coeziunii sociale.
4. Codul legislativ
4.1 Aspecte de naturã legalã privind Parteneriatul public
privat în România ºi posibilitãþile sale de realizare

Consideraþii generale
Parteneriatul public-privat este reglementat în principal de O.G. nr.
16/2002. Existã însã dispoziþii cu privire la realizarea parteneriatului public-
privat
în Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii (art.2 l
it.e),
precum ºi în Legea administraþiei publice locale nr. 215/2001 (art.15). Art.15 d
in
Legea administraþiei publice locale nr. 215/2001 ºi O.G. nr. 16/2002 alcãtuiesc
împreunã un corp de norme legale ce reglementeazã încheierea unui parteneriat
public privat în domeniul utilitãþilor publice în care contractul de bazã are un
caracter comercial, pe cand dispoziþiile generale ale art. 2 lit.e) din O.G. nr.
26/2000 privesc realizarea parteneriat public privat cu organizaþii
neguvernamentale în activitãþi necomerciale. În primul caz, existã proceduri
privind realizarea unui parteneriat public privat , chiar foarte detaliate, pe c
and în
cel de al doilea caz (O.G. nr. 26/2000) nu existã nici o reglementare detaliatã
cu
privire la modul în care s-ar putea realiza un parteneriat public privat . Pe ca
le de
consecinþã, orice parteneriat public privat realizat cu o organizaþie
neguvernamentalã care urmãreºte un interes general/comunitar (dupã cum se
exprimã O.G. nr. 26/2000 în art.1), se supune dispoziþiilor Codului civil.
Comentarii generale cu privire la Ordonanþa Guvernului nr. 16/2002
Parteneriatul public-privat este reglementat prin O.G. nr. 16/2002 privind
contractele de parteneriat public-privat, aprobatã cu modificãri prin Legea nr.
470/2002, la randul ei modificatã ºi completatã prin Ordonanþa de Urgenþã a
Guvernului nr. 15/2003 aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.
293/2003.
Ordonanþa Guvernului nr. 16/2002 se completeazã ºi gãseºte support în
dispoziþiile art. 15 ºi art. 104, lit. s) din Legea nr. 215/2001 privind adminis
traþia
publicã localã, Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul acesteia.
Trebuie precizat cã O.G. nr. 16/2002 stabileºte o echivalenþã între
parteneriat public privat ºi un contract. Întrucat parteneriatului public privat
nu
este vãzut ca formã de cooperare pentru realizarea unor programe ori proiecte ci
este reglementat prin prisma instrumentului legal prin care se realizeazã, sfera
de
cuprindere a parteneriatului public privat este destul de limitatã.
Dupã cum prevede art. 1 din O.G. nr. 16/2002, printr-un parteneriat se
poate realiza proiectarea, finanþarea, construcþia, exploatarea, întreþinerea ºi
transferul oricãrui bun public . Cu alte cuvinte, O.G. nr. 16/2002 are în vedere
investiþiile în infrastructura localã care, fãrã îndoialã, servesc unui serviciu
sau
unei utilitãþi publice, dar nu ia în considerare alte tipuri de posibile partene
riate,
cum sunt cele din domeniul serviciilor sociale unde parteneri ar fi organizaþiil
e
neguvernamentale.
Un capitol distinct din O.G. nr. 16/2002 reglementeazã iniþierea
proiectului ºi respectiv, derularea procedurii de iniþiere, iar un altul se ocup
ã de
încheierea contractului de proiect denumit, ca urmare a modificãrilor aduse prin
legea de aprobare, contract de parteneriat public-privat.
În continuare sunt precizate în ansamblu, principalele etape în derularea
iniþierii proiectului, putand fi stabilite o serie de similitudini cu regimul ju
ridic
aplicabil iniþierii unei concesionãri prevãzut în capitolul II al Legii nr. 219/
1998
privind regimul concesiunilor, caz în care ne referim la un studiu de oportunita
te,
ºi nu de prefezabilitate, studiu care în mod obiºnuit este întocmit de autoritat
ea
administraþiei publice. Percepþia autoritãþilor de la nivel judeþean chestionate
ºi
intervievate de Institutul pentru Politici Publice în cadrul documentãrii aferen
te
realizãrii studiului, a fost aceea cã procedurile de încheiere a parteneriatului
public
privat prevãzute de lege sunt prea complexe îngreunand partenerierea în sine, ia
r
termenele alocate diferitelor activitãþi sunt prea lungi.
Un element de noutate faþã de regimul concesiunii, îl constituie
încheierea acordului de proiect care, potrivit art. 6 alin.2 din O.G. nr. 16/200
2,
trebuie sã defineascã precis obligaþiile ºi drepturile fiecãrei pãrþi, precum ºi
modalitãþile de stingere reciprocã a obligaþiilor.
Capitolul III al O.G. nr. 16/2002, consacrat condiþiilor de încheiere a
contractului de parteneriat public-privat, a suferit unele modificãri, neesenþia
le,
atat prin Legea de aprobare, cat ºi prin O.U.G. nr. 15/2003 ºi Legea de aprobare
a
acesteia din urmã. Articolul 10 modificat succesiv prin toate cele trei reglemen
tãri
ulterioare ale O.G. nr. 16/2002, dispune obligativitatea supunerii spre aprobare
Guvernului sau autoritãþii publice locale a contractului de parteneriat public-p
rivat
în forma negociatã, potrivit competenþei ºi atribuþiilor legale aferente categor
iei
bunului public în cauzã.
Similar condiþiilor prevãzute de lege pentru contractul de concesiune, la
finalizarea unui contract de parteneriat public-privat, bunurile publice se
transferã cu titlu gratuit autoritãþii publice, în bunã stare, exploatabile ºi li
bere de
orice sarcinã sau obligaþie .
În capitolul IV ºi ultim al O.G. nr. 16/2002, intitulat Dispoziþii finale
sunt cuprinse mai întai unele prevederi referitoare la terenurile care pot face
obiectul unor astfel de contracte de parteneriat public-privat.
Þinand cont de sfera limitatã de cuprindere a parteneriatului public
privat, mecanismul de iniþiere a proiectului, de evaluare ºi selecþie a potenþia
lilor
investitori ºi de încheiere a unui contract, mai complicat în O.G. nr.16/2002 de
cat
în cazul concesiunii sau a unei achiziþii publice, aleºii locali preferã mai deg
rabã
sã încheie un parteneriat în temeiul art. 15 din Legea nr. 215/2001, dupã cum a
demonstrat cercetarea de teren întreprinsã de Institutul pentru Politici Publice
.
Aspecte procedurale privind decizia de a iniþia ºi realiza un parteneriat
public privat, forme de contractare Legea administraþiei publice locale a preciz
at
printre atribuþiile consiliului judeþean (art. 104, al. 1, lit. s) faptul cã ace
sta
hotãrãºte, în condiþiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice
romane sau strãine, cu organizaþii neguvernamentale ºi cu alþi parteneri sociali
, în
vederea finanþãrii ºi realizãrii în comun a unor acþiuni, lucrãri, servicii sau
proiecte de interes public judeþean . Prin urmare, acest articol se referã la
premisele realizãrii unui parteneriat, adicã la decizia politicã ce precede oric
e altã
procedurã de lansare, negociere, contractare ºi implementare a unui parteneriat
public privat . Pe cale de consecinþã, mai întai consiliul judeþean trebuie sã
respecte prevederile Legii nr. 215/2002, hotãrand asupra iniþierii unui partener
iat
public privat în funcþie de resursele, prioritãþile de dezvoltare ºi planificare
a pe
care a elaborat-o ºi dupã aceea pune în aplicare procedurile reglementate de O.G
.
nr.16/2002.
Parteneriat care se realizeazã conform Codului civil ºi O.G. nr 26/2000
privind asociaþiile ºi fundaþiile Parteneriatul public-privat se poate realiza î
ntre o
autoritate publicã localã ºi sectorul non-profit, pentru realizarea unor
programe/proiecte din domeniul serviciilor sociale, ori alte domenii de interes
general / comunitar 35. Acordul de parteneriat poate fi întalnit sub alte
denumiri precum: acord de colaborare, protocol de colaborare, etc. Activitãþile
pe
care le acoperã un astfel de acord sunt: sesiuni de instruire, diferite forme de
asistenþã socialã, asistenþã tehnicã pentru administraþia publicã localã, etc. F
orþa
juridicã a unui acord de parteneriat este slabã în comparaþie cu celelalte tipur
i de
contracte, întrucat nu cuprinde sancþiuni privind rãspunderea contractualã.
Clauzele contractuale sunt sumar redactate precum în cazul unui memorandum de
înþelegere ºi se referã la responsabilitãþile ºi beneficiile pãrþilor precum ºi
la
soluþionarea unor eventuale litigii.
Acordul de parteneriat nu se supune procedurii uzuale de aprobare în
consiliu, simpla decizie a preºedintelui consiliului judeþean fiind suficientã.
Autoritatea publicã împarte rãspunderea cu partenerul sãu ºi este proprietara
serviciului sau bunului realizat în urma
Partenerierii.
Datoritã forþei juridice slabe, nu este recomandatã folosirea acestui tip de
convenþii/contract în cazul investiþiilor de amploare, care implicã firme privat
e ce
se angajeazã în construcþia, modernizarea unor obiective de investiþii publice,
ci în
proiecte cu parteneri reprezentanþi ai societãþii civile.
Parteneriate înfiinþate sub forma asocierilor în participaþiune
reglementate de Codul commercial
Unele autoritãþi publice au uzat de prevederile art. 251-256 Cod
comercial privind asocierea în participaþiune pentru a realiza un parteneriat. Î
n
acest caz, autoritãþile publice mai întai au hotãrat asupra realizãrii unui part
eneriat
în conformitate cu art.63 lit.t) din Legea nr. 69/1991 privind administraþia pub
licã
localã, iar dupã abrogarea acesteia, au hotãrat în temeiul art.15 din Legea nr.
215/2001 privind administraþia publicã localã. Este vorba de parteneriate închei
ate
anterior O.G. nr. 16/2002, dar ºi dupã apariþia acestui act public. Parteneriatu
l
public privat realizat sub forma asocierii în participaþiune împarte riscurile º
i
profiturile între pãrþi proporþional cu cota lor de participare la capitalul aso
ciaþiei
în participaþiune.
Pentru încheierea asocierii, hotãrarea de consiliu îºi gãseºte support legal
în O.G. nr. 14/2002 privind constituirea ºi funcþionarea parcurilor ºtiinþifice
ºi
tehnologice, aprobatã prin Legea nr. 50/2003, art.251-256 Cod comercial, Legea
finanþelor publice locale, Legea administraþiei publice locale nr. 215/2001.

Societãþi comerciale
Un parteneriat public-privat poate fi realizat sub forma unei societãþi
comerciale, în situaþia în care consiliul judeþean hotãrãºte asupra participãrii
cu
capital în numele ºi în interesul comunitãþilor locale pe care le reprezintã, la

constituirea unei asemenea societãþi. Sub aspect procedural, consiliul decide ma

i
întai asupra înfiinþãrii unei societãþi comerciale, urmand ca înfiinþarea unei
acesteia sã se facã potrivit Legii nr. 31/1990 privind societãþile comerciale,
republicatã.

4.2 Tipuri de contracte de parteneriat public privat

Tipuri de contracte ce pot fi utilizate pentru realizarea unui parteneriat

public privat ºi care sunt reglementate de normele metodologice emise de guvern
prin H.G. nr. 621/2002 ale O.G. nr. 16/2002. Conform H.G. nr. 621/2002 pentru
aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanþei Guvernului nr.
16/2002 privind contractile de parteneriat de tip public-privat existã cinci tip
uri de
contracte:
(1) proiectare - construcþie - operare (DBO),
(2) construcþie - operare - reînnoire (BOR),
(3) construcþie - operare - transfer (BOT),
(4) leasing - dezvoltare - operare (LDO) ºi
(5) reabilitare - operare transfer (ROT).
Toate aceste tipuri de contracte sunt legate de o investiþie într-un bun
aflat în proprietate publicã (infrastructura ce faciliteazã furnizarea unui serv
iciu)
ce poate fi exploatat într-un termen determinat de pãrþi, dar nu mai mare de 50
ani.
H.G. nr. 621/2002 reglementeazã contractul BOT, cel care la origine, a
evoluat din contractul de concesiune, cunoscut în dreptul roman ºi germanic ºi
utilizat pe scarã largã în Franþa încã din sec. XIX.
Celelalte tipuri de contract derivã din BOT, cu excepþia LDO.
Diferenþa între o concesiune ºi celelalte contracte prevãzute de H.G. nr.
521/2002 constã în principal în natura lor comercialã, concesiunea fiind un
contract administrativ.
Definiþiile oferite de legea romanã pentru contractele prin care se
realizeazã parteneriat public privat sunt, în general, diferite de definiþia BOT
ºi a
variantelor sale întalnite în plan internaþional, cum ar fi de pildã în Ghidul
UNCITRAL: Privately financed infrastructure projects: draft chapters of a
legislative guide on privately financed infrastructure projects , publicat în 2000
.
În plus, Build-Own-Operate (BOO) este exclusã din H.G. nr. 621/2002.
Recomandãrile UNCITRAL ar fi fost binevenite pentru a conferi rigoare, adicã
pentru a elimina orice ambiguitãþi în privinþa definirii variantelor de contract
prin
care se realizeazã un parteneriat public privat . În pus, ar fi fost de dorit ca
sub
aspectul procedurilor de aprobare sã existe o armonizare cu prevederile Legii nr
.
137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii care la art. 24
reglementeazã atat BOT cat ºi Build-Own-Operate (BOO) (Construi-Deþine-
Opera) pentru investiþii în sectorul energetic. Pentru un parteneriat public pri
vat
în care se implicã un consiliu judeþean, acest ultim aspect prezintã importanþã
dacã
o investiþie se realizeazã pe un teren aflat în proprietatea judeþului.
Reproducem mai jos tipurile principale de contracte prin care se
realizeazã un parteneriat public-privat, dupã textul official al H.G. nr. 621/20
02,
Anexa 1, Pct. 2.2., dupã cum a fost publicat în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I:
a. Proiectare Construcþie Operare (DBO) este un contract încheiat
între autoritatea publicã ºi investitor, în care proiectarea (începand cu faza d
e
proiect tehnic), construcþia ºi exploatarea sunt transferate investitorului pe o
duratã de maximum 50 de ani. Contractul poate include ºi finanþarea proiectului
public-privat de cãtre investitor. Contractul poate prevede cã investitorul asig
urã
ºi servicii prin intermediul proiectului public-privat.

b. Construcþie Operare Reînnoire (BOR) investitorul îºi asumã

finanþarea, construcþia ºi costurile pentru operarea ºi întreþinerea bunului pub
lic,
pe o duratã de maximum 50 de ani. Investitorului i se permite sã perceapã, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare, tarife corespunzãtoare pentru utiliz
area
bunului public pentru o perioadã stabilitã. În acest mod investitorul poate sã
recupereze investiþia ºi sã finanþeze întreþinerea, putand sã asigure în acelaºi
timp
ºi un profit rezonabil. Aceste niveluri de tarifare sunt stabilite în prima ofer
tã a
investitorului. Ulterior, investitorului i se permite sã renegocieze nivelul de
tarifare la reînnoirea dreptului de exploatare a facilitãþii pentru o nouã perio
adã, la
expirarea perioadei stabilite iniþial, dacã aceasta a fost mai micã de 50 de ani
.
Durata totalã a contractului iniþial ºi a noii perioade nu poate depãºi 50 de an
i.

c. Construcþie Operare Transfer (BOT) un contract în care

investitorul îºi asumã construcþia, incluzand finanþarea, exploatarea ºi întreþi
nerea
unui bun public.
Investitorului i se permite sã perceapã tarife de utilizare pentru a- ºi
recupera investiþia ºi a-ºi acoperi costurile de întreþinere, inclusiv pentru a
obþine
un profit rezonabil.

d. Leasing Dezvoltare Operare (LDO) un contract încheiat între

autoritatea publicã ºi investitor, în care investitorul preia în leasing un bun
public
existent (avand inclusiv dreptul de a obþine venituri din furnizarea anumitor
servicii), pentru o perioadã care nu poate depãºi 50 de ani. În acest tip de con
tract
investitorul nu este obligat sã investeascã în bunul public. Cercetarea de teren
realizatã de Institutul pentru Politici Publice a relevat faptul cã principalele
forme
juridice de realizare a unui parteneriat public privat practicate de autoritãþil
e
publice judeþene în ultimii ani sunt: acordul/protocolul de parteneriat/colabora
re,
contractul de asociere în participaþie ºi tipul de contract reglementat de O.G.
nr.
16/2002 privind parteneriatul public-privat. Implicaþii de naturã legalã asupra
parteneriatelor ce pot fi realizate de consiliile judeþene.. Este adevãrat cã ar
t.15 din
Legea nr.15/2001 reglementeazã mai întai decizia politicã necesarã pentru a iniþ
ia
un parteneriat public privat . Viciul de fond al acestui articol constã în
enumerarea explicitã ºi implicitã de realizare a unui parteneriat public privat
ce
limiteazã sfera sa de aplicare, respectiv în înfiinþarea unei societãþi comercia
le
(reglementare explicitã) sau a unei asocieri în participaþiune (reglementare
implicitã). Aceastã dispoziþie legalã ar fi trebuit armonizatã cu O.G. nr. 16/20
02.
Din pãcate acest lucru nu s-a realizat, drept pentru care formele de realizare a
unui
parteneriat public privat prevãzute de O.G. nr. 16/2002 se completeazã cu cele
prevãzute de art. 15/2001.
Trebuie precizat însã cã se mai adaugã o contradicþie în sensul cã
procedurile prevãzute de O.G. nr.16/2002 nu se aplicã în cazul în care un consil
iu
judeþean hotãrãºte asupra înfiinþãrii unei societãþi comerciale sau asocieri în
participaþiune. În O.G. nr. 16/2002 parteneriat public privat este echivalat cu
un
contract (acord de proiect), ceea ce constituie o eroare, deºi nu numai legea
romanã procedeazã de aceastã manierã. S-aputut constata cã ºi legea irlandezã ar
e
tot o abordare contractualistã .

e. Reabilitare Operare Transfer (ROT) un contract între autoritatea

publicã ºi investitor, în care bunul public este transferat investitorului. Inve
stitorul
finanþeazã, reabiliteazã, opereazã ºi întreþine bunul public pentru o anumitã
perioadã, care nu poate depãºi 50 de ani.oferã o explicaþie satisfãcãtoare. Aces
t
aspect din O.G. nr. 16/2002 are efecte negative asupra raporturilor dintre pãrþi
, în
special în privinþa stabilirii clare a drepturilor ºi obligaþiilor, precum ºi îm
pãrþirii
responsabilitãþilor legate de managementul de proiect. Din punct de vedere tehni
c,
ar fi trebuit sã se delimiteze contractul de management de alte contracte.
Redefinirea parteneriatului public privat ar avea implicaþii ºi de altã naturã:
pe de
o parte ar cuprinde toate formele legale de realizare, cum ar fi concesiunea,
preluarea unei companii, achiziþiile ºi lucrãrile publice în infrastructurã, ori
asocierile în participaþiune, iar pe de altã parte ar permite unificarea ºi
simplificarea dispoziþiilor de selecþie a investitorilor.
 Dacã în O.G. nr. 16/2002 parteneriatului public privat este un contract,
în normele metodologice la acest act public, aprobate prin H.G. nr. 621/2002,
parteneriatului public privat nu mai apare drept un contract. Este posibil, aºad
ar,
ca aceastã contradicþie sã fi apãrut pe fondul existenþei unor puncte de vedere
diferite între Parlament ºi Guvern în privinþa înþelegerii conceptului de parten
eriat
public privat ºi pe cale de consecinþã a reglementãrii sale. Legea nu se
concentreazã asupra mecanismelor de elaborare a structurilor de parteneriat care
conduc la formarea unei agende de dezvoltare localã ºi la coordonarea politicilo
r
de dezvoltare localã ci asupra programelor care se implementeazã în baza unui
parteneriat public privat . Dupã cum este menþionat anterior, în Regatul Unit al
Marii Britanii ºi în Irlanda existã asemenea structuri sub forma unor unitãþi la
nivel central , aºa cum existã reþele la nivel local. În plus, se stabileºte o cor
elaþie
între modul de funcþionare a acestor structuri, parteneriatele pe care le evalue
azã
ºi politicile de dezvoltare ºi ocupare a forþei de muncã elaborate ºi implementa
te
la nivel local. Noþiunea de bun public nu este utilizatã corect. Este adevãrat cã
O.G. nr. 16/2002 face trimitere la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publi
cã
ºi regimul acesteia, dar nu este suficient. Trebuie precizat cã, noþiunea de bun
public þine de ºcoala francezã de drept ºi desemneazã orice bun inclus în
domeniul public al statului/proprietatea publicã a statului sau a unei autoritãþ
i
administrativ - teritoriale. În cazul O.G. nr. 16/2002 avem în vedere bunuri ce
constituie infrastructura fizicã ce faciliteazã furnizarea unui serviciu public.
În
cazul judeþelor, sfera acestor bunuri este limitatã la drumuri judeþene, bibliot
eci,
muzee, spitale judeþene ºi alte asemenea bunuri, dacã nu au fost declarate de uz
sau interes public naþional sau local; reþelele de alimentare cu apã realizate î
n
sistem zonal sau microzonal, precum ºi staþiile de tratare cu instalaþiile,
construcþiile ºi terenurile aferente acestora. Prin urmare, rezultã cã judeþele
prin
consiliile lor - au oportunitãþi de realizare a parteneriatelor mai reduse decat
consiliile locale, în domeniul investiþiilor în infrastructurã ºi oportunitãþi
aproximativ egale în alte domenii, în mãsura în care un serviciu se
descentralizeazã la nivel judeþean. De altfel, art. 104, lit. s) din Legea nr. 2
15/2001
privind administraþia publicã localã nu limiteazã posibilitatea încheierii unor
parteneriate, exprimandu-se explicit cu privire la posibilitãþile consiliilor ju
deþene
de a realiza asemenea forme de cooperare cu sectorul privat. Dupã natura
bunurilor ce fac obiectul unui parteneriat public privat ºi þinand cont de tipul
contractelor prin care se realizeazã, O.G. nr. 16/2002 este o piedicã în calea
privatizãrii ºi atragerii de investiþii în utilitãþi publice.
Prevederea de la pct. 8.4. din anexa 1 la normele metodologice
aprobate prin H.G. nr.621/2002 prin care se lasã autoritãþii publice dreptul sã
hotãrascã procedura de tratare a scrisorilor de intenþie întarziate sau nesigila
te,
încalcã în mod flagrant principiul competiþiei egale.
Confuzia terminologicã creatã între acordul de proiect ºi contractul de
proiect (contractul propriu-zis prin care se realizeazã parteneriat public priva
t)
precum ºi procedura greoaie pe care o presupune încheierea contractului de
proiect (adicã finalizarea propriu-zisã a selecþiei investitorilor).
Existã neclaritate în privinþa condiþiei impuse la procedura de selecþie a
unui grup de potenþiali investitori pentru a semna acorduri de proiect (prima fa
zã
de selecþie). Art. 6 din O.G. nr. 16/2002 ºi pct. 11.1 din anexa 1 la normele
metodologice aprobate prin H.G. nr. 621/2002 care reglementeazã o asemenea
condiþie, nu precizeazã ce se întamplã dacã nu se selecteazã un grup de potenþia
li
investitori.
Procedura reglementatã la art. 6-11 din O.G. nr. 16/2002 pentru
finalizarea unui contract de parteneriat public privat este greoaie ºi nu garant
eazã
asigurarea competiþiei egale în vederea selecþiei de oferte.
Exproprierea terenurilor aflate în proprietatea unor personae fizice sau
juridice pentru a realiza un parteneriat publicprivat, dupã cum prevede art. 12
alin.
(2) din O.G. nr. 16/2002 modificatã prin Legea nr. 470/2002 poate conduce la
abuzuri, în condiþiile în care nu existã o planificare strategicã ce justificã
realizarea unui parteneriat public privat ºi nici o reglementare legalã
satisfãcãtoare în privinþa asigurãrii transparenþei unei licitaþii ºi asigurãrii
unei
competiþii egale între persoanele de drept privat care participã la caºtigarea u
nui
proiect de parteneriat public privat . Articolul de lege menþionat ia în calcul
ipoteza în care un teren aparþinand unei persoane fizice sau juridice poate fi
expropriat invocandu-se realizarea unui parteneriat public privat cu alte persoa
ne
de drept privat, în condiþiile în care se cunoaºte faptul cã O.G. nr. 16/2002 nu
stabileºte condiþiile generale de realizare a unui parteneriat public privat (pr
ogram
de dezvoltare localã sau de îmbunãtãþire a serviciilor publice) ºi nici nu
reglementeazã un sistem transparent ºi de competiþie egalã între candidaþi eligi
bili
din sectorul privat. Relevant în acest sens este modul de redactare a art.12 ali
n.2
modificat care prevede cã Pentru proiectele de parteneriat public-privat,
terenurile aflate în proprietatea privatã a judeþului, municipiului, oraºului sa
u
comunei ori a persoanelor fizice sau juridice se expropriazã potrivit Legii nr.
33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã ºi intrã în
proprietatea publicã a statului sau a unitãþii administrativ-teritoriale, dupã c
az .
Prezentãm principalele acte publice (legi, ordonanþe, hotãrari) cu
incidenþã asupra parteneriatelor public-private:
Alte acte publice care influenþeazã realizarea unui parteneriat public
privat relevante pentru un consiliu judeþean sunt:
O.G. nr. 45/2003 privind finanþele publice locale ºi
Legea nr. 500/2002 privind finanþele publice
Actul public: Lege, Ordonanþã, Hotãrâre a Guvernului Articolul care
reglementeazã implicarea consiliului judeþean într-un parteneriat
Legea nr. 215/2001 privind administraþia publicã localã
OG nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii Art.15, art.104, lit. s)
Art.2 lit.e)
O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat
H.G. nr. 621/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
Ordonanþei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-
privat, Text integral Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul
juridic al acesteia Text integral / Punctul II din Anexa ,
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor Art.1, art.2 alin.(2),
lit. a), c), g), k), p), Art. 3 - 40
5. Studiu de caz
Zona Metropolitanã Baia Mare-factor al dezvoltarii durabile
5.1 Experienþa la nivel european
Pe masurã ce creºte populaþia din zonele înconjuratoare ale oraºelor, în
principal prin emigraþia din oraºe sau prin exurbaþie, dar ºi prin atragerea
populaþiei din alte localitãþi, graniþele geografice ºi administrative ale oraºe
lor
devin inadecvate pentru a defini aglomerãrile urbane care rezultã.
Dezvoltarea urbanã sub aceastã formã a extinderii oraºului în
spaþiul înconjurãtor ºi al evoluþiei sale integrate cu aºezãrile din aria sa
periurbanã (sau suburbanã, periurbanã, regionalã etc.) este cunoscutã mai ales î
n
þãrile dezvoltate, fiind caracteristicã unei noi faze a dezvoltãrii urbane, ulte
rioarã
etapelor de concentrare a populaþiei în orasul actual ºi de formare a suburbiilo
r.
Specialiºtii au denumit aceste noi realitãþi socio-spaþiale drept zone
metropolitane sau, în cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane.
La nivelul Europei existã 120 de regiuni sau zone metropolitane
recunoscute. Dintre acestea 33 sunt membre ale Reþelei Europene a Regiunilor ºi
Zonelor Metropolitane (METREX).
Numai în Comunitatea Europeanã existã 80 de zone metropolitane.
Extinderea UE la 28 de state membre va numãra circa 480 de milioane de
locuitori, din care 50-60% , adicã cca. 240-290 de milioane de locuitori vor trã
i in
regiuni sau zone metropolitane. Situatia zonelor metropolitane pe þãri era în an
ul
2002 urmatoarea:
Zone Metropolitane in cadrul Europei largite UE, NON UE, Tari
candidate
ZM
Membre
METREX
UE (15)
80
26
Germania, MB, Franta
43
5
Italia, Spania
18
11
Restul de tari UE
19
10
NON UE (2)
Norvegia, Elvetia
4
0
TARI CANDIDATE (3)
23
7
Tarile Baltice
3
1
Polonia
8
3
State central europene
7
3
State est europene
5
0
Alte tari europene (9)
12
0
Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova
7
0
Alte þãri balcanice
5
0
Total þãri europene
119
33

5.2 Avantajele zonelor metropolitane

Constituirea zonelor metropolitane rãspunde unei necesitãþi sau
oportunitãþi determinate de evoluþia organicã a aºezãrilor. Procesul de urbaniza
re
pe teritoriul european a condus la dezvoltarea interdependentã a metropolelor cu
localitãþile aflate în zona lor de influenþã, formând deja realitãþi metropolita
ne
primare care, chiar dacã nu sunt denumite zone metropolitane funcþioneazã practi
c
ca zone unitare, relativ independente.
Multe dintre problemele strategice de amenajare urbanã la nivel
european nu pot fi tratate direct decât la nivel de zone metropolitane, care sã
faciliteze dezvoltarea producþiei, a schimburilor ºi a consumului de bunuri la
nivelul Europei, astfel încat sã fie evitate piedicile datorate atât localismulu
i
excesiv cât ºi centralismului la nivel naþional.
Este vorba, în esenþã, de formarea zonelor metropolitane ca poli ºi
regiuni de creºtere sau dezvoltare la nivelul Europei, incluse în cadrul unor
strategii naþionale dar ºi transnaþionale.
Zonele metropolitane pot deveni astfel capete de pod care sã beneficieze
de noile cãi de comunicaþii ºi de relaþii comerciale, pentru schimbul de mãrfuri
ºi
servicii, de know-how, ca centre ale circulaþiei de capital ºi ca destinaþii pen
tru
turism ºi cumparãtori.
Dezvoltarea zonelor metropolitane faciliteazã amenajarea integratã
a teritoriului la nivel regional astfel încat prin aceasta sã se diminueze
dezechilibrele dintre centru ºi aria limitrofã, provocate de dispersarea în
planul structurii demografice, sociale si economice, de dezechilibrele legate de
transportul în comun, finanþarea infrastructurii, rezervele de spaþiu pentru loc
uit ºi
comerþ, înlãturarea sau diminuarea unor astfel de dezechilibre va conduce la o
îmbunatãþire a calitãþii vieþii populaþiei.
Implementarea politicilor de dezvoltare ºi amenajare a teritoriului
printr-un management eficient ºi performant, în care fundamentarea politicilor
de dezvoltare sa þinã seama de cererea pieþei, dar ºi de-alte cerinþe legate de
asigurarea unei densitãþi suportabile, infrastructura tehnic ºi socialã (servici
i),
aprovizionare în apropierea locuinþelor, localizarea spaþiilor de agrement etc.
Realizarea acestor politici de dezvoltare se face de regulã printr-o
bunã cooperare între localitãþi în domeniile amenajãrii teritoriului,
locuinþelor, infrastructurii, dezvoltãrii economice, protecþiei mediului,
utilizãrii resurselor umane etc.
Cele mai performante acþiuni sunt, de regulã, cele legate de transportul
în comun, alimentarea cu apã, prelucrarea deºeurilor ºi implementarea unor
proiecte investiþionale.
5.3 Metodologii de determinare a zonelor metropolitane
Acceptând ideea ºi realitatea cã zonele metropolitane sunt formate dintr-
un oraº polarizator ºi aºezãrile din teritoriul sau mediul înconjurãtor, puterni
c
legate de acesta, atunci problema esenþialã care se pune este aceea a delimitãri
i
graniþelor, a asezãrilor care intrã în aceeaºi zonã de influenþã.
Existã mai multe metodologii de determinare a aºezãrilor care sunt
incluse în zona metropolitanã, mergând de la cele mai simple, a stabilirii dista
ntei
maxime faþã de orasul central ºi pânã la cele mai profunde, prin care graniþele
sunt
trasate în urma aplicãrii unei metodologii de evaluare a interrelaþiei dintre or
asul
central ºi zona sa exterioarã.
Existã numeroase preocupari ale unor geografi, economiºti, statisticieni,
sociologi, urbaniºti etc., pentru determinarea limitelor zonelor metropolitane.
În unele zone metropolitane sunt incluse numai asezarile declarate
suburbii sau localitati suburbane, în altele sunt incluse toate asezãrile din te
rioriul
înconjurãtor aflate la o anumitã distanþã de orasul central (de regula, pana in
50 de
km), dar sunt si studii in care aceasta zona este exinsa la peste 60 de km.
Dintre criteriile mai des utilizate în determinarea limitelor zonei
metropolitane, enumerãm :
.. distanþa faþã de oraº
.. ponderea persoanelor din localitãþile limitrofe, care vin zilnic pentru
muncã, în oraºul polarizator
.. ponderea populaþiei din aceste localitãþi ocupate în activitãþi neragricole
legate de oraº
.. ponderea populaþiei ocupate în activitãþi de producþie agricolã destinatã
oraºului
.. ponderea celor atraºi cu domiciliul în oraº, potentialul turistic al
localitãþii valorificat de orãºeni

5. 4 Guvernarea zonelor metropolitane

Modele de guvernare metropolitanã existente astãzi în Europa sunt
clasificate de catre METREX (Reteaua Europeana a Regiunilor si Zonelor
Metropolitane) în trei categorii:
1. Autoritãþi metropolitane care dispun de puteri depline în ceea ce
priveºte domeniile social, economic, infrastructurã, mediu ºi de planificare sau
amenajare teritorialã. Aceste autoritãþi sunt însãrcinate sã planifice ºi sã apl
ice
efectiv ºi complet strategiile de dezvoltare armonioasã a zonelor metropolitane.

2. Autoritãþi numite sau alese, prevãzute cu puteri selective esenþiale,

prin intermediul cãrora se planificã ºi se aplicã strategiile pentru rezolvarea
problemelor cheie.
3. Agenþii metropolitane numite sau organisme complementare
împuternicite cu responsabilitãþi de planificare strategicã ºi cu funcþii consul
tative
de aplicare.
Indiferent de solutia adoptatã, în funcþie de specificul national sau
regional, de problemele cu care se confruntã, va fi necesar ca autoritatea sau
agenþia sã deþinã capacitatea de planificare (amenajare), control, revizie,
conservare ºi aplicare a strategiei metropolitane.

Zona metropolitanã trebuie sã dispunã de resursele profesionale necesare

planificãrii strategice pe termen mediu si lung, analizei politicilor la nivel
metropolitan, corelãrii sau stabilirii echilibrului dintre interesele sectoriale
ºi cele
ale zonei metropolitane.
5.5 Cadrul legal privind constituirea zonelor metropolitane

Actele normative care reglementeazã statutul zonelor metropolitane sunt

urmatoarele :
-ORDONANÞÃ nr. 53 din 16 august 2002 privind Statutul-cadru al
unitãþii administrativ-teritoriale
-LEGE nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare
a teritoriului naþional - Secþiunea a IV-a - Reþeaua de localitãþi

Potrivit acestor acte normative, Capitala ºi municipiile de rangul întii

pot sã se asocieze cu localitãþile limitrofe în vederea înfinþãrii de zone
metropolitane, notiunea de zona metropolitana fiind definita astfel :
- zonã constituitã prin asociere, pe bazã de parteneriat voluntar, între
marile centre urbane (Capitala României ºi municipiile de rangul I) ºi localitãþ
ile
urbane ºi rurale aflate în zona imediatã, la distanþe de pânã la 30 km, între ca
re s-
au dezvoltat relaþii de cooperare pe multiple planuri.

De asemenea, Legea 351/2001, defineste notiunea de sistem urban

astfel:
-sistem de localitãþi învecinate între care se stabilesc relaþii de
cooperare economicã, socialã ºi culturalã, de amenajare a teritoriului ºi de
protecþie a mediului, echipare tehnico-edilitarã, fiecare pãstrându-ºi autonomia
administrativã.
Ca urmare, date fiind prevederile legale enumerate, municipiul Baia
Mare( rangul II) poate sã se asocieze cu localitãþile limitrofe în vederea
constituirii unui sistem urban.
Alt act normativ cu implicaþii asupra problemei studiate, il constituie
Ordinul 745/2002 privind stabilirea ºi clasificarea aglomerãrilor ºi zonelor pen
tru
evaluarea calitãþii aerului în România, emis de Ministerului Apelor si Protectie
i
Mediului.
Potrivit acestui act normativ, aglomerarea reprezintã o zonã cu o
populaþie al cãrei numãr depãºeºte 250.000 de locuitori sau o zonã în care
numãrul populaþiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea
populaþiei pe km2 justificã necesitatea evaluãrii ºi gestionãrii calitãþii aerul
ui
înconjurãtor.
Zona reprezintã o suprafaþã în interiorul þãrii, ale cãrei limite sunt
precizate în mod convenþional în scopul evaluãrii ºi gestionãrii calitãþii aerul
ui,
aprobatã de Guvern.
Aglomerãrile de pe teritoriul României sunt urmãtoarele:
a)-----------------------------------------------------------------------------
----
h) municipiul Baia Mare, inclusiv oraºul Baia Sprie ºi comunele
Groºi, Sãcãlãºeni, Recea, Tãuþii-Mãgherãuº ºi Dumbrãviþa;
(2) Întinderea geograficã a aglomerãrilor este datã de limitele teritoriale
ale localitãþilor care formeazã aglomerãrile mai sus menþionate, limite stabilit
e
în baza reglementãrilor legale în vigoare.

Distanþa între municipiul Baia Mare ºi localitãþile componente ale sistemului

urban : Baia Sprie-12 km Grosi-7 km
Dumbravita- 12 km Sacalaseni-15 km
Recea-5 km Tautii Magheraus-4 km
ªomcuta Mare-25 km Copalnic Mãnãºtur-20 km
Valea Chioarului 33km
5.6 Sistemul Urban Baia Mare (SUBM)

Comuna
Sãcãlãºeni
P=5.819 loc.
S=6.830 ha.

Comuna Recea

P=5.591 loc.
S=4.388 ha

Oraºul Tãuþii M.
P=6.713 loc.
S=12.065 ha

Municipiul Baia Mare

P=137.921 loc.
S=23.347 ha.

Comuna Groºi

P=2.533 loc.
S=2.353 ha

Comuna Dumbrãviþa

P=4.499 loc.
S=5.167 ha.

Oraºul Baia Sprie

P=16.609 loc.
S= 9.602 ha.

S=suprafaþa
unitãþii administrativ-teritoriale
P= populaþia unitãþii administrativ-teritoriale

Total populaþie SUBM= 193.231 locuitori

Total suprafaþa SUBM= 87.537 hectare
Caseta text: Orasul Somcuta Mare
P= 7.708 loc.
S=12.040 ha.
Caseta text: Comuna Copalnic M.
P= 5.838 loc.
S=11.745 ha.
Menþiune-datele sunt prezentate în conformitate cu recensamântul populaþiei din
anul 2002

5.7 Necesitatea constituirii Sistemului Urban Baia Mare( SUBM)

Deviza SUBM este :
Dezvoltare regionalã echilibratã =Crearea de locuri de muncã + Coeziune
socialã + Sustenabilitate ecologicã
Înfinþarea SUBM este necesarã din mai multe considerente, cele mai importante
fiind:

.. crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investiþiilor majore

.. conceperea unei strategii comune privind dezvoltarea durabilã a SUBM
(economic, social, mediu)
.. dezvoltarea unor proiecte comunitare cu finanþare europenã ( ISPA,
PHARE, SAPARD)
.. realizarea unor investiþii privind infrastructura ( utilitãþi, transport, dru
muri
etc.)
.. crearea unei administraþii publice transparente ºi competitive, care sã
colaboreze eficient cu mediul de afaceri ºi comunitatea localã
.. conservarea patrimoniului cultural ºi a identitãþii locale

Asocierea localitãþilor în vederea înfinþãrii sistemului urban, se justificã

prin faptul cã municipiul Baia Mare are rolul de centru polarizator al regiunii
avind legaturi multiple
( sociale, culturale, economice) cu localitãþile limitrofe.

Asfel, o parte importantã din populaþia activã a localitãþilor învecinate îºi

are locul de muncã în municipiul Baia Mare, în timp ce transportul în comun
pentru unele din aceste localitãþi, este asigurat de cãtre societatea care prest
eazã
acest serviciu pentru municipiul Baia Mare.

De asemenea, putem identifica ºi un fenomen migratoriu al populaþiei

municipului Baia Mare, cãtre localitãþile limitrofe, precum ºi unul în sens inve
rs,
dinpre aceste localitãþi catre Baia Mare.
Constituirea sistemului urban ar avea efecte benefice în special asupra
dezvoltãrii economice a localitãþilor componente, deoarece majoritatea
investiþiilor majore din zonã, au fost atrase de cãtre municipiul Baia Mare, iar
prin
înfinþarea acestui sistem s-ar putea echilibra repartizarea investitorilor, prin
crearea unui mediu investitional prielnic pe tot cuprinsul acestuia.

Un alt impact benefic asupra localitãþilor componente l-ar constitui

posibilitatea racordãrii acestora la reþeaua de apã care alimenteaza municipiul
(acest lucru fiind deja realizat în cazul comunei Dumbrãviþa), precum ºi accesul
la
serviciile de salubrizare prestate de catre aceeasi societate care acþioneazã ºi
în
municipiul Baia Mare( acest lucru realizându-se deja în cazul comunei Recea).

5.8 Indicatori de interrelaþie a municipiului Baia Mare cu

localitãþile limitrofe
.. procentul populaþiei ocupate în Baia Mare, din totalul populaþiei ocupate
a localitãþii (navetism).
.. procentul populaþiei care s-a mutat cu domiciliul din localitate, în Baia
Mare, din totalul populatiei din localitate (exurbaþie).
.. procentul populatiei care s-a mutat cu domiciliul din Baia Mare, în
localitãþile limitrofe, din totalul populaþiei din localitate (migratie).
.. procentul de case nou construite (dobândite) în localitãþile limitrofe, în
perioada 1990-2005, de catre bãimãreni, din totalul caselor existente în
localitãþile limitrofe (innoire edilitarã).
.. procentul de terenuri deþinute de bãimãreni, din suprafeþele de teren totale
ale localitãþilor limitrofe (proprietate).
.. procentul de teren cultivat cu produse perisabile destinate consumului
oraºului, din totalul suprafaþei arabile a localitãþii
.. indicele de potenþial turistic, determinat prin ponderea suprafeþelor cu
apa ºi pãduri în totalul suprafeþei localitãþii, plus existenþa sau
nonexistenþa unor monumente istorice ºi amenajãri turistice (potenþial
turistic).
.. distanþa în kilometri faþã de oraº

5.9 Construcþia institutionalã a SUBM

Constituirea Sistemului Urban Baia Mare presupune asocierea
localitãþilor componente în baza unui protocol de cooperare sau a unei convenþii
cadru, în care sã se stipuleze autoritãþile care vor asigura conducerea sistemul
ui,
planul zonal de amenajare a teritoriului SUBM, resursele financiare alocate de
fiecare parte implicatã în vederea constituirii Fondului de Dezvoltare a SUBM,
precum ºi modalitãþile concrete de colaborare în vederea realizãrii obiectivelor
stabilite.
Cadru legal al acestei asocieri îl constituie Legea 215/2001 privind
administraþia publicã localã care prevede :
(1) Autoritãþile administraþiei publice locale au dreptul ca, în
limitele competenþelor lor, sã coopereze ºi sã se asocieze cu alte autoritãþi al
e
administraþiei publice locale din þarã sau din strãinãtate, în condiþiile legii.

(2) Pentru protecþia ºi promovarea intereselor lor comune autoritãþile

administraþiei publice locale au dreptul de a adera la asociaþii naþionale ºi
internaþionale, în condiþiile legii.
(3)Autoritãþile administraþiei publice locale pot încheia între ele
acorduri ºi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniþierea ºi la
realizarea unor programe de dezvoltare regionalã, în condiþiile legii.

Autoritatea deliberativã a sistemului va fi numitã Consiliul

Primarilor ºi va avea ca membri de drept, primarii localitãþilor asociate în baz
a
protocolului.
Autoritatea executivã va fi Agenþia de Dezvoltare a Sistemului
Urban , care va fi organizatã ca O.N.G sau ca societate comercialã cu raspundere
limitatã, având ca asociaþi unitãþile administrativ teritoriale asociate în baza
protocolului.

Având în vedere cã entitatea nou creatã prin asociere nu are personalitate

juridicã, este necesar ca toate hotarârile adoptate de autoritatea deliberativã
a
SUBM, sã fie transpuse în acte administrative producãtoare de efecte juridice
(HCL) prin intermediul Consiliilor Locale, în calitate de autoritãþi deliberativ
e
ale unitãþilor administrativ teritoriale asociate.

Consiliul Primarilor
Strategia de
dezvoltare a SUBM

Consiliile Locale
Transpunerea strategiei în
acte
administrative

Agenþia de Dezvoltare a
SUBM
Implementarea strategiei
de dezvoltare
Principalele atribuþii ale Consiliului Primarilor sint urmatoarele :
analizeazã ºi aprobã strategia ºi programele anuale ºi multianuale de
dezvoltare a SUBM
analizeazã ºi aprobã proiectele de dezvoltare a SUBM, selectate ºi propuse
de cãtre Agenþia pentru Dezvoltare
analizeazã ºi aprobã proiectul bugetului Agenþiei pentru Dezvoltare,
destinat cheltuielilor de organizare ºi funcþionare
 coordoneazã activitatea Agenþiei de Dezvoltare, urmãreºte respectarea
obiectivelor politicii de dezvoltare ºi asigurã un tratament egal ºi corect
faþã de toate localitãþile care alcãtuiesc SUBM
numeºte ºi elibereazã din funcþie, în condiþiile legii, directorul sau
administratorul Agenþiei de Dezvoltare
solicitã Agenþiei de Dezvoltare sã prezinte studii, analize ºi sã facã
recomandari privind modul de realizare a obiectivelor strategiei de
dezvoltare a SUBM

Principalele atribuþii ale Agentiei de Dezvoltare sunt urmãtoarele :

elaboreazã ºi propune Consiliului Primarilor, spre aprobare, strategia de
dezvoltare a SUBM, programele de dezvoltare ºi planurile de gestionare a
fondurilor SUBM
pune în aplicare programele de dezvoltare a SUBM ºi planurile de
gestionare a fondurilor, în conformitate cu hotãrârile adoptate de Consiliul
Primarilor, cu respectarea legislaþiei în vigoare, ºi rãspunde faþã de acesta
pentru realizarea lor
acþioneazã pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru
Dezvoltare
gestioneazã Fondul de Dezvoltare , în scopul realizãrii obiectivelor
prevazute în programele de dezvoltare a SUBM
prezintã anual Consiliului Primarilor, spre aprobare, raportul privind
execuþia bugetului de venituri ºi cheltuieli

5.10 Construcþia teritorialã a SUBM

Potrivit Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului ºi urbanismul,
documentaþiile de amenajare a teritoriului sunt urmãtoarele:
a) Planul de amenajare a teritoriului naþional
b) Planul de amenajare a teritoriului zonal
c) Planul de amenajare a teritoriului judeþean

Planul de amenajare a teritoriului naþional are caracter director ºi

reprezintã sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu ºi lung
pentru întregul teritoriu al þãrii.
(1) Planul de amenajare a teritoriului naþional este compus din secþiuni
specializate.
(2) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naþional ºi ale
secþiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a
teritoriului care le detaliazã.
(3) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naþional sunt: Cãi
de comunicaþie, Ape, Zone protejate, Reþeaua de localitãþi, Zone de risc natural
,
Turismul, Dezvoltarea ruralã. Prin lege se pot aproba ºi alte secþiuni.

Planul de amenajare a teritoriului judeþean are caracter director ºi

reprezintã expresia spaþialã a programului de dezvoltare socio-economicã a
judeþului. Planul de amenajare a teritoriului judeþean se coreleazã cu Planul de
amenajare a teritoriului naþional, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal,
cu
programele guvernamentale sectoriale, precum ºi cu alte programe de
dezvoltare.
(1) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeþean devin
obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului ºi de urbanism
care le detaliazã.
(2) Fiecare judeþ trebuie sã deþinã Planul de amenajare a teritoriului
judeþean ºi sã îl reactualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcþie de politicile
ºi de
programele de dezvoltare ale judeþului.

Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director ºi se

realizeazã în vederea soluþionãrii unor probleme specifice ale unor teritorii.
Aceste teritorii pot fi:
a) intercomunale sau interorãºeneºti, compuse din unitãþi
administrativ-teritoriale de bazã, comune ºi oraºe;
b) interjudeþene, înglobând pãrþi din judeþe sau judeþe întregi;
c) regionale, compuse din mai multe judeþe.

De asemenea, conform aceleasi legi, avizarea ºi aprobarea

documentaþiilor de amenajare a teritoriului ºi de urbanism se fac de cãtre
autoritãþile ºi organismele centrale ºi teritoriale interesate, potrivit prevede
rilor
anexei urmatoare :
Nr.
crt.
Categorii de
documentaþii
Avizeazã
Aprobã
0
1
2
3
A. Amenajarea teritoriului
Plan de amenajare a teritoriului
1.
Naþional
Guvernul
Parlamentul
2.
Zonal

Regional sau
interjudeþean

Interorãºenesc
sau intercomunal

Frontalier

Metropolitan,
Periurban al
principalelor
municipii ºi oraºe

Ministerul Lucrãrilor
Publice, Transporturilor ºi
Locuinþei

Organisme centrale ºi
teritoriale interesate

Consiliile
judeþene
Consiliile locale
3.
Judeþean
Ministerul Lucrãrilor
Publice, Transporturilor ºi
Locuinþei
Organismele centrale ºi
teritoriale
Consiliul
judeþean
Consiliul General
al Municipiului
Bucureºti
COMPETENÞE DE AVIZARE ªI DE APROBARE A ACESTORA
Ca urmare a prevederilor legale prezentate mai sus, pentru înfinþarea
din punct de vedere teritorial al SUBM, este necesar a fi intocmit un Plan de
Amenajare a Teritoriului Zonal al SUBM, care sã fie inaintat spre avizare catre
Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuinþei ºi apoi spre aprobar
e
cãtre Consiliul Judeþean Maramureº.
5.11 Sistemul Informaþional Geografic al SUBM (URBAN GIS)

În vederea construcþiei teritoriale a SUBM este absolut necesar,

conceperea unei Hãrti Digitale a acestuia, precum ºi înfinþarea unui Consorþiu
Urban GIS în cadrul sistemului, care sã aibã ca obiectiv, realizarea hãrþii
digitale a SUBM, precum ºi actualizarea acesteia.

Sistemele informatice geografice (GIS) îºi dovedesc utilitatea în orice

domeniu de activitate care se bazeazã pe tratarea informaþiilor spaþiale:

.. Cadastru
.. cadastru imobiliar
.. cadastru edilitar (inventariere reþele de apã, gaze, termoficare,
telefonie, etc.)
.. cadastru geotehnic

.. Urbanism, sistematizare teritorialã si Administraþie localã

.. stabilirea amplasãrii optime a noilor obiective (înzestrãri
edilitare, cartiere de locuinþe, obiective industriale, obiective
social-culturale)
.. spaþiu locativ
.. arondãri pe diverse criterii
.. studii de urbanism
.. acordarea permiselor de construcþie/demolare
.. inventarierea folosinþei terenurilor
.. registrul populaþiei
.. organizarea colectãrii ºi depozitãrii deºeurilor menajere

.. Protecþia mediului
.. analiza zonelor afectate de diferiþi poluanþi (chimici, sonori,
fizici)

.. Agriculturã ºi pedologie
.. cartare pedologicã,

.. Silviculturã ºi îmbunãtãþiri funciare

.. cadastru silvic
.. supravegherea stãrii de sãnãtate a pãdurilor

.. Cartografie
.. realizarea ºi actualizarea de hãrþi ºi planuri topografice
.. realizarea ºi actualizarea de hãrþi tematice

.. Transporturi
.. optimizãri trasee transport
.. cadastru de specialitate (cãi ferate, drumuri)

Constituirea Consorþiului Urban GIS se va face în baza unei convenþii

încheiate între urmãtoarele entitãþi :

.. Primãria municipiului Baia Mare (Direcþia Tehnicã, Serviciul

Informaticã, Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Local)
.. SC Electrica S.A.-Baia Mare
.. SC Distrigaz S.A.-Baia Mare
.. SC Romtelecom S.A.-Baia Mare
.. SC Vital S.A
.. Oficiul Judetean de Geodezie si Cadastru
.. Societate de proiectare
Obiectul convenþiei va consta în implicarea fiecarei pãrþi la realizarea ºi
actualizarea hãrþii digitalizate a SUBM.
5.12 Construcþia financiarã a SUBM
În conformitate cu O.U.G 45/2003 privind finanþele publice locale, art.
31 Colaborare, cooperare, asociere, înfrãþire, aderare:
(1) Consiliile locale, judeþene pot aproba colaborarea sau asocierea
pentru realizarea unor lucrãri ºi servicii publice locale. Colaborarea ori asoci
erea
se realizeazã pe bazã de convenþii sau contracte de asociere, în care se prevãd
ºi
sursele de finanþare reprezentând contribuþia fiecãrei autoritãþi a administraþi
ei
publice locale implicate. Convenþiile sau contractele de asociere se încheie de
ordonatorii principali de credite, în condiþiile mandatelor aprobate de fiecare
consiliu implicat în colaborare ori asociere.
(2) Consiliile locale, judeþene, dupã caz, pot hotãrî asupra participãrii
cu capital sau cu bunuri, în numele ºi în interesul colectivitãþilor locale pe c
are le
reprezintã, la constituirea de societãþi comerciale sau la înfiinþarea unor serv
icii
de interes public local ori judeþean, dupã caz, în condiþiile legii.
(3) Fondurile necesare aplicãrii prevederilor alin. (1) ºi (2) se asigurã
din bugetele locale.
(4) Obligaþiile financiare rezultate din acorduri de cooperare, înfrãþire,
precum ºi din aderarea la asociaþii interne ºi internaþionale ale autoritãþilor
administraþiei publice locale, hotãrâte de consiliile locale, judeþene, dupã caz
, în
condiþiile legii, se suportã din bugetele locale ale acestora.
Ca urmare a prevederilor legale expuse, unitãþile administrative
asociate, vor prevedea în bugetele proprii, sumele cu care vor contribui la
constituirea Fondului de Dezvoltare a SUBM.
Acest fond va fi folosit pentru finanþarea cheltuielilor de funcþionare
ale Agenþiei de Dezvoltare, realizarea unor investiþii privind infrastructura
SUBM, precum ºi pentru cofinantarea localã necesarã accesãrii fondurilor
europene.
6. Concluzii - Estimarea impactului constituirii SUBM

Scopul constituirii SUBM îl constituie realizarea unei dezvoltãri durabile a

localitãþilor componente.

Pentru a cuantifica potenþialul de dezvoltare al SUBM, vom incerca sã

estimãm care vor fi principalele efecte (economic, social, mediu) asupra entitãþ
ilor
implicate.

6.1 Economic
.. creºterea investiþiilor realizate în SUBM (crestere cu 30%), prin atragerea
unor investitori strategici
.. creºterea veniturilor bugetelor locale ale localitãþilor componente( creºtere
cu 20%)
.. realizarea unei strategii comune de dezvoltare durabilã a SUBM, precum ºi
a ºapte strategii de dezvoltare, câte una pentru fiecare localitate
componentã a SUBM
.. realizarea unor investiþii privind reþeaua de drumuri, utilitãþi ºi transport
în
comun (racordarea localitãþilor componente la reþeaua de apã a municipilui
Baia Mare, asigurarea salubrizãrii de cãtre societatea care presteazã aceste
servicii pentru municipiu, asigurarea transportului în comun de cãtre
operatorul municipiului)

6.2 Social
.. crearea de noi locuri de muncã ca urmare a investitorilor atraºi ( crestere
cu 30%)
.. stabilizarea fenomenului de migrare a forþei de muncã (diminuare cu 20%)
.. creºterea veniturilor obþinute de cãtre locuitorii localitãþilor componente (
creºtere cu 30%)
.. conservarea identitãþii culturale pe tot cuprinsul SUBM
.. îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã a locuitorilor din SUBM, ca urmare a
efectelor sinergice a mãsurilor întreprinse

6.3 Mediu
.. realizarea unor investiþii privind protecþia mediului înconjurãtor (rampã de
deºeuri ecologicã care sa deserveasca toate localitãþile componente)
.. colectarea selectivã ºi reciclarea deºeurilor
.. realizarea unor campanii de informare a locuitorilor SUBM privind
normele de protecþie a mediului
.. reducerea cu o treime a poluãrii factorilor de mediu (aer, apã, sol) prin
efectul sinergic a mãsurilor întreprinse
BIBLIOGRAFIE

1. Bârlea Gheorghe Mihai Mentalitãþi în tranziþie Editura

Limes, Cluj-Napoca, 2003;
2. Ionescu i. Ion Sociologia dezvoltãrii comunitare Institutul
European, Iaºi, 2004;
3. Neamþu George, Neamþu Cristina - Tratat de Asistenþã socialã -
Editura Polirom Iaºi, 2003
4. Profiroiu Alina, Racoviceanu Sorina, Nicolae Þarãlungã
Dezvoltarea economicã localã Editura economicã, Bucureºti, 1999;
5. Vilbrod Alain, Ionescu Ion Asistenþã socialã în tranziþie -
Institutul European, Iaºi, 2004;

* * * Camera de Comerþ ºi Industrie a României Ghid pentru

parteneriat public privat ediþia a II a , Bucureºti 2005
* * * Guvernul României, ORDONANÞÃ nr.16 din 24 ianuarie
2002 privind contractele de parteneriat public-privat , Monitorul Oficial numãru
l
94/2 februarie 2002
* * * Guvernul României, HOTÃRÂRE pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele
de parteneriat public-privat , Monitorul Oficial 481 / 5 iulie 2002
* * * Guvernul României, LEGE pentru modificarea ºi completarea
Ordonanþei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-
privat, precum ºi a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, Monitorul
Oficial 1153 / 7 decembrie 2004
* * * www.baiamare.ro