Stratificare social, inegalitate i ierarhie politic

Structura sociala este ansamblul grupurilor sociale si ale relatiilor dintre aceste grupuri.
Relatiile sociale sunt moduri de comportament codificate prin norme sociale, asadar ele nu sunt
intamplatoare ci definite social cateodata chiar ritualizate.
Statusul social: este pozitia unui grup sau a unui individ in cadrul structurii sociale. Un
status social nu exista decat in corelatie cu alte statusuri sociale.
Rolul social: este modul de comportament al unui occupant al unui anumit status social.
Acest comportament este orientat catre indeplinirea asteptarilor celorlalti. Conflictul de rol apare
atunci cand un individ ocupa mai multe statusuri sociale diferite si in consecinta, trebuie sa joace
mai multe roluri diferite, potential conflictuale.
Toate societatile umane sunt societati inegalitare. De la accidental, inegalitatea a devenit
sistematica. Inegalitatea este rezultatul distributiei recompenselor sociale, fie ele material sau
simbolice. Astfel o societate este divizata in grupuri sociale, distribuite ierarhic de sus in jos pe
scara socialal. Inegalitatea se transforma astfel in stratificare sociala, be baza criteriilor sociale su
demografice, cum ar fi: genul, varsta religia, rasa, etnia, pozitia economica, educatia etc.
Majoritatea indivizilor beneficiaza de resursele economice, sociale, culturale si simbolice
ale familiei sale de origine, de un status social care ii este atribuit prin nastere. Astfel, unii sunt
favorizati de aceasta mostenire, altii defavorizati, prin simplul fapt ca sunt nascuti intr-o familie
sau alta. Cercul vicios al defavorizarii se poate sparge numai in conditii sociale favorabile, cu
ajutorul unor politici antidiscriminatorii dar sa nu uitam si ambitia si vointa indivizilor de a
cuceri un nou status social. Schimbarea de status social se numeste mobilitate sociala si este
posibila in urmatoarele conditii sociale: schimbare regim, industrializare, urbanizare, cresterea
ratelor de scolarizare.
In societatea actuala, barierele au devenit mai degraba simbolice, aproape invizibile,
simbolurile de status sunt mai putin clare decat in societatile traditionale, iar relatiile ierarhice
sunt mult mai putin formale.
Un alt element cheie al stratificarii sociale este excluziunea, concept ce s-a impus in
ultimele decenii in documentele UE referitoare la politici anti-saracie, si anti-marginalizare.
Noua viziune menita sa trateze aceste probleme isi probune sa actioneze asupra cauzele si nu
doar asupra efectelor.
Excluziunea sociala definita ca dificultare a accesului la unele institutii fundamentale, are
urmatoarele forme:
- excluderea economica
- excluderea institutionala
- excluderea comunitara
- excludere civica si politica
- excluderea teritoriala
- excluderea culturala
Efectele cele mai nocive ale excluziunii sociale sunt:
- saracie si cultura saraciei
- patologie sociala ( criminalitate, alcoolism, violenta, prostitutie )
- abandon scolar si analfabetism functional
- izolare sociala, segregare, ghettoizare
- deterioararea bunastarii psihice
- precarizarea familiei
Ipotezele sociologice despre inegalitatea sociala
Daca pentru Marx inegalitatea era un rau social, si egalitatea un ideal, viziunile liberale
considera inegalitatea mai degraba ca o necesitate, ca pe un stimulent al dezvoltarii si progresului
Persistenta modelelor culturale ale inegalitatii si ostilitatii dintre grupurile sociale este o
problema legata de legi, institutii si mentalitati. Stereotipurile culturale sunt prejudecati cu
privire la trasaturile caracteristice ale unor grupuri sociale explicand intr-un mod general si
simplist pozitia lor dezavantajata.
Teoria frustrare agresiune: observa ca, atunci cand nu putem elimina cauzele reale ale
sentimentelor de nemultumire si frustrare, avem tendinta sa ne dirijam ostilitatea catre o tinta
nevinovata, dar aflata la indemana. Exe: tapi ispasitori, vanatorile de vrajitoare
Aceasta teorie incearca sa explice si ascensiunea miscarilor de tip fascist, rasist, xenofob, legand-
o de perioade de criza economica. De exe. nazismul a aparut in perioada Republicii de la
Weimar, cand Germania suferea de o grava recesiune provocata de urmarile infrangerii din
primul razb. mondial. Responsabilii: evreii.
Teoria personalitatii autoritare: Theodore Adorno dar si alti membri ai scolii de la
Frankfurt considera ca atitudinile soviniste si rasiste sunt legate de anumite caracteristici ale
personalitatii si de un anumit model cultural de socializare in familie, model bazat pe pedepse,
abuzuri fizice si pshice. O copilarie abuzata spun in esenta reprezentantii de la Frankfurt, va
genera atitudini de intoleranta, rasism, sovinism si de suport pentru regimuri autoritare si
dictatoriale.
Teoria interactiunii sociale. Interactiunea sociala si rolul ei in functionarea grupurilor
sociale au fost studiate de sociologul german Georg Simmel. Pentru a explica modelele culturale
ale inegalitatii si discriminarii, Simmel descopera o disctinctie esentiala. distinctia dintre
inauntru si in afara, intre interiorul si exteriorul grupului. Grupurile au nevoie de aceasta
distinctie, care functioneaza ca un mechanism de autoaparare, stimuland sentimentul de
apartenenta la grup, sentimentul identitatii proprii, raspunzand astfel, nevoii de a consolida
coeziunea grupului si solidaritatea dintre membrii sai, pentru a face fata eventualelor pericole
venite din exterior. Teoria a fost testata de catre psihologul american Mouzafer Sherif.
exe: Inainte de Ceausescu, exista un puternic consens ce unea pe romani in ura impotriva
dictaturii. In decembrie 1990 in timpul revolutiei, au fost manifestari incredibile de solidaritate
impotriva teroristilor. O data ce aceste pericole au disparut, a urmat o perioada de profunda
divizare sociala, marcata de convulsii, miscari de strada si acte de violenta in spatial public.
(mineriadele)
Un alt concept important pentru analiza fenomenului de stratificare sociala este cel de
clasa sociala. Clasele sociale sunt grupuri mari de oameni, definite prin elemente de status
economic, politic, cultural si symbolic (prestigiul). Din punct de vedere Marxist elementul cel
mai important pentru definirea claselor sociale este cel economic (proprietatea asupra
mijloacelor de productie). In schimb in capitalism, exista cei care sunt proprietare ai mijloacelor
de productie si cei care sunt complet lipsiti de mijloace de productie si de aceea sunt nevoiti sa
isi vanda forta de munca pentru a putea trai.
Pentru Webber, pentru a plasarea unui grup social in ierarhia sociala, sunt mai importante
prestigiul legat de nastere si de ocupatie, modul sau de viata, nivelul de educatie, performanta.
Ralf Dahrendorf crede ca aspectul legat de proprietate si posesia bunurilor este mult
exagerat in teoria marxista asa ca, de fapt, distributia autoritatii este cea care creaza stratificare
sociala si nu invers. In viziunea lui Dahrendorf, definitia marxista a claselor sociale se bazeaza
pe 4 mari conditii:
- absenta mobilitatii sociale
- impunerea autoritatii, proprietatii si statusurilor sociale
- transformarea conflictului industrial in conflict politic
- absenta unui cadru legal pentru reglementarea conflictelor.
Datorita acestor conditii, societatea industrial clasica, era o societate caracterizata de
conflicte, unele latente altele violente. Treptat insa, conflictele au inceput sa fie reglementate,
acestea creandu-si organizatii representative care sa le apre interesele.
Raymond Aron defineste clasele sociale prin patru trasaturi: omogenitate interna de status
si cultura, constiinta apartenentei la grup, constiinta diferentei fata de alte grupuri, constanta
transgenerationala (autoreproducere).
Baudrillard si Giddens cred ca in societatea postindustriala nu proprietatea este cea care
defineste statusul social ci consumul. Consumul nu se practica pentru a indepli nevoi reale ci
pentru a simboliza un status social prestigious.
Anthony Giddens face o analiza aprofundata a modului in care se atribuie identitatile
sociale in societatiele traditionale si modern si cum se contruiesc acum in modernitatea tarzie.
Giddens identifica patru dileme ale omului contemporan: unitate/fragmentare, alienare/apropiere,
dezvoltare personala/reificare si autoritate/incertitudine. Giddens observa ca individul are mai
multe oportunitati si deschideri, ca isi poate alege cine sa fie, ca identitatea sa nu mai este
obligatoriu cea a grupului de origine. In acelasi timp, identitatea sociala a devenit mai
fragmentata, in sensul ca un individ poate detine mai multe statusuri sociale si mai multe
apartenente la diferite grupuri sociale, simultan.
In afara de clase un rol politic important il au grupurile rasiale si entice. Politicile
referitoare la grupurile entice si rasiale se pot situa pe urmatoarea axa:
- genocide
- expulzare
- segregare
- discriminare
- asimilare
- toleranta
- discriminare pozitiva
Ierarhia sociala si ierarhia politica
Politica functioneaza ca un proces de distribuire a puterii intre grupurile sociale ce
formeaza structura sociala a unei societati. Rezultatul acestui proces de distribuire este ierarhia
sociala si politca. Intre criteriile de stratificare sociala exista o puternica interferenta, astfel incat
putem vorbi de o corespondenta intre ierarhia politica si cea sociala. Totusi aceasta
corespondenta nu este niciodata perfecta.
Teoretic, grupurile sociale dintr-o societate isi formeaza propriile organizatii politice prin
intermediul carora intra in competitie politica, pentru a fi reprezentate si pentru a-si cuceri
puterea legitima in stat. Politica ar gi astfel o activitate ce armonizeaza revendicarile specializate
ale grupurilor particulare ocupandu-se de problemele ansamblului si de scopuri generale. Astfel,
in societatile democratice, toate grupurile sociale au dreptul, prin mecanismul delegarii, sa
participe la guvernare. Controland statul grupurile ajunse la guvernare beneficiaza de legitimitate
politica si pot, astfel sa isi impuna interesele lor. Ordinea politica nu este, insa, vazuta ca rezultat
al luptei dintre grupurile sociale pentru putere, ci ca o competenta a statului. Statul modeleaza
astfel relatiile sociale si poltice.
In traditia liberala, politicul este considerat autonom, in raport cu socialul si economical
in timp ce in traditia socialista, politica este o confruntare intre clase, oglindind clivajele sociale.
Exista si o traditie crestina in care politicul nu este autonomy pentru ca el se afla reunit alaturi de
aspectele sociale si cele economic, in religios.
Raymond Aron vede ordinea sociala si politica a societatilor modern democratice ca fiind
bazata pe oligarhie si ierarhie, in care cei care ocupa pozitiile superioare in multiplele ierarhii
care exista in societate se afla intr-un dialog permanent si unde subsistemul politic tinde sa fie
autonom in raport cu celelalte subsisteme. Astfel ierarhiile sociale si politice nu se confunda, asa
cum cred marxistii, dar se afla intr-o permanenta comunicare.