“Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi trebuie să înceapă acasă…”

DISCRIMINAREA FEMEII ÎN MEDIUL RURAL

I. Documentarea teoretică
În Carta de fundamentare a ONU (articolul 55) se menţionează că oamenii au
drepturi şi libertăţi egale, indiferent de apartenenţa rasială, sexuală, lingvistică ori
religioasă. În anul 1948, în documentul intitulat Declaraţia Universală a drepturilor omului,
erau menţionate şi alte repere de care trebuie să se ţină neapărat seama pentru a
nu genera inegalităţi. Astfel, culoarea pielii, mărimea proprietăţii, diferenţele de
opinie, originea naţională, originea socială, deosebirile statuare etc., erau variaţii
acceptate, despre care se susţinea că nu trebuie, în nici o împrejurare să diminueze
din cuamntumul şi natura drepturilor/libertăţilor indivizilor. Orice
favorizare/defavorizare petrecută în aceste direcţii era definită ca act de
discriminare. Chiar dacă din perspectiva principală discriminarea este exclusă, în
realitate ea se produce în mod curent.
Unul dintre obiectivele majore ale societăţii contemporane este eliminarea
discriminării femeii, sedimentată în timpul unei lungi istorii. Dezvoltarea unei societăţi în
care femeia nu mai este discriminată nici direct, în cadrul relaţiilor interpersonale, nici
structural în virtutea poziţiei sale profesinale, economice şi social-politice, nu s-a dovedit
o sarcină uşor de realizat.
“Istoria arată o multitudine de situaţii de stereotipie, prejudecăţi sau
discriminare pe sex. Presupoziţiile ascunse despre sex şi gen rămân întipărite în
discursurile culturale, instituţiile sociale şi subconştientul individual care reproduce
invizibil şi sistematic puterea masculină, generaţie după generaţie.”1
Autorii susţin ca presupoziţiile misogine ale androcentismului ( bărbaţii sunt
oameni, ”restul” sunt femei), polarizarea sexuală (bărbaţii sunt masculi şi femeile sunt
feminine) şi esenţialismul biologic (destinul biologic) sunt lentile prin care se pot vedea
convingerile sexuale. “Aceste lentile nu doar modelează percepţiile, concepţiile şi
discuţiile oamenilor asupra realităţii sociale, ci întrucât sunt întipărite în
instituţiile sociale, modelează şi alte aspecte, de natură motorială, precum salariul

1. Neamţu, G, Stan, D, Asistenţă Socială. Studii şi aplicaţii, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 54
2. Krogsrud, K, O´Melia, M, DuBois, B, Practica asistenţei sociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p. 276
1
inegal sau îngrijiri inadecvate pentru copii-care constituie o realitate socială în sine.” 2
“Printr-o îndelungată tradiţie, răspândită în majoritatea culturilor, imaginea
femeii a fost asociată cu <<răul din lume>>, cu <<păcatul şi nenorocirea>>. În
cultura occidentală premodernă, ca şi străinii, femeia a fost considerată <<agentul lui
Satan>>.
Sursă şi vehicol al răului, femeia nu putea fi asociată cu creaţia lui
Dumnezeu. Inferiorităţii morale i s-a asociat şi una de ordin intelectual de <<fiinţă
debilă, marcată de imbecilitate prin natura ei>>. Femeia –spunea Toma d’Aquino- trebuie
ţinuta sub tutelă (…) femeia are nevoie de bărbat nu numai ca să procreeze, ca
celelalte animale, ci chiar pentru a se conduce, pentru că barbatul este mai desăvarşit prin
gândire şi mai puternic prin virtute”.3
Modernitatea, chiar dacă înregistrează, treptat, o schimbare publică în
atitudinea faţă de femeie, n-a adus cu sine schimbări spectaculoase. La sfârşitul
secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, avea loc celebrul “proces al persoanelor”. Patru tinere
au dorit să se înscrie la cursurile facultăţii de medicină ale unei universităţi britanice.
Cererile le-au fost respinse pe motiv că femeile nu au acces nici la formarea
profesională şi nici la practica în acest domeniu. Ele au dat în judecată
univesitatea. Un asemenea proces era o premieră nu numai pentru Marea Britanie.
Instanţa de judecată a precizat că întâi trebuie să decidă dacă femeile sunt “persoane”,
deci au capacitate juridică. Răspunsul a fost negativ.
Auguste Compte, fondatorul sociologiei, considera că “femeile sunt constituţional
inferioare bărbaţilor deoarece maturizarea lor încetează în copilărie. Din acest motiv,
femeile trebuiau să se supună bărbaţilor prin căsătorie. Divorţul era refuzat femeilor
deoarece ele erau considerate sclavele răsfăţate ale bărbaţilor. Comte considera că
ordinea socială şi progresul pot fi asigurate doar prin intermediul autorităţii patriarhale
şi al dictaturii politice (…)” 4
Legislaţiile europene au reglementat abia în deceniile 3-4 ale secolului XX dreptul de vot
al femeii. Când s-a pus în discuţia Parlamentului României problema dreptului femeii la
vot, avocatul Micescu a susţinut, într-o pledoarie de tristă amintire, că incapacitatea
intelectuală naturală a femeii o face inaptă de a avea un comportament
responsabil şi deci de a vota.
2
3. Balahur, D, Drept şi legislaţie în asistenţa socială, Curs, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2006,
pp. 336-337
4. Moore, H, apud, Balahur, D, Drept şi legislaţie în asistenţa socială, Curs, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”,
Iaşi, 2006,
p. 337
2
 Convenţia pentru eliminarea oricărei forme de discriminare împotriva femeii (şi
protocolul facultativ) a avut un rol esenţial în responsabilizarea guvernelor pentru
promovarea şi protecţia drepturilor femeii. Ea a contribuit în strânsă legatură cu
mişcările feministe şi cu sprijinul puternic al organizaţiilor nonguvernamentale
internaţionale, la naşterea unei conştiinţe globale asupra drepturilor femeii.
Convenţia defineşte în art.1 discriminarea faţă de femeie “drept orice
diferenţiere, excludere sau restrângere întemeiată pe sex, care are drept efect sau scop
să compromită ori să înlăture recunoaşterea, beneficiul şi exercitarea de către
femei (…) a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în domeniile economic,
social, cultural şi civil sau în orice alt domeniu.”5
Asistenţa socială trebuie să intervină pentru a slăbi tensiunea şi pentru a stopa
abuzurile din partea majorităţii.
Întrucât chiar asistenţa socială este un serviciu impus prin voinţa
majorităţii,intervenţiile asistenţiale în favoarea minorităţii nu exprimă altceva
decât voinţa grupului majoritar de a depăşi impasul relaţional. În
consecinţă,putem spune că oriunde există instituţii şi proceduri de asistare a grupurilor
minoritare,putem vorbi şi despre existenţa unor şanse reale de normalizare/optimizare a
raporturilor dintre populaţia majoritară şi cea minoritară.
Pentru un plus de precizie explicativă, vom insista,în continuare,asupra
accepţiunilor noţiunii de minoritate,asupra tipologiei grupurilor minoritare şi ,mai ales,a
rolului nefast al discriminării minorităţilor.
O premisă esenţială în împlinirea acestor intenţii este acceptarea faptului
că analizele asupra grupurilor minoritare sunt achiziţii ale modernităţii şi,în mod
deosebit,ale ultimelor decenii. Asistăm la o reîntoarcere la problema naţiunii şi a
etnicităţii,la resuscitarea dreptului de divesitate pe fondul unor tentative clare de integrare
supranaţională. Istoria actuală s-a incolburat,relaţia dintre majoritate şi
minoritate produce victime în aproape întreaga lume,deşi se discută atât de intens
despre globalizare.”Intrăm,oare,intr-un nou eon al naţiunii? E o recadere în
tribalismul premodern sau un indicator al postmodernităţii? Ce semnifică oare febra
identităţii? Un eşec al proiectelor ecumeniste? O revoltă a diversităţii în faţa uniformizării,
a particularului faţă de tirania îndelungată a generalului?”
Apelăm şi la o a treia premisă care la rândul ei ne va ajuta să definim în
mod corect grupul minoritar şi anume necesitatea de a interpreta statutul (majoritar/minoritar) unui
grup lăsând deoparte coordonata cantitativă şi valorizând-o pe cea calitativă.

5. Conveţia pentru eliminarea oricărei forme de discriminare împotriva femeii, adoptată la 18

decembrie 1979, New York
3
Evidenţa la care ajungem este de netăgăduit : dacă forţa este asociabilă în mod
constant cu majoritatea, iar fragilitatea cu minoritatea,există situaţii existenţiale în care
grupul minoritar reprezintă autoritatea/puterea ,în timp ce grupul cel numeros are
vulnerabilitatea specifică minoritaţilor. Spre exemplu, femeile din România, deşi
reprezintă mai bine de 51% din totalul populaţiei, constituie o minoritate
indiscutabilă: sunt cele mai afectate de şomaj,sunt considerate neadecvate pentu
activităţile de ordin politic,faptele lor sunt judecate după stereotipii legate de sex, etc.
Aceste două premise prezentate pot fi sintetizate în definirea minorităţilor astfel:
- din punct de vedere numeric, minorităţile sunt grupuri mici prin comparaţie cu grupurile
mari, dominante;
-din punct de vedere sociologic,minorităţile reprezintă “grupuri mari,dar care nu
deţin controlul asupra resurselor şi deciziei”.
Din cauza discriminărilor şi chiar autodiscriminarilor practicate în societatea
românească, moştenitoare a unor puternice influenţe tradiţionaliste, femeile-un
segment atât de mare din populaţia ţării-alcătuiesc o “minoritate
majoritară”(Cristina Chiva, ”Prefaţă” la Banton, 1998, p.14).

Grupul lor trebuie studiat şi asistat la fel ca restul grupurilor minoritare.

Discriminarea generează , de regulă , vulnerabilitate şi marginalizare , inclusiv
asupra indivizilor care ar avea suficiente atuuri pentru a desfăşura un stil normal de
viaţă.
Spre exemplu, o situaţie edificatoare este aceea că, în condiţii de muncă şi
rezultate egale, bărbaţii primesc salarii mai mari decât femeile, ascensiunea
statuară a femeilor este mult mai greoaie decât în cazul bărbaţilor, numărul femeilor
care conduc grupuri profesionale de bărbaţi este net inferior variantei în care un bărbat
dirijează activitatea profesională a unor colective de femei, etc. Discriminarea este
evidentă şi, în ciuda oricăror dovezi legate de lipsa ei de fundament, se conservă.
Un alt exemplu este acela că, atunci când femeile se prezintă la un interviu
pentru obţinerea unui loc de muncă, sunt discriminate de angajatori în sensul că sunt
preferaţi în locul lor bărbaţii, chiar dacă argumentele acestora sunt de rang inferior.
Solicitantele sunt dezavantajate de o serie de indicatori stereotipici, cum ar fi preocuparea mai
slabă a femeilor pentru carieră, probabilitatea ca ele să-şi întrerupă activitatea pentru
concedii de maternitate, dublarea sarcinilor acţionale ale acestora prin insumarea
responsabilităţilor de la serviciu cu cele de la domiciliu, riscurile apariţiei oboselii rapide
şi ale scăderii randamentului în muncă,etc.

4
 Proporţia femeilor în forţa de muncă a crescut foarte mult în ultimele decenii.
Şi totuşi femeile sunt dezavantajate pe piaţa locurilor de muncă. Deşi salariile lor au
crescut, femeile câştigă cu aproximativ 30% mai puţin decât bărbaţii. Mai mult de o
treime dintre gospodăriile conduse de femei au venituri sub pragul sărăciei.
Problemele care le afectează pe femei, precum sărăcia, lipsa locuinţei, violenţa
domestică, sprijinul inadecvat pentru îngrijirea copiilor şi depresia au la bază
inechităţi sociale şi economice. Dar femeile demonstrează punctele tari prin
deprinderile lor faţă de aceste injustiţii sociale.
În ceea ce priveşte violenţa domestică împotriva femeii, aceasta este încă
destul de răspândită în ţara noastră şi nu numai.
• Violenţa domestică o dublă sursă culturală: tradiţional şi modern
Violenţa umană are nenumărate forme de manifestare. Securitatea personală
este ameninţată cotidian în diferite locuri şi diferite circumstanţe: acasă sau în
alte locuinţe, la şcoală, la locul de muncă, în cursul desfăşurării unor evenimente
sportive, pe stradă. O clasificare generală ar urma distincţia între spaţiul privat şi
cel public – locuinţe şi spaţii publice - pe de o parte şi combinaţia acestora:
spaţiul public-privat ca spaţii comune în clădiri rezidenţiale.
În ceea ce priveşte violenţa domestică împotriva femeii, aceasta este încă
destul de răspândită în ţara noastră şi nu numai.

Violenţa împotriva femeii în societatea românească actuală este rezultatul unei

combinaţii de factori: alături de persistenţa unor patternuri tradiţionale, se pot
identifica şi efecte ale unor procese sociale noi.
Violenţa domestică nu este un mit şi nici un fenomen de dimensiuni
nesemnificative. O întalnim zilnic sub forma ştirilor mass-media, ne confruntăm cu
ea în scene surprinse fugitiv pe stradă şi uneori răzbate dincolo de zidurile prea
subţiri ale locuinţelor, ca o realitate crudă, vădit ostilă, pe care nu o putem accepta, dar
pe care în mică măsură o putem controla ca indivizi.
Tema violenţei domestice, a violenţei intrafamiliale suscită un interes major şi
totodată, nu mai puţine controverse, necesitând o luare de poziţie la nivelul
întregii societăţi precum şi dezvoltarea unor strategii de investigaţie, prevenire şi
combatere.
Situaţia generală îngrijorează, problematica violenţei manifestată în familie este
mult discutată în prezent, pe fondul transformărilor de substanţă ale vieţii sociale

5
din ţara noastră. Conflictele datorate sărăciei, lipsei de educaţie şi informare generează
contexte de viaţă privată în care violenţa este un comportament tolerat, chiar
aceptat, comportament învăţat de copii şi reprodus apoi ca o modalitate firească
de comunicare interpersonală.
Putem spune că violenţa în cadrul familiei nu este altceva decât rezultatul
violenţei generalizate la scară socială, reproducând tendinţele de creştere a
agresiunilor din societate?
În prezent, devine tot mai evident că funcţionalitatea grupului familial depinde
de funcţionalitatea vieţii sociale pe care o poate influienţa la rândul său. Astfel,
orice problemă deosebită cu care se confruntă familia, sau un membru al familiei, este
dependentă de problemele care marchează societatea la un moment dat. Pe de
altă parte, violenţa domestică are un impact puternic asupra violenţei sociale
amplificând posibilitatea de releţie agresivă a oamenilor atunci când se află în
diferite situaţii de criză sau conflict.
Violenţa, în general şi cea domestică, în mod special a devenit o constantă
cotidiană, caracteristică a societăţii moderne, în care posturi de televiziune şi
cotidiane de largă circulaţie se întrec în a difuza monstre de violenţă soldate cu
victime, abateri de la ,,conduita umană normală,, care, într-un fel sau altul
întrerup cursul obişnuit al lucrurilor.
Creşterea alarmantă a violenţei, la nivel individual şi colectiv, reprezintă
aşa dar una din problemele mari ale începutului de mileniu, ameninţând continuu
relaţiile interumane, relaţii privite prin prisma grupului familial, al societăţii şi
chiar al relaţiilor dintre culturi.
Nevoia unei explicaţii asupra fenomenului de violenţă domestică a apărut
de îndată ce s-a constatat că din punct de vedere spsţial şi temporal, nu există
limite ale manifestarii şi că violenţa domestică este un rău prezent în orice
societate. Diferenţele care se consemnează de la o societate la alta sunt date
doar sub aspectul frecvenţei şi al formelor concrete pe care le îmbracă. Pe de altă
parte, fiecare manifestare apare indiviualizată într-o multitudine de aspecte care
fac ca un tip de intervenţie
eficentă într-un caz să fie total nepotrivită în altul. Ca urmare a nevoii de
explicaţii generalizatoare, la nivelul comunităţilor, în rezentările sociale asupra
fenomenului, au început să funcţioneze MITURILE
EXPLICATIVE; (Schechter,1989, p.105). Astfel:
• ,,alcoolul şi drogurile conduc la incidente de violenţă;

6
• tatăl lui este un om violent îşi bate soţia şi deci el a învăţat acasă acest mod
de comportare cu soţia;
• din cauza necazurilor pe care le au al greutăţilor vieţii, o bate ;
• ea s-a învaţat să fie fără apărare în faţa lui;
• din cauza sărăciei...;
• ea îl cicăleşte într-una până îl scoate din minţi şi-l face s-o bată;
• ea merită să fie bătută pentru că...;
• ei îi place, .... altmiteri s-ar despărţii;
• există puţine cupluri în care nu se petrec scene de violenţă între parteneri;
• bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment datorat pierderii controlului;
• violenţa există numai în cuplurile lipsite de educaţie;
• este o parte a dragostei dintre cei doi;
• chiar dacă îşi bate partenera este un tată bun pentru copii,şi deci trebuie să
ramână împreună ca să crească copiii;
• Biserica îl va schimba şi nu-şi va mai bate partenera;
• dacă vor sta împreună destul de mult timp,lucrurile se vor schimba în bine şi
el va înceta s-o mai bată.’’
Toate aceste afirmaţii conţin o parte de adevăr, chiar dacă relaţia cauză-efect
nu este cea proclamată ci mai degrabă o acompaniere reciprocă în cadrul
evenimentelor de violenţă domestică. Astfel:
• există parteneri violenţi care nu sunt consumatori de alcool;
• de aemenea există persoane violente care au avut o copilărie lipsită de
violenţă în familie, neexistând modele de relaţionare violentă între soţ şi soţie;
• sunt situaţii în care există violenţă, chiar dacă familia nu are o viaţă nesigură,
marcată de stresul cotidian al supraveţuirii.’’
La nivelul mentalitaţii funcţionează mai degrabă aceste mituri decât definiţii.
.Aceste mituri pot avea o parte de adevăr, dar cel mai adesea identifică eronat o
relaţie de corelaţie pozitivă cu o relaţie cauzală ( exemplu, alcoolismul este cauza
violenţei domestice, erc....).
Vizibiliatea socială a violenţei împotriva femeii este relativ scazută, cu excepţia
formelor extreme, care devin obiect al intervenţiei legii.

Violenţa intrafamilială îşi are originea în structura socială, în tradiţii, obiceiuri şi

7
mentalităţi care subînţeleg superioritatea bărbatului asupra femeii. Societăţile
moderne continuă să fie societăţi patriarhale, ce acordă mai multă importanţă
muncii efectuate de femei.
Feminizarea şomajului şi violenţei împotriva femeilor culminează cu
violenţa în familie sunt forme acute de discriminare. Există o serie de factori
agravanţi ai manifestărilor violente în familie, cum are fi: starea de stres, creşterea
consumului de alcool, infidelitatea, gelozia, lipsa de promovare a conceptului de parteneriat familial,
atitudinea de indiferenţă a opiniei publice faţă de comiterea actelor de violenţă în
familie.
Violenţa reprezintă un instrument legitim cultural de exercitare a autorităţii
bărbatului în familie şi de afirmare a superiorităţii statutului acestuia.
Formele grave de violenţă împotriva femeii în familie deţin o poziţie
culturală şi socială specifică: sunt legitime doar în cazuri excepţionale şi bine
justificate, pe de o parte, într-o lume în care pedeapsa fizică reprezenta un mijloc
esenţial al controlului social, pedeapsa fizică a femeilor era considerată normală. În
interiorul familiei, violenţa era considerată un comportament legitim al soţului au
tatălui şi ,ca urmare, uneori tolerate chiar de femeile asupra cărora era îndreptată şi
implicit, de comunitate.
Deşi nu există date cantitative certe, din cauza dificultăţilor de identificare, intuitiv
se poate estima că în perioada de tranziţie violenţa împotriva femeii a crescut în
toate domeniile:mai ales în familie, pe străzi, în afara familei, dar şi la locul de
muncă.
Menţionând câteva dintre sursele violenţei domestice în societatea
românească actuală, ele se referă la:
1. perpetuarea mentalităţii tradiţionale cu privire la statutul superior al bărbatului în
familie şi legitimitatea folosirii violenţei,în baza superiorităţii sale;
2. violenţa generată structural de procesul de tranziţie de la familia tradiţională la
cea modernă;
3. procesele de dezorganizare socială;
4. prima parte a perioadei de tranziţie introduce o serie de factori suplimentari:
creşterea stresului şi frustrării, criza de autoritate a poliţiei,criza încrederii în
sistemul juridic,agravarea sărăciei.
• Date statistice privind violenţa împotriva femeii
Primii ani ai tranziţiei au fost caracterizaţi de o creştere generală a
criminalităţii, în toate formele sale. Dintr-un studiu al Serviciului de Prevenire a Criminalităţii din

8
cadrul Inspectoratului General al Poliţiei se remarcă, că peste două treimi dintre femeile
ucise sunt victime ale unor persoane din familia lor, fapt ce sugerează un nivel ridicat al
violenţei domestice. Majoritatea victimelor trăiau în uniuni consensuale, mod de
convieţuire caracteristic categoriilor sociale cu un grad ridicat de dezorganizare socială.

Statisticile arată că cea mai mare rată a victimizării femeilor se găseşte în

judeţele Iaşi, Botoşani şi Suceava, din totalul de şase judeţe care se află în
Regiunea de Nord-Est a României. Mai mult, în judetele Botoşani, Neamţ şi
Suceava există şi cea mai mare rată a femeilor agresate în cadrul familiei. Pe parcursul
ultimilor ani se manifestă tendinţe esenţiale de încadrare a femeii în viaţa
social-economică a ţării. Dar totuşi paralel cu aceasta statul femeii în familie
rămâne a fi condiţionat de mai mulţi factori, fapt, ce relevă cadrul prioritar al
bărbaţilor în familie.
Sondajul efectuat relevă, că 68% din femei au recunoscut, că bărbatul are
mai multe posibilităţi şi drepturi în familie, decât femeia, - părere ce diferă
semnificativ în dependentă de mediul de reşedinţă al femeilor.
Astfel, 72% femei din mediul rural consideră, că bărbaţii au mai multe
posibilităţi şi drepturi în familie, pe când în cazul celor din mediul urban ponderea
lor alcătuieşte 59,9%. Paralel cu aceasta fiecare a treia femeie din mediul urban
este convinsă că, această părere este falsă, iar pentru mediul rural ponderea
acesteia este -19%.
Părerea, că familia, casa şi viaţa personală - este sfera, ce se află în
administrarea femeii, restrânge posibilităţile şi rolul femeii, plasându-le în
subordonarea bărbaţilor. Doar 33,9% femei au fost susţinute şi însoţite la
procurarea mărfurilor şi serviciilor strict necesare, restul fiind tratate complet sau
parţial cu ignorare şi refuz. Povara lucrului în gospodărie de asemenea revine
total - 14,8%, parţial - 22,6% femeii.
O modalitate de discriminare în aspect general este considerat abuzul social, ce presupune
limitarea femeii în ceea ce priveşte comunicarea cu alte persoane, vizitarea
prietenilor, colegilor, rudelor etc.
Deseori superioritatea bărbaţilor faţă de femei se manifestă prin violenţa
fizică a femeii. Din totalul participantelor 1a sondaj, practic fiecare a treia femeie
a fost supusă măcar o dată violenţei fizice din partea bărbatului. Cazurile
violenţei de acest gen fiind caracteristice mai cu seamă populaţiei din mediul
rural, unde circa 42% din femei au fost victime ale agresiunilor fizice din partea
9
bărbaţilor. Paralel cu aceasta s-a constatat, că 41,4% din abuzuri fizice au avut
loc în prezenţa copiilor, iar în 25 cazuri la sută, copiii au fost supuşi şi ei
agresiunii din partea tatălui, ceia ce poate duce la urmări grave. În cele mai dese
cazuri copiii încep să creadă că violenţa fizică este o modalitate de soluţionare a
problemelor. Cei agresaţi au o mare şansă să iniţieze alte relaţii abuzive la
atingerea maturităţii, fie în calitate de victimă, fie de agresor. Din totalul familiilor în
care s-au întâlnit astfel de situaţii, 14,4% au urmărit la părinţii lor acte de violenţă.

CE ESTE VIOLENŢA DOMESTICĂ?

La un sondaj de opinie sumar fiecare dintre noi va răspunde că ştie ce
este violenţa, fie din propria experienţă ( trăită,văzută, auzită), ea este asociată
cu opresiunea, criminalitatea, tortura şi mai nou terorismul. Într-un registru mai
puţin dramatic ne gândim la lipsa de civilizaţie, lipsa de educaţie: insulte şi injurii,
nepoliteţe şi comportamente nepoliticoase.
Discursul social mediatic, cel politic, precum cel comun, amestecă realul cu simbolicul,
dând violenţei înţelesuri tot mai diferite. Astfel violenţa domestică este definită
din mai multe puncte de vedere acest cuvânt ajungând să semnifice aproape,
«orice ciocnire, orice tensiune, orice raport de forţe, orice inegalitate sau ierarhie6.»
1. Definiţii ale violenţei domestice
Violenţa “...orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul
dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau
psihologice sau libertaţii altui membru al acelei familii şi vătămeză în mod serios
dezvoltarea personalităţii lui/ei”. (Declaraţia privind protecţia persoanelor
împotriva torturii şi a altor dureri provocate şi tratamente crude, inumane sau
degradante, art.1, din 1975, );
Violenţa domestică este inclusă în fenomenul mai amplu al violenţei în
familie. Ea reprezintă o serie de comportamente sistematic repetate, de atac
fizic, agresivitate verbala si psihologică, sexulă şi economică, pe care un partener
le manifestă asupra celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau în relaţia de
conveţuire în acelaşi spaţiu. Se manifestă întotdeauna în relaţiile intime, în

6. Chesnais, I., apud, Pascu I, Neaţă E, Conceptul de membru de familie în legislaţia penală românească, în
Revista de Drept Penal, anul XI, nr.4, octombrie-decembrie, Bucureşti, 2004, p. 53
10
spaţiul restrans şi privat.
Violenţa în familie reprezintă “orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu
intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi
familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu
material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi
exercita drepturile şi libertaţile fundamentale”.(Legea nr. 217 din 22.05.2003 )
Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii în România pune
accentul pe agresiunile exercitate îndeosebi asupra femeilor şi copiilor şi
defineşte violenţa domestică ca fiind reprezentată de “utilizarea constrângerii fizice
sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei, în scopul impunrii puterii şi a
controlului asupra acestuia”sau de “ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect
maltratarea partenerului sau a copilului”7.
Din perspectivă acepţiunii juridice violenţa în familie a fost definită ca
“reprezentând orice acţiune fizică şi verbală, săvârşită cu intenţie de către un
membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, acţiune care
provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un alt prejudiciu material.
Violenţa constituie,de asemenea, împedicarea femeii de aşi exercita drepturile şi
libertăţile fundamentale”8
Din punct de vedere sociologic, putem defini patriarhatul ca un sistem de autoritate
în familie,în cadrul căruia loialitatea datorată ,,şefului”se bazează pe puterea lui
de a dispune de bunuri, inclusiv de femeie şi copii şi pe mentalitatea potrivit
căreia aceste relaţii personale de dependenţă sunt la fel de naturale, de legitime,
ca însăşi viaţa.
Aşadar pe lângă loialitate personală, patriarhatul mai depinde şi de
respectarea tradiţiei. Tradiţia, reprezentată istoric prin instituţii, alătuiri de câteva
limitări lagale, impune singurele constrângeri ale sistemului de dominare masculină.
Astfel s-a căutat să se înlature această manifestare violentă a bărbatului.
Violenţa domestică include o gama largă de abuzuri fizice, emoţionale, sexuale,
economice:
Violenţa fizică este cea mai frecventă formă de abuz împotriva unei femei. Include
lovire cu pumnul, cu piciorul, pălmuire, tras de păr, muşcat, ars, încercari de

7. Rădulescu S., Sociologia violenţei ( intra ) familiale: victime şi a agresori în familie, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 19
8. Pascu I, Neaţă E, Conceptul de,,membru de familie”în legislaţia penală românească în Revista de
Drept Penal, anul XI, nr.4, octombrie-decembrie, Bucureşti, 2004, p. 54

11
strangulare, vătămări interne . S-a constatat că la o durată mai mare a relaţiei de
cuplu creşte şi gravitatea abuzului.
Violenţa sexuală este una din formele de violenţă domestică greu de abordat în
discuţiile cu o persoană abuzată. Include actul sexual fără acordul celeilalte
persoane şi umilire sexuală. Multe femei nu au conceptul de alegere în ceea ce
priveşte relaţia sexuală cu partenerul şi de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol.
Femeile însele se pot împotrivi ideii că partenerii lor sunt violatori, dar descriu în
mod frecvent şi cu claritate abuzuri sexuale care, din punct de vedere clinic, sunt considerate
violuri. Violenţa sexuală poate să fie asociată cu violenţa fizică sau nu.
Violenţa psihologică se referă la folosirea ameninţărilor şi a oricăror
comportamente menite să producă teama: ridicarea vocii, tăcere prelungită,
cuvinte şi acţiuni care distrug imaginea de sine a femeii şi a încrederii în sine.
. Violenţa psihologică este strâns legată de celelalte forme de violenţă
domestică. Problemele emoţionale cronice pe care le prezintă femeile agresate sunt
o reacţie normală la acest tratament. Odată ce teama de agresiune s-a instalat,
ameninţările sunt suficiente pentru a menţine atmosfera de teamă constantă.
Femeia trăieşte în teroare şi teamă permanentă .
Comportamente violente psihologice includ cuvinte jignitoare, în public sau în spaţiul
privat, acuze de infidelitate, învinovăţirea pentru tot ceea ce se întâmplă.
Agresorul manifestă control asupra partenerei prin schimbarea dispoziţiei, de la
agresiune la căinţă, prin gelozie posesivă care se transformă în timp într-o
restricţie a propriei libertăţi, chestionare permanente despre ce a făcut, pe cine a
văzut, unde a fost.
Abuzul psihologic este devastator. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt, în mod
similar, privaţi de libertate şi de somn, fără a şti când se vor manifesta din nou
violenţele.
Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres, cum ar fi insomnii, pierderea sau
luarea în greutate, ulcer, nervozitate, iritabilitate, gânduri suicidare.
Depresia şi anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz şi fac mai dificilă
plecarea femeii din mediul agresiv, în timp ce imaginea de sine este alterata atât timp cât
violenţele psihologice se manifestă.
Violenţa economică manifestată asupra femeii limitează accesul la finanţele familiei,
devenind astfel dependentă de partener. Controlul financiar generează dependenţă,
izolare şi neputinţa de a alege, de a lua decizii şi de a-şi păstra stima de sine. Adesea,
nevoile familiei sunt nesatisfăcute, în cazurile în care partenerul abuziv deţine

12
controlul financiar.
Aceasta forma de violenţă include: lipsa de acces a femeii la resursele financiare,
interzicerea de munci, vânzarea bunurilor familiei de către agresor, justificarea fiecărei
cheltuieli, neglijarea nevoilor familiei în schimbul satisfacerii celor ale agresorului (consum de alcool,
droguri, jocuri de noroc, etc.).
Violenţa socială include izolarea socială forţată sau controlul contactelor sociale pe care le
are femeia, controlarea strictă a contactelor sociale cu prieteni şi/sau rude,
restricţionări ale activităţilor partenerei, cu cine se întâlneşte, ce citeşte, unde
merge, etc. Violenţa socială este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea
victimei şi incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă. Include izolarea prin
denigrare în faţa prietenilor şi familiei, ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale
pentru a nu-şi înfuria soţul; interzicerea contactelor cu familia, interzicerea tratamentelor
medicale în urma abuzurilor.
Femeile supuse violenţelor sociale de către partener sunt izolate social, marginalizate
sau auto-marginalizate, dependente financiar de agresor, vulnerabile în faţa agresorului. Se
simt lipsite de ajutor şi de susţinere din partea familiei şi a prietenilor, contactele sociale
sunt practic inexistente sau doar sporadice.
Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este
aceea formulată astfel:9
”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în
prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii
sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual
poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care
aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin;
ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă,
inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale
victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi
protecţie”.
Din această perspectivă, tot ceea ce se petrece într-o familie, în care violenţa se
manifestă sub diferite forme apare ca un spectacol permanent în care şi victimile
şi agresorul(rii)sunt în acelaşi timp şi actori şi spectatori, marcaţi profund că se
găsesc într-un univers al aşteptărilor nemaerializate, dar incoştient prejudecaţi.10
2. Teorii care explică problema socială identificată

9. Rotariu, N, Rotariu, I, Violenţa domestică în dreptul penal român, Ed. Princeps Edit, 2005, p. 26
10. Miftode, V., (coord), Populaţii vulnerabile şi fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iaşi,
2002, pp. 150-151.
13
2.1. Teorii si studii biologice
Teoriile biologice despre agresiune şi violenţă pun accentual pe factorii
genetici şi neuropatologici şi iau în considerare schimbările în structura sau
funcţionarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrine. Aceste prezumţii iniţiale
au fost înlocuite cu propunerile moderne ce susţin că factorii sociali lucrează ca
variabile intermediare în modificarea sau declanşarea diferitelor laturi ale
comportamentului, luând astfel naştere conceptul de biologie socială. (Irimescu,
Gabriela, 2005, p. 132)
2.2. Teorii şi studii psihologice şi psihopatologice
Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca
punct de plecare concepţia lui Freud (1959) – masochismul feminine. În această
formulare femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută asemenea
unui copil neajutorat, dependent şi rău. Freud vedea acest comportament
autodistructiv ca rezultat al efectului de rezolvare al conflictului oedipian.
Shainnes (1979) prezintă masochismul ca un process care implică trăsături socio-
culturale şi nu de instinct, care se subordonează forţelor primare (libidoului).
Bărbaţii violenţi tind să-şi folosească violenţa ca pe un mecanism de intensificare a
Eu-lui, deoarece repertoriul lor de comportamente non-violente este foarte limitat. (Irimescu, Gabriela,
2005, p. 133)
2.3. Teoria sistemică
Susţinătorii teoriilor sistemelor explică violenţa împotriva partenerului ca
rezultat al acţiunii sistemului familial. În cadrul acestui model, familia este văzută
ca un system cu o structură dinamică, având anumite comportamente
interdependente (subsisteme), care interacţionează reciproc.
Din perspectivă teoretică, o acţiune violentă în familie este o reacţie în lanţ
declanşată de un membru al familiei. Astfel, violenţa este menţinută prin roluri,
relaţii şi mecanisme de feedback, care reglează şi stabilizează sistemul. Dacă
violenţa este recompensată de către sistem este probabil să reapară, iar, în timp,
dinamica poate deveni atât de stabilizată încât tinde să fie întreruptă. Această
explicaţie cauzală constă în faptul că unitatea de analiză pentru evaluare şi
intervenţie reprezintă familia ca sistem sau subsistem familial.

2.4. Teorii şi studii sociale

14
 Din perspectivă sociologică organizarea vieţii de familie predispune spre o
rată a violenţei ca urmare a diferenţelor de vârstă, sex, interese care cresc
tensiunile intrafamiliale. La acestea se adaugă o componentă importantă, cea a
violenţei societăţii în care trăieşte familia respectivă. Se poate vorbi despre
existenţa unui cerc vicios: violenţa creată în familie conduce la violenţa în
societate şi, invers, o societate care acceptă violenţa în toate sferele vieţii
publice accentuiază tendinţele violente în familie.Conform acestei teorii,
rădăcinile comportamentului violent se află în mediul în care trăieşte persoana, în
special în comportamentul “altora” semnificativ. Din observaţia
comportamentului altora, un individ învaţă care comportament este cel adecvat
social, care comportament poate da rezultate dorite fără să fie sancţionat. Cu
alte cuvinte deficitele cognitive sunt învăţate nu moştenite de către individ, şi
acestea pot fi transformate în comportamente inadecvate. (Irimescu, Gabriela,
2005, pp. 136-137)
2.5. Teorii şi studii feministe
Din perspectivă feministă, malttratarea soţiei trebuie studiată în contextual
societăţii care se bazează pe forma de organizare patriarhală: normele şi legile
patriarhale, poziţia de subordonare a femeii şi autoritatea bărbatului. Structura
patriarhală a societăţii şi familiei legitimează inegalitatea dintre sexe. Dacă
femeile se afirmă sunt sancţionate pentru temeritatea lor, iar dacă sunt pasive,
provoacă nemulţumire prin neparticiparea lor. De fapt, femeile nu sunt niciodată
pe poziţie de învingător. M. Roy (1977) consideră că maltratarea soţiei trebuie
privită sub aspect global prin prisma influienţelor educaţionale şi legislative.
Autoarea sublinează că într-o societate violentă orcine poate deveni agressor sau
victimă, atunci când violenţa este tolerată, iar victimele sunt blamate. În acest
context toţi învaţă că agresiunea poate fi folositoare pentru a se introduce cadrul
legislative adecvat şi pentru a da noi interpretări contractului marital în vederea
stopării violenţei în familie.
Mişcarea feministă afirmă că violenţa masculină îndreptată împotriva femeilor
este o consecinţă a poziţiei lipsite de putere a femeilor într-o societate
patriarhală. Deci problema abuzului este un rezultat al dezechilibrului de putere
din cadrul relaţiilor dintre bărbaţi şi femei. (Irimescu, Gabriela, 2005, pp. 139-140)
• Condiţia femeii din mediul rural în societate
Una din problemele majore căreia societatea actuală trebuie să-i facă faţă
este înlăturarea discriminării tradiţionale a femeii.

15
Cel mai adesea, discriminarea femeii este pusă pe seama caracterului patriarhal
al societatii romaneşti, a mentalităţii că locul femeii este la cratiţă, iar barbatul e
superior. Drept consecinţă a educaţiei primite acasă şi la şcoală, femeia crede ca
feminitatea înseamnă doar condiţia de soţie şi mama. De aici, şi cele două
stereotipuri culturale: femeia împlinită, la locul ei, e nevastă şi/sau mamă ideală,
iar cea neimplinită e femeia "nelalocul" ei, pierdută, fară familie.

Cu alte cuvinte, esti model pentru societate dacă: ai serviciu si salariu bun,
intreţii casa ca pe o farmacie, îngrijeşti de soţ şi copii, ajuţi copiii la lecţii, participi
şi la viaţa socială în grupul de prieteni ai familiei şi, pe deasupra, ai grijă de parinţi,
eventual, de socri.
La intreţinerea acestui stereotip contribuie - culmea - chiar femeile. Foarte
puţine mame de baieţi îşi învaţă "puii" că bărbatul trebuie să-şi ajute soţia la
treburile casnice şi la creşterea copiilor şi chiar îi deprind de mici să aplice cele
învăţate.
În general, societatea românească poate fi considerată una destul de
modernă, ţinând cont de evoluţia din ultimul secol şi de condiţia actuală a femeii
în societate. Din punct de vedere statistic, în ceea ce priveşte indicatorii
principali care dau masura nivelului de implicare a femeii şi condiţia ei în
societate, diferenţele între regiunile ţării sunt nesemnificative. La nivelul
mentalităţii însă, în special în mediul rural, se poate vorbi însă de o anumită
particularitate a regiunilor din Vechiul Regat, mai tributare mentalităţilor şi
obiceiurilor mai vechi, de plasare a femeii pe o treaptă inferioară bărbatului.
Aşa cum arată însă studiile efectuate de Naţiunile Unite în ultimii ani,
situaţia în prezent este acceptabilă din punct de vedere al egalităţii de şanse
între sexe, fapt probat de anumite caracteristici ale societăţii actuale:
- nivelul ridicat de implicare al femeii în activitatea socio-economică (cu
precădere sistemul educaţional, sanitar, al cercetării)
- numărul mare de femei aflate în poziţii de decizie importante la toate
nivelurile de conducere ale societăţilor şi instituţiilor, în toate domeniile de
activitate – aproximativ
30% la nivel naţional.
-independenţa economică a femeii – chiar dacă salariul femeilor se află încă
sub nivelul celui acordat bărbaţilor, nu putem vorbi de o diferenţă foarte mare.
CONCLUZII
În societatea noastră, principală sursă a violenţei împotriva femeii este
16
procesul de dezorganizare socială, accentuat în anumite segmente ale colectivităţii
caracterizate de sărăcie extremă, dizolvarea uniunii conjugale, delicvenţă şi în
majoritatea cazurilor, alcoolism. Persistenţa modelelor tradiţionale pare să fie un factor
facilitator şi nu unul determinat.
Stresul social imens generat de perioada de tranziţie reprezintă o importantă
sursă a violenţei, adesea îndreptată împotriva partenerului mai slab din familie sau a
femeilor ca obiecte sexuale, în afara familiei. Faptul că o proporţie semnificativă de
infracţiuni împotriva persoanei sunt comise în familie reprezintă un indicator
important al prevalenţei ridicate a violenţei domestice şi necesită dezvoltarea
unui suport în planul serviciilor de asistenţă socială.
La nivelul conştiinţei publice există o subestimare gravă a magnitudinii
violenţei împotriva femeii, atât în familie, cât şi în afara familiei. Mai ales clasa de mijloc
tinde să subestimeze incidenta violenţă împotriva femeii.

Hărţuirea sexuală la locul de muncă, ce afectează în mod semnificativ şi clasa

de mijloc, nu a fost definită ca o problemă socială importantă. Violenţa împotriva
femeii a fost foarte adesea identificată în special în situaţiile limită, ca violul, omorul,
vătămarea corporală gravă, fiind percepută drept ceva ce se petrece mai cu seama „de
partea cealaltă”, în rândurile categoriilor marginale şi sărace ale societăţilor.
Aceasta constituie probabil o explicaţie a faptului că mişcarea feministă din
clasa de mijloc nu a fost foarte activă în promovarea unor măsuri sociale de combatere a
violenţei. Ca o consecinţă a acestui fapt, luând în considerare mai ales cazurile
extreme de violenţă, ea s-a preocupat doar de asemenea cazuri. Intervenţia poliţiei şi a
sistemului juridic, ca şi adăposturile pentru femei abuzate par să fie destinate în
exclusivitate categoriile de la marginea societăţii.
Soluţia finală pentru prevenirea violenţei împotriva femeii ar trebui centrată
mai mult pe dezvoltarea socială şi culturală a categoriilor marginale, abordarea juridică
fiind considerată mai degrabă un paliativ.
Violenţa împotriva femeii reprezintă un caz tipic în care lipsa conştientizării
publice este indusă de lipsa instrumentelor de intervenţie. Singurele instrumente
considerate în conştiiţa publică sunt intervenţia represivă şi sprijinul economic.
Cea dintâi, folosită în mod singular, este limitată şi, dincolo de un anumit prag, chiar
contraproductivă. Cea de-a doua este dificil de realizat, având în vedere dificultăţile
economice majore cu care se confruntă ţara noastră. Avem de-a face cu o lipsă totală de
imaginaţie socială în ceea ce priveşte proiectarea de soluţii complexe.

17
Programele educaţionale în şcoli, dezbaterile mediatizate, mai puţin costisitoare,
intervenţia sindicatelor lipsesc cu desăvârşire. Educaţia este un factor adesea neglijat, iar
insuficienţa studiilor în acest domeniu reprezintă un element determinant în
subdezvoltarea abordărilor comunitare ale violenţei faţă de femeie. În afara de
aceasta, politica socială în domeniu s-a fondat pe presupoziţia contraproductivă,
dovedită pură naivitate, că dezvoltarea organizaţiilor nonguvernamentale ar putea
oferi soluţii „magice”. În realitate, insuficienta dezvoltare a politicilor publice în acest
domeniu reprezintă o cauză a nivelului scăzut al conştientizării comunitare a
problemei şi a lipsei de iniţiative civice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Banton, M, Discriminarea, Editura Du Style, Bucureşţi, 1998

2. Balahur, D, Drept şi legislaţie în asistenţa socială, Curs IDD, Ed. Universităţii „Al.
I. Cuza”, Iaşi, 2006
1. 3. Chesnais, I., Histoire de la violence en occident de 1800 a nos jours, Ed.Robert Laffont,
Paris, 1981
2. Conveţia pentru eliminarea oricărei forme de discriminare împotriva femeii,
adoptată la
18 decembrie 1979, New York
5. Irimescu, G, Asistenţa socială a familiei şi copilului, Curs IDD, Ed. Universităţii „Al.
I. Cuza”, Iaşi, 2003
6. Krogsrud, K, O´Melia, M, DuBois, B., Practica asistenţei sociale, Ed. Polirom, Iaşi,
2006
7. Miftode, V,(coord), Populaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Ed.
Lumen, Iaşi, 2002
18
 8. Moore, H, A Sociology of Women. The Intersection of Patriarchi, Capitalism and Colonization,
Prentice Hall International, New Jersey, 1992
9. Neamţu, G, Stan, D, (coord), Asistenţă Socială. Studii şi aplicaţii, Ed. Polirom,
Iaşi, 2005
10. Pascu I, Neaţă E, Conceptul de membru de familie în legislaţia penală
românească, în Revista de Drept Penal, anul XI, nr.4,octombrie-decembrie, Bucureşti, 2004
11. Rădulescu, S., Sociologia violenţei (intra) familiale: victime şi agresori în
familie, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001
12. Rotariu, N, Rotariu, I, Violenţa domestică în dreptul penal român, Ed. Princeps
Edit, Bucureşti, 2005
13. Sorescu I., (coord)., Mediatizarea violenţei în familie: studiu de caz: ziarele
centrale româneşti, Ed. Nevada, Bucureşti, 2004
14. Turliuc Nicoleta, Psihopedagogia comportamentului deviant, Curs IDD, Editura
Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi, 2004
15. Zamfir, E, Zamfir, C, Situaţia femeii în România, în “Revista asistenţei sociale”,
Nr. 1-2, Ed. Polirom, Iaşi, 1995
16. 22.03.2008
17. www.gallup.ro 22.03.2008
18. www.proiectns.org 22.03.2008

II. Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru pe care o avem în vedere urmăreşte să reliefeze discriminarea
femeii în mediul rural, (care este pusă pe seama caracterului patriarhal al societăţii
româneşti, care îngăduie şi chiar apreciază superioritatea celui mai puternic asupra celui
mai slab, existând toleranţă faţă de pedepsele pe care soţul le aplică soţiei), prin
prisma gradului de periculozitate manifestată în mediul privat al familiei, între
membrii grupului familial, precum şi al consecinţelor foarte grave produse prin
aceste acte de discriminare, societăţii umane în general.
III. Cercetarea de teren
1. Obiectivele principale ale proiectului:

a.) cunoaşterea cauzelor care au dus la maltratarea şi abuzul celor 7 femei

din mediul rural, comuna Cacica, judeţul Suceava;
19
 b.) cunoaşterea consecinţelor acestui fenomen de violenţă a bărbatului
asupra femeii din mediul rural;
c.) cunoaşterea gradului de periculozitate, datorită discriminării femeii
din mediul rural, manifestat în mediul privat al familiei;
d.) cunoaşterea nivelului de conştentizare a fenomenului de discriminare a
femeii din mediul rural, manifestat prin violenţă asupra sa, de către
comunitate în general, dar mai ales de membrii familiei violente;
Întreaga lucrare se structurează în jurul climatului familial, al asumării greşite
a rol-statusuri familiale, sub aspectul neacceptării celuilalt. Acestea se caracterizează
în atingeri aduse celor mai importante valori protejate de legea penală şi anume
viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi viaţa intimă a persoanei.
Din această perspectivă, familia violentă deviază puternic, de la sensurile ei,
încetează a mai fi mediu de socializare şi educare al copiilor, spaţiu de
comunicare, solidaritate şi solidarizare a membrilor acestuia.
IV. Grupul-ţintă
Grupul-ţintă este format din 4+3 femei victime ale violenţei domestice din
comuna Cacica, judeţul Suceava, care vor constitui beneficiarii direcţi ai proiectului.
Primelor patru femei se va căuta să se realizeze interviuri şi studii de caz pentru
a se depista dacă întradevăr există o discriminare asupra lor, iar în celelalte trei
cazuri se încearcă o depistate a lor, din ziarele sucevene, iar povestea acestor femei
din comuna Cacica a fost publicată. Există de asemenea şi beneficiari indirecţi şi
anume:
• membrii familiilor din care fac parte beneficiarii direcţi;
• abuzatorii
• comunitatea locală, ( 100 persoane)

În privinţa criteriile de selecţie a beneficiarilor direcţi, s-a ţinut cont de:

 Femei cu vârsta cuprinsă între 30-55 ani;

 Femei din comuna Cacica, judeşul Suceava,
 Femei căsătorite;
 Femei victime ale violenţei domestice;
 Femei care vor să facă parte din proiect în mod voluntari;
Principalele motive motivele care au stat la baza alegerii grupurilor-ţintă au fost:
Statisticile arată că în judeţul Suceava există cel mai ridicat grad de
violenţă domestică. Femeile au aceleaşi drepturi cu bărbaţii, tocmai de aceea

20
este necesar ca acest lucru să fie cunoscut.
Am ales grupul ţintă femei din mediul rural pentru că acestea sunt cele mai
vulnerabile în faţa bărbaţilor. Aceste femei nu sunt suficient de informate cu privire la
drepturilor lor, ele au cea mai mare nevoie de protecţie şi sprijin.

În ceea ce priveşte importanţa proiectului pentru grupurile-ţintă, acesta este extrem

de important deoarece pentru femei acest program este foarte important pentru
a realiza că ele pot fi egale cu bărbaţii şi că ele pot fi independente mai
ales din punct de vedere economic.

Pentru familiile acestor femei, acest proiect este necesar tocmai pentru ca
aceste familii să aibă legături cât mai strânse, să formeze familii cât mai omogene.
Pentru comunitatea locală acest proiect va fi important pentru că va reduce
gradul de abuzuri în familie şi va micşora rata divorţirilor.
2. Demilitarea universului cercetării
Proiectul de faţă urmăreşte să cerceteze 4 familii în care se presupune că ar exista
fenomenul de violenţă, adică agresarea fizică şi psihică a femeii, pentru a atinge
opiectivele propuse. Iar alte 3 cazuri de violenţă domestică vor fi prezentate cu
ajutorul ziarului din judeţ, care a depistat în decursul a doi ani, cazuri de violenţă
domestică asupra femeii şi povestea acestor femei a fost publicată.
De asemenea se încearcă atingerea obiectivelor cu ajutorul comunităţii (prin
intermediul unor chestionare aplicate pe un eşantion de 100 de persoane.).
FAMILIA 1
Prima familie care urmează a fi cercetată este domiciliată, în comuna Cacica, din
judeţul Suceava. Aceasta este alcătuită din trei persoane: soţul în vârstă de 51 ani,
soţia care are 49 ani şi copilul care împlineşte 17 ani. Soţul, presupusul agresor,
lucrează la o mare interprindere de stat şi are un venit mediu (aproximativ 10 milioane). De
asemenea, se mai ocupă şi de treburile gospodăreşti. Soţia, presupusa victimă, este
pensionară pe caz de boală şi se ocupă şi ea de treburile gospodăreşti.
Copilul, băiat, elev în clasa a-X-a la un liceu din Suceava. Ambii soţi au mai fost căsătoriţi
din care a rezultat câte un copil. Aceşti doi copii nu locuiesc momentan cu aceştia. De
asemenea cei doi membrii ai familiei investigate ( soţul şi soţia) trăiesc în concubinaj.
FAMILIA 2
A doua familie vizată de noi locuieşte tot în comuna Cacica, din judeţul
Suceava. Familia Z. este o familie de religie ortodoxă, d-na Z.G.C. are 10 clase şi
este casnică. Aceasta s–a căsătorit legal cu domnul Z.M.C., căsătorie din care au
rezultat trei copii. Soţia are vârsta de 38 de ani, iar soţul ei are 45 de ani. Cei doi soţi,

21
împreună cu copii, locuiesc într-o casă cu chirie. Climatul familiei actuale este
nesatisfăcător, existând uneori conflicte între membrii familiei, potrivit declaraţiilor date
victimă şi de un copil. Relaţia dintrte această familie şi comunitate, dar şi cu
autorităţile locale este precară, deoarece pe lângă faptul că există conflicte în
familie aceştia se ceartă şi cu vecinii.
FAMILIA 3
M. E. este născută în judeţul Suceava comuna Cacica şi are vârsta de 52 de
ani. M.E. nu-şi cunoaşte fraţii (a auzit de existenţa unui singur frate). Mama a avut
încă două surori şi un frate. În prezent trăiesc toţi cei trei fraţi ai mamei, singura
care a murit este mama femeii.
FAMILIA 4
S.I. născută în anul 1952, în comuna Cacica, judeţul Suceava.Tatăl
intervievatei s-a născut
într-o familie de oameni săraci. Au fost fraţi mulţi, dar au supravieţuit trăind doar
el cu o încă un frate şi o soră, ceilalţi fraţi murind...

CAZURILE EXTRASE DIN ZIARUL “MONITORUL DE SUCEAVA ŞI CRAI NOU”

CAZUL 1
Aceste cazuri au avut loc în comuna Cacica, din judeţul Suceava între 2006-
8008.

“Andreea e bolnavă. Toate necazurile pe care le-a avut au contribuit la starea ei de

sănatate. Acum urmează un tratament pentru TBC. Sta în concubinaj cu un barbat, căruia i-
a dăruit şi un fiu. Ultima bătaie a fost cruntă. S-a prezentat la Poliţie cu nenumărate
contuzii cauzate de loviturile cu un furtun. Concubinul nu a ezitat să-şi folosească pumnii
şi picioarele. A dat în ea ca într-un animal. Cu gândul că nimeni şi nimic nu o mai putea
salva, femeia a avut o tentativă de suicid, în urmă cu opt luni. A îngerat un flacon de
Diazepam, sperând că totul va lua sfârşit. După ce o perioadă a dispărut în
străinătate prin ţări ca Italia, Spania şi Portugalia şi-a dat seama că nu se mai poate
integra în societate. Toţi bărbaţii îi pareau suspecţi. Acum se află în siguranţă într-un
adăpost pentru femeile maltratate. Nu mai vrea nimic de la el şi nu are pretenţia ca fiul ei să
primească pensie alimentară. De beneficiul locuinţei, nici nu s-a pus problema. Nu-i cere
nimic. Singura ei dorinţă este să fie lăsată în pace şi să nu mai fie nevoită să trăiască cu
teama că mâine o va lovi din nou.”
(Monitorul de Suceava, 22/8/2006 de Daniela Micuţariu)

22
 CAZUL 2
“Căsătorită de 21 de ani, I. mai are un singur copil din prima căsătorie. A mai avut un
copil, dar acesta a murit. După decesul fiului ei, a făcut o depresie şi a fost internată la
psihiatrie. A părărsit oraşul şi
s-a stabilit în Cacica, în speranţa că va începe o nouă viaţă. Actualul soţ a fost, la
început, întelegător şi i-a înfiat copilul. Din această cauză, familia lui a rupt orice fel de relaţie
cu el. De aici porneşte coşmarul unei femei, abia refăcute după şocul provocat de moartea
propriului copil. După ce consuma băuturi alcoolice, bărbatul, amintindu-şi de
motivul despărţirii sale de familie, o bătea şi înjura fiul vitreg. A bătut-o încă de la
începutul căsătoriei. Însă, I., a acceptat mai mult pentru copil pe care nu putea să-l
crească fară un model paternal. Model care, s-a dovedit a fi un monstru. De un Craciun, bărbatul,
după ce a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele a dat-o afară din casă. La insistenţele
vecinilor, bărbatul, a primit-o până la urmă în casă. După acest incident, femeia a avut
nevoie de un tratament impotriva degerăturilor. Ultima dată când l-a văzut era beat. A dat-o,
din nou, afară din casă pe motiv ca avea nevoie de o altă femeie. Aşa a luat sfârşit
episodul de groază din viaţa I., aceasta
reîntorcandu-se la părinţii ei.” (Monitorul de Suceava, 27/3/2007 de Adina
Tudose)

CAZUL 3

„Violenţă domestică - Viaţă de femeie in pumni şi palme

Femei stâlcite de pumni. Femei care mănăncă bătaie pe păine. Femei

maltratate care tac de ruşine. Femei care îndrăznesc să vorbească, dar nu le
foloseşte la nimic. În România, victimele violenţei domestice sunt fără apărare.
S.E. nu ştie ce e aia violenţă domestică. A cunoscut-o doar pe cea sălbatică,
ce o lasă fără suflare pe podea, cu ochii vineţi şi cu gust sărat de sănge în gură.
Când era tânără, a crezut că bărbatul cu care s-a măritat şi care o zvânta în
bătaie se va schimba. După ce au venit pe lume copiii, nici dacă ar fi vrut să
plece n-ar mai fi putut. Ajunsă la aproape 50 de ani, S.E. o încasează periodic de
la un soţ de care depinde financiar.
Rutina violenţei
Cum încep bătăile? Întăi mă injură, apoi mă scuipă, mă strănge de gât, dacă ţip
mă sufocă cu perna. M-a dus de multe ori inconştientă la spital... Nu mă întreba nimeni

23
nimic acolo. Nu mai aud cu o ureche, cu un ochi nu văd în urma unui accident, şi acum
şi celălalt e afectat de la lovituri. Dinţii de jos mi i-am pierdut pentru că mă bătea
numai în gură, povesteşte liniştită S.E. în timp ce ochii decoloraţi de lacrimi evită
să se uite la interlocutor. Nu că i-ar mai fi ruşine. De o viaţă s-a obişnuit cu
scandalurile, cu privirile compătimitoare, cu întrebările cu subânţeles că poate
are şi ea vreo vină, de-o bate bărbatul atât de rău.
Imediat ce s-a măritat, acum 25 de ani, femeia a făcut cunoştinţă cu
palmele soţului ei. Fără motiv, la beţie.
Uneori era gelos, deşi eu nici nu vorbeam cu bărbaţii respectivi, ce să mai
zic de flirt. Pentru el, femeia trebuie să aibă leucoplast la gură şi să-i fie ca o
slugă, spune cu vocea gâtuită.
Probleme "de familie"
S.E. a îndurat cât a putut bătăile, apoi a mers la Poliţie.
Prima plăngere la Poliţie am făcut-o în anul 1986, când mi-a spart dinţii. N-am
rezolvat nimic. Atunci femeile erau mai dobitoace, credeau că fiara din om se
poate schimba. Acum a devenit din ce în ce mai rău şi le bate şi pe fete, se
întristează femeia în timp ce ne arată nenumăratele certificate medicale,
căpătate de pe urma tratamentului conjugal. La ultima bătaie mai gravă, din luna
octombrie, poliţiştii au asistat la o parte din corecţia aplicată de "capul familiei"
mamei şi fetei celei mari.
Cănd am ajuns seara acasă, lovea cu picioarele în frigider şi a început să dea şi
în mine, degeaba. Fata s-a închis în camera ei de frică să n-o bată mai rău şi a sunat la
Poliţie. Au venit nişte poliţişti şi mi-au zis că n-au ce să-i facă, ce dacă şi el
sparge ceva acasă la nervi? Unul m-a întrebat că, dacă şi el ar sparge ceva acasă,
nevastă-sa o să cheme Poliţia? Am fost bătută şi în faţa lor, că ziceau că nu e
treaba lor, ridică din umeri femeia. Pe lăngă rănile făcute de loviturile bărbatului,
o altă nenorocire s-a abătut asupra femeii şi a fiicelor ei. Poliţia a aflat că familia nu
are contract de închiriere a apartamentului în care locuiau, aşa că la 10 octombrie au
fost evacuate. Fetele stau acum pe la colege de şcoală, iar S.E. şi-a găsit adăpost
la o femeie cu suflet bun.
Vieţi distruse
S-a reîmpăcat de milă cu bărbatul care avea nişte probleme de sănătate şi s-a
întors acasă. Bătăile au redevenit rutina de fiecare zi. Pentru ele mă zbat acum să
găsim un loc stabil unde să locuim. Uitaţi, au avut numai note de 9 şi 10 în liceu,
vreau să urmeze facultatea, asta vreau, dar tatăl lor le-a servit acasă bătaie şi

24
scandal. Lucrează cu jumătate de normă ca să avem un venit, eu, având handicap
de gradul II la ochi, nu am putut munci prea mult, plănge cu sughiţuri S.E. cănd vorbeşte de
copii. Tot ce-şi doreşte de la viaţă e ca bărbatul ei să o lase în pace şi să aibă un
acoperiş deasupra capului pentru ea şi pentru copii.” (Crai
Nou, 22/11/2007 de Dan Străuţ)

V. Alegerea tehnicelor de culegere a datelor

1. Introducerea teoretică a tehnicelor.
1.1. Observaţia directă
Aceasta constituie o tehnică\ principală de investigaţie sociologică, întrucât
oferă informaţii cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat,
divers şi nuanţat, succeptibil de analize calitative, iar volumul de date cules
prin observaţii de teren constituie şi trebuie să constituie baza oricărei
cercetări şi analize sociologice.
Instrumentul de lucru pentru această tehnică este ghidul de observaţie.

1.2. Interviul
Acesta provine din limba engleză (interview) şi semnifică întâlnire a şi
conversaţia între două sau mai multe persoane, în care o persoană obţine informaţii
de la altă persoană. Interviul nu este însă numai o simplă discuţie "în doi" ci şi o
tehnică de investigaţie ştiinţifică. Interviul sociologic este astfel ,,un procedeu de
investigaţie ştiinţifică care utilizează procesul comunicării verbale pentru a
culege informaţii în legătură cu scopul urmărit.
Jucând un rol secundar într-o investigaţie sociologică, tehnica interviului are
menirea de a ne furniza date suplimentare şi complementare cu privire la tema
studiată, date care sprijină sau care repun în discuţie concluziile formulate pe
baza datelor observaţilor directe sau ale documentării statistice.
În funcţie de gradul de libertate lăsată interlocutorului în formularea
răspunsurilor şi profunzimea interviurilor se desprind următoarele tipuri de
interviu:
• interviuri nestructurate sau nonstandardizate;
• interviuri semistructurate;
• interviuri structurate.
Instrumentul de lucru al interviului îl corespunde ghidul de interviu care este alcătuit din

25
întrebările deschise. Ghidul de interviu este un ansamblu organizai de teme,
subteme şi indicatori, care structurează activitatea de ascultare şi de de
intervenţie a investiatorului în procesul comunicării. Lipsa întrebărilor închise
deosebeşte ghidul de interviu de un chestionar.
1.3. Documentarea faptică
Aceasta este a doua sursă principală de culegere de date şi informaţii, după
observaţi a directă. Deşi este o tehnică principală de culegere a datelor,
documentarea nu poate constitui o sursă unică, nici nu poate suplini celelalte
tehnici de investigaţie.
1.4. Chestionarul
Acesta este o tehnică secundară de culegere a datelor, punându-ne la
dispoziţie nu fapte despre fenomenul sau procesul studiat, ci opinii, adică o
imagine a obiectului investigat.
2. Elaborarea instrumentului de lucru
Astfel tipul de interviu ales este cel semistructurat deci şi ghidul de interviu este
condiţionat de acest lucru.
În cazul interviului semistructurat, ghdul de interviu va cuprinde coordonate tematice care
direcţionează discuţia şi anume:

Ghidul de interviu semistructurat:

• TEMA: Discriminarea femeii în mediul rural, “Violenţă domestică - Viaţă de

femeie în
pumni şi palme”
• OBIECTIVE:
1. cunoaşterea cauzelor care au dus la maltratare şi abuz;
2. cunoaşterea consecinţelor acestui fenomen de violenţă a bărbatului asupra
femeii din mediul rural;
3. cunoaşterea gradului de periculozitate, datorită discriminării femeii din
mediul rural, manifestat în mediul privat al familiei;
4. cunoaşterea nivelului de conştentizare a fenomenului de discriminare a

26
femeii din mediul rural, manifestat prin violenţă asupra sa, de către comunitate
în general, dar mai ales de membrii familiei violente;
Prin urmare odată stabilite toate aceste lucruri vom trece la efectuarea
interviurilor.
Interviurile au fost efectuae în comuna Cacica, judeţul Suceava şi au vizat aflarea cât mai
multor lucruri despre familia cele patru familii astfel încât s-a încercat abordarea
problemei din mai multe perspective şi pe mai multe direcţii. Interviurile au fost
luate atât victimei, dar uneori şi agresorului, precum şi familiei victimei. De
asemenea s-a căutat şi o perspectivă exterioară asupra acestei probleme astfel încât s-
au intervievat şi unii vecini, apropiaţi ai familiei dar, dar şi rude care aparţun
familiei lărgite.
Aceste interviuri au fost luate în luna aprilie-mai 2008 şi au vizat cu precădere o
cercetare asupra fenomenului din comună.

FAMILIA 1
Interviul 1
VÂRSTA: 50 ani
SEX: feminin
OCUPAŢIA: casnică
LOCUL: casa intervievatului
TIMPUL: ora 14.00; 23.04.2008
SUBIECT: vecina victimei
27
1. Cunoaşteţi familia ,,C”de mult timp?
,,Această familie o cunosc de 17 ani, de când s-a mutat lângă mine. Atunci s-a
născut şi copilul lor care are aceiaşi vârstă cu al meu. Băieţii au mers împreună la
şcoală. Erau în aceiaşi clasă. De multe ori ea , femeia venea cu copilul la mine,
atunci când se certa cu el.”
2. Sunteţi apropiată de vreun membru al familiei ,,C”?
,,O cunosc bine pe ea, mă vizitează des şi-mi spune diferite bârfe, e tare curioasă,
dar îmi spune şi problemele ei personale.”
3. Îmi puteţi spune care ar fi principalele probleme cu care se confruntă
familia ,,C”?
,,Ea spune că: nu are bani şi că n-are cu ce purta băiatul la şcoală, că soţul el nu
o ajută în gospodărie, că tot timpul bea, că sparge la beţie lucrurile din casă, că o
bate aproape mereu şi de multe ori vine la mine desculţă, plângând şi-mi spune
că soţul iar a bătut-o. Şi eu am văzut că multe lucruri sunt distruse, casa e
neîngrijită, fără geamuri la uşi. De multe ori îmi spune că soţul o consideră un sac
de box. Tot timpul îi reproşează faptul că a mai fost căsătorită o dată. La noi la
ţară femeia trebuie să aibă un singur bărbat. Nu prea este permis să te
căsătoreşti a doua oară.”
4. Credeţi că aceste probleme sunt numai din vina soţului aşa cum
relatează ea?
,,Nu ,nici decum, câteodată sunt din vina ambilor, pentru că şi ea mai bea
câteodată şi pe de asupra are gura mare, vorbeşte în plus, îl provoacă mai tot
timpul, nu-i pregăteşte mâncare soţului. Doar femeia trebuie să stea la cratită, nu
are altceva de făcut. El are şi datorii până peste cap, pentru că şi-a cumpărat
băutură şi de multe ori vine vânzătorul acasă deoarece el nu şi-a plătit datoria
izbucnind din nou conflicte, pentru că ea refuză să plătească. Soţul e mai agresiv,
doar e bărbat, ea ar trebui să mai înghită şi să mai rabde, doar pentru asta sunt
făcute femeile.”
5. Ea are vreun venit material?
,,Are o pensie pe caz de boală, dar pensia nu-i cine ştie ce, mai are nişte bani
de pe lapte şi de pe câteva animale pe care le-a putut vinde. De obicei ea îi dă
bani băiatului la şcoală şi asta o supără cel mai tare pentru că ,ea vrea ca şi soţul
să contribuie.”

28
6. Ce părere aveţi despre soţul ei?
,,E harnic, dar beţia l-a adus la rele. Cu prima soţie să vezi ce domn era. Era bine
îngrijit, nu se îmbăta aşa de des şi nu-şi bătea aşa de rău soţia. Ea e un pic mai alt
fel. Nu prea acceptă să fie sub papucul soţului. De asta cred că a plecat şi de la
primul bărbat.”
7. Dar de ce s-a despărţit de prima soţie?
,,Aaaa, l-a părăsit ea, deoarece a aflat că el umblă cu alta, adică cu actuala
soţie(concubină). El a
iubit-o pe prima soţie, pe actuala nu prea ştiu dacă o iubeşte dar ştiu că-i
reproşează mai tot timpul de ce la despărţit de prima soţie. De asemenea mai
spune că primul său copil nu se compară cu copilul care îl are cu concubine.”
8. Copilul cum reacţionează atunci când părinţii lui se ceartă?
,,Când era mai mic copilul plângea, iar ei îl puneau să aleagă cu cine ţine, iar dacă
alegea pe cineva dintre ei, celălalt se supăra şi-l bătea. Acum însă încearcă,
săracul copil, să-i despartă dar de fiecare dată este certat de unul dintre ei. A fugit
de acasă, odată, de nu l-au mai găsesc o zi întreagă. Sărmanul copil a stat ascuns
în podul casei. De asemenea şi atunci când merge la şcoală nu prea îi dau bani.
De cumpărat haine îi cumpără dar nu-l lasă niciodată pe copil să şi le cumpere
singur.
Nici la discotecă nu prea îl lasă, dar nici când era mic nu-l prea lăsa la joacă,
iar dacă ieşea puţin în faţa casei îl chema imediat pentru ai ajuta la treabă.”
9. A intervenit vreodată cineva în aplanarea conflictului?
,,La început vecinii au încercat să-i împece, dar de fiecare dată se ajungea la aceiaşi
situaţie. Vecinii îi învinuiesc când pe ea, când pe el, dar cert este că ea nu prea se
înţelege cu vecinii, iar el nu prea are treabă cu ei fiindcă tot timpul e plecat la
lucru, iar când revine acasă este beat.``
10. A intervenit poliţia în aplanarea conflictului?
,,Da, a intervenit de câteva ori, stiu că la început nu a dat nici o amendă, dar după
aceea poliţia a trebuit sa-l sancţioneze pe el. De aici alte certuri cu privire la banii daţi pe
amendă.''
11. Credeţi că ar trebui să ar putea rezolva acest conflict între soţi?
“ După mine, ea ar trebui să mai lase de la ea. El e bărbat şi trebuie să fie mai
dur. Dar noi femeile trebuie să fim mai smerite şi trebuie să ne supunem
bărbatului. El e capul familiei, el conduce şi face treburile cle mai grele, prin

29
urmare el trebuie să ia toate deciziile. Dacă ea ar lăsa de la dânsa lucrurile ar
merge mai bine şi ar trăi fericiţi.”

Mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru aceste informaţii utile pentru

realizarea proiectului.

Interviul 2.
VÂRSTA: 49
SEX: feminin
OCUPAŢIA: pensionară pe caz de boală
LOCUL: casa vecinului familiei,,C”
TIMPUL: ora 12.00 ; 22.04.2008
SUBIECT: victima violenţei domestice

1. Locuiţi de mult timp în acest sat?

,, Locuiesc de mulţi ani aici. Eu am copilărit în satul vecin, dar primul meu soţ tot
din acest sat a fost. Când m-am mutat cu actualul bărbat am cumpărat şi această
casă în care stau acum. Am refăcut-o şi am mai construit un adăpost pentru vite.
Dar păcat că el ma prostit şi a trecut casa pe el. Eu am pus ami mulţi bani la
casă, dar el a spus că râde lumea dacă trece casa pe mine, aşa că toată
gospodăria este trcută pe el.”
2. Îmi puteţi spune de cât timp locuiţi cu actualul soţ?
“Aaaaa, nu e soţul meu. Stăm în concubinaj de 17 ani. L-am rugat la început să ne
cununăm, dar nu a vrut. Acum nu mai are nici un rost. Vroiam să ne luăm
deoarece vorbrşte lumea. Când merg la Biserică de fiecare dată trebuie să i-au
aghiazma mare. Este ruşinos pentru mine ca femeie, dar el ca bărbat nu are de ce să-i
fie ruşine.″
3. Aţi putea să-mi spuneţi dacă au existat certuri între dumneavoastră şi
soţul dumneavoastră pe această temă?
,,Mă cert zilnic cu el, nu-l mai suport, nu am mai văzut oameni ca el. Nu numai că
me certăm, dar mă şi loveşte şi nu mai zic de jignirile pe care le-am suportat
atâţia ani de zile. Am mers chiar şi la părinţii lui, dar mama soacră a zis să
suport, doar sunt femeie. Ne certăm din orice.
30
El nu suportă când eu îi întorc vorba. Spune mereu că eu sunt un nimeni. Sunt
doar o simplă femeie care nu aş putea face numic fără el.”
4. Puteţi să-mi spuneţi care ar fi principalele motive care duc la
izbucnirea conflictului?
,,El este cel care caută mereu să ne certăm, vine mereu acasă băut, toţi banii
merg pe băutură. El nu e om cuminte, nu-l interesează de copil, de nimic, doar băutura
e în cap. Şi pe deasupra se aşteaptă să fac eu toată treaba. Spune mereu că doar
el aduce bani în casă şi prin urmare el decize ce face cu banii. Eu nu am nici un
cuvânt. Tot timpul trebuie să cer bani de la el. Înainte să fiu cu el aveam servici,
dar el a spus să mă las să am grijă de copil şi de casă. Am acceptat, dar acum regret tare
de tot. Acum sunt la mâna lui.”
5. Care ar fi motivele pentru care nu aţi rămas împreună cu soţul
dumneavoastră ?
,,Unde să mă duc, am aproape 50 de ani şi toţi banii mei i-am investit în această
casă. Eu am cumpărat-o şi el a avut tupeul să o treacă pe el. Nu suntem căsătoriţi
legal şi n-am nici un drept asupra casei. Nici părinţii mei nu mă primesc acasă,
tata a murit iar mama nu mă mai sprijină deloc. Mă gândesc şi la copil, nu vreau
să-şi schimbe locuinţa şi nu vreau să creadă că mă gândesc mai mult la mine
decât la el. Pe deasupra mama mea spune mereu că eu ceea ce am căutat aceia
am găsit şi prin urmare trebuie să suport. Acum m-am obişnuit cu ideea şi pe
deasupra de acum sunt bătrână nu-mi mai arde să o iau de la capăt.”
6. Credeţi că copilul dumneavoastră a avut de suferit din cauza faptului
că există aceste certuri între părinţi?
“A suferit destul, sărăcuţul de el, dar s-a obişnuit acum. Ştiu că l-am cetat şi eu
din când în când, dar soţul meu ţipă la el mereu nu numai la mine. Spune de multe
ori de ce ţine cu mine, de ce îmi ia apărarea. Uneori e chiar gelos pe copil, spune
că stau mai mult cu copilul decât cu el. În privinţa numelor noastre de familie copilul nu
a suferit. El a crezut până acum, când s-a făcut mare că noi suntem căsătoriţi.
Când ne certăm intervine tot timpul între noi. Plânge şi ne roagă cu laceimi în ochii
să încetăm. De multe ori reuşeşte să ne potolească, dar asta pentru puţin timp
pentru că din orice ne certăm noi acum.”
7. Pe lângă copilul dumneavoastră a mai intervenit cineva în aplanarea
conflictului?
,,Da, vecinii au intervenit de multe ori. Acum s-au obişnuit şi ei cu certurile
noastre zilnice. Atunci când mă văd vânătă îmi spun că de ce nu am fugit dacă l-

31
am văzut că e nervos. De ce am comentat şi nu l-am lăsat în pace.” Am mers şi
la poliţie. Dar şi ăştia, i-au dat amendă şi gata. Nu au luat nici o măsură concretă.
Să-i tragă şi lui o bătaie zdravănă să vadă cum este şi eram mulţumită, nu să ne
ia banii noştrii.”
8. Aţi încercat să vorbiţi cu soţul dumneavoastră pentru a vă putea rezolva
problemele conjugale?
,, Nu,..... n-am vorbit. N-am ce vorbi cu el. Este tot timpul băut şi pe de asupra nu vrea să
mă asculte. Spune că eu merit bătaie şi jigniri deoarece nu sunt ca toate celelalte
femei. Ele îşi ascultă soţul şi nu comentează înapoi. Eu recunosc nu mă pot
apţine. Nu înţeleg cu ce e mai presus bărbatul decât noi femeile. Tot timpul aud
că eu sunt de vină, eu îl provoc, eu nu-l aştept cu mâncare, că nu fac aia că nu
fac cealaltă. M-am săturat, nu ştiu ce să mai fac.”
9. Aţi încercat să găsiţi o cale de împăcare sau să faceţi ceva în privinţa
acestui lucru?
,,Nu ştiu ce aş putea face în această privinţă. Chiar nu ştiu. Nu cunosc pe nimeni
care să se ocupe de aceste lucruri. La vecini imposibil să mai cer ajutor. M-au
ajutat de prea multe ori şi nici ei nu cunosc pe nimeni. Dar ştiu că mai sunt familii
unde există certuri şi femeia e făcută de când lumea să sufere şi să îndure.
10. Credeţi că mai există multe familii care se confruntă cu astfel de
probleme?
“Da, există multe familii. Unele femei sunt bătute şi tac. le este ruşine. Ca şi la
mine, ştiu doar vecinii şi câteva rude. În rest toată lumea trebuie să ştie că
suntem fericiţi. Şi vecina mea de peste drum are scandal acasă. E bătută şi ea
sărmana de nu mai ştie ce e cu ea. Pe ea o şi alungă de acasă, dar ea se
întoarece de fiecare dată. Sărmanele de noi femeile trebuie să suportăm toate
necazurile. Dacă n-am vrut la oraş să fim doamne........să avem servici asta este.
Măcar dacă eram la oraş aveam un ban al nostru şi nu mai depindeam de nimeni.
Dar nu ne-am dus la şcoală. Ne-a trebuit măritiş repede.”
Multumesc pentru timpul acordat.

Interviul 3.
VÂRSTA: 17 ani
SEX: masculin
OCUPAŢIA: elev
LOCUL: casa intervievatului
32
TIMPUL: ora 10.00; 29.04.2008
SUBIECT: copilul victimei violenţei în familie

1. Îţi place să locuieşti la sat?

,, Da, îmi plasce. E aer curat e frumos. Stau şi la oraş cinci zile pe săptămână când nerg
la şcoală. acolo este bine pentru că e linişte şi nu-i văd certându-se pe ai mei.
Când vin acasă tot timpul scandal. M-am săturat.”
2. Eşti singurul copil la părinţi?
,,Nu,......M-ai am doi fraţi vitregi, dar nu locuiesc cu mine şi nici nu prea mai
ţinem legătura. Sora mea e măritată şi are copil, iar fratele meu nu ştiu dacă mă
mai cunoaşte. Nu a venit niciodată pe la noi şi nici eu nu prea îi vizitez. Nu mă
lasă.''
3. Părinţii tăi au vrut ca tu să mergi mai departe la liceu?
,,Da, au fost de acord. Au spus că dacă ei nu au făcut liceul macar sa-l fac eu. Dar mama
ma lăsat mai mult la şcoală, deoarece vroia ca eu să fiu ca toţi ceilalţi colegi ai mei
care urmează mai departe şcoala. Imi reproşează tot timpul că cheltuieşte o
grămadă de bani cu mine. Din cauza lor m-am mutat de două ori de la liceul care
învăţ acum. Dar deoarece nu m-am putut acomoda şi datorită rugăminţilor mele
şi a prietenilor mei ma lăsat să mă întorc iarăşi la liceul meu.''
4. Ai mulţi prieteni?
¸¸Am prieteni, dar nu aşa de apropiaţi. Nu prea pot ieşi cu ei, iar dânşi au format deja
o gaşcă. M-ai mă iau şi pe mine cu ei dar ai mei spun mereu că e mai bine să
stau acasă. Mă înţeleg bine cu foştii colegi din generală. Ei sunt şi vecinii mei.
Mama nu ma lăsat nici să joc fotbal cu ei. Colegii mei mai vin pe la mine la calculator, dar
nu am camera mea aşa că fiind şi părinţii mei acolo nu stau mult.``

5. Poti să-mi spui care ar fi motivele pentru care părinţii ta nu-ţi dă voie
să ieşi cu prietenii tăi?
“Mama spune să stau acasă. Ea crede că dacă sunt eu acolo tata nu o va mai
bate. Dar eu m-am săturat să tot intervin între el. Abia aşept să mai cresc şă pot
pleca să-şi fac banii mei că nu mai suport certurile lor.”
6. Poţi să-mi spui dacă părinţii tăi se mai ceartă?
,,Se mai ceartă........... Anta nu-i nimic. Pot spune că se bat. Nu este zi în care să nu
se jignească. Dar cel mai rău e atunci când tata o loveşte pe mama. Nici mama
33
nu tace. Ar trebui să mai tacă şi să mai lese de la ea acum că sunt plecat la
şcoală îmi este mai uşor. Mă mai sună ei să-mi spună că s-au mai certat, dar acum
eu m-am obişnuit. Ştiu că aşa va fi mereu.”
7. Poţi să-mi spui care ar fi motivele pentru care părinţii tăi se mai ceartă?
,,Eeee......sunt nenumărate motive. Mama spune că tata nu dă nici un ban în
casă. Este adevărat, tata bea mai mereu, dar şi mama se mai îmbată din când în
când, este tare la băutură. Mama tot spune că nu o ajută la treabă, îsă aceasta îl
provoacă pe tata şi tata o mai bate. Dacă mama ar mai tace poate că tata nu ar
bate-o. Tata spune că mama nu face nimic. Nu-l aşteaptă ca oamenii cu mâncare,
comentează........ după părerea mea, amândoi greşesc. Sunt părinţii mei şi
trebuie să ţin cu amândoi.”
8. Crezi că tu poţi face ceva pentru ca părinţii tăi să nu se mai certe?
,,Mama tot spune că atunci când voi creşte îi voi veni de hac tatei şi ea nu va mai
fi bătută, dar eu am să plec departe de casă, vreau să plec în altă ţară să câştig
banii mei. Am tot încerca să-i împac, să nu se mai certe tot timpul, dar în zadar
nu se mai poate face nimic.``
9. Poţi să-mi spui dacă părinţii tai s-au ocupat de tine, ai simţit că-ţi
lipseşte ceva?
,,S-au ocupat de mine mai ales mama. Ea era tot timpul acasă. Nu mi-a lipsit nimic, mama mi-
a cumpărat orice. Dar şi ea, acum mă alintă acum mă certă. Nu prea mă lasă
mama să merg la discotecă sau să fac diferite activităţi cu prietenii, dar în oraş
fac ce vreu eu. Tata îmi cumpără doar ce spune mama ca să scape mai repede.
El crede că doar mama trebuie să se ocupe de mine, pentru că el este bărbatul şi
datoria lui este să aducă doar bani în casă.''
10. Crezi că mai există familii unde există certuri între părinţi?
“La noi la ţară se mai ascunde lucrul acesta. De obicei femeile sunt acelea care o
încasează. Ştiu familii unde există, sunt chiar şi între vecini, dar nu se ceartă aşa
de cău ca părinţii mei. La noi de acum este o obişnuinţă, dacă nu se ceartă o zi
înseamnă că unul dintre ei este bolnav.”
11. Cunoşti persoane, asociaţii care să se ocupe cu stoparea acestui
fenomen?
“Poliţia, e singura instituţie pe care o cunosc. Însă aceast mai degrabă provoacă
scandal. Dă o amendă şi de la cea amendă unii oameni se ceartă şi mai tare. În
rest nu cunosc pe nimeni. Am căutat pe internet, am găsit ceva dar nu ştiu ce
sunt. Am înţeles că sunt şi unele legi dar nu prea mă pricep. Nu prea aud nicăieri

34
vorbindu-se despre acest lucru. Poate nu este o problemă aşa de gravă....nu ştiu,
nu ştiu ce să zic.....................”
Mulţumesc pentru timpul acordat.

Concluzii:
În concluzie, referitor la cauze care au condus la violenţa între soţi, în cadrul
familiei ,,C'' s-au identificat următoarele cauze:
• Tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;
• Emanciparea femeii (această situaţie reprezintă o situaţie generatoare de
conflicte intrafamiliale, datorită sentimentului de frustrare pe care bărbatul, cu
rol tradiţional dominant în luarea deciziior în familie, îl dezvoltă atunci când se
vede în postura de a împărţi această poziţie privilegiată);
• Nesoluţionarea la timp a stării conflictuale;
• Alcoolul a condus la incidente de violenţă;
• Lipsa unui dialog între parteneri ;
• Lipsa unei înţegeri privind bunurile comune;
• Lipsa unei moralităţi atât din partea soţului cât şi a soţiei;
• Toleranţa femeii faţă de violenţă.
Referitor la consecinţe, acestea sunt suportate de toţi membrii acestei familii.
În privinţa copilului:
Violenţa între parinţii lui a dus la:
• Probleme de comportament: - agresivitate la agresiunile celorlalţi;
- fuga de acasă;
- comportament defensiv cu minciună;
• Probleme emoţiomale: - simţământ de culpabilitate;
- izolare;
- mânie ;
- frică de răni;
• Lipsa unei minime libertăţi din partea părinţilor;
• Probleme şcolare: neîncredere (s-a transferat la alt liceu la începutul anului şcolar, apoi a
revenit după două săptămâni la primul liceu;)
• Auto-marginalizare;
În ceea ce îi priveşte pe partenerii de viaţă consecinţele sunt următoarele:
În privinţa femeii:

35
• Pierderea încrederii în sine;
• Neglijenţă persolală (igienă şi nutriţie );
• Creşterea consumului de alcool;
• Furia descărcată pe copil, devenind uneori violentă cu acesta;
• Se simte inferioară bărbatului.
În privinţa bărbatului:
• Consumul exagerat de alcool;
• Neîncrederea în sine;
• Lipsa permanentă a banilor;
• Supărat pe lume;
• Neîncrederea în partenera de viaţă;
În ceea ce priveşte nivelul de conştentizare şi gradul de periculozitate,
celelealte obiective urmărite prin acest proiect, membrii acestei familii sunt
conştienţii că acest lucru îi afectează în principal pe ei, dar după cum afirmau şi
ei şi ceilalţi au de suferit pe seama acestui lucru. Îşi dau seama că perpetuând
acest fenomen şi copilul va învăţa acest mod de viaţă şi va fi violent.
În privinţa conştentizariea faptului că femeia este egală cu bărbatul, acest
lucru nici nu există. Atât din partea vecinei, cât şi din partea victimei dar şi a
copilului s-a afirmat că femeia este inferioară bărbatului şi aceasta trebuie să-şi
accepte condiţia şi să se obişnuiască.
Concluzionând se poate afirma că: pentru partenerii violenţi, a comunica în
mediul intim al căminului devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt,
iar căsnicia lor se transformă înrt-o ruină de relaţionare superficeală, un rol jucat de
ambii parteneri de dragul copilului şi a lumii. Atât timp cât bărbatului i se va îngădui mai
multă libertate nefiind stigmatizat şi oprit de cei din jur, va avea dreptul să-şi arate
puterea faţă de soţia şi copilul său.
Soluţii:
• Membrii familiei în cauză trebuie să conştentizeze că au o problemă şi să facă
ceva în a remedia această problemă;
• O mai bună comunicare între parteneri;
• Schimbarea mentalităţii tradiţionale cum că femeia este inferioară
bărnbatului, atât din partea membrilor acestei familii cât şi din partea
comunităţii;
• Soţul trebuie sprijinit şi consiliat pentru aş da seama că el are o problemă şi că

36
 are nevoie să apeleze la servicile specialiştilor pentru a putea renunţa la
alcool;
• Terapii şi consiliere în grup şi individual cu privire la găsirea unei soluţii;
• Din partea instituţilor de specialitate o mai bună informare şi sprijinire dar şi
intervenţie, în mediul rural atunci când se constată o disfuncţie socială;
• Anunţarea la timp atunci când se constată o încălcare a normelor legale;
• O intervenţie rapidă, nu numai a organelor de drept dar şi al comunităţii;

FAMILIA 2
Interviul 1.
VÂRSTA: 38 ani
SEX: feminin
OCUPAŢIA: casnică
LOCUL: casa intervievatului
TIMPUL: ora 10.00; 1.05.2008
SUBIECT: femeia victima violenţei în familie

1. De cât timp sunteţi împreună cu soţul dumneavoastră?

R : Suntem împreună de 10 ani, casătoriţi la primărie şi la biserică. Dar nu am avut pace
de la Dumnezeu în aştia 10 ani. Tot timpul certuri şi bătăi. Încă de la nuntă ţin
minte că mi-a tras o palmă.
2. Aveţi copii împreună cu actualul dumneavoastră soţ?
R : Da avem copii, am un baiat în clasa I, la şcoală , are 8 ani, este mare acum şi mai am două
fetiţe. Una are patru anişori iar cealaltă este în clasa a IV-a şi are 9 ani. E greu să
creşti copii în ziua de azi, dar dacă Dumnezeu mi i-a dat trebuie să mă chinui şi să-i
cresc.
3. Soţul dumneavoastră vă ajută la creşterea şi educaţia copiilor?
R: Eeeeeeee, aş vrea să contribuie mai mult. El aduce banii în casă şi eu trebuie
să am grijă de copii. Doar asta e menirea femeii, să crească copii şi să îngrijească
casa. El mă mai ajută din când în când la treburile din gospodărie. Dar sincer vă
spun, prefer să fac singură toate treburile. Dacă face ceva tot timpul comentează ca el
vine obosit de la servici şi mai trebuie să facă şi treburile astea pe acasă.
37
4. Îmi puteţi spune dacă dumneavoastră mai păstraţi legătura cu restul
rudelor ?
R : Da….. ne mai vizităm…. mai vorbim …..când soţul meu bea şi are chef de ceartă mă
mai duc pe la ele ca să scap de bătai sau când vreau sa cer un sfat, ne mai sfătuim.
5. Înţeleg că rudele dumneavoastră vă mai dă sfaturi cu privire la
problemele pe care le aveţi. Îmi puteţi spune mai multe despre acest
lucru?
R: Da, ele mă înţeleg. Mai ales sora mea. Şi ea are astfe de problema. Şi mama a
fost bătută de tata. Noi femeile trebuie să îndurăm. De mult se practică acest
lucru, ca femeile să fie bătute. Parcă simţi că bărbatul te iubeşte, nu-i indiferent
cu tine. Dar cei prea mult strică, să ştiţi. Acum m-am săturat, nu mai pot. Nu ştiu
ce să mai fac.
6. Îmi puteţi spune care ar fi motivele pentru care ajungeţi să vă
certaţi?
R: După părerea mea băutura la făcut aşa violent. La început ne certam, îmi mai
dădea câte o palmă, ca toţi bărbaţii, dar acum e prea violent. Îmi dă şi cu
picioarele şi cu pumnii şi nu comtează unde. Certuri avem aproape zilnic, care de
cele mai multe ori se termină în bătăi.
7. Certurile au loc numai când soţul dumneavoastră a consumat alcool?
R : De cele mai multe ori da, că la băutură nu îşi dă seama ce face. Dar nu numai din
cauza alcolului cred că face toată treaba asta. Aşa este şi la el în familie. Tatăţ
său îşi bate nevasta şi cred că şi el a învăţat asta de acasă.
8. Îmi puteţi spune dacă bătăile din timpul certurilor au fost urmate de internări ale
dumneavăastră în spital?
R : Aaaaa, nu, nu au fost aşa de grave încât să mă duc la spital. Când ne certăm dadea
în mine, dar eu acum nu mai stau. Fug pe la vecini sau la rude că de nu chiar că o încasez
rău.
9. Credeţi că copii dumneavoastră au avut de suferit din cauza faptului
că există aceste certuri între părinţi?
R : Aaaaa, au suferit destul, dar s-a obişnuit acum. Ştiu că nu e placut să asiste la
astfel de certuri dar nu avem ce face. Mai există şi în alte familii asemenea
conflicte. Pe ei, soţul meu nu îi bate şi asta contează mult. Când ne certăm mai
intervin şi ei, dar sunt mici şi nu au ce face. Uneori reuşesc să ne potolească, dar
asta pentru puţin timp pentru că din orice ne certăm noi acum.
10. Poţi să-mi descri ultima ceartă dintre tine şi soţul tau?

38
R : Zilele trecute a fost o ceartă. Fusese la o rudă să îl ajute cu treburi şi i-a dat şi
ceva bani că la ajutat. S-a dus la un bar din sat, a băut şi când a venit acasă eu eram
supărată că a băut banii din nou, că ne trebuia să plătim curentul, el s-a mâniat şi a
început să nă certe. Am început şi eu să ţip la el. Copii nu erau acasa. După câteva
cuvinte grele a început să dea în mine cu palmele şi după cu pumnii, suparat că îi ţin
socoteala la banii munciţi de el şi că eu trebuie să am grijă de casă şi nu el, că este bărbat,
că eu ca femeie cât pot să fac pe langă casă. Trebuie, cred eu şi o mână de bărbat care să
mă ajute, nu ştiu, nu pot întelege ce gâsesc ei de folos la băutura asta că aduce numai necazuri şi
certuri , dacă mai beam şi eu nu ştiu ce se ajungea de copii ăşta.
11. Ce părere aveţi despre femeia de la sat?
R : Ce parere sa am? Ele sunt facute numai să aibă grijă de casă, de copii, de soţ, să facă toate
cele de pe langă casă şi bărbatul mai nimic, cu munca la câmp şi treburile mai grele de
pe lângă casă, că în rest tot femeia le face pe toate : şi copii şi gospodărie, toate.....
12. Ce rezolvări credeţi că au problemele din familie?
R : Soţul meu bea. Banii pe care îi face cu ziua mai mult îi dă la cârciumă. Eu lucrez
pe lângă casă şi nu prea câştig. Cât mai aduc lapte la lăptărie, dar banii aceia
sunt foarte puţini. Când ne certăm mai plec pe la vecini sau pe la rude, dar nu am unde sa
ma duc. Să mă mut cu copii în altă parte, este greu şi încerc să le fac pe toate după putere,
banii pe care îi caştig abia îmi ajung. Unde m-aş putea duce eu şi apoi nu pot lăsa casa de râpă,
că soţul nu face nimic pe lângă casă. Dacă eu plec numai o să bea şi toate o să se strice. Şi îmi
este milă şi de el. Este el rău, dar dacă îl las singur praful se alege de el. De
rezolvat ce să se mai rezolve. De acum suntem bătrâni şi cu timpul se va linişti
cu el. La bătrâneţe e bine să ai pe cineva, că copii pleacă la casa lor şi tu rămâi
singur dacă nu ai pe nimeni lângă tine.
Mulţumesc pentru timpul acordat.

Interviul 2.
VÂRSTA: 36 ani
SEX: feminin
OCUPAŢIA: casnică
LOCUL: casa intervievatului
TIMPUL: ora 12.00; 2.05.2008
SUBIECT: vecina victimei violenţei în familie

1. Cunoaşteţi de mult familia Z.?

R: Da, o cunosc de când s-au căsătorit cei doi. Am şi copilărit cu cei doi. Sunt vecini cu

39
noi de vreo nouă ani. De când s-a născut primul copil al lor. Acum au trei copii.
Ştiu că ea se plânge tot timpul. Mai vine pe la noi când o bate soţul ei. Noi, vecinii
ne-am certat rău cu el. Am intervenit de multe ori în conflictul lor şi acum el nu
ne mai suportă. Când bea vine chiar la poarta noastră şi ne înjură.
2. Înţeleg că vecinul dumneavoastră consumă alcool, îmi puteţi spune
mai multe lucruri despre asta?
R: Da, are mania băuturi. Acum bea peste limită şi toţi banii îi dă pe băutură. Asta n-
ar fi nimic dar caută scandal şi acasă. Când l-am întrebat de ce face atâta
scandal, el a spus că ea e de vimă. Cică nu-l aşteaptă cu mâncare, ţipă tot timpul
la el şi îi ţine socoteala la bani. Copii, din câte ştiu eu nu au fost bătuţi de el, dar
văd că îi ceartă şi îi pune pe cei mai mărişori la treburi grele. Pe soţie o văd tot
timpul că face treabă de bărbat. E harnică, saraca, dard acă nu a avut noroc…Îmi
mai povesteşte ea cum o bate. Am înţeles că îi dă cu cu pumnii şi cu picioarele.
3. Îmi puteţi spune dacă dumneavoastră aţi văzut sau aţi auzit astfel de
scandaluri între soţi?
R: Da, am auzit de multe ori că se certau şi el ţipa şi înjura, iar ea pângea şi
striga să nu mai dea. Ţin minte că într-o iarnă am văzut-o pe ea că alerga
desculţă prin omăt prin grădină. Plângea şi am văzut că-i curgea sânge. Era
zgâriată pe faţă şi bluza îi era ruptă. Apoi l-am văzut pe el că alerga după ea cu o
lopată şi striga că dacă o prinde vai de pielea ei.
4. Îmi puteţi spune dacă auziţi des astfel de certuri în casa lor?
R: Da, de multe ori. Când e treaz şi asta e destul de rar, se înţeleg bine. Îi văd pe
amândoi la câmp sau o ajută prin gospodărie, dar când este beat nu ai ce discuta cu el.
5. Îmi puteţi spune dacă a anunţat cineva poliţia atunci când existau astfel
de scandaluri?
R: Poliţia este departe de noi şi pe deasupra nu vrem să ne băgăm în familie. Dacă ea
nu a anunţat niciodată poliţia de ce să anunţăm noi. Ştiu că ei acum se ceartă
acum se împacă. Iar dacă vine poliţia ce să facă ei, le dă o amendă şi tot familia
toată are de suferit şi aşa nu au bani să-i mai dea degeaba şi la poliţie. Şi mai
este ceva, dacă ei se despart, ce fac copii. În orice familie trebuie să existe un
bărbat care să conducă, cât de rău ar fi el.

6. Credeţi că dacă s-ar despărţi vecinii dumneavoastră ea nu s-ar

descurca singură?
R: Ce poate face o femeie singură cu trei copii. Nu o mai ea nimeni. Dacă nu ai un

40
bărbat care să fie capul familiei nu vei fi respectată în sat. Mai greu mai uşor, noi
femeile trebuie să mai îndurăm. Şi pe deasupra, să crească copii fără tată ar fi
păcat. Cât de rău e, este tot tatăl lor.
7. Îmi puteţi spune dacă vecinii au intervenit în aplanarea certurilor
dintre cei doi soţi?
R: Da, la început mai interveneau vecinii, dar după ce am văzut că ei acu se ceartă
acu se împacă,
n-am mai vrut să intrevenim. Şi dacă am avut şi conflictul acela cu el ne-am lăsat
păgubaşi. O mai ajutăm pe ea din când în când. O mai primim la noi când o
alungă de acasă. Îmi este tare milă de copii, ei sunt cei care suferă cel mai tare
de pe urma acestor certuri. Îi văd câte o dată plânşi şi supăraţi.
8. Credeţi că s-ar putea face ceva pentru această familie să nu mai
existe astfel de certuri?
R: Nu ştiu, acest lucru mă depăşeşte. Stiu că cu timpul vor îmbătrâni şi el nu va
mai avea o putere aşa de mare. Copii vor creşte şi vor putea intervenii ei să nu o
mai bată. Mai sunt câtiva ani şi toate lucrurile astea se vor termina, sunt sigură.
Mulţumesc pentru timpul acordat.

Interviul 3.
VÂRSTA: 40 ani
SEX: masculin
OCUPAŢIA: muncitor la o fabrică de cherestea
LOCUL: casa intervievatului
TIMPUL: ora 18.00; 1.05.2008
SUBIECT: rudă cu victima violenţei în familie

1. Îmi puteţi spune de cît timp sunt căsătoriţi cei doi soţi, rude cu
dumneavoastră?
R : În jur de 10 ani sunt căsătoriţi şi au trei copii frumoşi şi deştepţi.
2. Ţineţi legătura cu rudele dumneavoastră?
R: Da, ţin legătura cu ei. Ne mai vizităm din cînd în când. Mai mult vin ei la noi. În
special ea, când a mai avut probleme cu soţul ei şi se plânge la noi.
3. Ce ştiţi despre problemele din casa lor?
R: Ştiu că are probleme. Soţul ei mai bea, iar banii care îi câştigă îi dă pe băutură
şi acasa nu aduce nici un ban. O mai bate şi pe ea. Nu face bine. Şi eu îi maid au câte o

41
palmă la nevastă-mea dar el exagerează. Înţeleg că e bărbat dar să nu-şi bată joc
de ea în halul asta. Măcar să aducă bani în casă şi să nu dea în ea, atâta.
4. Ruda dumneavoastră v-a cerut ajutorul în problemele pe care le are în familie?
R: Ajutorul care i l-am dat a fost un adăpost când fugea de acasă ca sa nu o bată mai tare
soţul. Am ajutat-o şi cu bani, că nu-i îi ajunge pentru trai. Am mers şi acasă la ea.
Am discutat cu el. I-am zis clar că dacă mai bea va fi vai de el. La început m-a
acultat, dar după aia iar a băut şi nu mai am ce să-i fac acum. I-am tras şi câteva
dar n-ai ce să-i faci.....
5. Îmi puteţi spune dacă ruda dumneavoastră a fost internată în spital din
cauza loviturilor primite de la soţ?
R: Nu, că dacă ea fuge acum ştie că dacă stă o încasează rău. Acum când vede că
este beat pleacă de acasă. A fost şi lovită tare. Am vrut să o aduc la spital, dar ea
nu a vrut, s-a vindecat până la urmă dar a suferit un pic.
6. I-aţi dat sfaturi pentru rezolvarea problemei în care se află?
R: Da, de multe ori i-am dat sfaturi. Eu ca bărbat nu prea aveam ce să-i spun. Dar a
discutat mult cu soţia mea. I-am spus să nu mai comenteze dacă vede că e beat,
să tacă din gură şi să-şi caute de treabă. Altceva ce să-i mai zic. De plecat de
acasă nu poate. Are de crescut nişte copii şi cum e soţul ei, rău, bun tot bărbat
rămâne.
7. Credeţi că ruda dumneavoastră v-a urmat sfaturile pe care i le-aţi dat?
R: Unele cred că le-a urmat, dar muierea tot muiere rămâne are gura mare şi nu
se poate abţine. Şi la urma urmei e majoră, numai ea ştie ce face şi cum crede că este
mai bine pentru ea şi copii.
8. Credeţi că ruda dumneavoastrăcaută rezolvări pentru problemele pe care
le are în familie?
R Îsi caută rezolvari, munciând şi trudind singură pentru copii. E bine că are voinţă
şi putere. Ea e văzută bine de toată lumea şi noi a să o ajutăm cu cât putem să-şi
crească copilaşii.
9. Mai sunt şi alte rude care cunosc situaţia lor?
R: Da, mai toate rudele ştiu că există certuri între ei. Au încercat şi ei să îi împace. Le-au
datsfaturi, însă nu prea au putut să le urmeze din cauza soţului, deoarece acest nu le lua în semă. El
nu vrea să se schimbe, să fie mai bun, să lase băutura şi să aibă grijă de familia şi casa lui.
Mulţumesc pentru timpul acordat.

42
Concluzii:
În concluzie, referitor la cauze care au dus la violenţa, menţionăm:
• Alcoolul a condus la incidente de violenţă;
• Tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;
• Nesoluţionarea la timp a stării conflictuale;
• Caracterul agresiv al soţului;
• Toleranţa femeii faţă de violenţă;
• Lipsa unui dialog între parteneri;

Referitor la consecinţe, acestea sunt suportate de toţi membrii acestei familii.

În privinţa copiilor:
Violenţa între parinţii lui a dus la:
• Probleme de comportament: - comportament defensiv cu minciună;
• Probleme emoţiomale: - simţământ de culpabilitate;
- izolare;
- plâns;
• Educaţie neadecvată în ceea xe priveşte familia şi poziţia femeii în societate;
În ceea ce îi priveşte pe partenerii de viaţă consecinţele sunt următoarele:
În privinţa femeii:
• Pierderea încrederii în sine;
• Neglijenţă persolală (igienă şi nutriţie);
• Se simte inferioară bărbatului;
• Se simte incapabilă să se descurce singură;
• Se conformrază cu ceea ce se întâmplă;
În privinţa bărbatului:
• Consumul exagerat de alcool;
• Neîncrederea în sine;
• Lipsa permanentă a banilor;
• Supărat pe lume;
• Neîncrederea în partenera de viaţă;
• Educaţie neadecvată în ceea ce priveşte familia şi modul în care trebuie să se
comporte cu partenera de viaţă;
43
• Lipsa unui simţ al răspunderii;
În ceea ce priveşte nivelul de conştentizare şi gradul de periculozitate, toată
lumea intervievată ştiu că acest lucru trebuie stopat dar nu ştiu cum şi astfel se
conformează şi trăiesc cu această problemă care devine în cele din urmă un mod
de viaţă care este acceptat de toată lumea. Ştiu că perpetuând acest fenomen şi
copii vor învăţa acest mod de viaţă şi vor avea aceiaşi mentalitate despre femeie
şi despre familie, devenind şi ei la rândul lor violenţi şi nedispuşi să comunice cu
partenera lor de viaţă deoarece o percep a fi inferioară şi incapabilă.

Soluţii:
În ceea ce priveşte soluţionarea acestui caz se urmaresc următoarele:
• Membrii familiei în cauză trebuie să conştentizeze că au o problemă şi să facă
ceva în a remedia această problemă;
• O mai bună comunicare între parteneri;
• Schimbarea mentalităţii tradiţionale cum că femeia este inferioară
bărnbatului, atât din partea membrilor acestei familii cât şi din partea
comunităţii;
• Soţul trebuie sprijinit şi consiliat pentru aş da seama că el are o problemă şi că
are nevoie să apeleze la servicile specialiştilor pentru a putea renunţa la
alcool;
• Terapii şi consiliere în grup şi individual cu privire la găsirea unei soluţii;
• Din partea instituţilor de specialitate o mai bună informare şi sprijinire dar şi
intervenţie, în mediul rural atunci când se constată o disfuncţie socială;
• Anunţarea la timp atunci când se constată o încălcare a normelor legale;
• O intervenţie rapidă, nu numai a organelor de drept dar şi al comunităţii;

FAMILIA 3
STUDIU DE CAZ 1
VÂRSTA: 52 ani
SEX: feminin
OCUPAŢIA: muncitoare la o fabrică de încălţăminte
44
LOCUL: casa intervievatului
TIMPUL: 1/3/4.05.2008
SUBIECT: victima violenţei în familie

M. E. este născută în judeţul Suceava comuna Cacica şi are vârsta de 52 de

ani. M.E. nu-şi cunoaşte fraţii (a auzit de existenţa unui singur frate). Mama a avut încă
două surori şi un frate. În prezent trăiesc toţi cei trei fraţi ai mamei, singura care a
murit este mama femeii.
Menţionez că interviul a fost luat în decursul a trei zile, la casa victimei (1,
3, 4 mai 2008.)
1. Descrie-mi, te rog, ce relaţii au existat între mama dv. şi ceilalţi fraţi,
cum se înţelegeau?
A existat o răceală între ei, certuri în legatură cu diferite lucruri....
(Intervievate vorbeşte de existenţa unor relaţii conflictuale, de o anumită “răceală”
între membrii familiei: mama, frate şi surori. Pe fraţii tatălui nu-i cunoaşte, mama
despărţindu-se de acesta în perioada primelor două luni de sarcină).

2. Care a fost motivul despărţirii tatălui de mama ta, cum se înţelegeau,

ai discutat despre asta cu mama ta? Ce informaţii mai ai despre el?
Când mama a plecat de la el, eu eram în burta mamei. S-au despărţit după 3-5 luni de la
căsătorie. Mama a avut doar patru clase şi lucra la o fabrică din sat. S-au despărţit
pentru că nu se potreveau. Era un beţiv şi pe deasupra şi foarte violent. Am auzit că a
a murit, dar nu-mi pare rău deloc. A meritat, după tot me-a făcut mie şi mamei
mele...
( Mama femeii provenea dintr-o familie modestă, posibilităţi materiale scăzute, bunicii
fiind nişte persoane credincioase, cu mult respect faţă de normele şi valorile
existente în societatea tradiţională.
Ea s-a angajat într-o relaţie de căsătorie cu o persoană recalcitrantă,
consumatoare de alcool, cu un comportament antisocial.
Fiincă nu a mai rezistat într-un astfel de climat tensional, a hotărât să se despartă după
câteva luni de convieţuire cu această persoană).
3. Să înţeleg că mama s-a despărţit şi…
S-a recăsătorit cu tatăl meu de al doilea în perioada când eu aveam nouă luni…
Dar nici cu asta nu a dus-o bine..........
4. Deci, mama, când s-a recăsătorit, avea vârsta de …
45
S-a recăsătorit la noăsprăzece ani…
5. Descrie-mi-l te rog pe tatăl de al doilea, poţi…
Acesta a fost nenorocirea vieţii mele şi a mamei. Un beţiv ordinar, un jegos, un
ticălos, nici o calitate…
6. Să înţeleg că nu avea nici o calitate…
Toate defectele adunate într-un singur om, pot spune…Nu avea nici una, dar nici una, ce să
mai lungesc, a fost un ordinar.
(Femeia vorbeşte cu multă patimă, durere şi totodată cu multă ură despre tatăl
vitreg, ceea ce relevă existenţa acumulării în timp a unor tensiuni, frustrări,
nemulţumiri cauzate de acest părinte).
7. Au stat împreună…
,Au stat împreună 38 de ani…
8. Cu ce se ocupa tatăl dumneavoastră vitreg?
Cu ce se ocupa? Era lăcătuş mecanic la o intreprindere din oraş. Asta era meseria de
bază şi a doua ,, meserie” - era un beţiv notoriu ,un alcoolic.
9. Vorbeşte-mi, te rog, descrie-mi cum decurgea relaţia dintre mama şi
tatăl dumneavoastră?
El fiind foarte urât, ea fiind foarte frumoasă, din gelozie, de la băutură, de la
dracii care îi avea pe el, se certau, se băteau mereu, până la urmă a căzut şi
mama în patima băuturii şi nu a mai fost nimic de făcut, înţelegeţi ce vreau să
zic....
10. Şi datorită acestor lucruri exista probabil... certuri…scandaluri…
Da, certuri, scandaluri…Ce să vă zic, viaţa mea a fost grea. Toată ziua se certau.......
(Intervievata a trăit într-o familie cu un climat nefavorabil, tensionat, lipsită de
afecţiune şi sentimentul siguranţei. A fost neglijată de mamă şi de acest tată de-al
doilea şi fetiţa a trebuit să trăiască în tensiune şi erruare mult timp. După patru ani
se naşte cel de al doilea copil, un băiat pe care femeia nu prea îl cunoaşte
deoarece atunci când mama a născut a doua oară ea a fost dată în grija bunicilor
şi mai mărturiseşte: Mama a mers în Suceava şi l-a dat de suflet. A vrut să mă dea şi
pe mine, dar cu mine nu i-a mers, bunicii mei s-au opus. (Din cele relatate de
subiectul în cauză reiese răceala afectivă, indiferenţa cu care a fost tratată de
mamă.)
11. Poţi să-mi spui ce simţi în acest moment când… ?
Durere, multă durere, nemulţumire, amărăciune, supărare, dezamăgire
profundă…

46
(Expresia feţei, mimica, gestica, modificările vocii, conţinutul mesagelor, relevă
multă durere, frustrare şi nemulţumire vis a vis de comportamentul mamei. Simptomele
copilului sunt expresia climatului psihosocial în care se formează. O persoană care în
perioada copilăriei nu şi-a satisfăcut nevoia de valorizare, afecţiune, apartenenţă,
securitate, îşi structurează personalitatea având sentimentul inutilităţii, nesiguranţei, a lipsei
de valoare, - caracteristici evidente în modul în care gândeşte şi acţionează subiectul
intervievat.)
12. Descrie-mi te rog cum a decurs viaţa ta cu bunicul, bunica?
(În momentul întrebării, fizionomia feţei, expresia de ură, de durere a inculpatei a
dispărut, locul ei fiind luat de una de bucurie determinată de rememorarea unor
amintiri plăcute.)
Au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea, o perioadă bună, frumoasă. În
amărăciunea ei, în sărăcia ei a avut grijă de mine, cu ce-a dat Dumnezeu…
(Femeia vorbeşte frumos despre bunici, are amintiri plăcute în legătură cu această
perioadă a copilăriei. Nevoia crescută de dragoste, de apartenenţă, de siguranţă,
declanşează inconştient fetiţei un mecanism substitutiv, ea adresându-se bunicii cu apelativul
mamă, aceasta având faţă de fetiţa de atunci, o atitudine protectivă, plină de
afecţiune şi tandreţe. În jurul vârstei de şapte ani, mama şi tatăl vitreg al
subiectului în cauză revin în sat. Şi-a adus şi ea aminte de mine, fiind deranjată de
faptul că îi spuneam mamă bunicii…cum altfel să-i zic…eu, de ea nici nu îmi mai
aminteam…O perioadă de doi ani mama şi soţul au locuit împreună cu bunicii, apoi
s-au mutat într-o casă, cu chirie.
13. Descrie-mi te rog, cum a decurs viaţa ta în continuare…?
Din acest moment a început calvarul vieţii mele cu familia mea naturală, care mi-au
distrus copilăria şi fericirea mea…
14. Aşa...poţi să spui mai departe...
Mi-a mâncat zilele, sufletul, din toate punctele de vedere ...şi ea şi el…Nu am decât opt
clase…, am fost obligată, încă de la vârsta de 12 ani să muncesc ca un om mare,
iar după ce m-am făcut mai mărişoară m-am angajat ca femeie de servici la magazinul
din sat.
(Femeia descrie cu multă durere climatul familial din această perioadă a vieţii sale.
Promiscuitatea, lipsurile materiale, atmosfera familială plină de tensiuni şi
certuri ,,obligând-o” să-şi caute un servici, să se angajeze): Nu puteam altfel, eram de
acum şi eu domnişoară, nu aveam şi eu să-mi cumpăr un ciorap…îmi scotea ochii
şi de ca la cana cu care beam apă, dacă se supără este a lui şi eu n-am nici un

47
drept asupra vrunui lucru din acea casă...teroare psihică continuă…când o bătea
pe mama, mă bătea şi pe mine…
(Starea de nesiguranţă, bătăile, fricile şi anxietatea în care trăieşte, o determină
pe femeia în cauză să recurgă la o primă tentativă de sinucidere): am băut sodă
caustică, am vrut să mor, să nu mai ştiu de mine,de ea şi de el. Am fost susă la
urgenţă şi apoi la casă de nebuni...mi-a ajuns cuţitul la os... (Această tentativă de
sinucidere relevă starea accentuată de depresie, nivelul ridicat de traumatizare la care
a fost adusă victima. Acum fiind angajată, după ieşirea din spital, pleacă de la
părinţi, locuind cu chirie. Nu după mult timp, la insistenţele mamei, care acum
trecea printr-o perioadă mai dificilă: era bolnavă, avea lipsuri materiale, soţul nu mai
lucra..., subiectul în cauză ia decizia să revină, să locuiască cu mama şi tatăl vitreg.
Aici intervine un mecanism inconştient care declanşează acest comportament al
femeii. Cu toate că ea cunoştea realitatea, atitudinea părinţilor faţă de ea,
atmosfera familială, starea conflictuală existentă, ea decide sa revină acasă:
Pentru a o ajuta pe mama, eu sunt o fire mai emotivă, mai sentimentală, pun
repede la suflet, un o puteam lăsa cun ma lăsat ea. Nu vreau să mă cobor la
nivelul ei, eu totuşi am suflet… (Adevăratul motiv care a declanşat comportamentul
femeii se pare că a fost de natură inconştientă, anume, nevoia ei de recunoaştere,
de acceptare, de valorizare din partea mamei, de fapt acele trebuinţe de care ea
în procesul de structurare al personalităţii nu a beneficiat.)
15. Îmi puteţi spune cum a decurs lucrurile în comtinuare… ?
Bineînţeles că viaţa de calvar din trecut continuă. Totul era ca în trecut, nimic nu se
schimbase, doar că acum nu mă mai bătea, slăbise, nu mai avea curajul, în schimb pe
mama...o snopea din bătaie. M-ai interveneam eu dar nu aveam ce face…..
(În această perioadă cunoaşte un tânăr cu care hotărăşte să se căsătorească: M-
am căsătorit pentru a scăpa de mama şi de tata, am dat din nou de necaz…
Acest tânăr, N.G., lucra la ca şofer la o firmă din oraş. Avea 30 de ani şi nu avea
vicii, nu bea, nu fuma. Era bărbatul perfect la prima vedere. Absolvise 10 clase, provenea
dintr-o familie cu un nivel material mediu. Era din sat şi era cunoscut ca un băiat
cumsecade şi respectuos. A mai fost căsătorit o dată. Nu avea copii. (O perioadă cei
doi au locuit la casa părinţilor lui. N.G. mai avea două surori şi un frate. După ce
au primit de la stat o garsonieră, în oraş. S-au mutat împreună în această nouă
locuinţă): era a noastră, lux...băiatul se descurca …lucra, era şi bine.…
(De asemenea, din cele relatate de femeie, soţul avea un comportament antisocial, un
bărbat violent şi agresiv. Cu N.G. a fost căsătorită 10 ani. În această perioadă au

48
schimbat garsoniera şi s-au mutat din nou la sat unde au cumpărat o casă. La 32 de
ani a născut o fetiţă, care în prezent are 18 ani…urmează un liceu din Suceava. În
perioada celor 10 ani de căsnicie din cauza certurilor avute cu soţul, traumelor din
trecutul ei etc., inculpata începe să consume alcool. Tot în această perioadă are loc a
doua tentativă de sinucidere cauzată de certurile şi bătăile din familie, înghite o
cutie de medicamente. În fapt, mecanismul care a declanşat această nouă criză a fost
frustrarea satisfacerii nevoii de dragoste, de afecţiune care nici de data asta nu i-a fost
oferită de soţ, rezistenţa din ce în ce mai scăzută la frustrare, starea avansată de
depresie etc. Încearcă după această tentativă de sinucidere, să capteze atenţia
soţului implorându-l şi relatându-i viaţa prin care a trecut, plină de evenimente
dureroase. În fapt, ea îi cerşeşte afecţiune şi valorizare, devenind dependentă de
acesta.
O perioadă de timp tensiunile dintre cei doi soţi au un nivel mai scăzut de
manifestare, în cele din urmă situaţia scapă de sub control, soţul pleacă la o altă
femeie şi hotărăşte să divorţeze, recăsătorindu-se. Soţul o părăseşte când fetiţa
avea vârsta de un an. Aceasta rămâne în casă cu copilul. Între timp apare mama care
o convinge să vândă casa şi să se mute la ea ,,mama era bolnavă…urmând ca la
moartea mamei să intre cu drepturi legitime în posesia casei. Nici de data aceasta nu
rezistă dorinţei mamei, dezvoltă acelaşi patern, - vezi prima revenire acasă, vinde
casa urmând să locuiască împreună cu mama , fetiţa şi tatăl vitreg. Mama moare,
iar după o perioasă de un an moare şi tatăl vitreg. De frică să mai aibă un eşec
aceasta stă singură timp de zece ani.
16. Înţeleg că zece ani nu aţi avut nici o relaţie, dar după aceşti zece ani
ce s-a mai întâmplat...?
Da, singură, eu cu copilul meu. L-am crescut singură în ciuda tuturor vorbelor şi
acuzaţilor care
mi-au fost aduse. La noi aici în sat nu prea e văzută cu ochii buni o femeie
singură cu un copil. Aici există o altă mentalitate şi eu nu m-am supus acestei
mentalităţi şi am fost vorbită... (se observă că femeia, dezamagită, confuză,
deorientată de cele întâmplate, se izolează, se retrage în sine,
dedicându-şi timpul, energiile, pentru a oferi fetiţei dragoste, afecţiune, suport,
tocmai ceea ce ei nu i s-a oferit niciodată, în ciuda tuturor acuzelor şi a faptului că ea
este privită cu dispteţ şi ironie de cei din jur.)
La vârsta de 43 de ani am cunoscut un alt bărbat cu caream sperat că am să-mi înce
bătrâneţile şi am să-mi alint singurătatea. Dar nu a fost aşa. Şi acest era agresiv

49
şi violent şi avea o mentalitate învechită. Eu trebuia să renunţ la servici şi să
rămân acasă, pentru că eu sunt femeie, iar bărbaţii sunt fruntea. Am visat din
copilărie să am un om al meu care să mă iubească, să mă înţeleagă, să fiu alături
de el şi la bine şi la rău… Îmi doream să nu fie ca ceilalţi bărbaţi, superiori şi
îngânfaţi şi să creadă că totul li se cuvine.
(Din păcate şi de data aceasta aşteptările intervievatei sunt înşelate. Relaţia dintre
ea şi concubin devine conflictuală, tensionată, presărată cu certuri, chefuri,
băutură): beam amandoi, ce să fiu eu mai proastă…beam când eram supărată, să
uit…De data aceasta când se ajungea la conflict, inculpata adoptă faţă de concubin o
atitudine proprie tatălui vitreg, un comportament învăţat, acela de a-şi goni
concubinul din casă. Iar ultima lor ceartă s-a soldat cu despărţirea definitivă a
celor doi. - Freud este de părere că personalitatea individului se structurează în
copilărie şi este marcată îndeosebi de procesul de identificare, de amintirea
tatălui asociată ideii de bine şi rău, ca şi de regulile de morală proprii grupului
familial în care individul se dezvoltă ca entitate bio-psiho-sociala. Influenţa
distructivă, nefastă a mediului în care a crescut şi s-a format nu i-a permis
inculpatei, structurarea unei identităţi proprii, a unei personalităţi distincte.
17. Îmi puteţi spune cum e viaţa dumneavoastră în acest moment?
Acum sunt singură, de dragul fetiţei să nu sufere ca şi mine am decis să fiu
singură. Fetiţa trebuie să facă şcoală şi sper ca bunul Dumnezeu să-şi dea putere
să lupt în continuare. Nu mai locuiesc în sat. Eram dispreţuită. Femeia aici,
trebuie să se supună bărbatului. Sunt tratate ca niste obiecte care nu au suflet.
Bărbatul nu va fi de acord niciodată ca femeia să-i fie egală. Şi pe bună
dreptate. Ei au forţă mai mare. Sunt mai impunători şi mai puternici. Noi suntem
firave şi sentimentale. Cel mai mult mă rog ca fetiţa mea să fie fericită. Să
întâlnească un băiat cu şcoală care să nu fie violent cu ea. Poate intrarea noastră
în U.E. va aduce ceva bun şi va învăţa că femeia şi bărbatul sunt fiinţe şi ca atare
trebuie să se respect reciproc dacă nu se poate să fie egale... Cât despre servici
mi-am găsit de lucru, lucrez la o fabrică de încălţăminte, ne descurcăm cât de cât...

Concluzii:
În urma acelor relatate se pot concluziona următoarele:
Referitor la cauze care au condus la violenţa între parteneri, menţionăm :
• Alcoolul a condus la incidente de violenţă atât în copilăria subiectului cât şi

50
 între ea şi partenerii săi de viaţă;
• Stimulul, contextul în care aveau loc aceste acte agresive, care acumulate au dus la
consecinţe grave;
• Gelozia, din partea ambilor parteneri. În a doua căsnicie, pentru că de aceasta victima
relatează mai multe, soţul era gelos deoarece ea era frumoasă şi era privită de
ceilalţi bărbaţi şi acest fapt ducea la ură şi violenţă din partea lui. Dar şi
gelozia ei datorită faptului că şi în a această nouă relaţie, de exemplu,
aşteptările i-au fost înşelate, ducea la reprosuri din partea ei şi la scandal;
• Mediul relaţional;
• Atitudinea victimei faţa de bărbaţi, generalizarea că toţi bărbaţii sunt altfel o
face mai impulsivă şi o face să reacţioneze violent faţă de aceştia;
• Nivelul scăzut de instrucţie;
• Nesoluţionarea la timp a stării conflictuale;
• Tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;
• Toleranţa femeii faţă de violenţă;
• Determinismul mesajelor parentale;

Referitor la consecinţe, acestea au fost următoarele:

• Starea de degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate de
tip impulsiv, instabil;
• Tentative de sinucidere din partea victimei ;
• Lipsa unei educaţii parentale adecvate a ceeace înseamnă familie şi
comportament adecvat;
• Pierderea încrederii în sine, în ceea ce priveşte femeia din familia victimei;
• Se simte inferioară bărbatului;
• Consumul exagerat de alcool;
• Neîncrederea în parteneii de viaţă, în ceea ce priveşte intervievata;
• Probleme emoţionale grave, în ceea ce priveşte victima;
În ceea ce priveşte nivelul de conştentizare şi gradul de periculozitate, se
poate afirma ca acesta nu s-a manifestat de loc până la un anumit punct. La
început s-a complăcut în astfel de relaţii la fel ca mama ei care a trăit 38 de ani
într-un climat violent, însă datorită faptului că a conştentizat că viaţa sa şi a

51
fetiţei sale este în pericol şi datorită gravelor probleme pe care le-a îndurat în
copilărie s-a hotărât să rămână singură şi să o ia de la capăt împreună cu fetiţa
sa. Conştentiza acum, datorită faptului că a trecut prin atâtea, că perpetuând
acest fenomen şi copilul va învăţa acest mod de viaţă şi vor avea aceiaşi
mentalitate despre femeie şi despre familie, complăcându-se şi ea la rândul ei în
astfel de relaţii violente şi adoptând o poziţie de inferioritate faţă de bărbat.
...În concluzie toată viaţa mea a fost un iad înspăimântător, singurul lucru bun
al meu a fost naşterea fetiţei mele…

Soluţii:
Cred că ar fi necesară acordarea unei asistenţe specializate a victimei
violenţei în familie, asigurată de o echipă interdisciplinară formată din psihologi,
sociologi, consilieri pe probleme educaţionale şi consilieri juridici. S-ar impune
consilierea educaţională şi psihologică atât la nivel individual, cât şi de grup, prin
abordarea unor activităţi care să ofere o viziune asupra vieţii, acceptarea trecutului,
atât de necesare producerii unor schimbări identitare.

FAMILIA 4
STUDIU DE CAZ 2
VÂRSTA: 56 ani
SEX: feminin
OCUPAŢIA: casnică
LOCUL: casa intervievatului şi parcul Bisericii
TIMPUL: 10/11.05.2008
SUBIECT: victima violenţei în familie

Interviul a fost luat în decursul a două zile, 10,11 mai 2008, în casa intervievatei
şi în parcul Bisericii.
S.I. născută în anul 1952, în comuna Cacica, judeţul Suceava.Tatăl
52
intervievatei s-a născut
într-o familie de oameni săraci. Au fost fraţi mulţi, dar au supravieţuit trăind doar
el cu o încă un frate şi o soră, ceilalţi fraţi murind. În jurul vârstei de 25 de ani,
sora tatălui este bătută crunt şi băgată la spital cu vătămări corporale deosebit
de grave, de concubin, fiind acuzată de infidelitate.Tatăl subiectului intervievat nu şi-a
cunoscut părintele, fiind un “copil din flori”, mama i-a murit când el era de 5 ani, fiind crescut
de nişte mătuşi din partea mamei. Avea doar 4 clase absolvite şi muncea ca
muncitor necalificat într-o fabrică de lemne. Mama provenea şi ea dintr-o familie
numeroasă, de condiţie socială şi materială modestă. Nu a urmat şcoală, era
analfabetă, iar ca îndeletnicire era casnică. Au fost trei fraţi buni, la părinţi, -
subiectul intervievat şi doi băieţi şi încă două fete ale mamei rezultate dintr-o
căsătorie anterioară. Subiectul intervievat provine deci dintr-o familie modestă,
săracă, fără posibilităţi materiale, cu un nivel de instrucţie scăzut. În familia
intervievatei exista un climat tensional, generat de atitudinea tatălui: Mai venea uneori beat şi o
dădea pe mama cu capul de pereţi …ea tăcea… Subiectul intervievat, a absolvit patru
clase.
În familie se realizează ceea ce se numeşte obişnuit socializarea primară a
indivizilor, se pun bazele formării personalităţii, se transmit primele modele de
comportament, primele norme şi valori culturale, primele reguli de conduită în
societate. Cel puţin în primii ani de viaţă, un rol decisiv asupra formării copiilor îl
au modelele de comportament ale părinţilor, modele reţinute prin extraordinara
receptivitate şi plasticitate caracteristice vârstei, internalizate şi imitate cu
fidelitate surprinzătoare. Încă din primii ani de viaţă, copilul învaţă anumite reguli
de convieţuire, anumite modele de comportament, însuşindu-şi într-o formă
primă, valori morale definitorii. În acestă perioadă el îşi însuşeşte primele noţiuni
legate de responsabilitate, de bine – rău, de cinste-necinste.
Relaţiile pline de dragoste, căldură, dintre părinţi, atmosfera de pace şi linişte,
bucuria în familie, atitudinea protectivă, suportivă, valorizantă faţă de copii, fără
nici o discriminare, sunt condiţii fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a
personalităţii acestora. Din păcate, subiectul intervievat provine dintr-o familie cu un
climat nefavorabil, caracterizat prin certuri, tensiuni între părinţi, între părinţi şi copii, prin
carenţe în educaţia propriilor copii, fapt relevant de altfel în insuccesul şcolar.
Intervievata mai povesteşte că aceasta împreună cu ceilalţi fraţi ai ei, după
absolvirea şcolii, rămân în casa părintească, suportând influenţa distructivă,
negativă, a mesajelor parentale şi ale mediului relaţionar. La vârsta de 15 ani a

53
intervievatei, îi moare mama. După înmormântarea mamei, acesta pleacă de acasă
şi locuieşte o scurtă perioadă la mătuşile tatălui: am stat o perioadă la mătuşile lui
tata… mi-au zis că tata bea, este beţiv şi să nu mă bată şi pe mine sau să profite
de mine….
Afirmaţia femeii reflectă realitatea mediului nefavorabil în care ea şi ceilalţi
fraţi s-au format ca entităţi bio-psiho-sociale. La împlinirea vîrstei de 16 ani,
intervievata este luată de sora sa mai mare, care era căsătorită, dusă în oraşul
Suceava unde este angajată ca servitoare. Aici lucrează doar câteva luni, după care
începe o viaţă viaţă libertină, nonconformistă. În jurul vârstei de 21 de ani se căsătoreşte
cu un băiat de aceeaşi vârstă, A.N. În această perioadă tânăra era angajata unei fabrici
de încălţăminte. A.N. provine dintr-o familie modestă. Tatăl era cismar, mama
casnică A.N. absolvise şcoala profesională de sudori. Intervievata, locuieşte la
început cu părinţii soţului ei, dar pentru că nu se înţelegeau se mută cu chirie: …
am plecat cu chirie... am stat de la 21 de ani până la 40 de ani căsătorită cu el, apoi
m-am despărţit, ne băteam în parte, dădea el, dădeam şi eu…am avut grijă de
fetele fratelui mai mare. Acesta, din căsătoria cu o femeie, a rămas cu două fete,
mama lor murind. El stătea mai mult pe la puşcărie. Dacă stătea două luni afară
era mult. La început era violent, scandalagiu...apoi cu furatul..., eu am crescut
cele două fete, le-am căsătorit...
Intervievata descrie cum a decurs relaţia de căsătorie cu soţul:,, Eu eram mai
violentă, îl provocam..”, cum s-a implicat în creşterea celor două nepoate (din nevoia ei de
a fi utilă). Încă din această perioadă, femeia începe să fie dominată de sentimentul
că viaţa ei nu are un sens, că a irosit timpul, fapt ce o determină să-şi
reconsidere atitudinea, să se implice în viaţa celor două nepoate.
În general, intervievata este o persoană rigidă, egocentrică, afirmativă, sigură pe
ea, manifestând un spirit de independenţă, o tendinţă la duritate, agresivitate,
autoritarism, nerecunoscând autoritatea altuia. Aceste trăsături ale femeii apar în modul în
care ea structurează relaţia cu soacra, soţul. Pe de altă parte, se pare că este o
persoană directă, naivă şi sentimentală, fapt demonstrat în modul în care s-a
implicat în activitatea de creştere a fetelor fratelui.
Intervievata pleacă la ţară, abandonându-şi soţul pensionat de boală avea
ciroză, era terminat...m-am dus la ţară aşa cum am venit la oraş...cu nimic…un
geamantan cu câteva boarfe..., cu gândul de aşi reorganiza viaţa, de a-şi stabili un sens
şi o direcţie pe care să o urmeze.
Reuşeşte într-un timp scurt să facă locuibilă casa părintească … fusese părăsită

54
în urmă cu 15 ani intra vântul prin toate colţurile... Se gospodăreşte , îşi cultivă
pământul, creşte porci, păsări, îşi mai permite din când în când câte o escapadă
la oraş .. aveam pe cineva în oraş, nu mă complicasem în sat, ca să nu pută....
După spusele intervievatei, primii patru ani trăiţi după întoarcerea la ţară au fost
cei mai frumoşi ani din viată. În acest timp fratele mai mare vine în sat … stătea
cu una până să îl achit eu, să-i iau gâtul...o tută... o proastă... era un puturos.
Fetele fratelui mai mare erau la casa lor se măritaseră. După o perioadă de
timp, au început certurile cu nepoatele şi fratele mai mare pentru pământ. La un
moment dat, subiectul intervievat se îmbolnăveşte de ficat (viaţă dezordonată, alcool..),
este transportată la spital şi internată. Aici cunoaşte un alt bărbat cu care se
hotărăşte să se mute. Din acest moment viaţa ei devine un calvar. Apar primele
scandaluri, certuri, între ea şi concubin: …ne băteam ca chiorii … eu munceam, el bea şi
vindea totul din casă, ducea la tuta de femeie… Şi asta nu e tot. Dacă se limita la
atât era bine. Dar mă bătea de-mi săreau capacele....Cu pumnii, cu picioarele, cu
ce apuca...Ştiu că o dată am ajuns şi la spital de atâtea bătăi cât am încasat...
Această situaţie durează câţiva ani. În cele din urmă cedează, nu mai rezistă,
părăseşte casa concubinului şi întoarce la casa părintească. În această perioadă de
certuri, scandaluri, violenţe avute cu fratele mai mar. Are loc o degradare treptată a
stării de sănătate psihică şi fizică a femeii. Soţul murise între timp şi se simţea
foarte singură neavând şici un copil al ei. Le avea doar pe nepoate, dar acestea
crescuse şi nu prea mai ţineau legătura cu ea. Zbuciumul interior care o macină,
resentimentele care îi accentuează starea de
anxietate, a face să se gândească la sinucidere şi înghite un flacon cu pastile. Dusă
la spital, aceasta scapă, însă îşi îndereaptă de această dată faţa spre credinţă şi
se dedică întru totul lui Dumnezeu.
Acum, după cum declară şi ea a depăşit momentul, dar cu ochii lăcrimaţi
afirmă: violenţa naşte violenţă..... şi tot ce se acumulează până la moment dat,
izbucneşte peste ani şi face din tine o persoană de piatră, fără sentimente, fără
credinţă, fără nici un ţel în viaţă... Eu pot spune că am depăşit această perioadă
tulburătoare din viaţa mea, însă doar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unor oameni
cu suflet mare...

Concluzii:
În urma acelor relatate se pot concluziona următoarele:
Referitor la cauze care au condus la violenţa menţionăm :
55
• Nivelul scăzut de instrucţie;
• Mediul relaţional;
• Structura sa psihotică;
• Structura nevrotică;
• Nesoluţionarea la timp a stării conflictuale;
• Stimulul, contextul în care aveau loc aceste acte agresive, care acumulate au dus
la consecinţe grave;
• Determinismul mesajelor parentale;
• Alcoolul a condus la incidente de violenţă atât în copilăria subiectului cât şi
între ea şi partenerii săi de viaţă;

Referitor la consecinţe, acestea au fost următoarele:

• Starea de degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate
de tip impulsiv, instabil;
• Tentative de sinucidere din partea victimei ;
• Lipsa unei educaţii parentale adecvate a ceeace înseamnă familie şi
comportament adecvat;
• Pierderea încrederii în sine, în ceea ce priveşte femeia din familia victimei;
• Se simte inferioară bărbatului;
• Probleme emoţionale grave, în ceea ce priveşte victima;
În ceea ce priveşte nivelul de conştentizare şi gradul de periculozitate, se poate
afirma ca acesta nu s-a manifestat de loc până la un anumit punct. La început s-a
complăcut în astfel de relaţii dar a avut puterea să treacă mai departe, chiar
dacă la un moment dat gestul ei necugetat, de a se sinucide, putea fi fatal. Chiar
dacă a trăit într-un mediu patriarhal dominat de tradiţia arhaică a superiorităţii
bărbatului, aceasta nu a cugetat şi a avut tăria să se rupă de aceste credinţe şi în
cele din urmă să se regăsească. Însă se poate spune că s-a regăsit, tot printr-o
credinţă adânc înrădăcinată în viaţă satului patriarhal, religia, care i-a dat puterea
şi forta să conştentizeze gradul de periculozitate.

Soluţii:
Cred că ar fi necesară acordarea unei asistenţe specializate a victimei
violenţei în familie, asigurată de o echipă interdisciplinară formată din psihologi,

56
sociologi, consilieri pe probleme educaţionale şi consilieri juridici. S-ar impune
consilierea educaţională şi psihologică atât la nivel individual, cât şi de grup, prin
abordarea unor activităţi care să ofere o viziune asupra vieţii, acceptarea trecutului,
atât de necesare producerii unor schimbări identitare.

În ceea ce priveşte, aplicarea chestionarului pe un eşantion de 100 de

persoane, din comuna Cacica, judeţul Suceava, acest instrument de lucru va
avea următoarea formă şi va cuprinde următoarele întrebări:

CHESTIONAR
SEX:
VÂRSTĂ:
ŞCOLARIZARE:
PROFESIE:
MEDIU DE ORIGINE:
STAREA CIVILĂ:
Stimate domn (doamnă),
Cercetarea la care vă invităm să participaţi este organizată de un grup de
studenţi de la Facultatea de Filosofie, specializarea Asistenţă Socială,
Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza ”, Iaşi la cererea Universităţii „ Alexandru
Ioan Cuza ”, Iaşi şi are un caracter ştiinţific şi practic. Ea îşi propune să studieze,
în ce măsură femeia din mediul rural este discriminată, datorită violenţei
domestice cauzată din diferite motive, consecinţele, dar şi nivelul de
conştientizare şi gradul de periculozitate al acestui fenomen deviant.
Pentru ca sprijinul dumneavostră să fie cât mai eficient, vă rugăm să citiţi
cu atenţie toate întrebările şi toate lămuririle care se dau în legătură cu ele şi să
scrieţi răspunsurile dumneavostră la fiecare întrebare în parte, complet, clar şi
concis.
57
 Asiguraţi-vă că vom citi la rândul nostru cu interes şi atenţie răspunsurile
dumneavoastră. Asigurăm totodată secretul deplin al răspunsurilor şi
propunerilor pe care le-aţi scris.
Vă mulţumin pentru sprijinul dumneavostră!

1. Credeţi că femeia din mediul rural este inferioară partenerului său de viaţă?
DA NU FEMEIA ESTE SUPERIOARĂ

2. În copilăria dumneavoastră, aţi simţit prezenţa unor comportamente violente

între părinţi?
DA NU NU RĂSPUND

3. Cunoaşteţi personal o femeie care a fost lovită de soţ sau de partenerul de

viaţă?
DA NU NU RĂSPUND

4. Aveţi cunoştinţă despre femei însărcinate care au fost bătute de soţ?

DA NU NU RĂSPUND

5. Timpul în care s-au petrecut evenimentele de violenţă domestică despre care

ştiţi a fost:
Recent Acum câţiva ani Acum mulţi ani în urmă Toate variantele sunt
corecte

6. Cunoaşteţi femei care au necesitat îngrijiri medicale în urma agresiunilor

partenerului de viaţă?
DA NU NU RĂSPUND

7. Partenerul dumneavoastră de viaţă are un comportament violent faţă de

dumneavoastră?
DA NU NU RĂSPUND

8. Care credeţi că ar fi cauzele principale ale violenţei domestice? Notaţi în ordine

descrescătoare a frecvenţei cu care apar (a importanţei pe care o daţi: 1- cea
mai importanta cauză......7- cea mai puţin importantă cauză) în următoarele
spaţii lăsate libere:
58
 1. .................................................................................;
2. .................................................................................;
3. .................................................................................;
4. .................................................................................;
5. .................................................................................;
6. .................................................................................;
7. .................................................................................;

9. Care credeţi că ar fi principalele tipuri de schimbări care ar trebui să se

producă în societate pentru a stopa violenţa domestică şi pentru ca femeia să fie
considerată egală cu bărbatul? Notaţi în ordine descrescătoare a importanţei pe
care o acordaţi, (1-cea mai importantă cauză ..... 4-cea mai puţin importantă cauză ),
principalele schimbări care ar trebui să se producă pentru a stopa violenţa
domestică şi pentru ca femeia să fie considerată egală cu bărbatul.
1. .................................................................................;
2. .................................................................................;
3. .................................................................................;
4. .................................................................................;

10. Care credeţi că ar fi consecinţele fenomenului de violenţă domestică? (cine va

avea cel mai mult de suferit?) Notaţi în ordine descrescătoare a importanţei pe care o
acordaţi, principalele persoane care vor avea de suferit.
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
11. Care este opinia dumneavoastră asupta tratării cu violenţă a femeii în familie?
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
TABEL NOMINAL CU POPULAŢIA CHESTIONATĂ:

Nr. Sex: Vârst Religie: Şcolariza Profesie: Stare

crt ă: re: civilă:
1. masculin 18 ani ortodoxă Elev la liceu - necăsatori
t
2. masculin 21 ani ortodoxă Student - necăsători
t
3. masculin 19 ani penticostal Elev de liceu - necăsători

59
 t
4. feminin 18 ani ortodoxă Elev la liceu - necăsători
tă
5. feminin 37 ani catolică 8 clase casnică căsătorită
6. masculin 41 ani catolic 8 clase şofer căsătorit
7. feminin 56 ani ortodoxă liceu casnică căsătorită
6. masculin 53 ani ortodox profesiona pensionar pe caz de căsătorit
lă boală
9. feminin 53 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
10. feminin 61 ani ortodoxă 7 clase pensionară căsătorită
11. masculin 32 ani ortodox 8 clase macelar căsătorit
12. feminin 41 ani ortodoxă liceu şomeră căsătorită
13. feminin 34 ani ortodoxă liceu vânzătoare căsătorită
14. masculin 30 ani ortodox liceu patron firmă căsătorit
15. feminin 26 ani ortodoxă facultate Învăţătoare căsătorită
16. masculin 20 ani ortodoxă liceu Învăţătoare necăsători
tă
17. feminin 32 ani catolică liceu Referent C.P. căsătorită
18. masculin 37 ani catolic profesiona şofer căsătorit
lă
19. feminin 21 ani ortodoxă studentă - necăsători
tă
20. feminin 18 ani ortodoxă liceu - căsătorită
21. masculin 24 ani ortodox student - necăsători
t
22. masculin 89 ani ortodox 4 clase pensionar văduv
23. feminin 69 ani ortodoxă 6 clase pensie de urmaş văduvă
24. masculin 34 ani penticostal 8 clase cismar căsătorit
25. feminin 33 ani penticost 8 clase casnică căsătorită
ală
26. masculin 22 ani ortodox student - necăsători
t
27. feminin 50 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
28. masculin 66 ani ortodoxă facultate pensionar căsătorit
29. feminin 62 ani ortodoxă liceu pensionară csătorită
30. masculin 26 ani ortodoxă facultate preot căsătorit
31. feminin 25 ani ortodoxă facultate profesoară căsătorită
32. masculin 18 ani ortodox liceu - necăsători
t
33. feminin 21 ani ortodoxă liceu casnică căsătorită
34. masculin 19 ani ortodox 8 clase brutar necăsători
t
35 feminin 18 ani ortodoxă 8 clase pensionar pe caz de căsătorit
boală
36. masculin 37 ani ortodox facultate casnică căsătorită
37. masculin 41 ani penticostal 8 clase pensionară necăsători
tă

60
38. feminin 56 ani penticost profesiona casnică căsătorită
ală lă
39. masculin 53 ani catolică liceu şomeră căsătorită
40. feminin 53 ani catolic liceu vânzătoare căsătorită
41. masculin 61 ani ortodox 8 clase pensionar pe caz de căsătorită
boală
42. feminin 32 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
43. masculin 41 ani ortodox 8 clase strungar văduv
44. masculin 34 ani ortodox 8 clase brutar căsătorit
45. masculin 30 ani ortodox 8 clase şofer căsătorit
46. masculin 26 ani ortodox liceu asistent medical căsătorit
47. feminin 20 ani ortodoxă profesiona - necăsători
lă tă
48. masculin 32 ani penticostal 8 clase strungar căsătorit
49. feminin 37 ani ortodoxă liceu brutar căsătorită
50. feminin 21 ani ortodoxă student - necăsători
tă
51 masculin 18 ani ortodox 8 clase cismar căsătorit
52. feminin 24 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
53. masculin 79 ani ortodox 4 clase pensionar văduv
54. feminin 69 ani catolică 4 clase pensionară văduvă
55 feminin 34 ani catolic profesiona casnică căsătorită
lă
56. masculin 40 ani penticostal 8 clase pensionar pe caz de căsătorit
boală
57. masculin 28 ani penticostal 8 clase zidar căsătorit
58. feminin 21 ani penticost 8 clase casnică căsătorită
ală
59. feminin 20 ani penticost profesiona femeie de serviciu căsătorită
ală lă
60. masculin 55 ani ortodox 8 clase strungar căsătorit
61. feminin 32 ani ortodoxă 8 clase vânzătoare căsătorită
62. masculin 44 ani ortodox 8 clase pensionar pe caz de căsătorit
boală
63. feminin 31 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
64. masculin 18 ani ortodox 8 clase - necăsători
t
65. feminin 16 ani ortodoxă Elev de liceu - necăsători
tă
66. masculin 22 ani ortodox student - necăsători
t
67. feminin 31 ani ortodoxă liceu şomeră căsătorită
68. feminin 66 ani ortodoxă liceu pensionară căsătorită
69. masculin 78 ani ortodox 8 clae pensionar căsătorit
70. masculin 33 ani ortodox liceu învătător căsătorit
71. feminin 44 ani ortodoxă liceu învăţătoare căsătorită
72. masculin 46 ani ortodox liceu şofer căsătorit
61
73. feminin 53 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
74. feminin 55 ani ortodoxă profesiona casnică căsătorit
lă
75. masculin 44 ani catolic profesiona electrician căsătorit
lă
76. masculin 34 ani ortodox profesiona morar căsătorit
lă
77. feminin 56 ani penticost 8 clase casnică căsătorit
ală
78. masculin 45 ani ortodox 8 clase zidar căsătorit
79. masculin 67 ani penticostal 8 clase pensionar căsătorit
80. feminin 45 ani ortodoxă profesiona casnică căstorită
lă
81. masculin 33 ani ortodox liceu şofer căsătorit
82. feminin 43 ani ortodoxă liceu casnică căsătorită
83. masculin 22 ani ortodox student - necăsători
t
84. feminin 21 ani ortodoxă studentă - necăsători
tă
85. feminin 18 ani ortodoxă liceu - necăsători
tă
86. masculin 43 ani ortodox liceu şomer căsătorit
87. feminin 48 ani ortodoxă liceu casnică căsătorit
88. masculin 61 ani ortodox 8 clase şofer căsătorit
89. feminin 31 ani ortodoxă profesiona casnică căsătorită
lă
90. feminin 45 ani ortodoxă 8 clase vânzătoare căsătorită
91. masculin 67 ani ortodox profesiona pensionar căsătorit
lă
92. feminin 45 ani ortodoxă liceu pensionară de caz de căsătorită
boală
93. masculin 33 ani ortodox facultate profesor căsătorită
94. feminin 43 ani penticost 8 clase şomeră căsătorit
ală
95. feminin 28 ani penticost profesiona croitoreasă căsătorită
ală lă
96. masculin 21 ani penticostal 8 clase şomer necăsători
t
97. masculin 43 ani ortodox profesiona lăcătuş mecanic căsătorit
lă
98. feminin 19 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită
99. masculin 23 ani ortodox 8 clase zidar căsătorit
100 feminin 26 ani ortodoxă 8 clase casnică căsătorită

Concluzii:
62
 Unul dintre obiectivele proiectului nostru a fost şi investigarea opiniei
publice privind înţelegerea complexităţii fenomenului, precum şi atitudinea faţă
de fenomenul de discriminare a femeii prin prisma violenţei în familie.
Loturile cercetate au fost orientativ valabile şi nu le considerăm statistic
semnificative. Totalul de 100 de persoane care au răspuns, dintre care 50 femei şi
50 bărbaţi, cu vârste cuprinse între 16 ani (elev) şi 89 ani (pensionar).
La întrebarea referitoare la egalitatra de şanse între femei şi bărbaţi, majoritatea
au dat un răspuns afirmativ, considerând că femeia este inferioară bărbatului
90% din cazuri, iar 10 % au considerat că femeia este egală bărbatului. Acest
răspuns ultim, a fost dat în mare parte de elevi şi de persoanele care au absolvit
o şcoală superioară.
La întrebarea privind prezenţa unor comportamente violente între părinţi, în
familia subiectului investigat, în copilăria acestuia, răspunsurile apar semnificativ
pozitive. Este de notat că, atunci când subiectul are o formaţie profesională cu
mai mare înţelegere a fenomenului sau în care este considerat anonimatul total
al subiectului (pe stradă), răspunsurile atestând prezenţa scenelor de violenţă în
propria copilărie între părinţi apar la jumătate dintre subiecţii intervievaţi.
Se cuvine făcută o remarcă: cel mai adesea întrebarea vizând propria
experienţă a condus la răspunsuri evident nesincere. Considerăm că, în realitate,
procentul subiecţilor care au trăit experienţa unor scene de violenţă domestică în
copilăriei lor este mult mai ridicat.
O altă întrebare, vizând indirect frecvenţa fenomenului, este formulată
astfel:
“Cunoaşteţi personal o femeie care a fost lovită de soţ sau partenerul de viaţă?”
Din 100 de persoane care răspund, doar 30 (dintre care 8 studenţi. 13 elevi şi
restul persoane cu studii medii) neagă că ar cunoaşte astfel de situaţii. Rezultă o
cunoaştere a fenomenului în proporţie de 70%.
Această întrebare, precum şi relevanţa răspunsului sunt agravate de
întrebările refentoare la :
a.) timpul când s-au petrecut evenimentele de violenţă domestică despre care ştiu;
b.) dacă au cunoştinţă depre femei gravide care au fost bătute de soţ;
Astfel, 79% din populaţie afirmă că evenimentele de violenţă domestică pe care
le menţionează
s-au petrecut recent (în cursul anului). 20% din subiecţi, confirmă cunoaşterea unor situaţii
în care femei gravide au fost bătute de partenen.

63
Răspunsurile subiecţilor mai arată că, în proportie de 43% , aceştia cunosc femei
care au necesitat îngrigiri medicale în urma agresiunii partenerului.
Răspunsurile la întrebarea referitoare la comportamentul violent al propriului partener sunt
relevante privind sentimentul de stigmă pe care îl trăieşte victima tratamentelor
agrssive ale partenerului. Din 77 de subiecţi investigaţi, 30 (aproximativ 39%) refuză sa
răspundă, şi aceasta chiar şi în situaţia de deplin anonimat a sondajului făcut
aleatonu, pe stradă.
Lucrurile se petrec astfel încât sugerează o dorinţă intensă a subiecţilor de a
nu discuta despre răul care le este făcut, de a-i trece sub tăcere, fie pentru că au
sentimente de umilnţă şi vinovăţie, fie pentru că consideră că acest lucru este
ceva normal şi din această cauză refuză să recunoască că au o problemă şi ca
urmare gandind că ceea ce nu se poate spune nici nu există.
Persoanele necăsătorite au fost excluse să răspundă la această întrebare
deoarece, în general, ei nu sunt prinşi în relaţii stabile cu un partener.
Referitor la cauze, opinia publică vede, în ordinea descrescătoare a frecvenţei cu
care apar, următoarele situaţii ca fiind generatoare de vioienţă domestică :
1. nivelul de trai scăzut;
2. toleranţa femeii faţă de violenţă ;
3. lipsa de cultură;
4. tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;
5. prezenţa copiilor în familie;
6. dependenţa materială a soţiei de soţ;
7. alcoolul.
Este relevant faptul că doar 25 persoane din 100 au răspuns la întrebarea
privind cauzele. Celelalte persoane intervievate răspund că nu ştiu care ar putea
fi cauzele.
Acest răspuns vădeşte mai degrabă o îngrijorătoare lipsă de interes pentru
fenomenul violenţei domestice. Subiecii noştri nu consideră violenţa în familie ca
fiind un fenomen grav, care necesită o bună întelegere şi stabilirea unor practici
adecvate, speciale, de intervenţie.
Am considerat întrebarea referitoare la tipurile de schimbări care ar trebui să se producă
în societate ca fiind cea mai relevantă. Doar o treime dintre persoanele care au fost intervievate
au răspuns la această întrebare, iar în ordinea frecvenţeicu care apar, sugestiile
sunt următoarele:
1. instituţii de protecţie;

64
 2. legi;
3. educatia comunitară;
4. cunoaşterea fenomenului la nivelul comunităţii şi al
profesioniştilor.
Întrebarea privind propria opinie asupra tratării cu violenţă a femeii în familie a
suscitat răspunsuri relevante pentru luarea unor măsuri de intervenţie pe plan
national:
• 50% din totalul de subiecţi au considerat că violenţa domestică este în
creştere;
• 20 de subiecţi (20%) consideră că ar trebui făcut ceva, dar nu au nici un fel de
sugestie;
• apar răspunsuri negative astfel: deşi apare evidentă conştientizarea tot mai
pregnantă, la mai mult de jumătate dintre subiecţii intervievaţi, a riscului şi a
aspectului de anomalie a violenţei domestice, au existat şi răspunsuri
dezarmante de tipul: Nu cred că e o problemă care trebuie luată în
considerare (bărbat, inginer); Nu cred că este o situaţie care merită atenţie
şi oricum nu se va face nimic (bărbat, pe stradă);
Poate că unele femei merită bătaie. Poate nu este cea mai bună metodă, dar
este cea mai la îndemână (bărbat, pe stradă); Există situaţii când bătaia este
ruptă din rai (student); Femeia trebuie să se teamă cumva de bărbat (elev), etc.
Considerăm răspunsurileBcelor mai tineri (studenţilor şi elevilor) ca fiind
cele mai îngrijorătoare. Femeia este exclusă din conceptul de "om" şi este
considerată doar cineva care trebuie să fie un ajutor pentru om; Aceste răspunsuri
venite din partea tinerei generaţii obligă societatea la luarea unor măsuri
educative urgente.
Aşadar, opinia publică din România nu este încă pregătită să înteleagă
fenomenul violenţei în familie. Răspunsurile tinerei generaţii ne fac să credem că
încă nu poate fi vorba nici măcar despre a discuta cu interes, pertinenţă şi
atitudine deschisă acest subiect.
VI. Concluziile finale ale proiectului
Ca o concluzie la datele culese prin investigarea opiniei publice, se poate spune că
ignoranţa şi indiferenta, puternic înrădăcinate în mentalitatea românească,
reprezintă principala cauză a absenţei unei politici sociale de creare a unor spaţii
sigure pentru victime, de luare a unor măsuri preventive şi de intervenţie
complexă şi de reglementare legală protectivă eficientă.

65
 A forma specialişti necesari, capabili să intervină preventiv, înseamnă a
acoperi anumite costuri de formare. Pentru a face aceste intervenţii, este necesat
ca la nivelul comunităţii, violenţa domestică să apară ca un rău care trebuie
tratat, şi nu ascuns sau ignorat, căci:
Faptele care nu se văd şi sunt ignorate continuă să existe. (Huxley)
Până la a exista servicii, legi, până la specialişti pregătiţi, conştentizarea
pericolului, discriminarea femeii prin violenţă în familie continuă să fie privită atât
de specialişti, cât şi de către comunitate ca un subiect tabu, de ruşine, de
compasiune şi chiar de amuzament şi iritare.
În lucrarea Politici sociale de C. Zamfir,11, se identifică următoarele obstacole
privind crearea şi implementarea unei politici sociale favorabile familiei:
- naţionalismul;
- limitele transparenţei demografice;
- ignoranţa şi indiferenţa;
- conflictele valorice;
- absenţa unui demers integrativ în politicile sociale;
- insuficienţa fondurilor alocate.
Concluzionăm că dacă mentalitatea comună nu incriminează şi nu consideră
gravă problema violenţe domestice, ca fiind o dramă care afectează vieţile de
familie, făcând victime care trec de la o generaţie la alta, reglementările sau
serviciile care apar rămân fără audienţă.
Drept urmare se poate afirma că ipoteza de lucru a acestui proiect este
pertinentă şi discriminarea femeii în mediul rural este pusă pe seama
caracterului patriarhal care se tramsmite de la o generaţie la alta şi care
contravine valorii şi demnităţii femeii de a fi o persoană cu aceleaşi drepturi. Se
impune în primul rând luarea unei măsuri la nivel naţional, deoarece cercetarea
de faţă se poate aplica şi în alte medii sociale, rurale unde violenţa domestică e
neglijată şi tratată ca un mod de viaţă. Ar trebui să existe în primul rând o
discriminare pozitivă a femeii. Nu în sensul să discriminezi invers, ci să acorzi mai
multă arenţie femeii, să le acorzi mai multe servicii, drepturi astfel încât balanţa să fie
egală şi femeia să poată în cele din urmă să fie egală cu bărbatul.

11. Zamfir, C, (coord.), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, Bucureşti, 1995, p. 172.

66