Mișcarea pentru emanciparea femeilor își are rădăcinile din revoluția franceză.

Sexul slab se lupta pentru drepturi, crea cercuri, exprima protestele prin îmbrăcarea
costumelor bărbătești. Ultimul truc al doamnelor i-au scos din echilibru pe bărbați
și au primit efectul opus. Femeilor li s-a interzis să se adune și să organizeze astfel
de comunități. Însă, acest lucru, nu le-a oprit pe franțuzoaice, și au continuat
această luptă inegală.

Și persistența lor a adus roade. Femeile au primit libertate și li s-au acordat

drepturi. După toate acestea, doamnele au cerut egalitatea deplină cu bărbații, în
toate aspectele. Și în acest moment, emanciparea se intersectează cu feminismul.
Dacă prima direcție vorbește despre eliminarea opresiunii, cea de-a doua
presupune libertatea politică, dobîndirea drepturilor civile.

Cine e ea – femeia emancipată?

Emanciparea a dobîndit sinonime și definiții. Aceasta presupune libertate,

îndrăzneală, curaj, încredere. Femeia emancipată este o personalitate puternică,
hotărîtă și splendidă, care trăiește în pas cu timpul. Ea își construiește o viață
independentă, este capabilă să fie fericită și să împărtășească bucurii celor din jur.

Dacă e să privim în trecut, vom constata faptul că femeia reprezenta o completare

pentru persoana bărbatului. Era limitată lista drepturilor. Fata care intra în posesia
zestrei, nu avea dreptul să gestioneze banii. Operațiunile legate de finanțe se
efectuau cu ajutorul soțului, sau tatălui, sau fratelui. Iar partenerul de viață, era
văzut de fată doar cu cîteva zile înainte de căsătorie, doarece era ales de către
părinți. Căsătoria presupunea o alianță avantajoasă, nu și o unire a două inimi
iubitoare.

Femeia avea un rol clar: menținerea gospodăriei și creșterea copiilor. Educația și

locurile de muncă erau predispuse în exclusivitate bărbaților. Pe lîngă cercul îngust
de comunicare, femeia era supusă unor standarde morale stricte. Se înaintau cerințe
pentru comportament, îmbrăcăminte deloc comodă, dar care ascundea farmecul
feminin.

O femeie emancipată cu groază își imaginează chinul la care era condamnată

femeia pe atunci - umilința din partea bărbatului, dependența, lipsa dreptului de
vot, nașteri nesfîrșite și treburi de gospodărie plictisitoare. O fată modernă se
dezvoltă, are succes la muncă, participă la alegeri, combină educația copiilor și
cariera.

Aspectele pozitive așe emancipării femeilor

Cel mai important lucru pe care l-a obținut femeia – este libertatea de a gestiona
timpul și de a lua decizii. Libertatea materială, ocazia de a călători, libertatea de a
se dezvolta în direcția aleasă – sunt avantajele acestei mișcări. Care mai sunt
aspectele pozitive ale emancipării femeilor?

1. S-a extins cercul de comunicare. Ieșirea de sub tutela casnică ia oferit femeii
noi cunoștințe, prietene. Comunicarea regulată contribuie la dezvoltarea
intelectuală. Nu i se mai impune un anumit cerc de comunicare, alcătuit
exclusiv din prietenii soțului.
2. A scăzut nivelul violenței. Căsătoriile inegale au dus la consecințe triste.
Femeia îndeplinea rolul de servitoare, amantă, era supusă umilinței.
Emanciparea nu a rezolvat pe deplin acestă problemă, dar a oferit o alegere.
Astăzi, femeia are dreptul să depună dosarul de divorț la cel mai mic indiciu
de violență.
3. Educație și dezvoltarea carierei. Nu mai există diferențierea de profesii
pentru bărbați și pentru femei. Femeile sunt tot mai des alese pentru funcții
de conducere, deoarece apreciază minuțiozitatea, atenția, responsabilitatea.

Femeia însăși decide cum să profite de victoria predecesorilor ei. Să se ocupe de

căutarea soțului și de continuitatea generației, sau să se realizeze în sfera
profesională. Majoritatea reprezentanților sexului slab aleg mixul dintre acestea:
îngrijirea gospodăriei și îndeplinirea obligațiilor de serviciu.

Problema emancipării femeilor

Alegerea profesiei, oportunitatea de a vota, libertatea în sfera politică și în viața

personală – fără îndoială, sunt avantajele emancipării. Dar, cu asta, nu se încheie
consecințele emancipării. Au apărut responsabilități suplimentare, și femeile nu au
fost scutite de gestionarea gospodăriei și creșterea copiilor. Astfel, ca rezultat,
sexul slab a dobîndit responsabilități în plus.

În ce constă problema emancipării femeilor?

1. Lipsa timpului. Este dificil să te descurci de una singură cu obligațiunile

profesionale și sarcinile de casă. Dacă nu ai ajutor din altă parte: dădacă,
servitoare sau bunică, atunci femeia într-un cal fugărit. Rezultatul standard
al acestei situații – îmbătrînirea precoce datorită stresului constant sau
destrămarea căsătoriei. În ultimul caz, femeia, rezolvînd problemele de
familie, uită se se îngrijească de sine. Ca rezultat, soțul găsește pe altcineva.
2. Singurătatea și familii incomplete. Dezvoltarea profesională o face pe
femieie încrezută în sine, îi ridică auto-aprecierea, duce la prosperitate
 materială. Rezultă că, responsabilitățile bărbaților sunt îndeplinite
totalmente de femeie. Femeia ajunge la concluzia că nu are nevoie să se
căsătorească, odată ce se ocupă independent de întreținerea și educația
copiilor. Statistica ne arată că fetele moderne refuză să se căsătorească.
Această tendință duce la prezența familiilor incomplete și la apariția
problemelor în educația copiilor.
3. Alcoolismul feminin. Preluarea responsabilităților unui bărbat, ritmul activ
de viață, duce la dorința de relaxare și de detașare de probleme. Alcoolul
acționează drept un antidepresiv temporar, ceea ce creează iluzia de odihnă
și liniște. Dependența de băuturile alcoolice apare în urma întîlnirilor de
afaceri care au loc în timpul mesei.

Dacă emanciparea femeilor a adus atîtea probleme, poate e cazul să revenim la ce

a fost? Avînd și o dorință puternică, este imposibil de a fi restabilit ceea ce s-a
distrus timp de cîteva sute de ani. Cu toate acestea, statistica arată că mai mult de
jumătate din bărbați visează ca jumătățile lor să revină la îndeplinirea
responsabilităților familiare.

Consecințele emancipării în viața de familie

A avut loc schimbarea conceptelor în relația dintre femeie și bărbat. Cercetătorii

străini avertizează că începe neutralizarea sexelor, sociologii sunt convinși de
faptul că ne aflăm în pragul erei biarhatului – adică egalitatea absolută între sexe.
Femeia, adoptînd obiceiurile, acțiunile și stilul de viață a bărbaților, se
îndepărtează de feminitate și devine bărbătoasă. Această imagine a femeii este
promovată de literatura și filmele, în care se glorifică femeile încrezute și hotărîte,
care nu caută sprijin în bărbat.

Astfel de schimbări au afectat și viața de familie, emanciparea și-a lăsat amprenta:

1. Rolul matern. Anterior, misiunea femeii se rezuma la căsătorie, nașterea

copiilor și educarea acestora. Erau familii cu mulți copii, și pentru
îndeplinirea acestor responsabilități necesita 20-30 de ani. Astăzi, femeile
nas unul sau doi copii, iar peste un an după naștere, merg deja la muncă.
Rezultă că, în loc să ocrotească căldura căminului familial, femeia s-a pornit
spre cucerirea a noi teritorii. Această funcție anterior aparținea bărbaților,
care duceau un mod nomad de viață. Femeii i s-a atribuit rolul de
contemplator și creator a prezentului.
2. Rolul de bărbat. Sexul slab, obișnuit să cucerească și să cunoască lucruri
noi, se resemnează cu modul activ a femeilor. Se întîmplă des ca femeia să
cîștige mai mult, să dețină o poziție mai înaltă, iar soțul să preia treburile
 casnice. Este interesant faptul că feminitatea sexului slab nu se lasă fără
urmă. Aceasta este preluată de bărbați, dar într-o formă schimonosită.
Finețea femeilor se transformă în moliciune, atenția pentru detalii este
exprimată prin meschinărie.

În afară de schimbul de roluri, femeia a dobîndit drepturi. Alegerea independentă a

soțului – este un avantaj. Iar libertatea în viața personală a dus la creșterea
numărului de divorțuri. Încă o consecință constă în scăderea natalității, deoarece o
femeie supraîncărcată nu are timp pentru copii. Partea pozitivă a lucrurilor este că,
pe lîngă scutece și un aspirator, femeia se dezvoltă ca personalitate și crește din
punct de vedere profesional.

Emanciparea femeilor în societatea contemporană

Chiar și cea mai încrezută în sine și mîndră doamnă, în interior este o fetiță mică și
sensibilă, care visează să se ascundă după un umăr puternic. Condițiile de viață
prezente obligă femeia să fie activă. și nu mai merge vorba despre lupta pentru
drepturile sale. S-au schimbat multe generații după mișcările de emancipare.
Consecințele au afectat educația. Mama îi spune fetei că trebuie să învețe bine, să
urmeze o facultate, să-și construiască o carieră. Iar lecțiile despre gătit, curățenie și
comportament în familie trec pe planul doi. Nu este surprinzător faptul că, în viața
reală, fata se confruntă cu probleme, mai ales după căsătorie sau după nașterea
copiilor. Este o necesitate de a educa în fete nu doar dorința de a se dezvolta ca
personalitate, ci și înțelepciunea în familie.

Problema esențială a emancipării femeilor în societatea contemporană constă în

substituirea conceptelor. Femeia își dorea drepturi egale cu bărbatul, și nicidecum
să devină egală în totalitate cu acesta. Dacă emanciparea va fi abordată corect,
atunci nu vor mai exista conflicte. Nu face să schimbi rolurile, trimițîndu-l pe soț
în decret, iar tu să lucrezi din toate puterile la serviciu. Nu uita că, acasă, tu ești
feminină, firavă și iubitoare. Încrederea pe sine, tăria de caracter și dorința de a
conduce ar fi bine să le lași la serviciu.

Nu mai e posibil să întorci timpul emancipării femeilor. Dar, nici multe din femei
nu vor fi de acord să li se ia drepturile obținute, chiar și dacă sunt însoțite de o
mulțime de obligațiuni. Există o opinie conform căreia emanciparea a încetinit, și
femeia s-a întors la izvoare, ocupîndu-se de educația copiilor și treburile casnice.
Într-un final, egalitatea dintre bărbat și femeie – este un fapt al societății
contemporane.