Avortul și implicațiile morale ale acestuia

Una din problemele cele mai sensibile care a divizat opinia publică internațională în
ultima jumatate de secol este dreptul femeilor de a recurge la avortul intentionat. Sunt
îndreptățite sau nu femeile să recurgă la acest gest?, este consiferat fătul o ființă umană?, care
ar trebui să fie implicațiile legale referitor la problema avortului?. Acestea sunt subiectele pe
care doresc să le dezbat în paginile următoare. Personal, îmi este foarte dificil să mă plasez
încă de la început în favoarea sau împotriva avortului deoarece nu pot să susțin în totalitate
nici una din cauze. Astfel că prima parte a acestei lucrari o voi rezerva-o argumentelor pro și
contra avort formulate de autori care au studiat în detaliu acest domeniu iar partea a doua o
voi acorda unui punct de vedere personal referitor la aceasta problemă.
Avortul înseamnă întreruperea accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul
să poată trăi în afara organismului matern1. De la discuții privind riscurile medicale la care se
expun femeile care recurg la această metodă și până la valoarea morală a vieții fătului,
problema avortul persistă încă și sunt puține sanse ca în viitor cele două părți să ajungă la o
soluție comună.
Interesant este faptul că, deși se practica (prima ţară din lume care a permis avortul la
cerere a fost URSS -1922.), avortul nu a generat discuții aprinse decât începând cu a doua
jumătate a secolului XX. O explicație a acestui lucru poate să fie apariția mișcărilor feministe
(anii `60) și militarea lor pentru o repoziționare a femeilor în societate. NOW (National
Organization for Woman), una dintre cele mai mari organizații feministe din SUA adoptă o
atitudine fermă pro-avort declarând: „NOW susține că drepturile de reproducere sunt
probleme de viaţă şi de moarte pentru femei, nu sunt probleme de alegere simplă. NOW
sprijină pe deplin accesul la avort sigur și legal, la un control eficient al naşterii și la
contracepţia de urgenţă. Totodată susținem serviciile de sănătate reproductivă şi educaţie
pentru toate femeile. Suntem împotriva încercări de a limita aceste drepturi prin intermediul
legislaţiei”2. Totuși ar fi o greseală să afirmăm că feminismul, ca mișcare socială este
întotdeauna în favoarea avortului. FFL (Feminists for Life)3 este una din organizațiile

1
http://dexonline.ro/search.php?cuv=avort
2
http://www.now.org/issues/abortion/
3
http://www.feministsforlife.org/taf/1998/spring/Spring98.pdf

1
feministe care se declară împotriva avortului bazându-se doar pe afirmații feministe,
nerecurgând în nici un fel la argumente religioase.
De regulă, susținătorii avortului apelează la trei tipuri de argumente4.
1. Interzicerea avorturilor pot avea consecințe nedorite asupra femeilor;
2. Femeile sunt singurele care pot decide ce să facă cu corpul lor;
3. Fătul nu este încă o persoană, deci nu se poate pune problema luării unei vieți.
Dezvoltarea societăților moderne (capitaliste în special) a provocat apariția dublei
responsabilități a femeii (muncitoare și casnică). Acest lucru a dus la crearea unei acute nevoi
de control a sarcinilor. Nici o metodă contraceptivă nu este sută la sută sigură. Din aceasta
pricină în multe cazuri sarcina neplanificată a ajuns să fie privită ca o piedică în calea
succesului profesional și de aceea avortul a devenit o nevoie esențială pentru femeile care
doresc să-și asigure un nivel minim de autonomie.
Susținătorii avortului aduc în discuție o altă problemă. Multe sarcini nedorite sunt
rezultatul violurilor sau a incesturilor. Care este raționamentul după care obligam o femeie să
poarte o sarcină și apoi să nască un copil apărut în urma unor fapte care o vor marca, probabil,
toată viața?. Această obligare încalcă dreptul femeilor la libertate, autodeterminare și
integritate fizică Totodată o legislație care ar interzice avorturile va favoriza creșterea
numărului de avorturi ilegale care pun într-un real pericol viața mamelor 5. Chiar dacă o
femeie reusește să ducă până la capăt o sarcină nedorită asta nu înseamnă sfarșitul
problemelor. În mod normal creșterea copilului este o preocupare placută dar pentru femeile
rămase însărcinate fără voia lor înseamnă o mulțime de greutăți pe care multe dintre ele nu
reușesc să le depașească și de aceea recurg la a da spre adopție a copilului sau chiar abandonul
lui. Această separare a mamei de copil, chiar dacă a fost voluntară, presupune, pentru cele mai
multe femei, o lungă și puternică suferință.
De cele mai multe ori problema avortului se pune ca și un conflict între interesele
fătului și cele ale femeii. Din moment ce fătul nu are încă o conștiință proprie iar apariția
copilului poate cauza grave probleme mamelor, avortul poate să beneficieze de un oarecare
credit. Dar, dacă privim lucrurile din această perspectivă a conflictului dintre mame și făt, de
ce ar trebui să aibă prioritate interesele femeii? Oare nu are fătul o speranță de viață mai
mare?. El se află într-o situație mai complicată, de neajutorat6.

4
Mary Anne Warren, Avortul, în vol. Tratat de etică, editor Peter Singer, Polirom, Iași. 2006, pg 334
5
Organizația Mondială a sănătății estimează că 200.000 de femei mor anual din această cauză.
6
David Boonin, A Defense of Abortion, Cambrige University Press, 2003, pg 55

2
 Este foarte dificil de identificat o părere comună privind statutul moral al fătului.
Totuși majoritatea sistemelor juridice actuale consideră nașterea momentul în care își începe
existența o nouă persoană legală. Acest lucru ar însemna că avortul nu se identifică cu nici o
formă de omucidere și că acest procedeu ar trebui să fie la îndemâna oricărei femei. Este
foarte greu de susținut ideea conform căreia un nou-născut și un făt au același statut. Primul
beneficiază de rațiune și de conștiință de sine pe când fătul nu are nici una din aceste
capacități
Ca un ultim argument în favoarea avorturilor - chiar dacă acceptăm ideea că fătul este
o persoană și are dreptul la viață tot nu putem să-i cerem unei femei să-și sacrifice libertatea și
integritatea fizică pentru a salva o altă viață (Judith Thompson, 1971) 7 .
Opus celor prezentate în pagina anterioară se află părerile celor care sunt împotriva
avorturilor. În primele faze cei care condamnau avorturile se bazau pe argumente ce țineau de
riscurile medicale apărute în cazul realizării avorturilor. Treptat, odată cu dezvoltarea și
îmbunătățirea metodelor medicale care nu mai pun problema riscurilor medicale, criticile
avorturilor s-au deplasat într-o zonă care pun în prin plan valoarea morală a fătului. Fătul este
o ființă umană încă de la conceperea lui, iar avortul este o formă de crimă.8 Această categorie
de opinii consideră că viața unei persoane începe în momentul concepției embrionului și
condamnă lipsa de informație a populației referitor la această problemă.
Unii din susținătorii aceste cauze merg și mai departe. Nu numai fătul uman este o
ființă vie ci și ovulele nefecundate sau spermatozoizii și că orice acțiune care provoacă
moartea acestora fără un motiv întemeiat nu este morală. Această idee este în corelație cu
etica respectului tuturor vietățiloc, conform căreia fiecare vietate, de la microbi și până la
oameni, au o dorință de a trăi (Albert Schweitzer)9.
Avortul mai este privit și ca o lipsă de responsabilitate pentru propriile fapte ale
femeii. Chiar dacă există cazuri în care sarcina poate să apară de pe urma unui viol, de cele
mai multe ori acestea apar de pe urma unui comportament sexual precipitat dar voluntar.
Pentru a evitarea acestui lucru s-ar impune respingerea relațiilor heterosexuale în cazul în care
nu există condițiile creșterii unui copil. Binențeles că un asemenea pretenție este, practic,
imposibilă în societatea modernă. Majoritatea femeilor și bărbaților consideră sexul extrem de
plăcut, acesta devenind parte dintr-un stil de viața unanim acceptat.

7
http://spot.colorado.edu/~heathwoo/Phil160,Fall02/thomson.htm
8
Mary Anne Warren, op. cit., pg. 333
9
http://www.earthcouncil.net/reverence.htm

3
 Acea categorie a feminismului care se declară împotriva avorturilor consideră că
recurgerea la acest gest va da caștig de cauză bărbaților care vor reuși astfel să se sustragă
responsabilității propriului comportament sexual. „Avortul nu eliberează femeia, ci o
înrobește”10. Astfel de gesturi, susțin ele, încurajează un stil de viață „fără griji” caracteristic
unei societăți patriarhale.
În cadrul dezbaterii privind avorturile intenționate, cu greu se poate argumenta o
poziție de mijloc. Este foarte greu să spui că avortul ar trebui permis doar în anumite contexte.
Exceptând, probabil, doar cazul în care apelăm la „criteriul senzitivității”. Acesta presupune
următorul lucru: capacitatea de a avea experiențe, de a simți lucruri este fundamentală pentru
statutul moral al ființelor. Omorârea unei ființe care are capacitatea de a simți lucruri este un
lucru condamnabil. Problema apare atunci când încercăm să ne dăm seama care sunt vietățile
care „simt” lucruri?. „Mulți neuropsihologi consideră că fătul uman începe să dobândească
unele capacități senzitive rudimentare în cel de-al treilea semestru al sarcinii” 11. Acest lucru ar
însemna, conform criteriului senzitivității, că avortul făcut până în acest moment poate fi
justificat. Dar cât de siguri putem să fim de aceste estimări ale specialiștilor?. Nu ar fi prima
dată când aceste „certitudini” s-au dovedit a fi false.
Am încercat să nu aduc în discuție foarte mult atitudinea religiei referitor la problema
avortului. Este cunoscut faptul că cele mai multe sunt împotriva acestui lucru. Biserica
Ortodoxa consideră avortul unul dintre cele mai mari păcate. „Cea mai oribilă crimă este
avortul, când mama îsi omoară propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotrivă nasc
câti pui le dă Dumnezeu si îi iubesc foarte mult. Toate păcatele se pot ierta, spun Sfintii
Părinti, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat
doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocăinte care pot dura viata întreagă”12
Cum am spus și la începutul acestei scurte lucrări, îmi este foarte greu să mă declar
împotriva sau pentru procesul numit avort intenționat. Sensibilitatea la acest subiect există
probabil și pentru că în România este încă considerat un tabu. Chiar dacă din 1990 este legal,
avortul provocat a fost interzis pe toată perioada regimului comunist. Urmările acestui lucru
observându-se și în ziua de azi, prea puține discuții publice pe această temă și din această
cauza mulți oameni sunt prea puțin informați cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat un
avort. Totuși ca să nu privez aceste pagini de o plasare pro sau contra a autorului doresc să
menționez faptul că în multe cazuri o sarcină nedorită poate să cauzeze nefericire mai multor

10
http://provitabucuresti.ro/docs/argument/avortul.eliberarea.femeii.pdf
11
Mary Anne Warren, op. cit., pg. 339
12
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/avortul.htm

4
persoane. Iar creșterea unui copil într-un mediu care nu-i va asigura măcar un minim de
condiții nu este cea mai bună soluție. De aceea pot să spun că, după o consiliere eficientă a
mamei și a acordării unui timp suficient de lung pentru a lua o hotărâre, întreruperea
intenționată a sarcinii poate fi acceptată.

Bibliografie:

 Mary Anne Warren, Avortul, în vol. Tratat de etică, editor Peter Singer, Polirom, Iași.
2006
 David Boonin, A Defense of Abortion, Cambrige University Press, 2003
 Judith Jarvis Thomson: A Defense of Abortion, în Philosophy & Public Affairs, Vol. 1,
nr. 1 (1971)
 http://www.now.org/issues/abortion/
 http://www.feministsforlife.org/taf/1998/spring/Spring98.pdf
 http://spot.colorado.edu/~heathwoo/Phil160,Fall02/thomson.htm
 http://www.earthcouncil.net/reverence.htm
 http://provitabucuresti.ro/docs/argument/avortul.eliberarea.femeii.pdf
 http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/avortul.htm