MASTER
Cluj Napoca
2019
AVORTUL - ARGUMENTE PRO ȘI CONTRA
INTRODUCERE
Termenul „avort” este un derivat al latinescului aborior, opus al verbului orior, cu înțelesul de
„a naște”, ceea ce îi conferă sensul de „a muri, a dispare prematur”.
În termeni medicali de specialitate avortul este perceput drept o „expulzare prematură și violent
provocată a produsului concepțiunii, independent de orice circumstanțe de vârstă, viabilitate și
chiar formație a sa”.
Motivul pentru care Biserica militează împotriva avortului (catalogat drept crimă) are în vedere
viața, dar de la Dumnezeu primit în momentul conceperii, deoarece „calitatea de persoană
ne este conferită de El, iar însuflețirea din momentul zămislirii nu este o axiomă pe care o luăm
ca atare pentru a avea un punct de plecare în demonstrația că avortul este crimă, ci un fapt real,
demonstrabil”.
Teologia morală consideră păcatul o încălcare voită a unei porunci divine.
Textul sacru, însoțit de operele Sfinților Părinți, legile canonice, scrierile teologice și laice
contemporane, însumează sursele autentice pe care Biserica Ortodoxă le folosește pentru a
condamna păcatul avortului.
Timp de 17 secole sub influența moralei creștine avortul dispare din activitatea medicală
legalizată până la mijlocul secolului al XIX-lea, când academia medicală din Paris cere
permisiunea avortului în scopuri terapeutice din considerente care pun în pericol viața mamei.
Avortul clandestin, criminal, rămâne să fie pedepsit crunt prin lege în toate țările europene.
Dinamica sancțiunilor juridice de la pedeapsa cu moartea până la legalizarea absolută ridică
problema cauzelor unor modificări ce au avut loc în ultimii 100 de ani.
Totalitatea opiniilor Sfinților Părinți, însoțite de epitimii, sunt expuse în următoarele canoane:
- canonul 91 Trulan „interzice atât avorturile, cât și evitarea nașterilor prin distrugerea
embrionului, calificând acestea drept crimă, identică cu a ucigașului”;
- canonul 21 de la Ancira are în vedere pe „femeile care-și provoacă avort sau care mijlocesc
altora să facă avort, stabilind ca unele ca acestea să se supună unei epitimii de zece ani, trecând
prin treptele stabilite, prin derogare de la obiceiul existent și respectat, prin care astfel de fapte
se sancționează cu oprirea de la împărtășanie până la moarte”;
- canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare precizează că femeia vinovată de avort provocat va fi
supusă judecății de ucidere;
- canonul 8 al aceluiași Sfânt Părinte tratează distincția între uciderea voluntară și cea
involuntară. Fără îndoială, avortul poate fi inclus pe lista uciderii voluntare.
Didahia celor doisprezece Apostoli constituie o altă sursă patristică ce se opune procedurii
avortului: „să nu faci otrăvuri, să nu ucizi copii în pântece, nici pe cel născut să nu-l ucizi” .
d)considerente medicale Fără a lua în calcul considerentele morale sau religioase, avortul
presupune o decizie extrem de riscantă pentru sănătatea femeii. Consecințele se pot resimți atât
pe plan psihic, (sindromul post-avort-depresia) cât și fizic (diverse infecții ce pot conduce spre
infertilitate sau incidente medicale nedorite – perforații uterine). Tulburările fiziologice post-
avort se referă la: riscul de mortalitate, predispoziție la diferite boli (hipertensiune arterială,
dureri de stomac), scăderea/instalarea fertilității, perturbarea echilibrului hormonal, anihilarea
sexualității (frigiditatea) sau vulnerabilitatea sexuală.
-din punct de vedere istoric, practica avortului este plasată în Antichitate și culminează în
perioada modernă.
Argumente:
Dacă în societatea antică păgână (greacă și romană) atitudinea față de avort
crea controverse în spații restrânse, astăzi asistăm la universalizarea
conceptelor despre controlul asupra corpului femeii (mișcările feministe).
În România -Perioada de „avort liber” (1958-1966) ,Total avorturi 7.521.100,
„Compilat de Asociaţia PRO VITA Bucureşti www.asociatiaprovita.ro Surse:
Min. Sănătăţii (Centrul de Statistică şi Informatică în Sănătatea Publică); Inst.
Naţional de Statistică (Anuarul Statistic al României); TransMonEE
2015,Database, UNICEF Regional Office for CEE/CIS ”.
- nesiguranța femeii în păstrarea sarcinii alimentată de propriile temeri sau părerile celor din
jur;
Argumente
64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să avorteze; 80%
dintre avorturi nu s-ar face dacă ar exista un singur bărbat care să sprijine
femeia, (Ziarul Lumina, 17 .01.2010.)
nu se simte pregătită să devină mamă
se consideră prea tânără
Adolescentele care devin mame nu au sanse mari la un viitor stralucit. Sunt
predispuse la abandon scolar.
ajung sa divorteze.
- Conform unor specialiști, este un privilegiu adus oamenilor în lupta pentru supraviețuire
Argumente:
Resursele naturale de hrană și apă sunt limitate
-Din moment ce ce fetusul depinde de mamă, este discutabil că avortul face să fie curmată viața
unei noi persoane
Argumente:
Aproape toate avorturile au loc in primul trimestru, cand fetusul nu exista
independent de mama. Din moment ce este atasat prin placenta si cordul
ombilical, sanatatea lui depinde de sanatatea ei si nu poate fi privit ca entitate
separata, caci nu poate trai in afara pantecelui.
- Unele situații extrem de dificile în care și Biserica devine ușor maleabilă în a-și exprima
acordul:
Argumente
fătul prezintă boli genetice foarte grave, malformații;
fătul s-a oprit din evoluție și este necesară intervenția chirurgicală;
fătul pune în pericol viața femeii bolnave de anumite afecțiuni ce necesită
tratamente medicamentoase îndelungate.
-Printre situațiile exceptate amintim și avortul spontan denumit poate impropriu avort
CONCLUZII
Avortul, din punct de vedere biblic, patristic, canonic, moral , echivalează cu uciderea, crima.
Viața este o taină dumnezeiască.În sufletul omului Dumnezeu a pus legea iubirii între bărbat și
femeie, de contopire care se împlinește prin căsătorie, iar scopul ei este nașterea de copiii.
Dumnezeu l-a înălțat pe om la cinstea de a fi împreună lucrător cu El la zămislirea vieții.Omul
aduce trupul muritor, iar Dumnezeu pune în el scânteia divină, sufletul.Ca urmare Dumnezeu
singur are puterea să dea viață și numai El are dreptul să o ia.Oricine își asumă dreptul asupra
vieții lui sau a altuia săvârșește cel mai mare păcat, răpește stăpânirea de la Dumnezeu care este
Domn al vieții și al morții.
Se impune ca în societate să fie puse în aplicare legi care ocrotesc și apără viețile copiilor
nenăscuți, ținând seama în același timp de complexitatea și tragediile vieții contemporane.
Se poate menționa:
-Reducerea numărului de avorturi prin implicarea bisericii și a duhovnicului în societate și viața
de familie
-Conștientizarea și responsabilizarea tinerilor privind rolul familiei în societate
-Abordarea constantă în predici a preotului asupra impactului spiritual și a consecințelor
negative provocate de avort
-Cunoașterea lui Dumnezeu este factorul care poate schimba mintea și inima omului, ceea ce
poate duce la reducerea numărului de avorturi
-Atitudinea față de problema avortului să fie axată diferențiat în jurul câtorva momente: statusul
embrionului uman, consecințele avortului, avortul terapeutic și avortul criminal
-Ponderea eticii creștine să fie prioritară în luarea deciziei unui avort.
Informativ: TOTAL AVORTURI (nu includ sectorul medical privat) 1958-2014: 21.904.658.
Această cifră reprezintă cca. 120% comparativ cu populația actuală a României.
BIBLIOGRAFIE
1.Armon Carmi, Consimțământul informat, trad.Rom.Silviu Morar și Cătălin Iov, Ed.
Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2007
2.Dan Oprescu, Filosofia avortului și alte încercări, Ed. Trei Ierarhi București, 1997
3.Mitropolitul Bartolomeu Anania, Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed.2001
4.Gelu Mircea Buta, Bioetica în pediatrie, Ed. Eikon Cluj-Napoca, 2008
5.Pavel,Chirilă Principii de bioetică, Ed. Cristiana , București, 2008