Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

EDUCAȚIA ACASĂ SAU HOMESCHOOLING

-Eseu argumentativ-

Mărgărițoiu Andreea-Marilena

Seria II, Grupa 1

Domeniu: Sociologie

București 2018
Tema aleasă pentru acest text argumentativ este cea privind educația acasă sau
homescholling-ul. Acest fenomen de homeschooling începe să ia amploare o dată cu trecerea
timpului și devine un subiect foarte dezbătut de către cei care devin părinți. Eu îmi voi
exprima opinia în defavoarea acestui concept bazându-mă pe anumite idei preluate din surse
academice.
În primul rând, consider că, prin învățarea acasă, copilul își desfășoară activitățile în mare
parte singur și într-un cadru restrâns. Acest lucru îi afectează abilitățile de comunicare cu
ceilalți indivizi ai societății. Unui copil îi este necesară interacțiunea cu ceilalți indivizii
pentru a se adapta normelor pe care aceștia le respectă. Un foarte bun exemplu, se regăsește în
capitolul ”Socialization” în cartea ”Sociology” scrisă de Richard T. Schaefer. Acesta relatează
o povestioară despre o fetiță de doar 6 ani, pe nume Isabelle, care trăind izolată și neluând
contact alți indivizi, cu excepția mamei sale care nu putea vorbi și auzi, reușea să comunice
doar prin gesturi, nu și prin vorbe. Părinții mamei Isabellei, au fost rușinați de fapul că
nepoata lor a fost născută nelegimit, așa că au ținut-o într-o cameră întunecată timp de 6 ani,
până când mama a reușit să fugă alături de copilul său și găsită apoi de autorități.
De asemenea, sunt de părere că, prin învățarea acasă, un copil nu va reuși să studieze atât de
multe informații din diferite domenii, precum ar putea să o facă în cadrul unei instituții de
învățământ. Pe parcursul anilor de școală, copilul va face cunoștiință cu diferite materii pe
care începe să le studieze atunci când va deveni capabil din punct de vedere intelectual să
perceapă teroriile pe care acestea se bazează. Acest lucru este demonstrat de către Jean Piaget.
În cartea lui Anthony Giddens, „Sociologie”, este prezent următorul citat legat de observațiile
făcute de acesta: „Din observațiile făcute pe copii și din numeroase experiențe efectuate în
privința modurilor lor de gândire, el a conchis că ființele umane parcurg mai multe stadii
distincte de dezvoltare cognitivă-adică învață să gândească despre ei înșiși și despre mediul în
care trăiesc. Fiecare stadiu implică dobândirea unor noi deprinderi și depinde de încheierea cu
succes a celui precedent.” De exemplu, un copil de clasa întâi nu va studia chimia, deoarece
nu o va putea înțelege la o vârstă atât de fragedă. El va studia literele, cât și cifrele, pentru a
învăța să citească, să scrie, cât și să socotească.
În al doilea rând, mă gândesc că, poate reprezenta un dezavantaj această metodă prin care
copilul învață acasă singur. Într-o instituție de învățământ, copilul fiind înconjurat de alți
copii, învață să devină competitiv și reușește să își dezvolte ambiția. Din dorința de a deveni
mai bun ca ceilalți, copilul se poate ambiționa să învețe mai mult. Un citat relevant pentru
acest lucru se regăsește în cartea lui Konrad Lorenz, „Cele 8 pacate capitale ale omenirii
civilizate”: „Un exemplu special de conexiune inversă pozitivă apare atunci când indivizi ai
aceleiași specii se iau la întrecere între ei, astfel încât datorită procesului de selecție această
întrecere exercită o influență asupra evoluției lor.” Ceea ce înseamnă că această competiție
între indivizi poate reprezenta un avantaj în anumite situații.
În final, este mult mai benefic pentru un copil să studieze într-o instituție de învățământ decât
singur acasă, deoarece va dispune de lucruri cu o importanță deosebită în procesul său de
integrare în societate cât și în dezvoltare sa personală. Acesta va reuși să se adapteze mult mai
ușor la normele pe care societatea le promovează, va avea oportunitatea să studieze în
profunzime domenii noi, totodată descoperindu-și pasiunile, și nu în ultimul rând, va învăța să
își dezvolte anumite calități, precum ambiția sau voința.

2
Bibliografie
Giddens, A. (2000). Sociolgie. All.
Schaefer, T. R. (1983). Sociology. Fifth Edition.
Konrad, L. (2001). Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate.(V. P. Poenaru, traducător).
București: Humanitas ( lucararea inițială apărută în 1973)