COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

CATEDRA DISCIPLINE GENERALE ȘI FUNDAMENTALE

Filosofia şi religia. 

Referat la Filosofie
a studentei gr. 1MC 41
Serbul Olga
Profesor: Victor Solomon
magistru în drept

Chişinău 2021
Filosofia poate fi definită ca o concepție generală despre lume și viața, despre locul
și rolul omului in Univers. Ea răspunde nevoii omului de ințelegere rațională a
lumii ca totalitate și descifrare a sensului și a perspectivelor existenței sale.
Filosofia - este studiul despre mântuire, prezintă căi de existență umană decentă în
condițiile conflictelor sociale, în fața moartei ce nu poate fi evitată.

Spre deosebire de religie, filosofia consideră posibilă realizarea vieții adevărate

aici și acum, în această lume și nu în cea de apoi.
Religia este un sistem de opinii bazat pe credința în forțele supranaturale. Acesta
include un set de norme morale și tipuri de comportament, ritualuri, acțiuni de cult
și unirea oamenilor în diferite organizații bazate pe idei de credință.
Religia răspunde unor cerinţe umane complexe, care pot fi clasificate în: nevoi de
ordin gnoseologic, religiile oferă imagini globale şi unitare ale
lumii, principii şi temeiuri ale existenţei umane şi universale; nevoi de ordin
spiritual şi psihologic, religiile mondiale propun idealuri, concepte ce oferă
tehnici de purificare interioară. Lumea divină este o formă spirituală prin raportare
la care omul îşi cunoaşte şi îşi evaluează, în mod adecvat, potenţialul cognitiv şi
creativ, îşi propune repere de autoperfecţionare.

Filozofia și religia, în ciuda diferențelor existente între ele, coincid într — un

singur lucru: fiecare dintre aceste direcții ale practicii spirituale este realizată
numai prin prisma Celui Atotputernic, indiferent de ceea ce reprezintă-mintea sau
credința.
Dacă luăm în considerare religia și filozofia separat, atunci religia este un mijloc
de a salva sufletul pierdut, de a atinge satisfacția vieții, de a găsi bucurie și pace în
ea. Reprezentantul suprem al acestui mijloc, care are o forță cuprinzătoare și este
capabil să rezolve această sarcină dificilă, este Dumnezeu. Comunicarea cu el și vă
permite să atingeți toate obiectivele specificate. Calea către Dumnezeu devine
credința în eexistența sa. Filozofia ca știință pune în fața ei, de fapt, aceleași
întrebări. Numai mediatorul suprem aici este mintea, iar calea spre țintă deschide
cunoașterea. Ea caută în viața ei de bază absolută, punerea împreună și construirea
într-un concept subțire de toate realizările existente în lumea științelor. religia și
filozofia sunt în mare parte similare cu subiectul studiului lor: și aici și acolo —
viața. Sunt diferite doar metodele de cercetare. Religia acționează intuitiv, adesea
pur și simplu irațional, ghidat numai de experiența și credința directă. Filozofia se
bazează în principal pe logica formală și nu este atât de mult viața în sine, ca o
modalitate de a cunoaște. Cu toate acestea, aici nu a fost fără intuiție religioasă, ea
a completat imaginea de a fi detalii inaccesibile nici una dintre metodele logice.
Înțelegerea misterului ființei și a adâncimii sale servește doar în favoarea filozofiei,
deschide perspective nepătruns și ademenitoare în fața ei. Prima diferență este că
filozofia dă naștere cunoașterii, înțelegând geneza și punând părțile individuale la
îndoială. Religia vine la cunoaștere prin credință, care nu necesită dovezi.
A doua diferență constă în tehnica cunoașterii adevărului. Filozofia caută
răspunsuri la întrebările pe care le pune ființa în fața ei. Noile cunoștințe și
experiențe sunt binevenite aici, deoarece îmbogățesc potențialul de cercetare.
Religia nu are întrebări, știe deja răspunsurile la fiecare dintre ele cu bună știință,
fără nici o experiență. Cunoștințele ei sunt exhaustive. Nou, dacă este în ceva
împotriva lor, nu este binevenit. Retragerea de la dogme este considerată
erezie,apostazie.
A treia diferență în numirea practică a acestor direcții. Filozofia își formează
propria viziune asupra lumii-omului — naturii și societății, învață să gândească
independent. Religia liniștește oamenii, atenuează morțile, dă speranță pentru o
viață mai bună.

Unul din gânditorii renumiți ai filozofie este Immanuel Kant. Kant este considerat
un filozof abstract, dar este un mare învăţător al religiei. El spune că: „Cerul i-a
dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutățile, trei lucruri: speranța, visul și
zâmbetul…” 
Relația omului cu ceilalți semeni ai săi ar trebui să se bazeze pe principiul
respectului reciproc, fără a ne folosi de cei din jurul nostru pentru a ne atinge,
interesele.
Ca ideie, Dumnezeu este văzut ca un judecător creat de noi, acesta nefiind altceva
decât propria conștiință, pusă sub diverse reguli care ne oferă o oarecare stabilitate.

Kant a fost un filosof care a adus niște idei revoluționare,  cât și o modalitate a
simțurilor, fiind expuse prin idei critice.  Pentru el religia este recunoaşterea tuturor
îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine. În realitate religia este doar cea mai
simplă formă a culturii care se dezvoltă din interpretările mito-religioase ale
fenomenelor naturii, care deseori îi deschideau omului toate „slăbiciunile” sale.

Concepţia religioasă despre lume este întemeiată pe admiterea începutului

supranatural al lumii. Religia ca formă social-organizată a credinţei comunităţilor
umane, formă de închinare a forţelor supreme, necesită recunoaşterea lui
Dumnezeu
ca esenţă supremă, demnă de a fi venerată. Dumnezeu este privit ca domn şi ca
apărător al omului. Dorinţa de a-l urma peDumnezeu, îi permite omului să
formuleze valorile general-umane. Sacrul religios desemnează lumea divină,
înzestrată cu funcţii creatoare, orientative şi de supraveghere continuă în raport cu
lumea reală. Lumea divină este postulată prin intermediul credinţei. Credinţa este
un fenomen psihologic indispensabil vieţii umane. Ea constă în fixarea afectivă a
anumitor cunoştinţe, teze, explicaţii, valori, simboluri. Religia răspunde unor
cerinţe umane complexe, care pot fi clasificate în: nevoi de ordin gnoseologic,
religiile oferă imagini globale şi unitare ale lumii, principii şi temeiuri ale
existenţei umane şi universale; nevoi de ordin spiritual şi psihologic, religiile
mondiale propun idealuri, concepte ce oferă tehnici de purificare interioară.
În concluzie raportul dintre filosofie și religie e concepţia despre lume, elaborată
de religie stabileşte o poziţie clară pentru om în raport cu divinitatea, cu natura, cu
comunitatea socială, cu propriul potenţial. În treptele activităţii de succes, credinţa
ocupă o poziţie importantă, fără de care omul contemporan nu-şi poate evalua, în
mod potenţialul cognitiv şi creator, nu poate transfera potenţialul personalităţii
sale în realitate. Prin volumul de cunoştinţe acumulate trebuie să ne modelăm
abordările vieţii, activităţii, ale celor mai frumoase fenomene ale vieţii umane:
dragostea, prietenia, fericirea.