Sunteți pe pagina 1din 4

EUTHANASIA – ARGUMENTE PRO SI CONTRA

Prin eutanasie, care în greceşte înseamnă „moarte frumoasă” sau uşoară,


se subînţelege ajutorul medicului în curmarea vieţii bolnavului ce suferă de o
boală incurabilă.
Termenul de eutanasie a fost introdus de Francis Bacon (1561–1626),
care i-a acordat un sens pur filosofic. În accepţiunea sa, eutanasia semnifică o
„moarte bună, liniştită, fericită”. Eutanasia implică un ansamblu de acţiuni sau
inacţiuni medicale, având suport etico-juridic şi fiind în interesul bolnavului, în
sensul în care duce la scurtarea suferinţelor lui, care în momentul actual, din
punct de vedere al ştiinţei medicale, nu beneficiază de un tratament etiologic, ci
dimpotrivă, prognosticul este un sfârşit apropiat şi inevitabil.
Etimologic, eutanasia înseamnă moarte naturală. Dar nu e nimic natural
în eutanasie, căci ea implică o alegere. Chiar dacă netratat pacientul ar muri,
decizia de întrerupere a tratamentului ţine de alegerea unui om. Tratamentul nu
se opreşte de la sine. Dacă am putea avea certitudinea datei când pacientul va
muri, problema ar fi mai puţin dificilă. Limita între viaţă şi moarte este neclară,
viaţa şi moartea au nevoie de definiţii convenţionale pentru a le delimita.
Istoria eutanasiei se intinde mult inapoi in timp, in antichitate. Grecii si
romanii permiteau, in anumite situatii, eutanasia. Lucrurile s-au schimbat mai
tarziu, o data cu aparitia religiilor monoteiste si sacralizarea vietii. In secolul
XX s-au format numeroase organizatii care militeaza pro sau contra eutanasiei.
Pentru prima dată în istoria omenirii eutanasia a fost legiferată în anul
1906 în statul Ohio, SUA. A fost practicată şi în Germania hitleristă, unde erau
omorâţi copiii nou-născuţi cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili şi invalizii.
Mai târziu, în unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai în anul 1995,
în Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedaţi.
Eutanasia si sinuciderea asistata sunt subiecte care au provocat
dintotdeauna discutii inflacarate si reactii din cele mai diverse, atat in mediul
academic, politic, medical, cat si in viata de zi cu zi.
Care este diferenta dintre eutanasie si sinucidere asistata?
Cei doi termeni pot fi deosebiti privind la persoana care indeplineste actul
final, actul fara de care nu ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa
de alta persoana decat pacientul, avem de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte,
daca persoana care urmeaza sa moara isi administreaza de exemplu o doza letala
de medicamente, prescrise de doctor in acest scop, vorbim despre sinucidere
asistata.
Din punct de vedere al medicinei, eutanasia poate fi pasivă sau activă.
Cea pasivă se reduce la întreruperea tratamentului şi decuplarea bolnavului de
la aparatele medicale. Prin cea activă se subînţelege stingerea uşoară, cu
ajutorul medicamentelor, a bolnavului, adică medicul îi face bolnavului o
injecţie care îi produce o moarte rapidă.
În condiţiile dezvoltării medicinei actuale, distincţia între viaţă şi moarte
nu mai este atât de clară. Putem afirma cu certitudine că un organism în care
toate organele îşi îndeplinesc funcţia lor este viu şi cu aceeaşi certitudine că un
organism în care nici un organ nu-şi îndeplineşte funcţiile este mort. Între aceste
situaţii există multe posibilităţi intermediare, în care în cadrul aceluiaşi
organism unele organe sunt moarte în timp ce altele continuă să funcţioneze.
Cunoştinţele medicale permit menţinerea pe termen lung a unei astfel de situaţii
intermediare. S-a convenit să se considere mort un om al cărui creier nu mai
funcţionează, chiar dacă toate celelalte organe îşi îndeplinesc funcţia. Lipsa
activităţii cerebrale presupune şi o dispariţie a conştiinţei. Medicul este
îndreptăţit să oprească aparatele ce menţin artificial o stare între viaţă şi moarte.
Presedinta asociatiei Hemlock Society (SUA), Barbara Lee, spune:
“Visam la o vreme cand toti oamenii vor putea trai si muri ca liberi, in
demnitate si conform cu propriile valori”.
Totusi, are omul dreptul sa decida cand sa isi puna capat vietii? Vocile
impotriva eutanasiei si sinuciderii asistate ar putea spune ca persoana care face
asta “se joaca de-a Dumnezeu”. Da, dar eutanasia ii da dreptul omului sa moara
in demnitate si sa evite suferinta dinaintea inevitabilului, ar spune ceilalti, care
militeaza pentru aceste practici.
Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate:
*Eutanasia este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec
unii bonavi in stadiu terminal si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o
“moarte buna” este descrisa ca trecerea in nefiinta intr-un mediu placut, familiar
si fara suferinta, ca si cum ai adormi.
*Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti.
Unele voci sustin ca, intr-o societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa
aleaga modul in care vor sa moara dar ca acest drept ar trebui totusi temperat
prin obligatia de a nu face rau altei persoane.
*Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de
viata (de exemplu prin conectarea la aparate), nu este morala.
*Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari
diferente intre modurile in care fiecare vede conceptul de “a trai si a muri in
demnitate”. Cele mai comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana
devine o povara pentru ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor
cotidiene, petrecerea ultimei perioade a vietii intr-un spital sau camin.
*Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi
vad apropiatii asteptand o moarte lenta si dureroasa.
*S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili.
*Eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale,
iar medicii, membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi
acuzati de crima.
Ca exemplu pro eutanasie este cazul Dianne Pretty (Marea Britanie) care,
suferind de scleroza multipla in placi si fiind imobilizata in scaunul cu rotile,
capacitatea de miscare si independenta fiindu-i reduse aproape la zero,
temandu-se ca va muri asfixiata a cerut expres autoritatilor britanice sa ii
recunoasca dreptul de a se sinucide cu cooperarea sotului ei, pentru ca ea se afla
in imposibilitatea de a-si pune capat zilelor. Ca urmare a faptului că cererea a
fost respinsă de către instanţele britanice, Dianne Pretty a recurs la CEDO,
invocand faptul că i s-au violat drepturile fundamentale recunoscute de art. 2, 3,
8, 9 şi 14 din Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului. Cum nici aici nu a
avut castig de cauza Dianne Pretty a emigrat pentru scurt timp in Olanda unde,
cu cooperarea sotului ei si asistata medical si-a pus capat zilelor.
Intors in Marea Britanie sotul ei nu a fost urmarit penal pentru moartea sotiei
sale deoarece Dianne Pretty obtinuse un inscris oficial prin care sotul ei nu va fi
judecat si condamnat pentru moartea sa.
Argumentele impotriva eutanasiei si sinuciderii asistate se bazeaza, de
obicei, pe principiile etice si religioase cu privire la sacralitatea vietii. De
asemenea, sunt voci care sustin ca legalizarea eutanasiei ar putea grabi moartea
unor persoane, impotriva vointei lor.
*Sacralitatea vietii. Acest argument se bazeaza pe valorile religioase care
considera viata sacra si inviolabila. Preceptele religioase spun ca nici o persoana
nu are dreptul de a lua viata sa sau a altcuiva.
*Eventualitatea gasirii unor noi tratamente pot prelungi speranta de viata.
Conform acestui punct de vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii
sunt de parere ca in conditiile evolutiei rapide a societatii moderne, a
tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar lua dreptul unor persoane
bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de o viata mai buna.
*Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta
practica o rutina, folosita pe scara larga.
*Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi
rezultatul depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului.
*Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de
asistenta corespunzatoare pentru persoanele varstnice. Ar submina de asemenea
activitatile de cercetare in aceasta zona.
*Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau
dependente de asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa “nu devina o
povara”.
*Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient.
*Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate
care raman in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata
bolnavului.
Ca exemplu contra eutanasiei este cazul unei batrane din SUA care bolnava
fiind de o boala incurabila, intr-un moment de depresie, a spus ca atunci cand
boala va ajunge in ultimul stadiu sa fie eutanasiata. Batrana primea tratament si
alimentatie intravenos. La un moment dat, dupa un oarecare timp, rudele,
consultandu-se cu medical, au hotarat ca este mai bine pentru toata lumea ca
batrana sa nu mai primeasca medicatie si alimente, fapt pentru care s-a sistat
administrarea lor pe cale venoasa. Timp de 7 zile batrana nu a primit nimic, nici
macar lichide; in tot acest timp aceasta gemea si facea semne disperate sa i se
dea mancare si medicamente; dupa 7 zile de chin batrana s-a stins. La necropsie
s-a stabilit ca moartea batranei s-a datorat inanitiei. Intrebarile care s-au pus au
fost:
Se putea evita acest abuz?Unde este demnitatea acestei morti?
Unii dintre promotorii eutanasiei, pentru a justifica eutanasia, prezintă
problema in următorul mod: fie aplicăm eutanasia pacientului, fie il lăsăm să
moară in chinuri şi suferinţe. In mod normal mulţi, din compasiune, vor accepta
ideea eutanasiei dacă li se prezintă problema pacientului din aceste două
perspective extreme, crezand, in mod greşit, că nu există alte opţiuni.
Opţiunea o reprezintă tratamentele şi ingrijirile paliative: putem utiliza
analgezice sau calmante pentru că ştiinţa, progresand continuu in lupta cu
durerea fizică şi suferinţa psihică, ne pune la dispoziţie aceste tratamente. Se
poate intampla ca aceste analgezice să aibă ca şi efect secundar pierderea
conştiinţei (parţial sau total) sau apropierea morţii.
“Moartea demnă” despre care se vorbeşte nu o găsim in eutanasie, ci in
aceste tratamente şi ingrijiri paliative, in eliminarea suferinţelor şi nu a fiinţei
care suferă, ajutandu-l pe pacient să işi depăşească temerile şi incertitudinile, in
atitudinea solidară a celor apropiaţi pană in ultimul moment.
Eutanasia conduce la mentalitatea eugenesică, adică la legitimarea eliminării
persoanelor bolnave, cu deficienţe, cu incapacităţi sau “inutile”, după negarea
condiţiei lor de persoane umane, a demnităţii acestora şi a drepturilor de care
beneficiază.
Intr-un final, eutanasia ramane ca si avortul, la alegerea fiecarei persoane,
atat timp cat nu se incalca drepturile acesteia si cat nu sunt incalcate legile in
vigoare ale tarii in care locuieste individul.