Vanzarea organelor umane

Conventia ONU contra CIO (Criminalitatea Internationala

Organizata), include in definitia sa privind exploatarea umana,
printre altele si prelevarea de organe in (cu) scop lucrativ
(comercial).
In recomandarea sa cu n1611 din 2003, privind traficul de organe
in Europa, Adunarea Parlamentara al Consiliului Europei a
sugerat elaborarea, in colaborare cu organizatiile competente, o
strategie europeana de lupta contra traficului de organe si
preconizeaza, in cadrul viitoarei conventii al Consiliului
Europei, in privinta luptei contra tratamentului fiintei umane
sa includa si un Protocol Aditional relativ la traficul de organe
si la tesutul de origine umana, conform caruia corpul uman, cu
diversele elemente ale sale, nu poate face obiectul in sine, a
unui beneficiu material.

Acest principiu care figureaza deja in rezolutia (78)29 al

Comitetului de Ministrii si care a fost (re)confirmata
prin declaratia finala al celei de-a III-a Conferinte ai
Ministrilor Europeni ai Sanatatii (1987, Paris), a fost
consacrat prin articolul 21 al Conventiei privind
Drepturile Omului, precum si a Biomedicinei (STE
n164).
El a fost reconfirmat si in cadrul Protocolului Aditional
relativ la transplantul de organe si de tesut de origine
umana (STE n186) suspus semnaturilor tarilor
membre ale UE, incepand din ianuarie 2002.
Articolul 22 al acestui Protocol interzice explicit traficul
de organe si de tesuturi de origine umana.

Pe 3 iunie 2003, Adunarea Parlamentara al Consiliului

Europei a adoptat si un raport privind traficul de
organe in Europa (Doc.9822, Comisia Chestiunilor
Sociale, a Sanatatii si a Familiei, raportor Vermot
Mangold, Elvetia, SOC), prin care ea intelege exercitiul
ilegal al comertului de organe (adica prelevarea,
conservarea sau utilizarea unui organ, respectiv, a
unui tesut uman, apartinand unei persoane decedate
sau in viata), practicat in majoritatea cazurilor prin
intermediul canalelor tentaculare ale retelelor de tip
mafiot (pedepsit sever si in SUA cu 7 ani de inchisoare
si 100.000$US, amenda penala), in defavoarea
populatiei sarace din tarile slab si sub-dezvoltate.

In acest raport exista si mentiunea ca : La scara

planetara, traficul de organe nu este un eveniment
(fenomen) nou. In anii 1980, expertii au inceput sa
remarce o practica devenita curenta, cunoscuta sub
numele de turism pentru transplant : asiaticii
bogati efectuau deplasari dese in India, precum si in
restul regiunilor defavorizate ale sud-estului asiatic
pentru cumparea de organe (vitale) de la donatori
saraci. Ulterior, aceasta practica s-a extins si in
Brazilia, iar ceva mai tarziu si in Filipine.
Conform unor documente clasate top secret ale OIP
(Observatorul International al Inchisorilor) s-ar parea
ca si China ar face comert cu organele prelevate ale
detinutilor executati, ceea ce este contrar legislatiei
internationale privind prelevarea de organe.

Unul dintre primele cazuri consemnate in istorie,

constituie cel al serial-killer-ilor irlandezi, muncitori
imigranti necalificati, Wiliam Burke (1792-1829),
originar din Strabane (Ulster), spanzurat in
Lawnmarket la Edinburgh (Capitala Scotiei din 1437,
nordul Regatului Unit format din 186 de insule), pe 28
ianuarie 1829 si Wiliam Hare (West Port murders),
care ar fi comis intre noiembrie 1827-octombrie 1828,
la Ediburgh, intre 16-30 de crime (17 recunoscute !) cu
scopul vanzarii cadavrelor victimelor Dr.-ului Robert
Knox (1791-1862), profesor privat de anatomie, un
concurent al profesorului Alexander Monro la
Edinburgh Medical College (University of Edinburgh).

Donarea de organe reprezinta procesul

chirurgical de prelevare ale organelor, precum
si ale tesuturilor unui corp uman de la un
donator, decedat (in stare de moarte cerebrala)
sau in viata (sanatos), cu scopul implantarii
(transplantarii) lor unei persoane (receptoare)
care are nevoie de acestea pentru a supravietui
sau pentru a-si ameliorara calitatea vietii .

Majoritatea grefelor sunt realizate cu organele

prelevate de la persoanele decedate sau de la
cele in viata, aflate insa in stare de moarte
encefalica (adica, inima lor continua sa bata ).
In anumite conditii speciale (bine definite!),
organele vitale (rinichii, ficatul) ale persoanelor
aflate in stare de stop cardiac si respiratoriu
definitiv (dupa esecul reanimarii ), pot fi
prelevate, iar grefele acestor organe sunt la fel
de reusite ca si cele care sunt prelevate de la
persoane aflate in moarte encefalica.

In Romania, Ministerul Sntii a emis o ordonan de

urgen prin care sunt stabilite condiiile n care se
poate face donarea de organe n ara noastr.
Donarea de organe de la o persoan decedat se poate
face numai cu acordul familiei i fr acordul familiei
dac donatorul a semnat un act notarial prin care i
exprim dorina ca organele s i fie prelevate dup
deces.
Astfel, potrivit documentului, prelevarea de organe,
esuturi i/sau celule de la persoanele decedate se face
numai cu consimmntul scris a cel puin unuia
dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, n
urmtoarea ordine: so, printe, copil, frate, sor.

n absena acestora, consimmntul va fi luat de la

persoana autorizat, n mod legal, conform legislaiei
n domeniu, s l reprezinte pe defunct.
n ordonana de urgen se menioneaz c prelevarea
se poate face fr consimmntul membrilor familiei
dac, n timpul vieii, persoana decedat i-a exprimat
deja opiunea n favoarea donrii, printr-un act
notarial de consimmnt pentru prelevare.
Prelevarea nu se poate face sub nici o form dac, n
timpul vieii, persoana decedat i-a exprimat deja
opiunea mpotriva donrii, prin act de refuz al
donrii.
Actul de refuz al donrii, va fi prezentat de ctre
aparintori coordonatorului de transplant.

n ordonana de urgen sunt prevzute i condiiile n

care se poate face prelevarea de organe, esuturi i
celule de origine uman de la donatorul n via.
Astfel, prelevarea se poate efectua de la persoane majore
n via, care au capacitate de exerciiu deplin i
numai dup obinerea consimmntului informat,
scris, liber, prealabil i expres al acestora.

Consimmntul se semneaz numai dup ce donatorul

a fost informat de medic, asistentul social sau alte
persoane cu pregtire de specialitate asupra
eventualelor riscuri i consecine pe plan fizic, psihic,
familial i profesional, rezultate din actul prelevrii.

Cel mai frecvent, donatorul este un parinte si

doneaza un rinichi copilului sau (intr-un
procent de 36%) sau sora cu fratele receptor
(intr-un procent de 33%), respectiv, sot si
sotie receptor sau invers (intr-un procent de
26%).
Inainte sa fie supus examenului chirurgical,
donatorul trebuie sa efectueze un bilant
complet de sanatate fizica si mentala.

Biserica Catolica este favorabila donarii

organelor.

In 1996, chiar Comisia Sociala a

Episcopatului a lansat un appel in acest
sens : Nimeni nu da dovada de
dragoste mai mare, fata de cel care isi
da viata pentru cel pe care il iubeste

In majoritatea tarilor care autorizeaza vanzarea de organe, cei care

sunt adepti ai ideii, considera ca vanzarea libera ale organelor si
tesuturilor de origine umana permite suprimarea pietii negre ale
acestora, precum si furtul lor, ceea ce ar putea contribui la
ameliorarea conditiilor sanitare.
Ei sustin si faptul ca interdictia de vanzare ale organelor,
compromite si libertatea fiecaruia de a dispune de propriul sau
corp .
Pentru ca fiecare individ (uman), ca Om, are dreptul fundamental sa
faca ce-si doreste cu propriul sau corp .
Inclusiv sa obtina un profit de pe urma lui sau sa abuzeze de el
(drogandu-se, mutilandu-se, sinucigandu-se, etc.).
Ceea ce implica insa faptul ca individul isi asuma responsabilitatile
in tot ceea ce face si nu trebuie sa implice societatea civila in
reparerea actelor sale, ale carori costuri sunt suportate de catre
comunitate prin intermediul Securitatii Sociale (Franta).

In 2009, in Romania, autoritatile au deschis o

ancheta in privinta unui trafic de ovule in
care ar fi fost implicati mai multi medici
ginecologi israeliani, printre care si cei doi
responsabili (principali) de la Clinica Sabyc,
care inca din 2006 ar fi fost stersa de pe lista
unitatilor medicale autorizate cu Fecundarea
in Vitro (FIV) si alti doi specialisti in
Tehnicile de Procreere Medicala Asistata
(TPMA).

In 2010, in Ucraina, a fost anihilat un grup

international cu activitati criminale,
specializat in traficul de organe, care a activat
timp de trei ani.

In Republica Moldova, sute de cetateni

sunt donatori-vanzatori de organe (cu
precadere de rinichi), in cadrul unui
trafic de mare anvergura care opereaza
intre Moldova, Israel, Ucraina si Turcia,
unde in 2009 patru algerieni care tentau
sa ajunga in Europa Occidentala au fost
gasiti asasinati si mutilati, goliti de
organele lor vitale, la frontiera greaca.

Vanzarea si traficul de organe greu de puse in evidenta in

nenumarate situatii datorita vigilentei traficantilor, care in
majoritatea cazurilor fac parte din retele tentaculare internationale
bine organizate si structurate, sunt strans legate si de traficul de
persoane (cca 2 milioane, din care jumatate copii abuzati sexual), o
activitate criminala in care victimele sunt delocalizate si
transferate in cadrul unui flux migrator, dintr-o regiune saraca
catre una bogata in aceasi tara sau intr-o alta tara, cu un profit
urias pentru cei care il practica (intre 12-32 de Md$US/an).
In principiu, in cazul traficului de persoane, pentru traficul ilegal de
migranti utilizam denumirea de smuggling, iar pentru cel de
fiinte umane, trafficking.
In primul caz este vorba de o contrabanda cu persoane, proces prin
care traficantii ajuta la trecerea frontierelor celor care le solicita
sprijinul, contra unei sume de bani, dupa care ei nu se mai revad,
in principiu, daca totul se deruleaza conform planului.

In ce de-al doilea caz, organizatiile

criminale de traficanti, creaza o
dependenta durabila intre ei si
victimele lor, avand in vedere faptul
ca ei incerca sa le exploateze sub o
forma sau alta cat se poate de mult
timp si cu cat se poate de multa
eficacitate.

In sfarsit, in ultimul timp, nu rare sunt

cazurile, in care traficul de persoane se
regaseste in traficul de organe si tesuturi
de origione umana.

Argumente Pro
Argumentul 1: Vanzarea organelor poate salva
vieti, fara sa afecteze altele
Vanzarea de organe poate ajuta o persoana sa
traiasca, fara sa afecteze viata donatorului. Spre
exemplu, daca alegi sa iti vinzi un rinichi sau o parte
din ficat poti trai in continuare, dand astfel sansa
unui bolnav sa se vindece. In plus,daca acesti
bolnavi parasesc mai repede incintele spitalului,
paturile respective si ingrijirile pot fi directionate
spre o serie de alti bolnavi, eficientizandu-se astfel
procesul ingrijirii medicale, avand deci posibilitatea
sa salvam mai multe vieti.

Argumentul 2: Vanzarea organelor persoanelor decedate este

necesara
Necesitatea vine din doua parti: din partea celor aflati pe lsite de
asteptare si care nu vor ajunge sa fie salvati la timp, si din partea
familiilor decedatilor care ar putea avea nevoie de bani. Organele
functionale ale persoanelor decedate ar putea fi date spre vanzare
de catre familia decedatului. Listele de asteptari pentru transplant
de organe este imensa [in 2005 in SUA existau 65.000 de oameni
asteptand un transplant de rinichi, conform Retelei pentru
Transplanturi si Procurarea Organelor], am putea suplini cererea si
micsora numarul persoanelor bolnave daca am proceda in acest fel
[Conform Departamentului de Stat pentru Sanatate si Servicii
Umane, in fiecare zi 74 de persoane sufera un transplant de organe,
dar 14 mor in fiecare zi asteptand un transplant din cauza lipsei de
organe] [3] Si familia decedatului ar putea beneficia de o parte din
banii obtinuti, imbunatatindu-se astfel statutul social al unor
familii cu probleme.

Argumente Contra
Argumentul 1: Vanzarea organelor umane
cauzeaza cresterea problemelor de sanatate
Atat pentru donor cat si pentru primitor, pot exista
probleme grave de sanatate: donor poate sa sufere in
absenta organului,sa fie mai expus bolilor, iar
primitorul poate sa nu aiba o operatie reusita,
organismul sa-i respinga noul organ sau sa cauzeze
reactii adverse grave. Permiterea sau incurajarea
vanzarii de organe ar putea sa agraveze aceste
probleme, ele sa creasca in numar, rezultand intr-o
populatie slabita, cu probleme sporite, solicitand din
ce in ce mai mult ajutor medical.

Argumentul 2: Vanzarea organelor favorizeaza

persoanele bogate in detrimentul celor sarace
Daca pana acum pe listele de asteptare repartizarea
era oarecum uniforma, puteau fi ajutati si saracii
prin ajutor de stat etc., prin legalizarea vanzarii
oganelor umane, acestia nu vor mai avea nici o
sansa, pentru ca preturile acestor organe vor creste
fulgerator datorita cererii extrem de numeroase.
Discriminarea aceasta nu ar trebui acceptata intrun stat democratic, fie el si capitalist, pentru ca sint
puse in discutie insesi vietile cetatenilor sai.