Ad Thaliarchum(Carmina I,9) Ad Thaliarchum este o oda dedicata lui Thaliarchus,regele banchetului, si are ca tema timpul(tempus irreparabile).

Motivul principal al aceste creatii lirice este carpe diem,prin care poetul ndeamn la trirea clipei . Aceasta oda moral-filosofica este scrisa in metrul solemn al strofei alcaice si este construita din punct de vedere ideatic pe procedeul antitezei care pune in opozitie cele doua anotimpuri:iarna si vara, dar si cele doua varste ale omului:batranetea si tineretea(acestea sunt semnificative pentru crearea opozitiei dintre timpul sacru si cel istoric). Toate aceste motive joaca un rol foarte important pentru antiteza dintre puterea umana si cea divina. Strofa I descrie un impresionant tablu al iernii,in centrul caruia se afla muntele Soracte. Verbul invides apozat in pozitie emfatica (adica cu dubla semnificatie) la persoana a II-a singular este marca unui dialog.In aceasta stofa este descrisa imaginea panoramica a naturii.Elementele naturii contureaza un univers interior:imaginea muntelui,a padurilor si a raurilor.Tabloul static este sugerat de verbele stet si constiterint.Verbul stet fixeaza in eternitate imaginea muntelui ce devine un veritabil axis mundi, element de legature intre pamant si cer,simbol al naturii eterne. Acest munte adapostea templul lui Apollo , simbol al armoniei lumii si ocrotitorul lumii cantecului poetic. Muzica apolimica care rasuna ca o expresie a sentintei divine impune regasirea contrariilor.Silvae laborantes sugereaza aproape o suferinta fizica a padurilor si a fluviilor.In prima strofa,Horatios realizeaza o imagine totala a naturii in care apar elemente primordiale , o natura statica modelata de natura divina. Strofa a doua face trecerea de la universul exterior la un univers infinit. Lui Thalirchus i se adreseaza un indemn,acela de a inlatura frigul prin punerea de lemne pe foc si turnand vin vechi din ancora. Prin aceste versuri poetul descrie o modalitate de a uita de grijile cotidiene,de a inlatura teama.Celebrarea vinului este un vechi motiv al poeziei care revitalizeaza fortele umane si devine un antidot al tristetii. Strofa a treia aduce in prin plan puterea zeilor care stapanesc natura.Aceasta oda aduce in prin plan motivul carpe diem,care este impus de poet ca o solutie a omului de a se elibera de temerile sale, o solutie lucida a omului care devine constient ca ziua este singurul segment de timp asupra caruia zeii i-au dat putere.Pronumele nedefinite qui,que subliniaza sensul nedefinit al cunoasterii. Strofele urmatoare exprima modalitatea de a sfida un destin necrutator,ignorand neajunsurile conditiei umane. Tabloul fericirii umane este conturat de poet prin imaginea pues,metonimie a tineretii nestiutoare.Prin antiteza tinerete-batranete,dublata de epitetul morosa este sugerata imaginea timpului uman.