Descălecatul Țării Românești se referă la totalitatea evenimentelor ce au dus la formarea

statului medieval Țara Românească în perioada 1290–1330. Înainte de consolidarea acestui stat,

zona era controlată de triburi migratoare, dintre care ultimii erau cumanii, care îi învinseseră
pe pecenegi cu ajutorul Imperiului Bizantin. O legendă vorbește despre Negru Vodă,
un herțeg din zona Făgărașului care ar fi traversat Carpații împreună cu unii coloniști și i-ar fi
învins pe tătari, fondând Țara Românească și orașele Câmpulung și Curtea de Argeș. Înființarea
statului, însă, este legată istoric de figura lui Basarab I, vasal al regelui Ungariei Carol Robert de
Anjou, care s-a răzvrătit împotriva acestuia și a învins armatele trimise de rege în bătălia de la
Posada.
O cronică anonimă susține că Negru-Vodă, un herțeg al Făgărașului și Amlașului, care a
înfrânt tătarii și s-a căsătorit cu Doamna Marghita, a fost primul voievod al Țării Românești.
Conform legendei, el împreună cu câțiva coloniști din Transilvania („Români, catolici și saxoni”) s-
au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel
Negru-Vodă devenind fondatorul Țării Românești.[23][24] Originea Olteniei este dată de același act.
Teritoriul era unul separat de Muntenia, fiind cucerit ulterior de românii din Turnu Severin, care au
înființat două capitale (la Strehaia și Craiova). După venirea lui Negru Vodă, aceștia i s-au supus.
[25]
 Termenul „descălecat” se referă tocmai la așa-numitele așezări de pe acest teritoriu, însă
semnificația lui este controversată, deoarece exista populație română în momentul sosirii lui
Negru Vodă, astfel cuvântul putând să aibă semnificația de unificare a teritoriilor sub un singur
conducător.