Tityre, tu patulae recubans sub tegmine fagi tityre, tu sub stufoas-ntinzndu-te-a fagului bolt silvestrem tenui Musam meditaris

avena; o pduratic-ncerci acum muz pe-un fluier subire nos patriae fines et dulcia linquimus arva. noi printescul hotar i dulci prsindu-le-ogoare nos patriam fugimus; tu, Tityre, lentus in umbra noi din moiefugim, iar tu, tityre, n tihn la umbr, formosam resonare doces Amaryllida silvas. de frumoasa s sune nvei amarylis pdurea. Urbem quam dicunt Romam, Meliboee, putavi Urbea la care-i zic Roma,eu, Melibee, crezut-am, stultus ego huic nostrae similem, cui saepe solemus Prostul de mine, cu-a noastr asemeni,n care adesea pastores ovium teneros depellere fetus. Obinui noipstorii ca mieii s-i ducemcei tineri sic canibus catulos similes, sic matribus haedos Cinilor, astfel, ceii asemeni, i mamelor iezii noram, sic parvis componere magna solebam. Eu i vedeam i cu mici s compar cele marideprinsesem verum haec tantum alias inter caput extulit urbes Dar ca-ntr-att ntre alte capul i nal orae, quantum lenta solent inter viburna cupressi Ct ntre fragezii obinuiesc clini chiparoii