VIZITA REGINEI MARIA ÎN TRANSILVANIA (1919)

Regina Maria despre locurile vizitate în Apuseni:

„O zi încântătoare, mai mult sau mai puţin rustică, noi îndreptându-ne spre minunaţii munţi […] Am
plecat apoi cu maşina pe cel mai frumos drum printre dealuri. Toate pădurile de pe margine se ridicau
falnice în verdele lor nou, pe care se profilau brazii absolut negri. Pretutindeni sate pitoreşti şi toată
populaţia afară ca să ne primească, în frunte cu preotul cu crucea în mână. Ei au binecuvântat şi ne-au
sărutat mâinile, au presărat flori în faţa noastră, ne-au cântat cântece patriotice, au dansat dansurile lor
naţionale, toate clopotele de la biserici băteau, femeile mi-au oferit flori şi cusături făcute în casă. A
fost un marş triumfal – nu de puţine ori mi-au dat lacrimile. Un sat prin care am trecut avea case care
m-au făcut să-mi pierd capul de încântare, ele erau construite din trunchiuri imense de copaci ca nişte
cutii uriaşe, încheiate cu cele mai exagerat de înalte şi înclinate acoperișuri din paie de culoarea blanei
de cârtiţă. De departe, ele arătau ca nişte gigantice muşuroaie de furnici sau ca uriaşe căciuli. Nu-mi
puteam crede ochilor, niciun basm cu zâne nu ar fi putut inventa asemenea case minunate. Cu greu
puteam sta liniştită în maşina mea, simţeam că trebuie să mă opresc şi să intru în ele. Uneori ele erau
grupate ca nişte ciuperci de mărime fantastică, alteori erau singuratice, ascunse printre copaci în
unghere abrupte. Toţi ţăranii în costume pitoreşti. A fost o privelişte de neuitat”.
Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919), vol. 1, Editura Albatros,
București, 2005.
___________________________________________________________________________________
VISITA DELLA REGINA MARIA IN TRANSILVANIA (1919)
La regina Maria sui posti visitati nei monti Apuseni:
„Una giornata incantevole, più o meno campagnola, noi dirigendoci verso le meravigliose montagne
[…] Poi, andammo in macchina sulla più bella via tra le colline. Ai margini si delineavano abeti
nerissimi e i boschi si alzavano maestosi nel loro nuovo verde. In ogni parte villaggi pittoreschi, tutta la
gente fuori ad accoglierci, il prete in prima fila con la croce nella mano. Benedissero e ci baciarono le
mani, sparsero fiori davanti a noi, ci cantarono canti patriottici, ballarono danze tradizionali, suonarono
tutte le campane delle chiese, le donne mi offrirono fiori e cuciture fatte in casa. Fu una marcia
trionfale – non poche volte mi vennero le lacrime. Passammo attraverso un villaggio le cui case,
d’incanto, mi fecero perdere la testa. Erano costruite in immensi tronchi di alberi - come delle scatole
enormi – e incastrate da tetti eccessivamente alti e chinati, fatti di paglia color talpa. Da lontano,
sembravano dei formicai giganteschi oppure dei berretti enormi. Non potevo credere ai miei occhi,
nessuna fiaba di fate avrebbe potuto escogitare tali case meravigliose. A stento potevo stare tranquilla
nella macchina, sentivo di dover fermarmi ed entrarci. Alcune volte esse erano raggruppate come
funghi di grandezza fantastica, altre volte erano isolate, nascoste tra gli alberi, in angoli ripidi. Tutti i
contadini vestiti in costumi pittoreschi. Fu un panorama indimenticabile”.
Maria, Regina della Romania, Appunti quotidiani (dicembre 1918-dicembre 1919), vol. 1, Casa
Editrice Albatros, Bucarest, 2005.