Abordarea satului în literatura română

Titlul Autor Secvență Semnificație

 Denumirea operei, respectiv a satului, „Horodiște”  Matricea unde personajul prima
 „Sat de răzeși de pe malul Nistrului”; dată vede lumina zilei;
 „Nu ţin minte — ori că mi s-a povestit, ori că am citit undeva că satele de  Axis mundi;
„Horodiște” Ion Druță
răzeşide pe malul Nistrului au fost întemeiate de Ştefan cel Mare, cu oşteni  Conferă valoare legendară
arţăgoşi şi iuţi la încăierare, pentru că, dacă turcii ori tătarii vor trece Nistrul, să spațiului paradisiac.
se poatădescurca pînă va sosi oastea domnească.”
 „ în satul Humuleştii, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel,  Emblemă a specificului național;
împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii. Ş-  Univers al armoniei în care toți
apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără oamenii sunt fericiți;
căpătăiu, ci sat vechi răzăşesc, în temeiat în toată puterea cuvântului: cu  Spațiu minunat și irepetabil;
„Amintiri din gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti  Centrul de sprijin al Universului.
Ion Creangă
copilărie” şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile; cu biserică
frumoasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste
satului lor.”
 ” la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chi raleisa de
clocotea satul.”
 Satul Pripas.  Emblemă a specificului național;
 „La marginea satului te întâmpina din stânga o cruce strâmbape care e rastignit  Axis mundi;
un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu ocununita de flori vestede agatata de  Spațiul destinului cosmic.
picioare. Sufla o adiereusoara si Hristos îsi tremura jalnic trupul de tinichea
ruginitape lemnul mâncat de carii si înnegrit de vremuri.Satul parca e mort.
„Ion” Liviu Rebreanu
Zapuseala ce pluteste în vazduh tese otacere nabu-sitoare. Doar în rastimpuri
fâsie alene frunzeleadormite prin copaci. Unfuior de fum albastriu se cazneste
sa se înalte dintre crengilepomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita
si sepravalc peste gradinile prafuite, învaluindu-le într-o ceatacenusie.”
 „Dumineca. Satul e la hora.”
 „Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orăşelul Sebeş-Alba şi Cetatea  Universul ce prelungește
Bălgradului (Alba-Iulia) era o clădire veche, destul de masivă în asemănare cu existența creației și a nuanțelor
celelalte case dimprejur. Ne rămase de la moşul Simion Blaga, care fusese pe cruciale a infinității;
„Hronciul și vremuri, pînă pe la 1870, preot în sat. Către uliţă de o parte şi de alta a ogrăzii,  Mangâierea cindecătoare a setei
cântecul Lucian Blaga erau două grădiniţe împrejmuite cu stîlpi de zid şi de gard — una de flori, de mântuire sefletească;
vârstelor” cealaltă, mai mică şi chiar în faţa casei — cu straturi sterpe: aci se ofilea  Matricea unde personajul pentu
înpermanenţă un pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, prima dată vede lumina zilei.
înmănuncheate la un capăt, ca nişte ţînţari cu cinci lungi picioare. în aceeaşi
grădiniţă se înălţa uriaşul castan, ce copleşea cu coroana lui toată casa. ”
„Baltagul” Mihail  „El nu se dusese nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești  Emblemă a specificului național
Sadoveanu (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de reflectat în artă;
 pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se  Spațiul primordial în care se
întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță.” începe acțiunea;
 „Satul risipit pe rapi sub padurea de brad,casutele sindrilite intre garduri de  Matricea în care toți sunt fericiți.
razlogi, paraul Tarcaului care fulgera devale intre stanci erau cazute intr-
onegura de noapte. Acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute.”
 „Din cand in cand invaluirile de vant de deasupra satului pareau ca sealina s-
atunci se auzea sunand cu zvon mare, sus, sub nouri, padurea de brazi.”
 „Umblau asa pe ulita cea mare a satului, inaltand nasurile cand spre dreapta,
cand sprestanga. Veneau asupra lor aripi cenusii si-i bateau peste ochi. Deodata
vartejul trecu si luci soarele.”
 Satul ficțional Ciutura din Câmpia Sorocii;  Emblemă a specificului național;
 „Peste sat domnea liniștea, pacea și numai în ograda vecinului se mai leagă o  Spațiu prim al țăranului, al
„Povara creangă de vișin, stârnită de fuga cuiva.” muncii și liniștii sufletești;
bunătății Ion Druță  „O noapte rece, străină și tulbure se lăsa peste sat. Țiuie a patimi valurile de  Casă a tuturor celor legați
noastre” tăcere, apoi se desfac, spintecate de câte-o împușcătură. E vreme târzie, dar sufletește.
hodina nu vine și se sting cârbunii în vatră, amuțesc vrăbiile în cuiburile de sub
strășini, oftează greu. Cu chiu, cu vai, copiii adorm.”