1.

Narator omiscieent – “ Ar fi bine poate să ne oprim pe-o clipă şi să discutăm — ce-o fi

însemnînd în concepţia unui moldovean a ajunge la o viaţă bună, a deveni un gospodar
bun? După ce-o să stăm o noapte întreagă vînturînd pleava din grîu, o să vedem că de
vină nu e decît vechea noastră sărăcie. A fi un bun gospodar în concepţia omului nostru
nu înseamnă decît să ai o casă ca lumea, o vită bine ţinu¬tă pe lîngă casă, o haină mai
curăţică în zi de sărbătoare, pentru tine şi pentru copilul tău, o oră liberă înainte de hodina
nopţii şi două cănuţe cu vin, pentru cînd va trece pe la tine un vechi şi bun prieten... E
ceva condamna¬bil, e ceva criminal în felul acesta de-a înţelege şi de a-ţi trăi viaţa? “

Narator personaj – “Şi iată-ne mergînd, eu cu mama, pe uliţele satului. Necazurile şi

frămîntările oamenilor roiesc ca albinele în jurul nostru, sute şi mii de pătărănii, vorbe de
duh, şoapte, scurte lăcrimări într-un colţ de basma. Fireşte, marea fierbere ce se petrecea
în jurul meu depăşea min¬tea unui copil, dar îmi plăcea să asist la acest teatru nesfîrşit,
cu cortina veşnic ridicată, îmi plăcea atît de mult, încît chiar şi iarna, cînd veneau la
mama femei cu torsul, ori cînd intra cîte o vecină să-i tragă cărţile, pentru că mama ştia să
ghicească, de fiecare dată mă pomeneam cu urechea ciulită, şi patima asta pentru pătă-
răniile lumii mi-o fi rămas, cred, încă de pe vremurile cînd mergeam cu mama de mînă pe
uliţele satului. ”

Narator martor –“ Nu prea era fericită căsnicia celor doi bătrîni şi, fiindu-le bojdeuca
chiar lîngă drum, o jumătate de sat, trecînd pe acolo ba la cîmp, ba spre casă, ştia cînd şi
pentru ce s-au sfădit ei. Ceea ce le scăpa oamenilor, — ori auziseră, dar nu chiar totul,—
le povestea mătuşa Zamfira cu mare drag, căci, iute la picior cum era, ziua întreagă
umplea satul cu minciuni, pe cînd moş Andrei, veşnic tăcut, nici n-avea cînd, nici n-avea
cui să-şi spună păsul. Horodiştea era înclinată să creadă că mătuşa a ajuns jertfa unei
tiranii nemaiauzite, dar baba nu se putea opri. Se tot plîngea stînd la umbră ba pe-o
prispă, ba pe alta, pe cînd el, călăul, el, spînul, pufăia ud leoar¬că de sudoare că, iaca-
iaca, se lasă norii peste sat, şi dacă îi prinde ploaia fînul împrăştiat prin ogradă, ră¬mîne
fără fîn. ”

2. Ion Druta s-a nascut intr-un sat frumos romanesc numit Horodiste ,in acele vremuri parte
componenta a judetului Soroca al Romaniei Mari .A vazut lumina zilei in familia lui
Pentelei Druta era de felul lui din Slobozia, un sat de răzeşi de pe malul Nistrului, aşezat
la vreo cincisprezece verste mai sus de Soroca , satele de răzeşi de pe malul Nistrului au
fost întemeiate de Ştefan cel Mare, cu oşteni arţăgoşi şi iuţi la încăierare, pentru că, dacă
turcii ori tătarii vor trece Nistrul, să se poată descurca pînă va sosi oastea domnească si
al Soficai ,care era dintr-o familie de ucraineni nimeriţi într-un sat moldovenesc şi
moldovenizaţi aproape cu totul. Bătrîna Horodişte, cu drumurile sale înguste şi
întortocheate, cu cătina crescută pe sub garduri, cu acoperişuri de case vechi, cîrpite ici-
colo cu muşchi verde, pluteşte domol în urmă. Casele, date cu var, purtau şi ele brîie
albastre. Ograda bunicii, aşezată chiar pe malul Nistrului, era şi nu era pe mal. Cîţiva
curpeni de cartofi, cîţiva copă¬cei de mere pădureţe, iar încolo, toată ograda — numai
stînci de piatră ce-şi scoteau din pămînt care o falcă, care un grumaz. Păreau nişte
animale ciudate, preisto¬rice, adunate în ograda bătrînei, iar dincolo de ocol, după
gărduceanul scund, pămîntul iară se rupe în două — un perete de humă împresurat cu
bolovani de piatră coboară la vale, şi tocmai hăt da talpa lui se vedeau lucind la soare
apele Nistrului.Spre deosebire de malul drept, abrupt şi prăpăstios, malul stîng al rîului
era neted, curat şi, împreună cu cele cîteva sute de casc, urca domol spre răsărit, pînă se
topea hăt la răsăritul soarelui.
Descrierea Sloboziei : Nistrul încă nu se vede, dar simţi undeva pe aproape suflarea apelor
în fundul văilor. După clădirea cea mare, care se dovedeşte a fi şcoala din Slobozia,
începe satul, şi, orice s-ar zice, dar e frumos satul de baştină al ta-tei. Cîteva sute de case
se încălzesc la soare pe malul drept al Nistrului. E un mal înalt de humă albă, cu
cră¬pături adînci, umplute pe jumătate cu stînci de piatră. Pe creştetul stîncilor, prin
văgăunile mai dosite, cu cîte-o palmă de loc drept, vezi ici-colo cîte-o casă.

Chiar daca a crescut intr-o perioada istorica dificila , Ion Druta s-a incumentat sa mearga
dincolo de aranjamentul superficial al claselor sociale ,punand in capul mesei
munca ,meritrocratia si ravna basarabeanului de la sat . Ion Druta este unul dintre cei mai
sinceri prozatoi din spatiul romanesc din Basarabia , in lucrarile sale el a pus baza pe
satul basarabean .