Mircea Eliade - Nopti la Serampore 1 Niciodata n-am sa uit noptile petrecute cu Bogdanof si Van Manen in imprejurimile Calcuttei, la Serampore

si Titiagarh. Bogdanof care fusese ece ani consulul imparatiei tariste la Teheran si !a"ul, era pe atunci profesorul meu de persana. Se imprietenise cu mine, in pofida deose"irii de #irsta si de cultura, pentru ca el era un orientialist cele"ru, cola"orator al celor mai renumite pu"licatii, iar eu un foarte tinar in#atacel - mai ales pentru ca eram amindoi ortodocsi. Bogdanof isi pastrase credinta pra#osla#nica si printre musulmanii din $ersia si %fganistan, pe care ii iu"ea, si printre hindusii din Bengal, fata de care ane#oie isi stapinea repulsia. Van Manen, dimpotri#a, adora lumea indiana. Era de multi ani "liotecarul si secretarul Societatii asiatice din Bengal, dupa ce fusese o #reme, la %d&ar, "i"liotecar al Societatii teo ofice. Era un olande trecut de mijlocia #ietii, #enit in 'ndia in prima lui tinerete, si, ca multi altii, ramas pentru totdeauna in mrejele ei. Se indeletnicise #reo doua eci si cinci de ani cu studiul lim"ii ti"etane, pe care o in#atase ca nimeni altul, dar pentru ca era lenes si ii placea sa traiasca "ine, pu"licase foarte putin. Se multuimea sa cercete e pentru propria lui "ucurie de a cerceta si in#ata. Nu a#ea nici o stima fata de titlurile academice, era celi"atar, si cu o aplecare - pe care o pastra secreta - fata de lucrurile oculte. (e cum se incheia anotimpul ploilor, si ilele incepeau sa se racoreasca, eram nedespartiti. Tustrei lucram la "i"lioteca Societatii asiatice, in $ar) Street, eu si cu Bogdanof la aceeasi masa, Van Manen, in "iroul lui. Bogdanof re#i uia o traducere din Mohamed (hara Shi)uh, Van Manen cataloga manuscrisele ti"etane recent cumparate din Si)him, iar eu descifram Subbashita Samgraha, te*t indeo"ste cunoscut pentru neisto#itele lui dificultati. %#eam, fiecare din noi, respect pentru munca celuilalt, si in afara de cu#intele pe care le schim"am cind ridicam ochii din hirtii sa ne aprindem o tigara, eram destul de tacuti. $utin inainte de inchiderea "i"liotecii, ne adunam cu totii in "iroul lui Van Manen, si acolo incepeau lungile noastre con#ersatii, sfirsite uneori tir iu dupa mie ul noptii. Mai ales catre mijlocul toamnei, noptile Calcuttei ajungeau neinchipuit de frumoase. Nu le pot asemui cu nimic caci se impleteau in #a duhul lor melancolia noptii mediteraniene si sonoritatea noptii nordice, cu sentimentul de risipire in

nefiinta pe care ti-l sadeste in suflet noaptea marilor orientale si acele tari miresme #egetale care te intimpina de cum patrun i in interiorul 'ndiei. $entru mine, indeose"i, noptile acestea erau insufletite de o magie fata de care nu ma putean in nici un chip apara. (eseori, chiar inainte de a ma imprieteni cu cei doi #estiti in#atati, petreceam ceasuri intregi ratacind pe stra i, si ma intorceam acasa, uneori, la apropiere orilor. +ocuiam pe atunci in ,ipon Street - care se desprinde din artera principala -ellesle& Street - in partea de mia a i a orasului, foarte aproape de cartierul pur indian. 'mi placea sa plec de acasa indata dupa cina, si rataceam pe acele ulite inguste, printre iduri coplesite su" ar"usti infloriti, pina lasam in urma ultimele #ile anglo-indiene si patrundeam in la"irintul casutelor indigene, unde #iata nu se intrerupe nici-odata. $entru un nepre#enit, indienii din aceasta parte a Calcuttei n-au somn. +a orice ora te-ai intoarce spre casa, ii gasesti pe prispe sau pe marginile trotuarulni, sau in odaitele lor cu usile deschise spre strada - cintind, muncind, stind de #or"a sau jucind carti. E cartierul oamenilor ne#oiasi, si larma noptilor, aici, e atit de impletita cu mu ica si tam-tam, incit ai crede ca intotdeauna e sar"atoare. +ampile cu acetilena raspindesc o lumina stridenta, mirosul de huka si fumul dulce al opiumului se impreuna cu acele nenumarate miresme ale cartierelor indiene - flori de scortisoara, grajd umed, lapte, ore fiert statut, dulciuri facute cu miere si oparite in unt si alte sute de nuante cu neputinta de identificat, in care ti se pare uneori ca recunosti mirosul frun elor de eucalipt, uleiuri grase parfumate cu artar sau mireasma atit de apropiata de tamiie cruda a florilor .doamna-noptii.. Toate se regasesc indata ce te departe i de centrul european sau de marile parcuri, unde predomina, pina la ameteala, sucurile fumeginde ale junglei. Toate se regasesc - desi in fiecare strada intilnesti intotdeauna o nuanta noua, contrastind uneori i "itor cu sinte a precedenta, din care se desprinde, pentru cite#a clipe, cu o surprin atoare fermitate. $entru mine, ro"it de magia noptilor Calcuttei, nesatios sa le traiesc cit mai di#ers, caci imi placea sa alterne noptile gomotoase ale cartierelor indigene cu noptile de totala singuratate in imensul parc al Maidanului sau la +acuri, unde uitam ca ma aflu la marginea unui oras cu mai mult de un milion de locuitori. $entru mine, spun, to#arasia nocturna cu Bogdanof si Vain Manen a fost o incintare. +a inceput, cind nu ma imprietenisem prea mult cu cei doi in#atati, o"isnuiam sa ne plim"am, indata dupa masa de seara, pe Ellen"orough Course,

soseaua imensa care tra#ersea a Maidanul. Curind, am pornit spre +acuri, de unde ne intorceam tir iu dupa mie ul noptii. Van Manen era cel mai #or"aret dintre noi. $e de o parte, pentru ca era cel mai in #irsta/ iar pe de alta parte, pentru ca traise o #iata "ogata din toate punctele de #edere, si cunostea 'ndia, indeose"i Bengalul, ca putini europeni. Tot el, intr-o seara, la "i"lioteca, ne in#ita pentru intiia oara la Serampore, unde un prieten de-al lui, Budge, isi a#ea "ungalo#ul. % imprumutat un automo"il de la Calcutta-Clu" si am plecat, pe neasteptate, imediat dupa caderea serii. Serampore se afla la #reo 10 mile la mia anoapte de oras, ase at pe malul drept al lui 1oogl&, riul care uneste 2angele de golful "engalic. Titagarh se afla pe celalalt mal. Sosele "une, una plecind din 1o3rah, cealalta din Chitpur, leaga Calcutta de cele doua ase ari stra#echi, asta i in "una parte disparute. Budge, prietenul lui Van Manen, isi a#ea "ungalo#ul cite#a mile la apus de Serampore, intr-o regiune inca impadurita. Era o cladire #eche, de mai multe ori reparata, dar cu neputinta de pastrat intreaga in clima "engalica si atit de aproape de jungla. Bungalo#ul - cum il numea, modest, Budge- mi-a amintit, cind ne-a intimpinat intiia oara, dintre palmieri, acele #ile pe jumatate parasite din Chandernagore, glorioasa colonie france a din apropierea Calcuttei, #ile de la inceputul #eacului trecut, cu grilajuri de fier, cu pa#ilioane de lemn, repede inghitite de padure. Nimic mai melancolic decit o plim"are prin Chandernagore, indata dupa apusul soarelui. %r"orii de eucalipt cresc prin apropiere, si tristetea #ilelor ruinate, ane#oie desprin indu-se, in um"ra, din neinduplecatele #aluri #egetale, te copleseste pina la risipire. Nicaieri ruinele nu sunt mai melancolice ca in 'ndia, desi nicaieri ele nu sunt mai putin lugu"re, caci le infioara o #iata noua, mai dulce si mai mu icala, a ier"urilor, a lianelor, a serpilor si licuricilor. 'mi placea sa ratacesc prin Chandernagore, pentru ca intilneam acolo o istorie pentru totdeauna moarta in restul 'ndiei. 'storia, atit de pitoreasca si de dramatica, a primilor colonisti europeni, a pionierilor france i ocolind pe mare %frica si o parte a peninsulei indiene, ca sa lupte cu jungla, cu malaria, cu arsita, nicaieri nu-mi rasarea in mai multa melancolie ca la Chandemagore. ,egaseam aici peisajul #etust al pionierului glorios, rein#iam #iata lui a#enturoasa, imi inchipuiam traiul lor de legenda, si toate acestea mi se pareau mai adarnice decit toate adarniciile, in noaptea im"alsamata de florile eucaliptilor si luminata doar de stele si de licurici.

Se pare ca Budge cumparase "ungalo#ul de la un fermier anglo-indian, putini ani dupa ra "oi, si-l pastra mai mult ca un loc de refugiu si odihna, cind il copleseau tre"urile la Calcutta. Era un om destul de ciudat acest Budge, celi"atar, foarte "ogat si #inator fara noroc/ caci printre cele dintii lucruri pe care le-am aflat de la Van Manen despre el a fost pro#er"iala lui nedi"acie la #inatoare. 'nitia oara cind l-am #i itat la Serampore, era si el acasa. Sosise numai cu cite#a ceasuri inaintea noastra, hotarit sa ramina doua ile. +-am gasit cu o tigara groasa de foi intre dinti, rasturnat pe un chaise-longue, in #eranda, nepasator la tircoalele tintarilor. $area o"osit si a"ia s-a ridicat sa ne primeasca. Ne-a in#itat sa "em cite un 3his)& la gheata, ca sa prindem puteri. %poi, pina la pregatirea cinei, el a ralas cu Van Manen de #or"a pe #eranda, iar Bogdanof si cu mine am plecat sa cerceram imprejurimile. - Bagati de seama sa nu tre iti serpii,, ne-a strigat ga da in timp ce noi co"oram treptele. 4ara indoiala ca am tre it destui serpi, caci faceam destul gomot. Ne-am indreptat catre li iera padurii de palmieri, acolo unde se area o apa. Nu ne dadeam "ine seama ce ar putea fi, de departe, caci nu rasarise inca luna, si la sticlirea stelelor nu desluseam decit pin a apei. %propiindu-ne, am aflat un elesteu destul de intins, acoperit, in "una parte, cu lotusi. +inga noi, um"ra #elta a unui cocotier se oglindea in apa. (esi numai la cite#a sute de metri de "ungalo# - ale carui lampi cu acetilena pareau, de aici, pierdute in ceata din pricina miliardelor de fluturi de noapte si efemeride - parca ne-am fi tre it deodata la marginea unui lac fermecat, atit era de profunda tacerea si de tainic #a duhul. - Sa nadajduim ca dumne eul nostru cel ade#arat, ne #a "ine-pa i si de data aceasta, spuse Bogdanof, ase indu-se incet pe marginiea elesteului. 5im"ii in intunerec, caci imi dadeam seama ca #or"ise serios. Niciodata nu lua in desert numele (omnului-(umne eului sau. (ar poate pentru ca nu ma simteam o"osit, poate pentru ca mi-era teama - cu putine luni inainte, pregatinduma sa sar din "arca pe mal, un prieten imi apucase "ratul si omorise cu "astonul, in namolul uscat, un mic sarpe #erde, chiar pe locul unde tre"uila sa-mi pun picliorul - am preferat sa nu-i urme pilda, si m-am re emat de cocotier. - 'ntotdeauna am nadajduit ca n-am sa mma intilnesc cu Marele Sarpe pe pamint, #or"i din nou Bogdanof, ghicindu-mi gindul. Sarparaja, parca asa ii spuneti dumnea#oastra, nu e asa6

.Noi. eram, pentru Bogdanof, atit in#ataceii lim"ii sanscrite, cit si restul populatiei hinduse a 'ndiei intregi. - Sarparaja, incu#iintai eu cu sserio itate, dar si sarpapati, sarparishi, sarpeshvara si inca in alte multe feluri. Tot despre Marele Sarpe, cum spui d-ta, e #or"a ... - Sa ne rugam lui (umne eu sa nu-l intiilnim niciodata, ma intrerupse Bogdanof. Nici pe pamintul in#eninat al 'ndiei, nici pe tarimul celalalt, in iad. 'mi aprinsei o tigara. %m ramas amindoi multa #reme fara sa scoatem o #or"a. 'n spatele nostru se intindea, uneori usor infiorata de o "oare nesimtita fruntilor noastre, padurea de palmieri. Cind se atingeau foile scortoase, credeai o clipa ca padurea aceea este, in intregime, de arama. 'ntorceai capul uimit, caci #onul metalic contrasta in chip straniu cu #a duhul saturat de miresme #egetale. Si parca un fior iti aluneca totusi de-a lungul sirei spinarii. %poi totul se stingea, si tacerea se lasa din nou asupra padurii si lacului. Ne uitam in nestire, cu pri#irile acelea pierdute in tine insuti pe care ti le i #odeste fata neclintita a unei ape, si asteptam sa se deschida lotusii. - Este intr-ade#ar foarte frumos, soptii tir iu Bogdanof, mai mult pentru sine. Mai #enim pe aici ... 7 888Si am #enit, e ade#arat, de foarte multe ori. Nu-l gaseam intotdeauna pe Budge, dar Van Manen stia rosturile casei, si niciodata nu s-a intimplat sa nu aflam o cina "una, 3his)& la gheata, tigari de tot felul, si, atunci cind ne simteam prea o"ositi ca sa ne reintoarcem cu masina la Calcutta, paturi conforta"ile cu polog, care ne aparau impotri#a tintarilor. 9neori, treceam cu luntrea la Titagarh, unde se aflau elesteie "ogate in peste si raci, si rataceam pe malul riului pina osteneam. $adurile erau mai rare si mai amestecate de partea aceasta a lui 1oogl&, caci se intindeau, de aici, marile cimpuri de ore si trestie de ahar, dar #a duhul era tot atit de parfumat, si noaptea tot atit de tainica. Cind Budge pleca sa #ine e in jungla, nu ne chema niciodata. S-a intimplat intr-o seara ca am sosit fara sa-l #estim, si ne-am initilnit cu el in curtea "ungalo#ului. Nu #inase nimic, se intelege, dar era ars de soare, prafuit si insetat. - Tot pasari care nu se pot minca, ne sspuse el in loc de "una seara, incercind, fara indoiala, sa se scu e ca se inapoiase cu mina goala. (ar am petrecut "ine in noaptea aceea. Van Manen ne-a po#estit de pe timpul prieteniei lui cu +ead"eater, pe #remea cind acti#a ca fruntas al Societatii

teo ofice, iar Budge ne-a spus din intimplarile lui in :a#a, unde isi incepuse cariera de industrias. %m ramas pina tir iu de tot in jurul mesei, cu toate ca pe Bogdanof il supara lumina si tinjea dupa locul lui fa#orit pe malul lacului. Budge se intrerupse "rusc dintr-o anecdota - care se #estea, de alfel, lunga si complicata si e*clama; - Nu stiti pe cine am intilnit la margiinea padurii, cind ma intorceam astaseara acasa 6< $e Suren Bose < Nu ne #enea sa credem. Ce cauta Bose, noaptea, intr-o padure de linga Serampore 6 9n om pe care nu te asteptai sa-l intilnesti decit la 9ni#ersitate - caci era un distins profesor, desi cel mai tinar dintre toti colegii lui - sau in preajma templului, la !alighat. Suren Bose isi pastrase cu indaratnicie, aproape cu orgoliu, credinta sa stra#eche. Era dintre putinii profesori din Calcutta care nu se sfia sa um"le in dhoti si sa-si creste e pe frunte, cu sofran, semnul religiei shi#aiste. - = fi #enit sa-si #ada #reo ruda in Seerampore, spuse Van Manen. Caci imi #ine greu sa cred ca s-a trudit pina aici pentru #reo a#entura ... 'ncepu sa rida, dar noi, toti ceilalti, am ramas tur"urati. Ni se parea cu neputinta ca aprigul Suren sa-si caute la marginea padurii #reo a#entura. 'ar Budge sustinea ca n-are pe nimeni in Serampore/ familia lui este din =rissa, asta o stie prea "ine. - (e altfel, s-a prefacut ca nu ma #edee, adauga el. 'n cele din urma, eu mi-am amintit ca au isem odata, la 9ni#ersitate, #or"indu-se despre Suren Bose in legatura cu practicile tantrice. Se parea ca Bose facea parte din scoala aceasta oculta, asupra careia circula - mai ales in 'ndia - fel de fel de legende. Marturisesc ca studiasem cu destula ri#na tantra, asa cum o gaseam e*pusa in te*tele ei clasice, dar ca nu a#usesem, pina atunci nici un fel de legatura cu oamenii care ii puneau in aplicare prescriptiile. Mai ales ca initierea tantrica presupunea o serie de rituale secrete, pe care nimeni nu indra nea - sau nu putea - sa ti le de #aluie. - S-ar putiea sa fi #enit pe aici in caautarea #reunui loc fa#ora"il practicilor tantrice, spusei eu. Si pentru ca nimeni nu lua in serios #or"ele mele, staruii. Stiam, din cele cetite, ca unele meditatii si rituale tantrice au ne#oie de un peisaj cutremurator; cimitirul sau locurile unde se ard mortii. Stiam ca, uneori, cel care e initiat in ritualele secrete tre"uie sa-si do#edeasca stapinirea de sine raminind o noapte intreaga ase at pe un cada#ru, intr-un shmasanam, in cea mai desa#irsita concentrare mentala. %manuntele acestea si altele multe, tot atit de infioratoare, le

>

amintii to#arasilor mei - nu atit pentru a justifica pre enta lui Suren Bose la marginea padurii, ci pentru ca ma lasasem antrenat de farmecul lor lugu"ru, de inspaimintatoarea lor magie. 'n fond, eu aproape ca-l uitasem pe Bose, si po#esteam cu patetism lucrurile acestea pentru ca erau lucruri despre care nu stiam ce sa cred, si de #eracitaitea carora nu ma puteam totusi indoi. Nadajduiam, de altfel, ca Van Manen, care se pricepea destul de mult in ocultismul asiatic, #a inter#eni in discutie, ca de o"icei, cu nesfirsita lui eruditie. (ar, de data aceasta, se multumi sa dea din cap, a"sent. - Nimeni nu stie e*act in ce consta rittualul tantric secret, spuse el oarecum plictisit ca-l pro#ocasem. - Nu poate sa fie decit o orgie demoniaaca, inter#eni Bogdanof, care #edea pretutindeni in hinduism lucrarea (ia#olului. Niste "ieti dementi, care-si cauta mintuirea sufletului meditind pe cada#re < %r tre"ui sa ne facem toti semnul crucii < - 'n fond, nu inteleg ce are a face "ieetul Suren Bose cu toate lucrurile acestea, isi aminti Budge. Mai "ine sa ne intoarcem la "er"ecii nostri ... 'mi dadui seama ca facusem o gafa #or"indu-le la mie ul noptii, aproape de padure, de cimitire si meditatii pe cada#re, si-mi aprinsei o noua tigara, cu un im"et de ipocrita ispasire. (ar, ca sa fiu sincer, imi parea rau ca scurta, desi infier"intata mea e*punere a practicilor tantrice fusese primita cu o asemenea re er#a. Eram foarte tinar pe atunci, si destul de mindru de putinele lucruri pe care le stiam asupra sufletului indian. Voiam, cu orice pret, sa do#edesc acestor "ar"ati care-si cheltuisera #iata in 'ndia ca stiam si eu cite ce#a din tainele nepatrunse ale religiilor si magiei indiene. Cu toata silinta lui Budge - care si-a continuat anecdota intrerupta - restul noptii n-a mai a#ut farmecul con#or"irilor noastre de totdeauna. Ca printr-un consens tacit, nimeni dintre noi nu #oia sa se duca la culcare, si nimeni n-a cre ut de cu#iinta ca ne mai putem intoarce la Calcutta inainte de ori. 'n schim", ne-am umplut toti paharele cu 3his)& - chiar si Bogdanof, indeo"ste cunoscut prin cumpatatea lui - si am dus con#ersatia intr-o jalnica lince eala pina aproape de > dimineata. %tunci ne-am ridicat de la masa si ne-am dus sa ne trintim fiecare in odaile pregatite de cu seara pentru noi. > 4ireste, intimplarea aceea a fost repede uitata. Cind, cite#a seri in urma, am pornit din nou spre Serampore, nimeni dintre noi nu-si mai amintea despre

Suren Bose si gafa mea in legatura cu tantrismul. Nici eu nu mi-as fi mai amintit de ea daca n-as fi intilnit intr-o dupa amia a de noiem"rie - limpede si nespus de melodioasa - pe Suren Bose, tocmai cind iesisem din curtea 9ni#ersitatii. El imi aratase intotdeaiuna o simpatie aproape afectuoasa, fie pentru ca eram singurul roman din toata 9ni#ersitatea, fie pentru ca cercetam cu atita ri#na tocmai religiile stramosilor sai. M-a oprit ca sa ma intre"e cum merge cu studiul. '-am raspuns ca profesorii mai sunt multumiti, dar ca eu adesea pierd nadejdea ca #oi ajunge #reodata la "un sfirsit. % inceput sa im"easca si m-a "atut, incurajator, pe umar. %tunci l-am intre"at, deodata, daca are #reun prieten la Serampore, pentru ca Budge pretinde ca l-a arit de curind la marginea oraselului. M-am ferit sa-i spun chiar ade#arul; la marginile padurii. - N-am fost in Serampore din copilarie,, mi-a raspuns el pastrindiu-si im"etul. Batrinul domn Budge m-a confundat fara indoiala cu cine#a. M-am uitat la el, usor tur"urat. Era greu sa-l confun i cu cine#a/ trasaturile acelea ferme, fruntea aceea inalta, ochii aceia patrun atori nu prea se intilneau in Bengal, unde "ar"atii ane#oie scapau de o"e itate, si fetele tuturora a#eau aceeasi rotun ime, aceeasi moliciune a ma*ilarelor. - ... Mai ales ca port #esmintul acestaa atita de comun adauga el ri ind usor si aratindu-si dhoti-ul. 'si fi*a apoi pri#irile in ochii mei si ma strapunse iscoditor. - (ar de cind te afli in termeni atit dde "uni cu un milionar 6 ma intre"a el din nou. Ma simteam destul de stinjenit, si, ca si cum m-as fi scu at, i-am po#estit plim"arile noastre - cu Van Manen si Bogdanof - la Serampore, acum, cind noptile sunt atit de frumoase. Ma asculta cu mare atentie, ca si cum fiecare cu#int pe carel spuneam a#ea pentru el o deose"ita insemnatate. - Noptile de la Serampore < e*clamai euu, incercind adarnic sa ma rup din magia pri#irilor lui. - 'ntr-ade#ar, pretutindeni in Bengal nnoptile sunt fara pereche, spuse el ginditor. (ar daca Van Manen e nelipsit intre #oi, sa stii ca altce#a il atrage la Serampore. %lcoolurile lui Budge < % inceput sa rida, ca si cum ar fi #rut sa ma asigure ca facuse o gluma "una. (e altfel, cam toti glumeau in acest fel cu Van Manen, caci setea lui era cunoscuta in toate cercurile in#atatilor, sno"ilor si milionarilor din Calcutta - pe care Van Manen le frec#enta cu o desa#irsita nepartinire.

Cu aceste cu#inte ne-am despartit, si cel dintii lucru pe care i l-am spus lui Van Manen, cind l-am intilnit la "i"lioteca din $ar) Street, a fost con#or"irea cu Bose. $arca ma "ucuresem si eu de faptul ca Budge confundase #reun "iet taran "engale cu marele sa#ant Suren Bose, pe care se lauda ca-l cunoaste de atitia ani. Van Manen a facut mult ha de aceasta confu ie. % luat receptorul si l-a cautat pe Budge la oficiul lui. '-a spus tot, adaugind si de la el cite#a intepaturi si numindu-l mereu ."atrinul domn Budge., cum su"liniase Bose. (ar se pare ca Budge nu a#ea chef de gluma, caci dupa cite#a clipe de ascultare Van Manen a ase at receptorul in furca, im"ind. - $retinide ca totusi l-a #a ut, imi sppuse. Se incapatinea a sa afirme ca la #a ut cum te #ad eu acum. Si mai spune ca, in fond, putin il interesea a daca a fost sau nu Bose la Serampore. ' se pare ca asta nu e o trea"a de "i"liotecar al unei societati asiatice, adauga Van Manen. - Si nici de un student serios, il comppletai eu, ridicindu-ma de pe scaun si pregatindu-ma sa ma duc in sala de lectura. - Cred ca are dreptate, incheie Van Mannen. %m sa i-o spun personal cind l-oi #edea. +-a #a ut in aceeasi seara, la un clu" unde cinau uneori ei, impreuna cu doua du ini de sno"i si mari industriasi. (ar nu l-am mai intre"at, a doua i, daca au discutat si ca ul Suren Bose. Cind ne-am intilnit din nou, cei trei, putine seri in urma, am a#ut destule lucruri de #or"it. Mai ales ca Van Manen incerca sa-l con#inga pe Bogdanof ca "udhismul nu este o doctrina chiar asa de usor de com"atut, si ca in orice ca el, ca sa#arat, nu-si poate ingadui sa judece o religie straina ca un misionar. Contro#ersa aceasta o purtau ei, cu pau e #aria"ile, de #reo cinci ani. Si Bogdanof se indigna intotdeauna au ind cu#intul .misionar.. - Noi, ortodocsii, nu a#em misionari, sse apara el. Nu cunosc mentalitatea misionara. %sta e trea"a #oastra, a protestantilor. Si se intorcea spre mine, stiind ca am sa-i dau dreptate. (ar Van Manen nu se lasa intimidat. - 'n primul rind ca nu sunt protestant decit dupa tata, preci a el. (upa mama sunt catolic. Si, dupa cite stiu eu, si catolicii au misiuni, si inca misiuni milenare. Ce spui, tinere 6, intre"a adresindu-mi-se. 4ireste, a#ea si el dreptate. (ar contro#ersa nu era usor de incheiat. Van Manen isi propusese sa scrie un manual de "uddhism pe intelesul tuturor, si incerca sa gaseasca cea mai simpla si mai adec#ata formulare in discutiile cu

Bogdanof. $entru a nu stiu cita oara ii e*plica legea celor douaspre ece cau e, asa cum o intelegea el, in timp ce masina ne ducea, intr-o seara, spre Serampore. Cind, deodata, se intrerupse - si facu semn cu mina soferului sa incetine e goana. +a cite#a eci de metri in fata noastra, pe marginea soselei, inainta foarte gra"it un "engale . Nu stiu ce i s-o fi parut atit de curios sa intilneasca un om la ceasul acesta. Nu era inca intunerec deplin, si ne aflam destul de aproape de orasel. $oate doar faplul ca omul inainta in directia padurii sa-i fi amintit deodata de Suren Bose. Caci, intr-ade#ar, cind masina. a ajuns in dreptul lui, am intors cu totii capul si l-am recunscut. Mergea repede, cu pri#irile ridicate, si i-am #a ut foarte "ine cele trei dungi scrijelite cu sofran "ra dindu-i fruntea deasupra sprincenelor. Numi dau prea "ine seama, dar mi s-a parut ca si-a pastrat o clipa pri#irea in pri#irile noastre, fara sa ne recunoasca. Nu parea deloc tur"urat de intilnirea nepre#a uta cu trei europeni care-l cunosteau. 4ara sa ne ia in seama, isi continua drumul cu aceeasi indirjire. - Tot Budge a#ea dreptate, spuse Van Maanen cind masina isi relua #ite a. Nu e lucru curat cu acest Suren Bose ... Ne-am mai uitat o data inapoi, si l-am #a ut cum intra in padure. $este cite#a sute de metri, lasam si noi soseaua principala, apucind drumul la stinga, spre "ungalo#ul lui Budge. 'n seara aceea am #or"it mult despre intimplare, numai noi trei, caci Budge ramasese la Calcutta. Ca de o"icei, indata ce-am ajuns, am #estit pe ser#itori sa pregateasca cina, si noi am pornit sa ne plim"am in jurul elesteului. Era penultima noapte inainte de luna plina. Calcam toti in nestire, ametiti de fumegarea aceea ne#a uta de miresme care ne in#aluia tot mai puternic cu cit ne infundam in padurea de cocotieri. $oate din pricina neo"isnuitei intilniri cu Suren, poate datorita farmecului acelui #a duh lunar, eram fiecare din noi infiorati si tur"urati. Tacerea ajunsese acum inspaimintatoare, si parca firea intreaga incremenise su" #raja lunii, si clatinarea unei ramure ne cutremura, atit de nefireasca ni se parea tresarirea si miscarea in aceasta fara de pomina oprire pe loc. - Cum sa nu-ti pier i mintile intr-o assemenea noapte, sopti tir iu Bogdanof. 4rumusetea asta e prea cumplita ca sa nu fie #ino#ata. =mul n-are dreptul sa cunoasca asemenea minune decit in paradis. $e pamint, orice frumusete de acest fel e o ispita dia#oleasca. Mai ales pe pamintul 'ndiei, adauga el, oarecum pentru sine.

(ar nu i-am raspuns. $aseam alene, fara ginduri, fermecati. Nimic nu near mai fi mirat acum. Totul ni se parea cu putinta. Si cind Van Manen ne-a oprit, cu "ratul intins inainte, catre apa, eram pregatiti pentriu orice minune. Ne-am apropiat totusi cu pasi nesimtiti, ca sa #edem cum siruri nesfirsite de raci ieseau din lac, tirirndu-se greoi, dar fara sa se departe e prea mult unul de altul, catre radacina rasucita a unul palmier de curind do"orit. - %sta se intimpla intotdeauna cind se apropie luna plina, ne lamuri Bogdanof mai tir iu. ? Cite#a ceasuri in urma, indata dupa mie ul noptii, ne pregateam de plecare. 'n tot timpul cinei, Bogdanof fusese melancolic, amintindu-si ca se implinesc curind doispre ece ani de cind nu mai #a use pamintul ,usiei, si doua eci si doi de ani de cind traia in %sia. Van Manen, dimpotri#a, nu suferea deloc de nostalgia patriei. Se impacase de mult cu gindul ca moartea il #a intimpina aici, in 'ndia, unde isi petrecuse doua treimi din #iata. Eu nu a#eam nici un cu#int in aceasta discutie, caci eram mult mai tinar, si a"ia daca #enisem in 'ndia de doi ani. - %i sa #e i mai tir iu, imi spunea Boggdanof. %poi am #or"it despre cu totul alte lucruri, si cind ne-am urcat in masina, ca sa pornim spre Calcutta, Bogdanof isi inecase de mult nostalgiile. Era si greu de re istat, de altminteri, unei nopti care te silea sa uiti orice legatura paminteasca, orice tristete personala. Chiar si soferul parea do"orit de atita frumusete. Van Manen i-a amintit sa mine incet, si am pornit. Ca de o"icei, mergeam cu farurile aprinse, desi era luna. Cind m-am suit in masina, mi-am aprins o tigara din ta"achera lui Bogdanof, care nu fuma decit tigari cu tutun egiptean, comandate de el special la %den. %m fumat-o dus pe ginduri. Van Manen po#estea - pentru a nu stiu cita oara - cum tre"uia sa te porti cu femeile erudite. 4ireste, din timp in timp eram dator sa e*clam si sa-l apro", dar faceam lucrul acesta cu o tur"urare crescinda. %#eam mereu impresia ca masina apucase pe un drum gresit si ca ar fi tre"uit de mult sa iesim in soseaua cea mare. Nu-mi dadeam "ine seama ce se intimpla, dar mi se parea ca nu mai recunosc peisajul. 'mpresia aceasta ca ratacisem drumul n-am primit-o "rusc, ci se preci ase in etape. +a un moment dat, am inchis ochii, ca sa ma concentre mai

"ine, si i-am deschis pe neasteptate. Nu recunosteam nimic din jurul meu. $arca ne-am fi gasit in cu totul alta parte a Bengalului, atit de ciudate imi pareau imprejurimile. - (ar unde ne aflam noi aici 6< intre"aai eu tur"urat. To#arasii mei pri#ira si ei cu aceeasi mirare ar"orii din ce in ce mai grosi care se inaltau de o parte si alta a drumului. - Cred ca am luat-o gresit, spuse Bogdaanof, speriat ca si cum de-a"ia acum si-ar fi dat seama de lucrul asta. Soferul mina inainte, cu o suspecta nepasare. Van Manen i-a strigat in hinidustani ca am ratacit drumul. - N-a#eam cum sa ratacim, ne-a raspuruss el fara sa intoarca capul. (e la Budge Sahi" nu mai e un alt drum ... (ar cu#intele lui nu ne-au linistit. Nici unul din noi nu recunostea imprejurimile, deci ne-am dat seama ca soferul n-are dreptate. 4acusem de cel putin trei eci de ori drumul acesta, si stiam "ine ca nu mai este un altul care sa iasa in sosea. $ri#eam nauci in toate partile, si parca ne infiorau singuratatea, ar"orii acestia necunoscuti din jurul nostru, care-si uneau tot mai mult ramurile pe deasupra noastra, ca si cum ar fi #rut sa ne cuprinda si sa ne stri#easca. - Mina mai repede < striga din nou Van Manen cu oarecare ner#o itate. 4arurile si-au intensificat lumina, si noi toti ne-am aplecat inainte, incercind sa patrundem cu pri#inile cit mai departe, sa ghicim apropierea soselei. (ar nu aream decit acelasi drum necunoscut, care se intindea la nesfirsit, cit puteam #edea cu ochii. - Mai "ine sa intoarcem < e*clama "ruscc Bogdanof. Mergem de o jumatate de ceas, si ar fi tre"uit sa ajungem in sosea dupa cinci, sase minute. - 'napoi < striga Van Manen incruntat. Soferul alese un loc unde putea intoarce masina, si asculta ordinul fara sa spuna o #or"a. - S-a im"atat, murmura Van Manen. (ar ddesi #or"ise incet, si #or"ise engle este, soferul l-a au it, caci i-a raspuns pe loc, cu#iincios, in hindustani; - N-am atins spirt in #iata mea, directtor Sahi" < Bogdanof de#enea din ce in ce mai nera"dator, rascolind intunerecul cu pri#irile, facindu-si cruce. - Nu inteleg ce s-a putut intimpla, se minuna el. (aca am fi luat-o in sens in#ers, ar fi tre"uit sa ne infundam dupa cite#a sute de metri in padure sau sa intram in elesteu.

- Vom #edea indata ce s-a intimplat, moormai Van Manen. 'ncercai sa-mi dau seama, dupa ar"ori, cam cit mai a#eam de mers pina la locul unde o"ser#asem penitru intiia oara, precis, ca ne aflam pe un drum gresit, dar nu i "uteam sa idenitific nici un amanunt. Voii sa-mi marturisesc mirarea mea to#arasilor, cind am au it cu totii un tipat infiorator de femeie, foarte aproape de noi. Soferul a oprit "rusc, inspaimintat. Ne-am strins unul in altul, amutiti. - Ce-a fost asta 6< intre"ai, in cele ddin urma. - $arca ar fi fost injunghiata o femeiee, spuse Van Manen, palind. (ar nu cute am sa ne co"orim din masina, sa incercam ce#a. Nu-mi dau seama cit timp am ramas asa, suspendati de groa a. Nu au eam decit gomotul motorului, si parca numai el ne asigura ca lucrurile se petrec aie#ea. (eodata, la cite#a eci de metri in fata noastra, i "ucni din nou acelasi tipat de femeie, urmat de o sfisietoare chemare in ajutor; - Ma'lum < gelum < bannchao < Rokkhe koro < AMor < ma prapadesc < ajutor < ajutati-ma < - "eng.B 'ntelegeam destul de "ine "engale a ca sa-mi dau seama de sensul cu#intelor. %m sarit toti din masina, afara de sofer, si desi nu aream nimic in directia de unde #enisera strigatele, ne-am indreptat alergind intr-acolo. 'n timp ce alergam, tipetele s-au mai au it, sugrumate, de cite#a ori, si parca am mai distins cite#a cu#inte; .Babago ! babago !. ATata< tata <B. (ar alergaseram adarnic. Nu aream nicaieri nici o fiinta omeneasca, nici o urma de lupta. Van Manen, mai gras, rasufla greu in urma noastra. Bogdanof ramasese cu falcile inclestate pri#ind fi*, incruntat intunerecul. %m inceput sa cercetam imprejurimile. %r"orii ne-au cuprins deodata in um"ra lor compacta, in care nu mai distingeam nimic. +umina de luna se strecura ane#oie pina aici, doar daca tresarea in cite#a liane, spre #irfuri. $arindu-i-se ca ce#a se misca inaintea noastra, Van Manen se opri si incepu sa strige; - Bepar ki?! ACe s-a intimplat 66B %m ascultat cu totii tinindu-ne rasuflarea. (e nicaieri nici un raspuns. $adurea parea impietrita. Si parca nici co#orul de frun e moarte pe care calcam nu tresarea su" picioarele noastre. Mergeam ca pe pisla. - Bepar ki6< mai striga o data VVan Manen. %poi ne-am continuat cercetarea, temindu-ne totusi sa ne dapartam prea mult de sosea. Nu stiu cit a durat furisarea aceasta pe su" ar"ori, pregatiti sa intilnim, in orice clipa, un

spectacol groa nic. Ma simteam o"osit, gindurile mi se rataceau/ a#eam necontenit sen atia ca #ise si ca nu ma pot tre i din #is. - Sa ne intoarcem, spuse Bogdanof ducinndu-si mina la frunte. 'ncep sa cred ca am a#ut cu totii halucinatii ... '-as fi putut raspunde ca ane#oie ar putea au i patru oameni acelasi tipat infiorator si aceleasi cu#inte, e*act aceleasi cu#inte, daca am fi fost cu totii prada unei halucinatii. (ar simteam ca el are dreptate si ne-am intors in sosea. - Mult am mai um"lat prin padure < spussei eu ne arind masina. 'ncotro tre"uie sa mergem acum 6< Ceilalti doi m-au pri#it cu oarecare nedumerire. - 'n orice parte am fi luat-o, #or"i Vaan Manen, tur"urat, masina tre"uie sa fie destul de aproape. 'a striga-l pe do"itocul ala < ... %m inceput sa strig, cu toate puterile, infiorindu-ma si pe mine huietul acela prelung in singuraitaitea noptii. %m asteptat, apoi, in mijlocul soselei, pri#ind mirati in toate partile. - = fi pornit sa ne caute, spusei eu #aa ind ca nu ne raspunde. - (ar unde e masina 6 intre"a Bogdanof,, ane#oie desclestindu-si falcile. (oar nu ne-o fi lasat aici, in mijlocul junglei 6< ... - Nu putea pleca, ne linisti repede Vann Manen. %m fi au it motorul, caci nu ne-am departat prea mult de sosea ... % adormit in masina, asta tre"uie sa fie ... %m pornit in directia unde stiam ca lasasem masina. +una ne "atea acum din plin, caci drumul se deschidea tot mai larg. - 4ara indoiala ca a plecat < sopti dinn nou Bogdanof. %r merita sa fie impuscat ... Van Manen nu se putea indupleca sa creada una ca asta. 'si stergea cu "atista, necontenit, fruntea si o"raji. - Tre"uie, in orice ca , sa facem ce#a,, spuse el foarte incet. - Sa ne intoarcem pe jos la Budge, hotaari Bogdanof. Tot o sa ajungem pina dimineata ... 'n acea clipa ni s-a parut ca arim, nu prea departe inaintea noastra, pe partea dreapta a drumului, un felinar care se adincea leganindu-se in inima padurii. Ne-am pri#it unul pe altul, tinindu-ne rasuflarea. Ni se parea destul de stranie aparitia unui om cu felinarul aprins la o asemenea ora din noapte si intr-un asemenea loc. Mai ales dupa toate cite ni se intimplasera. Cu toate acestea, nu stiu

ce necurata atractie am simtit, fiecare din noi, catre luminita care se afunda, repede, in jungla. Caci atunci cind Bogdanof ne facu semn sa-l urmam, nici Van Manen, nici eu nu ne-am impotri#it. 'n acea clipa am uitat ca, nu mult inainte, singele ne inghetase in #ine au ind tipatul femeii si cu#intele ei de ajutor. +umina era, oricum, un semn de #iata. = purta un om, care se indrepta, fara indoiala, catre o locuinta sau catre soseaua pe care o cautam si noi. %m pornit, cit am putut de repede, sa-l ajungem. 0 $atrun ind in padure, i-am pierdut urma dupa cite#a minute. Mergeam toti trei aproape unul de altul, eu in fata - ca cel mai tinar - si Van Manen linga mine. Nu stiu datorita carei stranii certitudini inaintam fara teama pe su" ar"orii care ne-ar fi inspaimintat cu un ceas mai inainte. :ungla, atit de terifianta pentru orice al", mai ales in mie ul noptii, ni se parea acum lipsita de primejdie. Nu ne gindeam nici la serpi, nici la lighioane speriate, si nu mai simteam acea teroare care te cuprinde, in 'ndia, indata ce te tre esti singur in adincul unei paduri. - Nu se mai #ede nimic, #or"i Van Manenn cu o sfirseala tragica in glas. N-am raspuns nici unul din noi. Continuam sa inaintam, aproape fara sa ne mai dam seama/ simteam doar ca nu ne putem opri acolo, in mijlocul padurii, ca tre"uie sa mergem mereu inainte, oricit de a"surda ar fi parut hotarirea noastra. - $ro"a"il ca el a apucat pe o carare ppe care noi n-am gasit-o, spuse Bogdanof. - 'si cunostea in orice ca drumul, adaaugai eu. Caci a disparut prea repede ... Cred ca ne infundam tot mai rau in padure/ liane groase incepeau sa ne atinga crestetele, si picioarele ni se afundau tot mai adinc in asternutul de frun e moarte, ferigi si muschi. (ar o indaratnicie oar"a ne mina necontenit in aceeasi directie. Nici unul din noi nu simtea dorinta sa se intoarca sau sa incerce alt drum. Staruiam, cu toate piedicile, inaintind ane#oie, aproape taindu-ne calea prin desisul fara sfirsit dinaintea noastra. - Cred ca iarasi incepe sa se #ada lumiina, e*clama de-odata Bogdanof. Ne-am oprit, cu rasuflarea taiata, ca sa pri#im. (a data aceasta, foarte aproape de noi, se area o lumina tur"ure, care in nici un ca nu putea fi opaitul pe urmele caruia porniseram noi cit#a timp inainte. Ne-am indreptat, cu toate puterile de care mai eram in stare, catre ea. (e-a"ia dupa cite#a minute de mers ne-am dat seama ca ne apropiem de marginea padurii si ca lumina pe care o arisem era refle*ul unei #etre de jaratic. 'nainte de a o ajunge, insa, am o"ser#at ca luminile

se inmultesc, si ca nu prea departe de noi, pe mina stinga, se ridica o cladire destul de ciudata, inconjurata cu un id cenusiu de piatra. - $ro"a"il ca am ajuns de partea cealallta, de mia a noapte, a lui Serampore, spuse Van Manen. (ar cum (umne eu am ratacit pina aici 6< ... Ni se parea destul de ciudat ca nu intilneam pe nimeni linga #etrele cu jaratic. E drept ca in cele mai multe jaraticul era pe sfirsite/ totusi, nu aream nicaieri picior de om. Eram prea o"ositi, insa, ca sa mai cercetam imprejurimile, si ne-am indreptat direct catre casa. - =ricine o locui aici, hindus sau musuulman, tre"uie sa ne ga duiasca, spuse Van Manen. $ornise el inainte, pe de o parte pentru ca #or"ea cel mai "ine din noi lim"a "engale a, pe de alta parte pentru ca numele lui era destul de cunoscut in intreg Bengalul, sau macar numele Societatii asiatice, al carei "i"liotecar era. Cind a ajuns in fata portii, ne-a iesit inainte un "atrin. Nu parea prea surprins de pre enta noastra, la un asemenea ceas din noapte in fata casei acesteia atit de adinc ascunsa in jungla. - Cine-i stapiniul tau 6 il intre"a Vann Manen. Batrinul ramase cite#a clipe nemiscat, ca si cum n-ar fi au it cu#intele. Van Manen il intre"a din nou, aproape strigind. Ca si cum s-ar fi tre it dintr-un somn lung, "atrinul sopti; - Nilam#ara (asa ... - Mi se pare un nume cunoscut, spuse Boogdanof. - Cam arhaic, i se paru lui Van Manen. N-am au it niciodata de el la Calcutta ... %poi, intorcindu-se catre "atrin; (u-te si tre este pe stapinul tau si spune-i ca Van Manen Sahi" si cu alti doi sahi"i au a#ut un accident si-i cer ga duire pentru noaptea asta ... % tre"uit sa repete de trei ori cu#intele, pina "atrinul s-a hotarit sa se indeparte e. - Tre"uie sa fie surd de tot, cre u Boggdanof. Si cu toate acestea a#eam un sentiment ciudat ca #isul meu continua si ca nu i "utesc inca sa ma tre esc. 4ocurile acelea parasite, casa aceasta curios inconjurata de padure din trei parti, "atrinul care parca nu intelegea ce-i spuneam, in orice dialect ii #or"ea Van Manen - toate ma tur"urau, nelinistindu-ma. Nu stiu cit a trecut pina ce s-a intors "atrinul, cu un felinar in mina. $arca timpul ramasese suspendat, si traiam numai fragmentar, doar in anumite episoade. - Stapinul #a pofteste, spuse "atrinul..

$oate ca a #or"it prea incet, poate ca eram eu prea o"osit sau pricepeam inca destul de greu "engale a, dar mai mult am ghicit sensul cu#intelor lui decit le-am inteles. - Ce ciudat #or"este, ii spusei lui Vann Manen. - %re un accent rural, imi raspunse el.. $ina te deprin i cu el ... Casa parea destul de #eche, asa cum rareori se mai intilneau prin partile acestea ale Bengalui, unde cotropirile musulmanilor fusesera indeose"i necrutatoare in tot #eacul EV'''. %m patruns intr-o curte interioara, pe jumatate pietruita, in colturile careia cresteau citi#a ficus religiosa, acel ar"ust sacru atit de #enerat de hindusi. (e aici se #edeau destul de "ine cele dintii incaperi, foarte largi, cu ferestrele a"relite/ erau, fara indoiala, odaile "ar"atilor. %m a#ut impresia ca suntem asteptati/ cite#a faclii fusesera aprinse, in afara de multe alte lampi cu ulei si opaite, a caror licarire sfioasa o distingeam mai ales pe scarile care duceau catre apartamentele femeilor. %m fost poftiti intr-o sala cu lespe i de gresie rosie pe jos, unde ne-a intimpinat un "ar"at intre doua #irste, cu o figura foarte palida, cu pri#irile intepenite, si care ne-a #or"it de la inceput in "engale a. - Va rog sa asteptati aici cite#a clipee, pina #i se #or pregati odaile pentru odihna de noapte. +-am inteles ane#oie, caci #or"ea si el o "engale a destul de stranie, asa cum o intilniseim eu, pina atunci, numai prin carti. (e o"icei, un "engale culti#at sau de un oarecare rang social isi intimpina oaspetii europeni in engle este. 'n afara de anumite ca uri, el ar considera o insulta sa li se adrese e un strain in lim"a "engale a/ asta inseamna ca-l considera un "iet taran sau o sluga. Cu atit mai ciudata mi se parea, deci, primirea ga dei noastre. Van Manen, insa, care #or"ea perfect "engale a, nu s-a lasat intimidait de aceasta ciudatenie si a cerut #oie sa se ase e pe un jilt, continuind, in acelasi timp, sa scu e intrarea noastra la un asemenea ceas. Nilam#ara a ascultat pierdut parca in gindurile lui si, dupa ce Van Manen si-a sfirsit scu ele, a ramas in picioare, pri#indu-ne pe rind, ca si cum nu-i #enea a crede ca ne are in fata. N-a scos multa #reme nici un cu#int, si tacerea aceasta ne apasa, ne tur"ura pina la panica. - S-a intimplat un accident stupid, spuuse Bogdanof in engle este, nemaiputind ra"da pri#irile lui de gheata. (ar parca nici nu-l au ise. Continua sa ne pri#easca, tresarind uneori din tot trupul. Bogdanof se apropie cu un pas si repeta cu#intele cu un glas mai puternic. 2a da noastra a incercat sa im"easca, si i-a raspuns, tot in soapta.

- Ami imreji bujhte parchi na. AANu inteleg engle este - eng.B Mi s-a parut foarte ciudata marturisirea aceasta. $ina si "aietii de scoala intelegeau engle este/ sa nu fi urmat Nilam#ara nici o scoala moderna, ci numai in#atatura ortodo*a pe care o poate deprinde intr-un thol 6 (ar tot atit de ciudata mi s-a parut #or"irea lui/ cu#intele le pronunta cu totul diferit de cum eram eu o"isnuit sa le aud, si, mai ales, le rostea cu o dificultate a carei natura nu o puteam defini. 4iecare #or"a o scotea, parca, in urma unui efort considera"il, desi nu ne dadeam seama de el. - Curind odaile pentru odihna de noaptee #or fi pregatite maretiilor#oastre, adauga el dupa o lunga pau a, im"ind ca in #is. (e data aceasta il pri#ii cu atentie pe Van Manen. 'ncepuse si el sa fie tur"urat de rostirea arhaica a lui Nilam#ara, si poate de pri#irile lui ratacite. %cum, ca il puteam #edea mai "ine, Nilam#ara ni se parea intr-ade#ar straniu. 2reutatea cu care se misca, tresaririle acelea neintelese care ii scuturau trupul la rastimpuri, ca prins de friguri, sticlirea nefireasca din ochi, pumnii pe care ii pastra necontenit inclestati - toate acestea incepeau acum sa ne atraga atentia. 4elul lui de a ne pri#i era cu desa#irsire ciudat. %#eam uneori sen atia ca e impins de o forta ne#a uta, fara ajutorul careia ar intepeni, im"ind foarte stins, in fata noastra. Si apoi, nu intelegeam ce se intimpla in casa aceasta, destul de luminata, si totusi, pentru urechile noastre, pustie. 9n asemenea e#eniment - aparitia a trei straini in plina noapte - nu ramine niciodata netrecut in seama intr-o casa indiana. Ne asteptam sa #edem um"re agitindu-se in preajma noastra, sa arim siluete feminine spionindu-ne la colturi sau dinapoia a"relelor, sa au im acele soapte ina"usite ale slujncelor tre ite din somn, pasii lor moi pe lespe ile din curte. - Curind odaile pentru odihna de noaptee #or fi pregatite ... incepu Nilam#ara, pentru a treia oara, aceeasi fra a. Si cu toate acesta nimeni nu #enea sa ne anunte ca odaile sunt pregatite. %m fi #oit sa ne retragem nu din pricina o"oselii - eram prea tur"urati de toate intimplarile ca sa nu ne fi pierit sommul - ci ca sa scapam de pre enta isto#itoare a ga dei noastre. (eodata, Van Manen ne pri#i si ne spuse in engle este. - (ar n-am intre"at nimic de femeia aceeea al carui tipat l-am au it in sosea ... 'ntr-ade#ar, tocmai lucrul acesta nu i-l spusese. 'i #or"ise de accidentul nostru, mintind ca masina se defectase si ca soferul a ramas s-o pa easca, dar nu

pomenise nimic de strigatele de ajutor au ite cu un ceas irnainte. Nici unul dintre noi nu-si dadea seama cum am putut ramine atita timp in fata acestui om - care fara indoiala stia ce#a - fara sa-l intre"am, fara sa-i marturisim ade#arul. %mintirea strigatelor din padure ne-a tur"urat din nou acum. Eu, cel putin, am a#ut impresia ca m-am tre it "rusc din somnul in care ca usem indata ce incepusem urmarirea luminitei aceleia - si am simtit ca mi-e din nou teama. %s fi #rut sa facem ce#a, macar acum dupa ce pierdusem atita timp pretios. 4emeia aceea poate si-a dat duhul, iar noi stra"atuseram o "ucata "una din jungla ca sa cerem ga duire la casa lui Nilam#ara (asa. Ce #raja necurata ne luase la toti mintile si ne pironise acolo, atita timp, in fata unui om care repeta din ece in ece minute aceleasi cu#inte 6 ... - Spune-i, poate el stie despre ce e #oor"a, il sfatui Bogdanof pe Van Manen. %sa cum se odihnea pe jiltul de lemn, Van Manen incepu sa po#esteasca, ane#oie stapinindu-si ner#o itatea. (ar de la cele dintii cu#inte, ga da noastra isi acoperi fata cu palmele, gemind. Ne-am apropiat toti de el. - +ila, +ila < gemea. %poi a "ol"orosit cite#a cu#inte fara inteles pentru mine. - Ce spune 6 ce spune 6< l-am intre"at noi, cu aprindere, pe Van Manen. - Nu-l inteleg nici eu, ne raspunse el.. %poi intre"a din nou in "engali - Ce s-a intimplat 6< Cine era 6< %celeeasi gemete, si aceleasi cu#inte neintelese, din care desprindeam doar numele de +ila si cite un strigat de durere. - Cred ca era fata lui, ne marturasi Vaan Manen. (ar nu inteleg ce #rea sa spuna/ #or"este prea repede ... - (e "una seama ca au omorit-o ... soptti Bogdanof. (ar cum a aflat de asta 6< ... Si, daca stia, de ce nu ne-a spus nimic pina acum 6< ... Van Manen nu mai indra ni sa-l intre"e. ,amaseram amutiti, nestiind daca tre"uie sa ne retragam fara sa-i spunem, sau sa asteptam intoarcerea "atrinului, care ne pregatea, de atita #reme, odaile. - Cum de nu i-a putut #eni nimeni in ajjutor 6< e*clama deodata Van Manen. Caci doara nu era singura/ femeile nu ies niciodata singure aici, si cu atit mai putin la mie ul noptii ... 'n clipa aceea "atrinul intra in camera si se apropie cu pasi o"ositi de noi. - 'at-o < = aduc/ e acolo < ... ne spusse el foarte incet, ridicind "ratul.

%m sarit cu totii la usa. Mi s-a parut ca era plina de um"re curtea, si citi#a oameni im"racati ciudat, cu tur"ane, duc o nasalie de ramuri. (ar n-am distins nimic. Nam au it nimic, nici un "ocet, nici un strigat. M-am intors, speriat, simtind ca in apropierea mea trecuse ce#a. +-am arit pe Nilam#ara departindu-se ane#oie, ca si cum fiecare pas pe care l-ar fi facut ar fi intrecut cu mult puterile lui. - Nu putem ramine aici, sopti Bogdanof.. Nu poti cere ga duire unui om caruia i-a fost asasinata fiica sau sotia ... - (a, e mai "ine sa mergem, spuse Van MManen. %m fi #rut sa #estim cui#a plecarea noastra si sa cerem inca o data scu e ga dei, dar nu mai era nimeni in curte. Batrinul disparuse si el, ca intrat in pamint. Bogdanof s-a indreptat cel dintii spre poarta, si nici n-a mai indra nit sa-si arunce ochii inapoi. %m pri#t cu usurare #etrele cu jaraticul pe jumatate stins, care ne-au intimpinat in poiana din fata casei. @ ="oseala am inceput s-o simt cit#a timp in urma, cind ne departaseram de casa si urmam li iera padurii. % fost la inceput ca o usoara ameteala, apoi o sleire treptata, si de-a"ia am mai gasit puteri sa ma re em de un trunchi, ca sa nu alunec do"orit la pamint. Nu intelegearn ce se petrece cu mine. Nu-mi dadeam seama daca am ramas singur, sau daca cei doi to#arasi ma asteapta sa-mi #iu in fire. Nu stiu cit am stat asa, re emat de trunchi, dar cind m-am tre it, incepuse sa se lumine e de iua. Ma simteam inca #laguit, fara nici un gind, fara nici o amintire precisa de toate cele cite se intimplasera. Spre mirarea mea, am descoperit curind pe cei doi to#arasi ase ati in iar"a la citi#a metri departare de locul unde ma. oprisem. Van Manen parca dormita, cu capul re emat in palme. Bogdanof era pe jumatate intins pe pamint. Cu greutate m-am apropiat de ei. - Ce s-a intimplat 6 intre"ai, incercinnd sa im"esc. Cum de am ramas aici 6< Ma pri#eau si ei tur"urati, si m-au infiorat cearcanele pe care le a#ea Bogdanof, fruntea lui palida, ochii care ramasesera fi*ati intr-ai mei, fara sa inteleaga. - Cred ca ne-a do"orit o"oseala pe citeesitrei, #or"i el in cele din urma. M-am ase at si eu linga ei, a"ia tirindu-mi picioarele. $arca as fi acut saptamini de-a rindul, atit ma simteam de sla". =chii mi se impaienjeneau dupa

1G

cel mai mic efort. 'mi dadeam totusi seama ca se luminase de iua si iar"a era umeda de roua. %m mai ramas cit#a timp asa, fara sa scoatem o #or"a. (ar to#arasii mei, si indeose"i Van Manen, care inca isi pastra capul in palme, mi se pareau atit de dro"iti, incit m-am simtit dator sa fac ce#a. M-am ridicat ane#oie, si am inceput sa pri#esc, cu toata luarea-aminte de care era.m in stare, in jurul meu. Nu mi se pareau atit de necunoscute locurile. $adurea era rara pe aici/ doar citi#a palmieri mai "atrini, salcimi inalti si tufe "ine mirositoare. %m inceput sa inainte cu multa prudenta, si dupa #reo ece pasi am distins, destul de aproape de noi, drumul care se desprindea din soseaua cea mare si se indrepta spre "ungalo#ul lui Budge. (escoperirea aceasta mi-a dat puteri. %m strigat, intorcind capul catre to#arasii mei. - Suntem aproape de "ungalo# < Vestea i-a guduit, fara indoiala, caci ne inchipuisem ca na aflam pe unde#a la mia anoapte de Serampore. +-am #a ut pe Bogdanof cum se ridica ane#oie si intinde mina lui Van Manen. %m #rut sa alerg spre ei, ca sa-i ajut, dar de la cel dintii pas mai gra"it am simtit pamintul in#irtindu-se cu mine. % tre"uit sa ma opresc ca sa-mi #in in fire. Curind, cei doi to#arasi se apropiasera. Van Manen a#ea o"rajii supti, pleoapele intunecate, si pri#irile lui erau ale unui om care nu intelege ce se petrece cu sine. ,asufla greu, si gura o tinea necontenit deschisa. Miinile lui Bogdanof tremurau intr-una. 'si rotea ochii, ne#enindu-i sa creada ca intr-ade#ar suntem aproape de "ungalo#ul lui Budge. - %m ratacit pro"a"il toata noaptea, sppusei eu ca sa le dau curaj. Soferul tre"uie sa fie de partea cealalta a padurii, cautindu-ne ... Cind au i de sofer, singele dogori o"rajii lui Van Manen. Nu-si putu stapini o injuratura cumplita, asa cum niciodata nu cre usem ca e in stare sa rosteasca. 'n orice ca , injuratura aceasta ne in#iora putin. %m iesit in drum si am pornit agale catre "ungalo#. - Nu-mi dau inaca "ine seama ce s-a inttimplat cu noi, #or"i tir iu Van Manen. Ce stranie o"oseala ... Curind rasari soarele. +umina puternica ne tre i de-a "inelea si incepuram sa gra"im pasii. (e altfel, n-am a#ut de mers decit #reo jumatate de ceas pina la "ungalo#. %m arit cu mirare masina noastra asteptindu-ne in fata #eraradei. Soferul dormita. 'n curte ro"oteau cite#a slugi, care au inlemnit cind ne-au #a ut intrind - desfigurati de o"oseala, cu hainele jupuite, cu pantofii prafuiti. Van Manen s-a. indreptat de-a dreptul catre sofer si a inceput sa-l

lo#easca, injurindu-l. Buimacit, "ietul om nici nu incerca sa se apere 'si pusese doar "ratul la ochi si gemea. - (e ce-ai fugit, "estie 6< urla Van Maanen. (aca ne rataceam prin jungla si ne ramineau oasele pe acolo 6< Slugile se adunasera toate linga masina, incremenite. %proape ca nu le #enea sa creada ca Van Manen lo#este si injura cu ade#arat, el, care era renumit prin genero itate si "lindete. - %m scapat intr-ade#ar ca prin minune,, #or"i Bogdanof, in hindustani, ca sa-l inteleaga slugile si sa inteleaga furia, lui Van Manen. Magarul asta ne-a lasat in drum si a fugit, s-a intiors acasa ... - %m ratacit toata noaptea, spusei si eeu. =amenii ne pri#eau uluiti. Cei care sosisera mai tir iu isi purtau ochii de la sofer la noi fara sa inteleaga nimic. - (ar el #-a asteptat toata noaptea aicci, indra ni in cele din urma pa nicul "ungalo#ului. Ceilalti prinsera curaj. - % fost aici < Nu s-a miscat de aici << +a inceput, nu ne-am dat "ine seama ce #or sa spuna. %m inteles ca soferul, #a ind ca noi nu ne mai intoarcem din padure, s-a inapoiat la "ungalo# si ne-a asteptat in fata #erandei pina dimineata. Van Mainen il in#inuia, insa, tocmai ca-si pierduse atit de repede rai"darea pe drum si se intorsese. Cum isi inchipuia el ca #om face noi tot drumul acela, noaptea pe jos 6< - (ar n-a plecat de aici < starui pa niicul. %m stat de #or"a pina tir iu, si nu s-a miscat de aici ... - Eu ma miram tocmai ca director Sahi" nu mai porneste la drum < e*clama soferul. (e data aceasta am simtit cum mi se urca tot singele in o"raji. Toti oamenii acestia au sa creada ca am "aut prea mult si nu ne mai aducem aminte de ce-am facut. - Ce #rei sa spui6< inter#eni Bogdanof.. Cum nu te-ai miscat de aici 6< Nam plecat noi, cu totii, pe la unu noaptea si apoi am ratacit drumul, si am au it un tipat de femeie in padure 6< ... Soferul so#ai, cautind "uimacit in toate partile ajutor. Nu indra nea sa se apere spunind ade#arul. (ar cind Van Manen incepu sa racneasca, amintindu-i de tot ce-am #or"it, cind ne-am dat seama ca am ratacit drumul, soferul se hotari sa #or"easca.

11

- N-am plecat deloc, director Sahi" < MMasina nu s-a miscat din curte ... - E ade#arat, asa a fost, intarira ceillalti. Van Manen isi pierdu din nou ra"darea. - Cu alte cu#inte, ne faci pe noi minciinosi < - $oate ati luat o alta masina, incercaa sa se scu e soferul. Caci, uitati-#a, asa cum am spalat-o de aseara, asa a ramas, curata < ... Van Manen se intoarse spre noi. - E ne"un < %u inne"unit toti aici < .... 1aideti in casa ... %m gasit-o deschisa, lucru care nu s-ar fi cu#enit, caci indata dupa plecarea noastra pa nicul era dator sa incuie toate incaperile. - Montea a o piesa de teatru cu ajutoruul pa nicului si al ser#itorilor, spuse Bogdanof indata ce am ramas singuri. $ro"a"il ca ne credea pe toti "eti ... - %re s-o plateasca in orice ca destuiil de scump < mormai Van Manen scotindu-si haina si lasindu-se sa cada intr-un fotoliu de paie. Ma simtii o"ligat sa adaug si eu ce#a. Caci mi se paruse ca surprind o lumina sarcastica in ochii citor#a dintre ser#itori cind le-am spus ca am petrecut noaptea ratacind prin jungla. 2indul ca ne socotise atit de "eti, incit sa-si ingaduie sa-si "ata joc de noi, ma e*aspera. - 'n orice ca , mi s-a parut suspect alli"iul cu masina curata, asa cum pretinde ca o lasase aseara, spusei. E un amanunt care tradea a premeditarea. ,acoarea din casa, o"oseala cu care luptasem greu in ultimele ceasuri neau facut sa punem capat discutiei, si dupa ce ne-am spalat, ne-am intins fiecare in paturile in care o"isnuiam sa dormim, si foarte curind ne-a cuprins somnul. C Ne-a tre it Budge, sosit mult inainte de apusul soarelui pentru o #inatoare de cite#a ceasuri. Nu parea prea incintat ca ne gaseste inca aici. Cind #enea pentru #inatori scurte, nu-i placea sa intilneasca prieteni. S-a, mirat ca ne gaseste atit de o"ositi.- V-ati cam pierdut capul a i-noapte, sspuse el, adresindu-se indeose"i lui Van Manen. Simtii din nou cum imi dogorasc o"rajii. %ceeasi jena am surprins-o pe fata lui Bogdanof. - Soferul tau e un criminal < incepu apprig Van Manen. Si se pregati sa-i po#eisteasca intimplarea. (ar de la primele cu#inte Budge ane#oie isi mai putea stapini im"etul. - Soferul spune ca nici n-ati plecat, iil intrerupse el. Si asa spun si ceilalti, de altfel ...

- $ro"a"il ca sunt intelesi, inter#eni Bogdanof cu se#eritate. %steapta sa #e i ce s-a intimplat pina la urma ... Ener#at, Van Manen isi continua po#estirea. (in cind in cind, il completam si noi cu amanunte a caror preci ie incepeau sa-l tul"ure pe Budge. - (ar nu inteleg cum #-ati putut ratacii, il intrerupse din nou pe Van Manen. %lt drurn nu mai e ... Va puteti con #inge, de altfel, singuri. - (raga prietene, starui Van Manen, noii iti spunem cum s-au intimplat lucrurile. E*plicatia o s-o cautam noi pe urma. Si iar isi relua firul po#estirii/ cum, #a ind ca nu mai iesim in sosea, i-a strigat soferului sa intoarca. - Nu #a mai aduceti aminte ce #edeati dde-a stinga si de-a dreapta drumului 6 intre"a Budge. '-am e*plicat eu ce fel de ar"ori #edeam si cit mi se pareau de inalti. Budge se ridica de pe scaun. - (ragii mei, iertati-ma, dar nicaieri in districtul asta nu se gasesc asemenea ar"ori. 'n afara de padurea de palmieri pe care o #edeti acolo - ne arata el cu "ratul intins spre elesteu - in toata regiunea nu sunt decit eucalipti, cocotieri si salcimi. %cest r!ald de care-mi #or"iti nu e*ista prin partea locului ... - Si, cu toate acestea, nici unul din nnoi n-am #isat, se apara Bogdanof. - (ar de ce nu #rei sa asculti pina la sfirsit 6< intre"a Van Manen. Budge ridica din umeri si se ase a din nou pe scaun. Van Manen isi continua po#estirea. Cind ajunse la episodul cu tipatul care ne infiorase pe toti, Budge incepu sa im"easca. (ar dupa ce Van Manen po#esti mai departe, incepu sa dea semne de nera"dare. (e cite ori #oia insa sa intreupa, inter#eneam noi, rugindu-l sa astepte sfirsitul. 'i era insa foarte greu sa se stapineasca. Sarea de pe scaun la fiecare amanunt pe care il preci am noi. - Va "ateti joc de mine < i "ucni el inn cele din urma, cind Van Manen ii descrise casa lui Nilam#ara (asa. Nu e*ista nici un fel de casa ascunsa in jungla prin toata partea locului. 'ar de numele asta n-am au it pina acum. %sta e o farsa < ... 'ncepu sa se agite prin odaie, incercind sa i "ucneasca in hohote de ris, ca sa ne do#edeasca taria lui, singurul care nu se lasa pacalit de farse. (ar noua nu ne #enea deloc sa ridem. $e de o parte, eram tur"urati de cele ce ne repetase Budge - lucruri pe care le stiusem si noi de altminteri/ ca nu e*ista o asemenea

17

casa etc. - iar pe de alta parte, eram e*asperati de neincrederea lui, de ideea lui ridicola ca #oim sa-i facem o farsa. - 'ti dau cu#intul meu de onoare ca nu--ti mai #or"esc niciodata daca mai afirmi ca asta e o farsa, rosti cu solemnitate Van Manen. (aca #rei, ia-ne pe fiecare deoparte si supunene aceluiasi interogatoriu. Te #ei coni#inge ca am #a ut toti acelasi lucru. E greu de intocmit o farsa care sa nu fie descoperita cind ajungi la amanunte. Si nici de halucinatie nu poate fi #or"a, pentru ca eu am stait pe scaun in casa lui Nilam#ara si oamenii astia m-au #a ut cum stau pe scaun si m-au au it cu urechile lor po#estindu-i ce ti-am po#estit si eu tie adineauri ... - Si desigur ca nici el nu te-a cre ut,, incerca inca o data sa glumeasca Budge.- (impotri#a, ii raspunse taios Vain Maanen. Stia si el de asasinarea acelei femei, si a inceput sa geama acoperindu-si fata ... Bogdanof si cu mine ne-am gra"it sa-i intarim spusele, adaugind ca nu-i intelegeam cu#intele, ca am distins doar numele de +ila. Budge ne pri#i incruntat, si, de data aceasta, nu mai adauga nici un comentariu. 'i facu doar semn lui Van Manen sa continue. Si pentru intiia oara Van Manen a putut sa po#esteasca, ajutat numai de preci arile noastre. Cind sfirsi si incepu sa e*plice cum ne-em tre it amortiti in marginea padurii, si cum ne-am dat seama ca ne aflam destul de aproape de "ungalo#, Biudge se ridica solemn din scaun si, dupa o pau a, in care timp parea ca-si cintareste "ine cu#intele, #or"i cu emfa a; - Va dau cu#intul meu de onoare ca de ccind traiesc in 'ndia n-am mai au it o asemenea intimplare. Stiu si eu destule intimplari misterioase si a"surde, dar asta le intrece pe toate. Caci doara cunosc Seramporul ca pe Calcutta, si am #inat cinci eci de mile de jur imprejur si n-am intilnit niciodata nici urma de casa, asa cum spuneti #oi. Ca sa #a con#ingeti ca spun ade#arul, im"racati-#a si haideti cu masina sa cercetam ... Mai a#em trei-patru ceasuri pina ce se face intunerec ... Ne-am pri#it, Van Manen, Bogdanof si cu mine, oarecum tur"urati. (aca intr-ade#ar fuseseram #ictimele unei ilu ii 6< (ar ne aminteam cu atita preci iune intimplarea noastra, stiam cit fusese de calma noaptea trecuta - cind nici unul dm noi nu "ause mai mult 3his)& decit s-ar fi cu#enit - incit nu ne puteam indoi ca totusi statuseram aie#ea de #or"a cu Nilam#ara (asa. Van Manen sari din pat, cu hotarire. - 1ai sa mergem < ne spuse. (ar mergem cu masina ta, se adresa lui Budge. Caci pe magarul acela de sofer il spintec daca mai dau ochii cu el. $retinde ca nici nu s-a miscat de aici ...

- %sta e lucrul care ma intriga cel maii mult, spuse Budge. Chiar admitind ca #oi ati fi fost "ine im"atati - ceea ce eu, ma gra"esc sa adaug, nu sustin - nu inteleg cum ati ajuns in jungla fara sa #ada soferul sau oricare altul din ser#itori. Ei marturisesc ca nu s-au culcat, ci au asteptat ordinele #oastre. - %tunci cum de nu si-au dat seama ca oodaile sunt goale6< intre"a Van Manen. Cine a stins lampile6< N-a intrat nimeni, pina dimineata, ca sa pregateasca ceaiul sau sa #ada daca nu lipseste ce#a 6< Budge ramase ingindurat. 'ntre"arile lui Van Manen il tur"urasera. 4ara indoiala ca soferul si ser#itorii stiau ce#a, destul de straniu, daca incearca sa-l ascunda cu atita a"ilitate - %ncheta o #oi face eu mai tir iu, spuuse el. (eocamdata, sa ne con#ingem ca nu e*ista nici drumul, nici casa, nici oamenii intilniti de #oi a inoapte. %m inceput sa ne im"racam in gra"a. Cind m-am pri#it in oglinda, m-am speriat de paloarea fetii si de adincimea cearcanelor. 4igura intreaga imi era de#astata ca dupa o cumplita suferinta. Co"orind spre masina, am #a ut curtea plina de oameni. Toti ser#itorii si alti citi#a tarani in drum spre Serampore se adunasera sa ne #ada. Ca sa gasesc neaparat ce#a de #or"it pina ce ne aflam toti loc in masina lui Budge, m-am adresat lui Van Manen; - Nu i-ai spus ca l-am initilnit si aseeara pe Suren Bose, si tot pe li iera padurii. %manuntul acesta paru ca face asupra lui Budge o impresie uluitoare. Ne pri#i patrun ator, ca si cum ar fi fost suparat pe noi ca nu-i spusesem mai inainte de intilnirea aceasta. - S-ar putea ca lucrurile sa nu fie tottusi atit de simple, spuse Budge in soapta, ca si cum si-ar fi #or"it siesi. +-am intre"at ce #rea sa spuna, dar s-a multumit sa mormaie, in timp ce masina pleca, fara sa mai adauge un singur cu#int. $area preocupat de un gind pe care nu #oia sa ni-l marturiseiasca ... D Cite#a clipe in urma i-am cerut lui Bogdanof una din tigarile lui comandate special la %den. Tragind primul fum, mi-am adus aminte - cu o preci ie aproape dureroasa - de tigara pe care mi-o aprinsesem cu o seara inainte, putin timp dupa plecarea noastra. '-am atras atentia lui Budge asupra acestui amanunt, dar el a dat din cap fara sa-mi raspunda. 'n acea clipa mi-a fulgerat

1>

gindul ca, judecind dupa timpul cit imi fumasem eu tigara in noaptea trecuta, as putea preci a, cu o minima apro*imatie, cind mi-am dat seama pentru intiia oara ca am ratacit drumul. Van Manen se uita mereu inapoi. Se intre"a daca nu cum#a am fi putut apuca noi prin alta parte. (ar a tre"uit sa recunoasca ceea ce i se spusese de mai multe ori; ca drumul de masina se termina la "ungalo#, iar ceea ce pare o continuare a lui e doar un drum de carute care se infunda in elesteu. Masina, de data aceasta, mergea destul de incet. ,ecunosteam peisajul de atitea ori stra"atut, si atit de deose"it de padurea din noaptea trecuta. $adurea pe care o aream noi acum era departe/ ea se alinia alaturi de soseaua cea mare care #enea de la Calcutta/ acolo, intr-un anumit loc usor de idenatificat, arisem noi pe Suren Bose. (ar de pe drumul care duce la "ungalo#, padurea pare destuil de departata/ ar"orii intilniti pe aici sunt ra leti si de esente felurite. Tot pri#ind de-a dreapta si de-a stinga noastra, am ajuns in sosea, si eu nu-mi sfirsisem inca de fumat tigara. Mi-am marturisit nedumerirea to#arasilor mei. Budge a poruncit soferului sa intoarca, si de data aceasta am mers foarte incet. - 'ti mai aduci aminte locul unde te-aii tre it a i dimineata 6 ma intre"a Van Manen. Cu oarecare so#aieli, l-am descoperit, putine minute in urma. Era cam la #reo cinci sute de metri de drumul spre "ungalo#, in directia padurii. %m co"orit cu totii din masina si i-am dus acolo. %propiindu-ma, am recunoscut ar"orele de care ma re emasem eu in nestire. - %ici #-am gasit pe amindoi, ma adresaai lui Van Manen si Bogdanof. Si cred ca #eneam din directia asta, aratai eu spre padure. - %tunci e foarte simplu, socoti Budge.. Tre"uie sa gasim urmele pe care le-ati lasat ... 'ntrade#ar, un ochi priceput putea descoperi, ici si colo, pe co#orul de frun e moarte, apasarea greoaie a piciorului unui european. Soferul lui Budge, pe care se parea ca cercetarea asta il interesa indeose"i, incepu sa le urmareasca. 'nainta asa #reo cinci eci de metri, dar apoi urmele pareau ca parasesc padurea si se indreapta intr-un loc deschis, unde se pierdeau. Nu mai intelegeam nimic. Nu ne aminteam sa fi stra"atut #reun cimp deschis, in afara de acel din fata casei lui Nilam#ara, care se afla inconjurata din trei parti de padure.

Nu ne ramine altce#a de facut decit sa stra"atam padurea, spuse Budge. = cunosc destul de "ine, am "atut-o din toate partile, si #a asigur ca nici urma de casa nu #eti gasi in ea. 4eriti-#a insa de serpi ... - (ar a i-noapte am um"lat in inima junnglei, si nu ni s-a intimplat nimic, spuise Van Manen. - $rin padurile unde ati colindat #oi aa i-noiapte serpii de mult nu mai musca, raspunse misterios Budge. %m mers asa cam #reo jumatate de ceas, si n-am descoperit nici macar o coli"a. Van Manen incepea sa o"oseasca. - (aca #reti, putem continua, #or"i Buddge. (esi #a repet ca padurea se intinde, asa cum o #edeti, inca #reo cite#a leghe. - 'nutil sa ne mai o"osim, spuse Bogdannof. Simt ca nu asta este padurea de a i-noapte. - %lta nu mai este, il intrerupse Budgee. Ne-am intors de amagiti din drum. Van Manen pri#ea ratacit in toate partile, ne#enindu-i sa creada. - (aca #om fi ajuns asta-noapre, fara ssa stim, la mia a-noapte de Serampore 6 intre"a el. Budge gra"i pasul si-i raspunse peste umeri; - 1aidem la Serampore < ... Cu masina am ajuns acolo in #reo ece minute. (ar ne-am dat seama ca, oricum am fi gresit drumul, nu puteam trece de Serampore decit intrind in soseaua cea mare, care #enea de la Calcutta. $este cimp era cu neputinta de ajuns. - Sa ne oprim la Chatterji, spuse Budgee. El poate ne #a lamuri ... Budge, care cunostea pe toata lumea, a#ea si la Serampore un prieten, pe acest Chatterji, negustor de iuta. +ocuia aproape de marginea oraselului. +-am gasit acasa. - Voi sa intre"ati de casa si oamenii aaceia ca si cum ati fi au it de ei, ne atrase atentia Budge. Nu cum#a sa creada Chatterji ca ati #isat urit si #reti sa #a "ateti joc de el ... Chatterji era un om care stia foarte multe. (ar de o asemenea casa in mijlocul junglei nu au ise nici el. Cind Van Manen i-a po#estit insa de Nilam#ara (asa si de fiica sau sotia lui, +ila, asasinata in chip misterios intr-o noapte, a hol"at ochii la noi. -Cine #-a spus lucrurile astea 6< intrre"a el tur"urat.

1?

- 9n prieten pretinde ca a stat cu el dde #or"a chiar in noaptea cind i-a fost oimorita copila, minti Van Manen. - (ar lucrurile acestea s-au intimplat acum #reo suta doua eci de ani < e*clama Chatterji. Nilam#ara (asa a fost unul din cei mai renumiti #aishna#a din Bengal, si tinara lui sotie, +ila, a fost intr-ade#ar ucisa de un sef de "anda musulman, care se indragostise de ea si #oise s-o rapeasca. %stea sunt lucruri care au intrat de mult in legenda. - Nu stii cum#a unde locuia acest (asa 6< intre"a Budge. - +ocuinta lui a fost de mult nimicita,, impreuna cu toate #ilele hindusilor, prin 1D1G, preci a Chatterji. (ar nu poate sa fie prea departe de Serampore. El era un om foarte "ogat de altfel, si a#ea mai multe locuinte. Sotia lui a fost rapita tocmai cind se intorcea, cu prea putini insotitori, din oras spre resedinta lor de #ara. 9nul din acesti insotitori, se spune a scapat si a dat de #este, iar la apropierea lui (asa tilharii au omorit-o. %m amutit, pri#indu-ne unul pe altul. Budge starui, intre"indu-l daca nu mai e*ista #reun Nilam#ara (asa prin imprejurimi. - Nu cred sa mai fie #reunul cu acelasii nume, ne lamuri Chaitterji. Era o familie no"ila, care s-a stins la inceputul #eacului trecut. (e altfel, nu se mai numeste asta i nimeni (asa/ numele modern e (as. Tacu, si ramase si el mirat de nedumerirea infiorata care ne cuprinse pe toti. 'si rotea ochii de la unul la altul, necute ind sa ne intre"e si neintelegind ce se petrece cu noi. $rietenul d-#oastra o fi au it de Nillam#ara din po#estile care circula pe aici despre el, #or"i in cele din urma Chatterji. Caci, cum #a spuneam, amintirea lui sa pastrat inca, desi innegurata in legenda. S-au adunat multe "alade in care se pomeneste de rapirea si uciderea +ilei ... Van Manen se ridica "rusc de pe scaun si se indrepta spre Budge. 1aideti sa mergem < spuse el. M-a ra "it o"oseala ... Ne-am luat seara "una de la Chatterji si am plecat de-a dreptul spre Calcutta. Ne simteam, intrade#ar, foarte o"ositi. Cit#a timp, n-a #or"it nici unul din noi. %poi Van Manen s-a intors catre Budge si i-a spus; - Cred ca intelegi acum de ce nu tre"uiie sa #or"esti nimanui de intimplarea asta ... Budge a dat din cap ginditor. - %m fost, cum se spune, prada unei hallucinatii dia#olesti, sopti Bogdanof. - (aca ar fi fost numai o halucinatie .... il intrerupse Budge.

%m ramas iarasi tacuti, cu pri#irile plecate. - Nu inteleg de ce Suren Bose a #oit neeaparat sa ne faca martorii unei asemenea orori, spuse Van Manen. %re sa-mi fie greu, acum, sa-i mai dau mina ... - $oate ca, fara sa #rem, am dat noi peeste el, imi marturisii si eu gindul. - 'n orice ca , mi se adresa Van Manen,, lucrurile acestea ramin de acum inainte intre noi. (aca il intilniti pe Bose si nu puteti sa-l e#itati, purtati-#a asa ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat ... F Nici unul din noi nu s-a mai intors in Serampore. Bogdanof a acut cit#a timp "olna# de friguri. Van Manen se facuse posomorit, iar Budge a renuntat sa-si mai petreaca 3ee)-end-urile la "ungalo#ul sau. Cite#a luni in urma am aflat, de altfel, ca l-a #indut pe un pret de nimic. 'mprejurari care n-au nici o legatura cu po#estirea de fata m-au silit sa parasesc pe neasteptate Calcutta, si sa-mi caut linistea intr-o minastire din 1imala&a apuseana, in regiunea 1ard3arului. $e Suren Bose l-am intilnlt o singura data dupa intimplarea de la Serampore. %m palit #a indu-l, dar nu l-am putut e#ita. %m a#ut o con#or"ire destul de montona, el intre"indu-ma, ca de o"icei, despre studiile mele, eu raspun indu-i distrat. Totusi, nu s-a putui opri sa nu #irle o sageata in Van Manen. - Batrinul nostru prieten "ea prea multt pentru clima Bengalului, imi spuse el, rostind in deplina cunostinta de cau a o calomnie. N-am stiut ce sa-i raspund - pentru ca fagaduisem sa nu pomenesc nimanui, si cu atit mai putin lui Suren Bose, de intimplarea din Serampore. (ar, multe luni dupa statornicirea mea in 1imala&a, lc ,ishi)esh, mi-am incalcat totusi cu#intul si i-am marturisit lui S3ami Shi#ananda, omul cu care ma intelegeam cel mai "ine din intreaga minastire, intimplarea aceasta e*traordinara. Era si greu, de altfel, sa nu i-o marturisesc, pentru ca el insusi studiase si practicase cu multi ani inainte tantra, si de la el nadajduiam sa aflu de legarea atitor taine pe care mintea mea cruda nu le putea patrunde. %cest S3ami Shi#ananda era de altfel un "ar"at interesant in toate pri#intele. 4usese medic in Singapore, fusese casatorit si a#ea doi copii, si intr-o "una i a parasit totul si a plecat sa-si caute - cum spunea el - mintuirea intr-o minastire din 1imala&a. Cind#a poate #oi scrie eu #iata intr-ade#ar prodigioasa a acestui medic-ascet, care parcursese 'ndia intreaga cu picioirul, participase la toate sar"atorile religioase ale tuturor sectelor si studiase toate filo ofiile, in cautarea linistii sufletului sau. 'si

10

gasise aceasta liniste intr-o coli"a pe malul 2angelui, la ,ishi)esh, unde se statornicise cu #reo sapte ani inainite de #enirea mea acolo. Se statornicise, e un fel de a #or"i - caci sase luni pe an se afla pe drumuri, fie urcind spre culmile in ape ite ale Bhadrinathului, fie co"orind spre $ondichHr& sau ,amesh#aram. 'ntr-o seara, pe cind ne plim"am amindoi in susul flu#iului, printre stincile care incep sa se pra#aleasca din munti chiar la capatul de mia anoapte al ,ishi)eshului, i-am destainuit intimplarea la care fusesem, fara #oia mea, partas. 'l #i itasem, ca de o"icei, indata dupa cina, in coli"a lui, si porniseram apoi spre +a)shmanjula, agale, tinindu-ne cit puteam mai aproape de malul apei. (upa ce mi-a asculat po#estirea, si-a intors im"ind capul catre mine si m-a intre"at; - Si ai gasit #reo e*plicatie intimplarrii acesteia neo"isnuite 6< '-am raspuns ca incercasem mai multe e*plicatii, dar nici una din ele nu ma multumea pe deplin. (e un lucru eram sigur; ca toate cite ni s-au intimplat se datorau, fireste, faptului ca noi ne apropiasem prea mult, fara sa ne dam seama, de locul unde Suren Bose implinea, in noaptea aceea, un ritual secret. - Nu inteleg cum am fi putut noi, contiinuai eu, din "ungalo#ul lui Budge, unde ne aflam, sa-i tur"uram prin apropierea noastra ritualul cutremurator pe care-l incepuse. $oate ca ona sacra creata pentru un asemenea ritual - care angaja, fara indoiala, forte magice e*ceptionale, si care implica, pro"a"il, un decor terifiant si o"scen in acelasi timp - poate ca ona aceasta cuprindea o arie foarte #asta. 'n orice ca , fie ca am plecat cu masina cu ade#arat si am trecut prin ona rituala, sau ne-am apropiat prea mult de ea/ fie ca n-am plecat deloc, cum sustin soferul si toti ceilalti ser#itori ai "ungalo#ului, fapt este ca am inter#enit, intr-un chip sau altul, in "unul mers al meditatiei lui Bose. Si atunci, pentru a nu fi tur"urat, Bose ne-a #irlit, prin puterile lui oculte, intr-un alt spatiu si in alt timp/ ne-a proiectat, cu alte cu#iate, in episodul care a#usese loc cu #reo suta cinci eci de ani in urma, in apropierea Seramporului, si am de#enit, apro*imati#, martorii asasinarii tinerei sotii a lui (asa ... 'l pri#ii pe S3ami Shi#ananda, si mi s-a parut ca surprind un foarte discret im"et pe "u ele lui. - Cred ca un asemenea lucru e posi"il, staruii eu. Cred ca cine#a in estrat cu puternice #irtuti oculte te poate scoate din pre ent, iti poate anula conditia ta actuala si te poate proiecta oriunde in uni#ers. (ar ceea ce ma nedumereste este un alt amanunt ...

S3ami Shi#ananda isi intoarse ri ind capul catre mine si-mi apuca mina. - =are numai acest .alt amanunt. te neddumireste in toata intimplarea pe care mi-ai po#estit-o 6< - Ca sa fiu sincer, marturisii eu, suntt o suma de amanunte secundare pe care nu le pot intelege. Bunaoara, nu stiu e*act daca noi am plecat aie#ea cu maisma sau am trait o ilu ie chiar de la inceput, chiar inainte de a parasi "ungalo#ul. (aca am plecat aie#ea, atunci nu-mi dau seama cind ne-a surprins #raja/ pro"a"il dupa cite#a minute de la plecarea noastra, indata ce ne-am apropiat, sa icem, de ona sacra a ritualului si meditatiei lui Bose. (ar atunci, ce s-a intimplat cu soferul 6 % fost si el #rajit o "ucata de #reme si apoi si-a re#enit, a #a ut ca noi nu mai suntem in masina si s-a intors la "ungalo#, pregatindu-se sa joace teatru si intelegindu-se cu ceilalti ser#itori sa spuna ca nici nu s-a miscat din fata #erandei 6< Sau a fost #rajit si s-a intors din drum fara sa-si dea seama, si-a reluat locul in fata #erandei si s-a desteptat din #raja fara sa-si aminteaca nimic din tot ce facuse 6< %stea ar fi posi"ilitatile primei ipote e - ca noi am plecat aie#ea din "ungalo#ul lui Budge. (ar am mai incercat si o a doua ipote a; ca n-am plecat deloc, ca am a#ut doar ilu ia unui inceput de drum cu masina, si ca, de fapt, #raja ne-a cuprins chiar in timpul cind ne aflam in "ungalo#. %m rationat astfel; fie ca Suren Bose simtea apropierea noastra, si atunci, pentru a ne indeparta de locul terifiantului sau ceremonial, ne-a #rajit, fie ca prin simpla implinire a acestui ritual secret s-au de lantuit forte care ne-au proiectat, fara intentia lui e*presa, intr-un alt spatiu si timp, ramine deschisa posi"ilitatea ca noi toti am fi putut fi .fermecati. chiar inainte de a ne sui in masina. (ar atunci cum sa-mi e*plic neparticiparea celorlalti - a ser#itorilor - la #raja 6 Cum sa-mi e*plic faptul ca eu am simtit ca se petrece ce#a straniu mult timp dupa ce mi-am aprins tigara, in masina, si numai dupa ce m-am con#ins ca nu recunosc peisajul 6< %tunci, cum am plecat noi din "ungalo# 6< $entru ca nu mai incape nici o indoiala ca am plecat, am ratacit prin jungla, ne-am intors pe un drum prafuit, cu hainele murdare si sfisiate. (o#ada cea mai "una au fost urmele pe care le-a descopent a doua i soferul lui Budge. (ar si aceste urme ma incurca foarte mult/ ele nu se afunda in padure, dupa cum era de asteptat, ci se pierd in cimp, iar noi nu ne amintim sa fi stra"atut alt cimp decit cel din fata casei lui Nilam#ara (asa ...

1@

S3ami Shi#ananda ma asculta cu atentie, dar fata ii era luminata de acelasi im"et "lind si iertator. - ,atione i, in orice ca , ca un detectti#, imi spuse el ri ind din nou. - Si ratione astfel pentru ca am o teoorie speciala a miracolului, raspunsei eu, iar intimplarea de la Serampore n-a fost un miracol, ci jocul unor forte magice de esenta inferioara, demoniaca. - Tantra nu cunoaste calificati#e moralle pentru fortele magice de care #or"esti, ma intrerupse el. Se aseamana, in aceasta pri#inta, cu fi ica d-#oastra, cu conceptiile europene asupra caracterului o"iecti# al fortei. Eram dornic sa aflu insa de la el de legarea intimplarii acesteia, si nu ma simteam de loc dispus sa-l ascult #or"ind despre asemanarile sau deose"irile dintre tantra si stiinta europeana. %sa ca l-am intrerupt. - =ricare ar fi ade#arul in pri#inta pllecarii noastre din "ungalo#, nu acesta e lucnul care ma nedumireste cel mai mult. Ci amanuntul pe care eram gata sa ti-l marturisesc adineauri, si pe care am sa ti-l spun acum. 'nteleg foarte "ine ca am fost proiectati in afara din timpul si spatiul actual si am de#enit martorii unei drame intimplate acum o suta cinci eci de ani chiar prin acele locuri. $adurea pe care am #a ut-o noi de la un moment dat era padurea de atunci, #asta, cu ar"ori mari si #enera"ili, care fara indoiala ca au fost taiati in decursul secolului trecut. Casa lui Nilam#ara era, de asemenea, o casa din secolul EV''', una din #ilele pe care am aflat ca le a#ea el in apropierea Seramporului, si care a fost in urma rasa de pe fata pamintului. =amenii pe care i-am arit acolo, ducind pe nasalia de ramuri trupul tinerei +ila, erau, tot asa, im"racati ca in secolul EV''', cu tur"ane si sal#ari, cum nu se mai poarta acum in Bengal. Toate acestea le inteleg foarte "ine. Si n-as fi a#ut nici o nedumerire daca noi, cei trei, ne-am fi tre it ca asistam la asasinarea +ilei si la jalea casei lui (asa. (ar noi am au it numai tipetele tinerei fete, si desi am alergat in toate partile, n-am #a ut pe nimeni/ nici pe ea, nici pe cei care o rapisera. Si apoi, acolo unde nu mai inteleg nimic este intrarea noastra in casa lui (asa. %r fi fost firesc ca noi, cum spuneam sa asistam la jalea lui de acum o suta cinci eci de ani/ atit, si nimic mai mult. (ar n-a a#ut loc o simpla repetare a e#enimentelor intimplate acum o suta cinci eci de ani, ci au inter#enit elemente noi, create de pre enta noastra in acea casa. Noi i-am #or"it lui (asa, si el ne-a raspuns. '-a raspuns, chiar lui Bogdanof ca nu intelege engle este. +ucrurile acestea nu se intimplasera, insa, acum o suta cinci eici de ani. (eci nu asistam pur si simplu la o scena de mult intimplata, ci inter#eneam in

aceasta scena, modificind-o prin pre enta noastra de care eroii luasera cunostinta, si prin intre"arile noastre, la care ei ne raspundeau. E ade#arat, cele doua personaje, "atrinul ser#itor si Nilam#ara, ni se pareau nefiresc de intepenite. (aca as fi aflat de la Chatterji ca amindoi murisera in aceaasi noapte cind a fost asasinata +ila, as fi inteles ca noi am a#ut in fata imaginea lor spectrala, asa cum aratau ei in clipa mortii. (ar (asa a mai trait dupa moartea sotiei, si e de presupus ca si ser#itorul lui a mai trait cit#a timp. (eci imaginea cunoscuta de noi in noaptea aceea nu era cea pe care au a#ut-o cind au murit, multi ani in urma. %tunci, cum sa-mi e*plic intepeneala lor de spectre 6 Episodul la care am asistat noi, uciderea +ilei, nu presupunea rigiditatea lor cada#erica. %sadar, noi n-am retrait e*act o intimplare de acum o suta cinci eci de ani, ci am fost proiectati ca martorii unui e#eniment de acum o suta cinci eci de ani, e#eniment pe care insa l-am modificat. (ar asta e intr-ade#ar dincolo de orice margine a intelegerii omenesti/ caci daca mintea mea poate accepta ipote a ca, datorita unor anumite forte necunoscute, sunt in stare sa anule timpul si sa asist la un e#eniment trecut, aceeasi minte refu a sa accepte ca e posi"il sa modific structura si infatisarea unui asemenea e#eniment trecut. %ccept ipote a ca as putea asista la "atalia de la -aterloo, insa nu pot accepta ca as puea asista la "atalia de la -aterloo #a ind in acelasi timp cum Napoleon iese "iruitor ... S3ami Shi#ananda incepu sa rida si-mi lua "ratul. - Tot rationamentul d-tale e foarte fruumos, insa e cu desa#irsire gresit, imi spuse el. (ar nu #rei sa ne plim"am putin 6 ma intre"a "rusc, indemnindu-ma. +-am urmat, departindu-ne de malul 2angelui si urcind incet poteca spre padure. - Si e gresit, continua el, pentru ca aacorda oarecare realitate intimplarilor, fie aceste intimplari trecute, pre ente sau #iitoare. (ar nici o intimplare din lumea noastra nu e reala, dragul meu. Tot ce se petrece in cosmosul acesta e ilu oriu. Si moartea +ilei, si jalea sotului ei, si intilnirea dintre #oi, oameni #ii, si um"rele lor, toate acestea sunt ilu orii. 'ar intr-o lume de aparente, in care nici un lucru si nici un e#eniment nu e consistent, nu isi are realitatea lui proprie, oricine e stapin pe anumite forte, pe care #oi le numiti oculte, poate face orice #rea. E#ident, nici el nu creea a nimic real, ci numai un joc de aparente. - Nu inteleg, marturisii eu confu . Toaate lucrurile pe lumea aceasta sunt ilu orii, admit, dar chiar si ilu iile acestea au anumite legi ale lor, care le acorda o aparenta de consistenta.

1C

- 'lu iile si aparentele se supun la leegile de care #or"esti numai pentru cel care crede in aceste legi, continua S3ami Shi#ananda. (ar se pare ca Suren Bose, si poate nu numai el, nu credea in .legile. care conduc uni#ersul de ilu ii si aparente ... Va ind ca eu ramin cu pri#irile in pamint, inca necon#ins de argumentele lui, imi strinse mai puternic "ratul si ma indemna. - 1aide, am sa-ti e*plic... in acea cliipa simtii "rusc dogorindu-mi o"rajii, si rasuflarea aproape mi se opri in piept. M-am clatinat, si fara indoiala as fi ca ut jos, daca nu ma sustinea "ratul ferm al lui S3ami Shi#ananda. Mi se parea ca ma tre esc in alta lume. ,acoarea noptii himala&ene disparuse ca prin farmec, lasind loc noptii calde, umede a tarilor de Sud. Nu-mi dadeam "ine seama ce se petrece cu mine, si ridicai cu teama pri#irile din pamint. %m palit #a ind in jurul meu o padure imensa. S3ami Shi#ananda ma silea sa merg, cu pasi repe i, fara sa-mi #or"easca. (ar deodata am recunoscut imprejurimile, si am arit jaraticul in #etrele parasite, si am #a ut, nu prea departe in fata noastra, casa lui Nilam#ara. Tot singele mi s-a scurs din o"raji, si, cu toata re istenta to#arasului meu, mi-am smuls "ratul din strinsoare si am ca ut la picioarele lui. - %sta n-o mai pot indura, S3ami < am sstrigat. Tre este-ma < +ucrul asta nu-l mai pot indura a doua oara < ... Nu mai stiu ce-a urmat. Cind m-am desteptat, a doua i, in kutiarul meu, soarele se inaltase de mult, si apele #er i ale 2angelui mi s-au parut nespus de "linde, fara asemanare de limpe i si odihnitoare.

1D