MOARA CU NOROC Ioan Slavici Capodopera a literaturii noastre nuvelistice Moara cu noroc a fost publicata in volumul Nuvele din

din popor, inaugurand etapa cu accente tragice din creatia lui Ioan Slavici prozator nuvelist. Din punct de vedere tematic Moara cu noroc este o nuvela psihologica , iar ca formula estetica apartine realismului . Nuvela este psihologica prin tema abordata : consecintele nefaste ale lacomiei , care conduc la dezumanizarea sufletului. Tema principala este sustinuta de doua teme romantice: supratema timpului si tema fascinatiei raului. Titlul inchide in el o amara ironie, deoarece contrar asteptarilor, reprezinta un spatiu malefic in care se consuma tragedia carciumarului Ghita. Moara devine astfel un suprapersonaj care macina destinele umane. Compozitia este clasica , capitolele fiind prezentate cronologic , primul are rolul unui prolog, iar ultimul al unui epilog. Se constata simetria inceutului cu finalul, deoarece unele sunt sustinute de acelasi personaj: batrana mama a Anei. Textul este structurat , organizat pe doua planuri distincte, planul vietii sociale ( obiectiv , exterior ) si planul psihologic, care evidentiaza conflictul interior al protagonistului. Ca in orice nuvela, relatiile spatio-temporale sunt bine delimitate: secolul al IX lea, intre doua sarbatori religioase: Sf. Gheorghe si Pastele urmator. Actiunea evolueaza pe momentele subiectului. Confruntarea de idei si valori reprezinta expozitiunea. Aparita la han a lui Lica Samadaul este intriga nuvelei. Desfasurea actiunii marcheaza evolutia conflictului interior si prezinta procesul dezumanizarii protagonistului. Punctul culminat consta in hotatrarea lui Ghita de a-l da pe Lica pe mana autoritatilor si confruntarea dramatica intre cei doi soti. Deznodamantul este tragic si se refera la moartea celor trei personaje: Ana, Ghita si Lica si la incendierea hanului. Deznodamantul nu corespunde cu finalul nuvelei, care este reprezentat de un scurt epilog al batranei. Naratiunea este heterodiegetica si apartine unui narator omniscient si obiectiv. Nuvela debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama, a Anei, personaj care reprezinta vocea autorului in text: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.

Vorbele batranei au valoarea unui avertisment adresat tanarului cuplu si reprezinta o pledoarie pentru echilibru si armonie; Interventia batranei introduce dezbaterea de natura morala, caracteristica prozei psihologice. Sustinand teza banului necurat, Slavici prezinta evolutia personajului principal, Ghita, fost cizmar ajuns carciumar prin arendarea hanului de la Moara cu noroc. Declinul lui Ghita se explica atat prin fascinatia raului cat si prin contactul cu Lica Samadaul, traficant de turme de porci, talhar si ucigas. Fire slaba si duplicitara, Ghita ajunge sa oscileze intre bine si rau, indepartandu-se treptat de Ana si familie. Personaj complex, el traieste un puternic conflict interior intre dorinta de a ramane om cinstit, devotat familiei si ispita banului necurat. Sub influenta nefasta a lui Lica, caruia ii devine complice, Ghita accepta compromisul moral iar viata lui se transforma intr-un calvar. Este tacut, irascibil si refuza comunicarea cu Ana. Ghita este duplicitar si se compromite public, depunan marturie falsa la proces. Dezamagita de slabiciunea lui Ghita, Ana cade in bratele Samadaului, comitand adulterul. Devine un personaj functional, adica un subiect de disputa intre cei doi barbati. Sfarsitul ei este tragic deoarece moare injunghiata de Ghita in urma unei crize de gelozie. Scriitor moralist, Slavici isi sanctioneaza personajele care au comis hybris-ul (vina tragica). Ghita e impuscat din ordinul lui Lica, iar acesta se sinucide intr-o maniera spectaculoasa, izbindu-se cu capul de un stejar. Focul care mistuie hanul are rolul de a purifica spatiul. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana mama si cei doi copii, structuri pure nealterate. La intoarcerea din satul natal, batrana mama contempla neputincioasa ramasitele fumegande ale hanului, iar replica ei din final contureaza fatalitatea destinului: Asa le-a fost data. Ghita si Ana sunt personaje mobile, dinamice, deoarece sunt prezentate in transformare. Lica si batrana sunt personaje statice, caractere deja formate. Analiza psihologica facuta cu atata arta de Ioan Slavici se realizeaza prin monolog interior si stil indirect. Ca in orice opera cu caracter psihologic, predomina conflictul interior determinat de conflictele exterioare. In concluzie, opera Moara cu noroc este o nuvela psihologica deoarece urmareste procesul dezumanizarii protagonistului si dezvolta teme precum obsesia, teama, destinul si gelozia.