Urmarirea fibrelor: principii si strategii Abstract: In acest articol se analizeaza reconstructia tracturilor axonale in Sistemul nervos central (CNS),

folosind DTI (diffusion tensor imaging). Aceasta noua metoda a generat foarte mult entuziasm si mari asteptari deoarece este singura metoda ce studiaza tracturile materiei albe in mod 3D, non-invaziv. Chiar daca nu exista nicio indoiala asupra faptului ca urmarirea fibrelor prin DTI aduce noi oportunitati in studierea anatomiei SNC, este foarte important sa intelegem limitarile acestei tehnici. In acest review, prin urmare se studiaza principiile de baza pentru fiecare pas al studiului, incluzand achizitia datelor cat si algoritmii de reconstructie a fibrelor. De asemenea se studiaza posibile directii ale metodei si imbunatatiri ce se pot aduce. Introducere Studiile experimentale au aratat ca difuzia apei este anizotropa in tesuturi organizate ca de exemplu muschii sau materia alba cerebrala. In ultimul deceniu, descrierea cantitativa a acestei anizotropii prin metoda DTI a fost indelung cercetata si aplicatii ale acestei metode siau facut aparitia. Se poate astfel folosi aceasta metoda in studierea dezvoltarii creierului, in cazul screlozei multiple, in cazul de scleroza laterala amiotrofica (ALS), atacul cerebral, schizofrenie, cat si pentru dizabilitati la citire. Dupa cum Basser a aratat, elipsoidul de difuzie obtinut prin DTI nu numai ca ne ofera o masuratoare cantitativa, independent orientata a anizotropiei de difuziei dar ne ofera si o directie predominanta a difuziei apei in voxeli imaginii. Primele rezultate ale urmaririi fibrelor in mod in vivo au fost publicate la inceputul anilor 2000. Motivul pentru aceasta intarziere dintre disponibilitatea tehnicii de diagonalizare tensoriala ce ne ofera informatiile vectoriale si maparea fibrelor se datoreaza complexitatii conexiunilor dintre acesti voxeli intr-o maniera 3D reproductibila. In prezent, noi algoritmi de urmarire sunt dezvoltati rapid, iar in acest articol va vom prezenta o vedere de ansamblu asupra abordarilor de ultima ora. In vederea unei mai bune utilizari a acestei tehnologii, este important sa intelegem bazele contrastului anizotropic in DTI si limitarile impuse prin utilizarea unei tehnici macrosocpice pentru a vizualiza restrictiile microscopice. Tehnologiile recente au demonstrat ca permit vizualizarea 3D a tracturilor fibrelor si sunt discutate in raport cu potentialul si limitarile cu privire la determinarea propagarii, terminatiei, ramificatiei si editarea tracturilor.

Athitectura celulara suprapune orientarea pe miscarea haotica a moleculelor de apa DTI furnizeaza in special doua tipuri de informatii despre proprietatea de difuzie a apei: domeniul de difuzie al anizotropiei si orientarea sa. Presupunand ca cea mai mare axa principala a tensorului de difuzie se aliniaza cu orientarea predominanta a fibrelor intr-un voxel MRI, putem obtine campuri vectoriale 2D sau 3D ce reprezinta orientarea fibrelor pentru fiecare voxel. Reconstructia 3D a traiectoriilor tracturilor este o extensie naturala a

acestor campuri vectoriale. Inainte de a continua descrierea cartografiei este important sa discutam ce masoara mai exact DTI si cum se leaga datele de traiectoriile tracturilor pe care incercam sa le aflam din masuratoare. In masuratorile DTI obisnuite, dimensiunile voxelului sunt de ordinul a 1-5mm si DTI masoara proprietatile de difuzie mediate ale moleculelor de apa din interior. Aceasta dimensiune a voxelului este indeajuns de mica pentru a distinge materia alba si materia cenusie. Materia alba este alcatuita din tracturi ce se desfasoara de-a lungul diferitelor directii si sunt indeajuns de lungi pentru a fi distinse vizual. In general, rezolutia imaginii este indeajuns de mare pentru ca tracturile materiei albe sa contina cativa voxeli. Tracturile materiei albe, in schimb, constau in axoni impachetati dens (proiectii neuronale) carora se adauga diferite tipuri de celule gliale si alte celule mici. In interiorul voxelului, moleculele de apa sunt distribuite in aceste celule si in spatiul extracelulare (80-85% sunt in spatiul intracelular). Astfel, chiar si un voxel in cadrul unui tract de materie alba consta intr-un mediu foarte neomogen si moleculele de apa prezinta in general o anizotropie mare avand in vedere citoarhitectura axonului. Intr-un axon, moleculele de apa sunt inconjurate de o concentratie mare de filamente neuronale, ce sunt polimeri de proteine. Fiecare monomer proteic are o greutate moleculara de 50-150 kDa. Filamentul neuronal este mult mai lung decat atat, in interiorul axonului fiind legate multiple legaturi de filamente. Membrana axonala ca si fibrele proteice aliniate in axon restrictioneaza difuzia apei perpendiculara pe orientarea fibrei, ducand la o difuzie anizotropa. Teaca de mielina ce inconjoara axonul contribuie de asemenea la anizotropia apei intra si extra celular. Aceste contributii au fost studiate in profunzime de catre Beaulieu, folosind axoni nemielinizati, demonstrand cat de semnificativa este contributia tecii de mielina, dar contributia axonala domina. Suplimentar neomogenitatii in termeni de mediu celular al moleculei de apa, neomogenitatea orientarii axonale intr-un voxel este de asemenea un factor important de luat in considerare. In ciuda acestui mediu multi-directional, studiile DTI anterioare au aratat ca difuzia apei in multe regiuni ale materiei albe este puternic anizotropa si orientarea iar orientarea axei principale se aliniaza cu orientarea axonala predominanta. In orice caz, cand studiem arhitectura axonala folosind DTI, este foarte important sa intelegem limitarile ce apar din cauza neomogenitatii apei in mediu. In primul rand, achizitia datelor in mod DTI conventional si metodele de procesare pot sa nu fie capabile in a manipula voxeli continand mai mult de o populatie de tracturi axonale cu diferite orientari. In al doilea rand, DTI nu poate furniza informatii cu privire la conectivitatea axonilor la scara celulara. Multiplii axoni provenind de la celule individuale pot fuziona in sau dintr-un voxel. Intr-un voxel, informatia axonala la nivel celular a multiplelor compartimente este mediata. A treia limitare importanta este reprezentata de faptul ca traiectoriile aferente si eferente ale tracturilor axonale nu pot fi determinate prin directia de difuzie a apei. Fara a recurge la DTI, exista suficiente cunostinte anatomice ale structurii materiei albe umane, bazata pe studii anatomice, iar intrebarea care apare in general este daca tractografia va fi capabila sa ne ofere date suplimentare. Bazandune pe dimensiunea relativa a voxelului

si a creierul uman, am putea spune ca ne poate oferi arhitecturi 3D macroscopice ale materiei albe, si tracturi constituiente ale acesteia. Astfel, DTI si tractografia ne ofera noi oportunitati de a investiga astfel de structuri in fiintele umane si de a evalua modificari aparute in cazul bolilor de creier. Tehnici de reconstructie ale fibrelor Presupunand ca orientarea celei mai mari componente ale tensorului de difuzie diagonalizat reprezinta orientarea tracturilor axonale dominante, DTI poate furniza un camp vectorial 3D, in care fiecare vector reprezinta orientarea fibrelor. Momentan, sunt diferite abordari in reconstructia tracturilor materiei albe dintre care putem evidentia doua tipuri. Tehnicile clasificate in prima categorie sunt bazate pe algoritmii de propagare in linie ce folosesc informatii tensoriale locale pentru fiecare pas al propagarii. Diferenta principala intre tehnici provine de la modul in care informatia de la pixelii vecini este incorporata pentru a defini traiectorii fine sau pentru a minimiza contributia zgomotului. Al doilea tip de abordare este bazat pe minimizarea energiei globale pentru a gasi cea mai favorabila cale din punct de vedere energetic dintre doi pixeli predeterminati. Tehnici de propagare in linie Abordari de propagare. Cel mai intuitiv mod de reconstructie a traiectoriilor 3D dintr-un camp vectorial 3D este acela in care se propaga o linie de la punctul de pornire urmand orientarea vectoriala locala. In orice caz, daca o linie este propagata simplu, prin conectarea pixelilor ce sunt etitati discrete, informatia vectoriala continuta in fiecare pixel nu e necesar sa se reflecte in totalitate in propagare. In figura 2(A), tracturile axonale se desfasoara la unghi de 30 de grade de la linia verticala. La aplicarea abordarii discrete a conexiunii pixelilor, trebuie sa se ia in calcul ce pixel trebuie sa fie conectat. Indiferent de decizia aleasa aceasta schema ce face referire la conectarea pixelilor nu reprezinta tractul real. Cea mai simpla metoda de a converti informatia discreta a voxelului intr-o linie continua este aceea de a propaga o linie intr-un camp numerar continuu. Aceasta conversie de la discret la campul numerar continuu , se arata in figura 2(B). In acest exemplu, punctul de pornire este {1.5,1.5} iar poropagarea in linie se desfasoara de la acest punct urmarind orientarea vectorului pixelului de coordonate {1,1}. Aceasta linie leaga pixelul de urmatorul pixel. Prin repetarea acestui proces este usor de observat ca linia urmareste tractul actual si anume ca pixelii sunt conectati. Aceasta abordare a propagarii in linie, ce a fost numita FACT (fiber assignment by continuous tracking) a fost folosita in cazul primei reconstructii a tractului, efectuata cu succes, experiment ce a fost realizat pentru un creier de soarece si a aratat rezultate in concordanta cu informatiile histologice. Simpla abordare liniara demonstrata in figura 2 (A si B) poate fi modificata pentru a crea o traiectorie curbata ce este mult mai precisa pentru tractul ce vireaza abrupt in raport cu rezolutia imaginii. O diagrama a abordarii interpolarii simple poate fi obtinuta sub forma unei cai fine, dupa cum este aratat in figura 2(C). In acest exemplu, linia este propagata cu un pas mic, predefinit. De fiecare data cand se muta catre o noua coordonata, este calculat un vector mediat pe distanta. In cel mai simplu exemplu,

media dintre doi pixeli apropiati de noua coordonata a a fost folosita pentru a trasa o linie neteda intre pixeli. In abordari mult mai riguroase, tensorii de difuzie, sunt interpolati la fiecare coordonata ca o linie ce este propagata. A alege intre metoda continua simpla si tehnica de interpolare depinde de gradul de curbura al tractului de interes in raport cu rezolutia imaginii. Daca rezolutia este mica iar in calea reconstruita apar curburi evidente, tehnica interpolarii are un avantaj in acuratate. Pe de alta parte, daca rezolutia este sufiecient de mare, tehnicile de non-interpolare ofera o calculare mai rapida. De exemplu, cand folosim imagini DTI cu rezolutie de 1x1x3mm, intinderea tractului corticospinal intre punte si cortexul motor are mai degraba un unghi mediu de 7.8+5.8 grade intre pixelii conectati, pentru care efectul interpolarii ar trebui sa fie minim. Recent, cateva tehnici de interpolare au fost comparate folosind date simulate ce vor fi discutate in urmatorul capitol.