UNIVERSITATEA

POLITEHNICA
BUCURESTI

Facultatea Ingineria si
Managementul Sistemelor
Tehnologice

Departamentul
Tehnologia Constructiilor
de Masini

Cristale Fotonice

Student : Niculescu Dorin

Grupa: 631 AB
Specializare: NSN
An: III
Profesor Coordonator : Conf. Dr.Ing. Lacatus Elena

Cuprins

Introducere
Capitolul 1: Modul de proiectare a cristalelor fotonice
1.1 Tipuri de cristale fotonice
Capitolul 2: Materiale fotonice 1D
2.1 Ghid de unda
2.2 Microcavitati in ghiduri de unda canal
Capitolul 3: Cristale fotonice 2D
3.1 Materiale fotonice cu simetrie hexagonala
3.2 Structuri fotonice 2D in forma de fibra
3.3 Grilaje de difractie din cristale fotonice
3.4 Lasere DFB si ghiduri de unda din cristale fotonice 2D
3.5 Microcavitati din cristale fotonice 2D
Concluzii

Introducere:
Fotonica este disciplina care studiaza fenomenele fizice si tehnologiile associate
generarii, transmisiei, manipularii, detectarii si utilizarii luminii si s-a transformat de-a
lungul anilor intr-un domeniu capital pentru stiinta si tehnologie, capatand o dezvoltare
din ce in ce mai accelerata datorita evolutiei nanotehnologiei, stiintei materialelor, opticii.
Aplicabilitatea cristalelor fotonice s-a extins, datorita cercetarii, ele putand fi
folosite in ghiduri de unda, filtre de inalta rezolutie spectral, in telecomunicatii bazate pe
fibra optica si, din ce in ce mai des, in componenta laserilor, diodelor emitatoare de
lumina sau a fibrelor subtiri cu structure periodice ca strat de protective pe cardurile de
credit. In viitor, se preconizeaza constructia diodelor si tranzistorilor din cristale fotonice,
primul pas catre realizarea calculatoarelor cu structura complet optica.
La nivelul simtului comun, cristalele fotonice pot fi definite ca structurile care au
constanta dielectrica periodica in una, doua sau trei dimensiuni si prezinta banda
interzisa. Cristalele fotonice au proprietatea de a manipula lumina, reusind totusi sa
mentina o dimensiune mica ce este necesara compozitiei dispozitivelor de dimensiuni
reduse. Din pacate, in acest moment, calitatea cristalelor fotonice nu permite integrarea
lor intr-o mare varietate de dispozitive, un avantaj major in sporirea calitatii lor, fiind
gama larga de materiale si metode de procesare disponibile, in particular in ceea ce
priveste semiconductorii. Acesti semiconductori organici au primit o atentie deosebita,
gratie posibilelor lor aplicari in spectrul optoelectronicii moleculare si a fotonicii, polimerii
avand un prt destul de redus si putand fi folositi pentru imbunatatirea proprietarilor
optice. In plus, noile tehnologii fotonice si nanofotonice de procesare a datelor se
bazeaza din ce in ce mai frecvent pe material polimerice, pentru ca acestea au
proprietati optice neliniare care deriva din prezenta electronilor delocalizati. Tehnologiile
fotonice nu pot fi analizate ca dispersate de material si implica aspect variate, cum ar fi:
sinteza, investigarea proprietatilor, aranjamentul la nivel molecular, procesarea si
fabricarea de dispozitive.

1: Modul de proiectare a cristalelor fotonice

1.1: Tipuri de cristale fotonice
In functie de modul de propagare a fasciculului de fotoni prin cristal, exista trei tipuri
de cristale fotonice:
-

Unidimensional (banda interzisa exista doar pentru o singura directie de propagare)

Bidimensional (cu banda fotonica interzisa pentru doua directii de propagare)

Tridimensional (banda fotonica interzisa este completa)

Ceea ce a dus la aparitia unei benzi fotonice interzise este periodicitatea cristalului.
Banda de deasupra benzii fotonice interzise se numeste banda de aer, iar cea de
dedesubt banda de dielectric dupa modelul semiconductorilor. Fotonii se decupleaza
in modurile transversal magnetic (TM) si transversal electric (TE). Cercetarile au
demonstrat ca benzile fotonice interzise pentru modurile TM sunt favorizate atunci cand
vorbim despre o retea de regiuni cu un ridicat, izolate una de cealalta, iar benzile
interzise pentru modurile TE sunt caracteristice retelelor conectate.
In ceea ce priveste suprafata unui cristal fotonic, ea poate fi caracterizata relativ la:
-

Inclinare (se refera la unghiurile dintre normala la suprafata si axele cristalului)

Terminatia (delimiteaza locul in care se taie suprafata, in lungul celulei-unitate)

Modurile

de

suprafata

apar

cand

in

apropierea

cristalului

sunt

moduri

electromagnetice care nu se pot propaga in cristal datorita benzii interzise. Aceste

moduri depind si de vectorul de unda k. Pentru identificarea lor, alegem ( s, k) si
incercam sa gasim un vector de unda perpendicular pe suprafata, k

pentru care s =

n (k, k ), unde n este o frecventa care se poate propaga prin cristal. Acest procedeu
de a gasi toti k

pentru fiecare k se numeste proiectia structurii de benzi pe suprafata

zonei Brillouin.
In situatia in care apare un defect de aer (presupune indepartarea de dielectric),
modul corespunzator cavitatii trece in banda interzisa, din banda dielectrica, si poate
ajunge in banda de aer, dar acest lucru depinde de cantitatea de dielectric indepartata.
In acelasi sistem, daca, dimpotriva, defectul presupune adaugarea de material

dielectric, modul cavitatii se transfera in banda interzisa, iar in ambele cazuri mentionate
defectul poate fi obtinut oriunde in banda interzisa.
Ghidul de unde prin indepartatea unui rand vertical de bare (figura 1.1) este un
mecanism inovator de ghidare a luminii, cea mai ultilizata pana acum fiind fibra optica.
Chiar si in cazul curbelor foarte stransa, fibra optica ghideaza in continuare fasciculul de
fotoni, pentru ca frecventa modului ghidat se identifica in interiorul banzii interzise. Fibra
optica se bazeaza pe reflexia interna totala. Exista, insa, situatia in care o fibra optica
se curbeaza puternic, iar unghiul de incidenta este mult prea larg ca sa se mai produca
reflexia interna totala, fasciculul de fotoni iesind pe la colturi.
Laserele, rezonatorii cu pierderi foarte mici, dar si multe alte aplicatii ale cristalelor
fotonice impugn utilizarea materialelor fotonice cu benzi complete. Primul material
fotonic realizat de Yablonovitch a fost unul cu
simetrie
fcc.

Defect punctual, cristal 2D Figura 1.1

Defect in lungime, cristal 2D Figura 2.1

Prima structura care prezinta o banda interzisa 3D este structura de diamant. A fost
demonstrat de cercetatorii de la MIT ca structura de diamant presupune banda
completa, adica de-a lungul intregii suprafete Brillouin. Prima astfel de structura a fost
explicitata de Ho Chan si Soukoulis, ca rezultat al calculelor teoretice despre
propagarea undelor electromagnetice in medii dielectrice periodice.
Structura strat peste strat permite modificarea unei game largi de parametrii
dimensionali. In aceasta situatie, barele pot avea forma eliptica, circulara,
dreptunghiulara, cu raporturi de umplere diferite. Materialul gazda poate fi un dielectric
cu indice de refractie mare sau poate fi aer. Alternativ structura poate fi construita din
bare de aer intr un bloc de material dielectric. O proprietate importanta a acestei
structuri este dualitatea, aceasta fiind utila pentru realizarea calculelor. Nu este esential
ca barele sa fie tangente, ci este suficienta simpla lor suprapunere, aceasta din urma
producand benzi fotonice mai largi. Banda fotonica interzisa s-a optimizat in functie de
parametrii structurali:
-

Raportul c/a;

Contrastul dielectric dintre cele doua materiale;

Raportul de umplere a structurii care e controlat prin variatia lungimii barelor;

Gradul de suprapunere dintre barele de dielectric.

Primul cristal fotonic strat peste strat care a fost fabricat functioneaza in domeniul
microundelor, are o banda fotonica interzisa completa intre 12 si 14 GHz si este alcatuit
din bare cilindrice de aluminiu. O compozitie asemanatoare a fost realizata din bare
dreptunghiulare de aluminiu, are o banda interzisa intre 18 si 24 GHz.
Materialele fotonice realizate din bare de aluminiu care se ating, conform unor
coordonate specifice, dau un raport optim de banda interzisa/mijlocul benzii interzise de
18%. Daca se folosesc cilindrii de forma eliptica banda interzisa este aproape
inexistenta. Este important faptul ca pentru structura inversa cu cilindrii de aer intr un
material dielectric rezulta o banda interzisa mult mai mare de aproape 25%, iar pentru
bare de aer de forma eliptica de 27%. Aceste structuri cu 80 85% aer cu o geometrie
multiplu-conectata au benzi fotonice mai largi, iar pentru conceperea lor s- a utilizat
corodarea ionica.

Structura strat peste strat Figura 3.1

2: Materiale fotonice 1D
2.1: Ghid de unda
Conceperea ghidurilor de unda folosind materiale fotonice 1D reprezinta unul
dintre punctele focale ale cercetarilor, pentru ca au un coeficient de transmisie de
aproape 90%. Structurile fotonice cu banda interzisa necesita un contrast al indicilor de
refractie mai mare de 2:1, in vreme ce laserele DFB cu structura reticulara au un
contrast al indicilor de refractie de maximum 1%.
Exista insa si unele probleme care deriva din studierea acestor retele cu raportul
indicilor de refractie ridicat. Una dintre ele se refera la dimensiunea fizica a ghidului de
unda, cat mai multe grilaje puse astfel incat sa avem o banda fotonica interzisa. S-a
determinat ca pentru o structura din GaAs cu o perioada de 400 nm urmata de zone cu
aer largi de 80 nm, banda fotonica interzisa in intervalul lungimilor de unda 800 900
nm incepe sa se formeze pentru doua perioade. Banda interzisa este aproape formata
pentru 4 perioade si este definitivata pentru 6 perioade. In comparatie cu structurile BFI

ideale care au o atenuare de 16 dB/celula unitate, aceasta retea are o atenuare de 3

dB/celula unitate. Motivul acestei atenuari scazute este acela ca drumul optic nu este
/4. Interactiile sunt suficient de puternice astfel incat sa se formeze o banda fotonica
interzisa pentru un ghid de unda lung de cativa microni.
Figura 4.2 ilustreaza un ghid de unda alcatuit din mai multe straturi de GaAs
(n=3,5), si de AIAs oxidat (n=1,56). Grosimea stratului de AIAs este dubla fata de
grosimea stratului de GaAs. Inlaturandu-se un strat de AIAs oxidat, a rezultat
propagarea undei de-a lungul unei zone cu aer inconjurata de materialul cu un indice de
refractie mai ridicat. Coeficientul de transmisie pentru modul fundamental este de
98,8%, astfel ca pierderile sunt foarte mici.

Ghid de unda dintr un cristal 1D Figura 4.2.

Ghid de unda dintr un cristal 1D cu un cristal 2D Figura 5.2

2.2: Microcavitati in ghiduri de unda canal

In domeniul microundelor se utilizeaza frecvent microcavitati fabricate din pereti
metalici puternic reflectorizanti, insa metalele au pierderi foarte mari pentru frecventele
optice, astfel ca trebuie utilizat alt tip de materiale, precum cristalele fotonice.
Urmatoarele paragrafe vor detalia o clasa noua de microcavitati coplanare ce
folosesc, pentru confinarea fluxului fotonic in doua dimensiuni si un cristal fotonic 1D,
pentru a confina fotonii in cea de-a treia, un ghid de unda canal. Rezonatoarele FabryPerot sunt cele care se aseamana, din punct de vedere conceptual, cu aceste
mcirocavitati, diferentiindu-se in acelasi timp prin geometria loc coplanara si prin
confinarea foarte puternica a campurilor.
Se impun doua intrebari fundamentale atunci cand trebuie sa construim o
microcavitate:
-

Care sunt modurile din cavitate?

Cum putem cupla energia cu aceste moduri?

Pentru a identifica raspunsurile, trebuie sa apelam la doua metode de calcul

computerizate.

Prima metoda ne permite sa stabilim comportamentul temporal al microcavitatii

eficiente la cuplaj, pierderile prin imprastiere, factorul calitate<

Cea de-a doua metoda da seama de starile proprii si de distributia modurilor.

Microcavitatile sunt realizate din ghiduri de unda canal cu un indice de refractie ridicat.
Variatia periodica a indicelui de refractie se face prin corodarea unor gauri verticale in
ghid, iar microcavitatea se formeaza prin adaugarea de material dielectric intre doua
gauri.

Ghid de unda dielectric Figura 6.2

Graficul relatiei de dispersie pentru modurile din ghidul de unda canal Figura
7.2

3: Cristale fotonice 2D
3.1: Materiale fotonice cu simetrie hexagonala
Structurile periodice tridimensionale pun probleme de fabricatie, precum necesitatea
ca acel contrast dintre indicii de refractie trebuie sa fie mai mare ca difractia Bragg,
necesitatea ca perioada de repetitie sa fie aproape de ordinul lungimii de unda.
Astfel, cercetatorii s-au orientat spre structurile periodice in doua dimensiuni si
uniforme in cea de-a treia, printre cele care se implementeaza cu succes
numarandu-se corodarea cu ioni reactivi a semiconductorilor si corodarea unei
componente dintrun material alcatuit din doua tipuri de sticla. Astfel se formeaza o
multitudine de gauri cu aer intr-un material-gazda cu indice de refractie mai mic.
Benzile fotonice interzise se formeaza atunci cand propagarea fluxului fotonic este
restrictionat la planul transversal. Oricum, aceste cristale nu au benzi fotonice
interzise complete pentru ca, de fapt, fotonii se pot propaga liber in afara planului
transversal, restrictia fiind artificiala. Cristalele 2D suprimeaza propagarea undelor
electromagnetice in planul retelei, dar stoparea propagarii fotonilor in cea de a treia
directie se poate obtine daca inseram cristalul intre doua oglinzi Bragg. Pentru
modurile TE si TM benzile interzise trebuie sa se suprapuna pentru a forma o banda
interzisa care sa opreasca propagarea fotonilor indiferent de modul si tipul
polarizatiei. Zona Brillouin este una aproape sferica, implicand existenta unei benzi
interzise largi.
Figura 8.3 ilustreaza o structura hexagonala 2D, ale carei puncte A si B sunt
ocupate de cilindrii cu raza 1 si 2, iar este raportul razelor, cu distanta a intre cele
doua puncte. Daca = 0 avem o structura triunghiulara, daca = 1 clindrii au
aceleasi raze si obtinem un aranjament bidimensional de hexagoane, numit
structura de grafit. Daca variaza intre 0 si 1 avem o intreaga clasa de structuri de
nitrura de bor. Cristalele sunt caracterizate de doi parametrii: factorul de umplere (f)

si raportul razelor (). Cele mai largi benzi interzise de 7% si 4% s au obtinut

pentru structurile de nitrura de bor alcatuite din cilindrii de aer in GaAs cu un factor
de umplere f = 60%, iar 0,5 < < 1. S au examinat si structurile de nitrura de bor
formate din bare de GaAs in aer si avem doua benzi interzise pentru 0,5 < < 1, iar
f = 30%. Pentru structurile de grafit formate din bare de GaAs in aer banda interzisa
cea mai larga de aproximativ 10% s a obtinut pentru = 0,35a, iar f = 30%. Aceste
structuri hexagonale 2D au benzi interzise largi si sunt important de studiat gratie
suprapunerii benzilor pentru diferite polarizari.

Figura 8.3 Structura 2D hexagonala

3.2: Structuri fotonice 2D in forma de fibra

Structura hexagona confera cele mai largi benzi interzise pentru cristalele fotonice
2D. In aceste situatii trebuie luate in considerare undele al caror vector de unda are o
componenta longitudinala . Figura 9.3 prezinta o compozitie cu banda fotonica
interzisa 2D. cu bare aranjate sub forma unui figure de miere uniforme in directie
longitudinala.

Cristal fotonic 2D Figura 9.3

3.3: Grilaje de difractie din cristale fotonice

Grilajele de difractie reprezinta o noua probabila aplicatie a cristalelor 2D, ele fiind
realizate dintr-un cristal fotonic cu simetrie hexagonala.
Figura 10.3 prezinta doua grilaje din cristale fotonice, primul din stanga fiind
alcatuit din bare circulare de dielectric de raza R, iar cel din dreapta o structura inversa
din gauri cilindrice de aer intr-un material-gazda dielectric. Aceste grilaje sunt compuse
din doua parti: in partea de jos a figurii este un cristal fotonic 2D cu simetrie hexagonala
si perioada d. Materialul fotonic cu banda interzisa este considerat infinit de a lungul
axei x, in timp ce de-a lungul axei y se limiteaza la N g nivele separate de o distanta
. Partea de sus este alcatuita dintr-o retea cu cu perioada

d g = Md (M-numar

natural). Structura in cauza este amplasata la distanta notata h fata de ultimul nivel al
cristalului fotonic, barele au raza R, materialul din care sunt realizate are indice de
refractie identic cu cel al barelor cilindrice ale cristalului fotonic.

Grilaje de difractie din cristal fotonic 2D Figura 10.3

Figura din partea dreapta contine un material-gazda dielectric ce cuprinde bare

de aer circulare. Distanta dintre partea superioara a dielectricului si barele cu raza R
este ht si distanta dintre partea inferioara a materialului gazda si barele din cristalul
fotonic este hb.
Lungimea de unda a grilajelor de difractie trebuie sa respecte niste conditii
particulare, pentru ca acestea sa fie eficiente:
-

Prima se refera la efectul de stralucire (stralucirea undei reflectate fata de unda

incidenta pentru o lungime de unda determinata);

Cea de-a doua postuleaza existent benzii fotonice interzise pentru lungimea de unda
pentru care exista efectul de stralucire.

In principiu, cristalele fotonice prezinta benzi interzise pentru un interval de lungimi de

unda mai mare decat perioada d a cristalului, centrul benzii interzise avand o valoare de
2d sau 3d. Acest lucru atrage consecinta fireasca: un grilaj cu aceeasi perioada ca si
cristalul fotonic nu poate fi folosit in regiunea in care au loc efectele de stralucire,

concret, pentru ordinul de difractie -1 care se propaga in directie inversa fata de unda
incidenta.
- acestia trebuie sa fie parametrii grilajului, unde dg este perioada grilajului, este
unghiul de incidenta, iar este lungimea de unda. Intervalul de lungimi de unda in care
au loc efectele de stralucire este (2dg3, 2dg) unde sunt difractate: doua ordine -1 si 0.
Daca perioada dg coincide cu perioada d a structurii fotonice, atunci zona
de stralucire este sub banda fotonica interzisa. Cu alte cuvinte cand /dg
este mai mare ca doi, singurul ordin reflectat este ordinul zero. De aceea rezulta d g =
Md, iar astfel relatia lui Littrow devine:
, pentru ca /dg > 2.
Desenul grilajului din dreapta figurii se foloseste pentru
ilustrarea unui flux fotonic, unde cristalul fotonic 2D are benzi mai
largi, indicele de refractie al materialului dielectric este 3, iar raza R a barelor cilindrice
este 0,2 m, rezultand o banda fotonica interzisa intre = 1,9 m si = 3,7 m. Se
considera d = 1 m, M = 3, Ng = 5 si distanta h =

m.

Au fost demonstrate si realizate curbele de maxima eficienta a grilajelor de acest

tip, fiind modificat R, de la 0,1; 0,12; 0,15; 0,17; 0,2; 0,25 m. Intre = 2 m si = 3,5
m cu R = 0,15 m cu valori maxime ale eficientei de 99,96%, rezulta o zona de
stralucire. Cea care influenteaza valoarea procentuala este reflectivitatea cristalului
fotonic, astfel ca, pentru a ajunge la eficienta de 100%, N g trebuie sa fie augmentat.
Cristalul fotonic de pe partea dreapta a figurii 22 poate fi relevant pentru un flux
de fotoni p polarizati, cristalele fotonice avand structura inversa si prezentand cele
mai largi benzi interzise.
Pentru un material cu un indice de refractie 3 si cu R mai mari de 0,32 m se
obtin benzi fotonice destul de largi, aceasta valoare a razei fiind adoptata pentru a
rezulta o dimensiune nu prea mare pentru coloanele de aer. Distanta h t = 0,43 m astfel
incat R sa poata avea valori destul de mari. Ceilalti parametrii structurali sunt N g = 5 si
distanta h =

m, rezultand o banda fotonica interzisa intre = 3 m si = 4,2 m

astfel inca a fost necesar M = 3 pentru ca banda fotonica si zona de stralucire sa fie cat
mai apropiate. Eficienta grilajului a fost stabilita in functie de lungimea de unda, prin

modificarea parametrului R cu 0.25; 0.32; 0.4 m. Pentru un flux fotonic p-polarizat

eficienta cristalelor fotonice nu este destul de mare, pentru ca, pentru R = 0,32 m,
eficienta maxima poate fi de 90%, astfel incat nu se produce niciun efect de stralucire.
Pentru sporirea eficientei, se pot modifica anumiti parametrii, M ramanand cu valoarea
de 3, insa h=0,41 m fata de h = 0,86 m. Deoarece R nu se mai poate mari peste 0,4
m, atunci pentru a creste dimensiunea barelor se inlocuieste forma circulara cu una
eliptica. Lungimea semiaxei paralele cu axa y ramane egala de 0,4 m, adica a = 0,4
m, iar semiaxa paralela cu axa x este modificata intre 0,4 m pana la 1,2 m. S-a
calculat eficienta grilajului in functie de lungimea de unda, modificandu-se b = 0,4; 0,5;
0,6; 0,8; 1; 1,2 m. Reflectivitatea cristalului fotonic influenteaza eficienta si o ridica la
nivelul de eficienta maxima, rezultand valori ale lui b mai mici de 0,8 m. Valoarea
rezultate este 99,5%. Astfel, pentru ambele polarizatii, se obtine o eficienta de aproape
100% pentru efectele de stralucire rezultate din actiunea grilajelor de difractie, din
cristale fotonice cu banda interzisa.
Curbele de eficienta pentru inovatoarele grilaje sunt similare cu cele ale grilajelor
clasice pentru un flux fotonic s polarizat, fata de unul p- polarizat, pentru care curbele
de eficienta nu sunt la nivelul grilajelor clasice. Se evidentiaza astfel un comportament
distinct, ce poate fi explicat prin excitarea modurilor ghidate la partea de deasupra a
grilajului cu contrast inversat, intre grila superioara a cristalului fotonic si planul de
interfata superior.
Cercetarile in privinta realizarii grilajelor de difractie cu cristale fotonice sunt inca
in stari putin avansate, rezultatele actuale nefiind obtinute prin optimizari pentru fotonii s
polarizati, spre deosebire de grilajele pentru fotonii p polarizati unde au fost
necesare cateva imbunatatiri ale parametrilor astfel incat sa avem o eficienta foarte
buna. Astfel de grilaje au roluri capitale in domenii precum spectroscopia, astronomia, al
laserelor de mare putere sau al filtrelor.
3.4: Lasere DFB si ghiduri de unda din cristale fotonice 2DIntr-un cristal 2D
controlul asupra fluxului de fotoni nu este complet, asa cum se intampla in cazul
cristalelor 3D. Cu toate acestea,este posibila realizarea unei largi varietati de
dispozitive.

Pentru cristalele 2D, exista si o aplicatie deosebita, un nou tip de laser cu

reactive pozitiva distribuita multidirectional, cunoscute ca DFB (distributed feedback).
Acestea genereaza la iesire un fascicol de fotoni cu o stabilitate mai buna, pentru
lungimi de unda mai precise decat laserele DFB obisnuite. Laserele DFB functioneaza
in felul urmator: gratie unui grilaj care, datorita reactiei positive determina un castig
pentru o lungime de unda dependenta de perioada grilajului. Gratie cristalelor fotonice
este posibila realizarea laserelor DFB multidirectionale: pentru astfel de aparatura se
foloseste un cristal fotonic bidimensional, in care insereaza doua plachete, A si B, prin
tehnica de fuzionare a plachetelor.
Prima placheta e formata dintr un strat activ cu gropi cuantice multiple de
InGaAs/InP, = 1,3 m, crescut pe un substrat de InP de tip p. Placheta B este alcatuita
dintr o structura cu o retea triunghiulara pe un substrat de InP de tip n. Un astfel de
laser DFB dintr-un cristal fotonic 2D este ilustrat in figura 11.3
Perioada retelei triunghiulare in directia este proiectata astfel incat sa coincida cu
lungimea de unda a fotonilor emisi de stratul activ, astfel incat se mai produce inca un
proces DFB in directia . Astfel, structura triunghiulara periodica prezinta sase
directii echivalente, astfel incat fotonii care se propaga pe directii individuale
sunt difractati nu numai inapoi, ci si in celelate patru directii ( 60s,

120s). Cu

alte cuvinte, in sase directii, unde se cupleaza unele cu altele. Rezultatul consta intr
un cuplaj coerent dintre 6 unde care se propaga in directii echivalente si are loc o
oscilatie laser.

Laser DFB dintr un cristal fotonic 2D (deasupra) care ii confera multidirectionalitate

datorita efectului retelei triunghiulare Figura 11.3

Acest laser functioneaza ca aparatura de mare putere, putand oscila pe o larga

suprafata bidimensionala, pentru ca fluxul de fotoni se cupleaza si in afara planului
retelei triunghiulare, perpendicular pe substrat, astfel cristalul fotonic controleaza si
modurile laterale.
Figura 12.3 ilustreaza modul in care materialele fotonice cu banda interzisa 2D,
pot fi utilizate ca ghiduri de unda, daca se determina un defect in linie in interiorul
cristalului. Figura arata si defectele punctuale, sub forma unor cavitati.

Figura 12.3 Dispozitiv alcatuit dintr un ghid de unda cu defecte punctuale

Daca luam in considerare un cristal fotonic 2D cu simetrie triunghiulara, banda

fotonica interzisa confineaza fluxul de fotoni in planul transversal, iar contrastul dintre
indicii de refractie confineaza fluxul in directie verticala. Poate fi realizat un dispozitiv
alcatuit dintr-un ghid de unda si doua cavitati numite i si j. Despre defectul liniar stim ca
este un ghid de unda cu eficienta 100%, iar defectele punctuale joaca rolul unei cavitati
cuplate cu un anumit mod rezonant. Ca urmare, daca se modifica dimensiunea
defectului, rezulta ca modelul rezonant cuplat cu cavitatea isi modifica prezenta. Fotonii
prinsi in cavitate sunt emisi in directie

verticala. Acest dispozitiv a fost fabricat, iar

rezultatele experimentale au demonstrat cum aceste defecte punctuale se cupleaza cu

fotoni cu o anumita lungime de unda respectiv i si j si apoi sunt emisi in directie
verticala, normal la cristal.
Ghidul de unda este cuplat la o fibra optica cu o lentila, din partea dreapta,
iar sursa de fotoni este un laser acordabil din semiconductor care lucreaza in regiunea
1,55 m. Pentru a monitoriza capturarea si emisia fotonilor a fost utilizata o camera de
luat vederi cu infrarosu. Cu laserul acordat la 1,545 m defectul j emitea un flux de
fotoni, in timp ce defectul nu emitea deloc. La 1,566 m defectul j nu mai emite spre
deosebire de cavitatea i care emite puternic. Principiul enuntat contribuie la crearea
unuei structuri, emitente de flux fotonic sau nu, cu o anumita lungime de unda, prin
adaugarea de fibre optice deasupra cristalului fotonic pentru colectarea fotonilor emisi.
In acest caz, ghidul de unda impreuna cu defectele punctuale au o latime de aproape
10 m, distanta dintre defectele punctuale fiind de 4 m, astfel incat un dispozitiv pentru
100 de lungimi de unda ar avea o dimensiune de 10

400 m2, rezultand astfel un

dispozitiv foarte compact.

3.5: Microcavitati din cristale fotonice 2D
Prezentul capitol vizeaza investigarea proprietatilor unei microcavitati intr-un
cristal fotonic 2D, ale carui utilizari pot fi foarte variate, drept pentru care sunt
considerate viitorul optoelectronicii. Compozitia unui astfel de cristal este reprezentata
de bare foarte lungi de dielectric, asezate intr-o retea patrata, notata cu lungime a.
Fiecare coloana are o raza de 0,20a si un indice de refractie de 3,4. Prin normalizarea
fiecaui parametru in raport cu constanta de retea a, microcavitatea poate fi scalata la
orice dimensiune. Deoarece pentru un dispozitiv cu o compozitie de bare au simetrie de
translatie de-a lungul axelor undele se decupleaza in doua tipuri de moduri polarizate
transversal: TE si TM. cest cristal prezinta o banda interzisa larga pentru modurile TM
intre frecventele 0,29 c/a si 0,42 c/a. Pentru modurile TE cristalul nu are o banda
interzisa.
Pentru studierea modurilor TM, se introduce un defect in structura exacta,
defect care poate capata orice forma si marime, putand rezulta prin modificarea
indicelui de refractie a unei bare ori prin modificarea razei sau prin complete indepartare

a unei bare. Modificam raza unei singure bare. Reducem treptat aceasta raza, iar cand
atinge valoarea de 0,15a un mod rezonant apare in vecinatatea defectului. Acesta
presupune indepartarea din cristal de material dielectric, iar modul are o frecventa
aproape de partea inferioara a benzii interzise.
Odata cu micsorarea razei, frecventa modului rezonant in banda interzisa urca,
atingand un maximum de 0,38 c/a la completa indepartare a barei, rezultand
urmatoarea afirmatie: frecventa modului rezonant variaza in functie de dimensiunea
barelor.

Microcavitate in cristal 2D Figura 13.3

Modificarea dimensiunii razei nu consta doar in micsorarea ei, ci si in marirea
dimenisunii. Punctul de plecare este un cristal perfect, in care creste treptat raza
coloanelor. In acest caz, defectul inseamna adaugarea de material, modurile aparand in
partea superioara a benzii interzise. Atunci cand raza depaseste 0,4a, modurile dispar
din banda interzisa.
Pentru un defect care presupune indepartarea unei bare din structura finala,
poate fi studiata si eficienta la cuplaj, insa energia trebuie transferata in peretii
cristalului. Aceasta actiune este posibila datorita campurilor evanescente de la
suprafata cristalului. In raport cu planul (x,y), modul rezonant are simetrie para, planul
trecand prin mijlocul defectului, intrucat polarizarea campului electric se face de-a lungul
directiei notata cu z. Se remarca un impuls gausian spre cristal, profilul gausian fiind

centrat la frecventa 0,35 c/a, cu o latime de 0,20 c/a, depasind frecventele-limita ale
benzii interzise.
Figura 14.3 (Spectrul transmisiei prin cavitate) evidentiaza ca in spectrul de
transmisie exista o zona, intre frecventele 0,24 c/a si 0,42 c/a,

catre care nu se

transmite nimic. Modurile din aceasta arie sunt atenuate la maximum, nu pot fi
propagate prin cristal, astfel ca ele se reflecta inapoi. Modurile din afara acestora sunt
transmise foarte eficient, unele frecvente avand coeficientul de transmisie aproape de
unitate. Varful din interiorul zonei interzise de transmisie nu depaseste 50%. Pierderile
din cavitate sunt masurate de factorul de calitate Q. Pentru ca reflectivitatea cristalului
din jurul defectului creste proportional cu numarul de bare, rezulta ca si Q este
dependent de dimensiunea cristalului, crescand proportional cu numarul de bare din
cristal. Pentru ca pe marginile cristalului se produc pierderi de energie, factorul-calitate
nu
ajunge la starea de saturatie, valoarea lui la patru randuri de bare de ambele parti ale
defectului fiind de circa 104. Cristalele 2D pot avea aplicabilitate si in microcavitate, in
care factorul-calitate are valori optime, evitandu-se insa saturatia pentru o dimensiune
prea mare a cristalului. Aceasta se obtine prin eliminarea unei bare de dielectric din
interiorul structurii. Aici eficienta la cuplaj are o valoare mica, intrucat este calculata intrun singur punct spatial.

Figura 14.3 Spectrul transmisiei prin cavitate

Concluzii:

Provocarile domeniului optica-fotonica in viitorul apropriat include gasirea de noi

materiale pentru laseri,optica nelineara,fosfori,scintilatori,o mai buna cunoastere a
fenomenelor noi care apar la interactia pulsurilor laser de mare intensitate cu
materia,studierea de noi procese optice la nivel micro si nano, dezoltarea de aplicatii in
domeniile de perspectiva.Cercetarile de frontiera in domeniul opticii si fotonicii includ
materiale artificiale structurate cu proprietati otpice proiectate,cresterea eficientei
laserilor pana la limita fenomenului fizic,studiul cuplarilor exciton-poaritonfonon,bionanofotonica in material organice si inorganice,integrarea de structure de
punce cuantice cu materiale fotonice in domeniul vizibil si IR,etc.

Bibliografie

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Ianuarie/Grigorescu%20Oana%20Liliana
%20-%20Proprietati%20optice%20ale%20unor%20materiale%20cu%20aplicatii%20in

%20fotonica/rezumat%20teza%20de%20doctorat.pdf
http://www.creeaza.com/referate/fizica/Proiectarea-cristalelor-fotoni726.php