Flori de mucegai Tudor Arghezi Modernismul este un curent literar manifestat in perioada interbelica simultan si in aparitie cu traditionalismul.

Modernismul poetic a fost reprezentat de Tudor Arghezi,, Lucian Blaga si Ion Barbu, fiind marcat de trasaturi precum: lirism, muzicaliatate, asocieri de curente, metafore incifrate, categorii negative, ambigitatea limbajului. Tudor Arghezi se incadreaza in modernismul poetic interludic fiind un poet ecletic prin fuziunea perfecta dintre traditie si inovatie. Perceput ca un adevarat miracol, Arghezi , a intrat in toate formele liricii moderne largind universul poetic. Marele sau merit este acela ca a revolutional limbajul poetic, astfel incat dupa cum el spuneo idee sa nasca alte sute. Flori de mucigai este cel mai original volum arghezian cu ecou din Baudelaire (Florile raului literatura franceza). Titlul are o structura oximoronica, sintagma reuneste doua categorii estetice antitetice: frumosul reprezentat de substantivul flori si uratul reprezentat printr-un simbol al descompunerii, mucigaiul. Impreuna sugereaza o lume a valorilor alterate, universul condamnatilor constransi sa traiasca in lumea raului.. Este o lume marginaliazata, parasita de Dumnezeu, dominata de instincte. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim si poate fi considerata o arta poetica modernista, deoarce evidentiaza conditia autorului, iar izolarea, singuratatea din universul intunecatal temnitei, poate fi considerata, in plan simbolic o reprezentare a infernului. Incarcerat , izolat, cu puterile creatoare secatuite, poetul isi scrie versurile pe tencuiala cu unghia. El recunoaste valoarea si superioritatea scrierilor evanghelice de Luca, Ioan si Matei realizand aparitia intre sacru si profan. Animalele emblematice evanghelistilor ( taurul , leul, vulturul) l-au abandonat pe creator, care resimte intr-un mod dureros conditia de poet blestemat, damnat. A scrie pe peretele celulei goale in singurate si intuneric inseamna sa incerci sa alungi diavolul asemenea calugarilor din schituri. Comuniunea umanului cu naturalul se rupe. Natura este ostila, iar intunericul ii provoaca transformari malefice. Ungia

ingereasca ( o posibila metafora traditionalista) este tocita si poetului nu-i mai ramane decat sa scrijeleasca pe tencuiala , stihuri cu mana stanga simbol al maleficului si o sugestie a atitudinii de revolta a modernismului Prezenta prin motivul versurilor, tema creatiei apare ca o posibilitate de scapare, de exorcizare a raului. Poezia ofera pe langa ecletismul arghezian si amestecul de procedee noi si vechi: conservarea rimei, masura variabila,strofe inegale . Poezia apartine modernismului prin recursul de metafora, cea mai complexa figura de stil si cea mai importanta sursa de expresivitate si ambiguitate. Arghezi cultiva metafora simbolica fiind dificil de descifrat foame de scrum , stihuri fara om, stihuri de groapa- ilustreaza conditia tragica a creatorului modern. Estetica uratului (a raului) , ambiguitatea metaforelor, imbinarea procedeelor si sugestia limbajului poetic sunt trasaturi care atesta modernitatea poeziei.