FONTANA

ZINELOR
| 2 B MART iQ/jn* f ROMAN NATIONAL
! Bfolioîecâ- Uatesiflțn W j
Drepturile reservate editorului
PONTANA ZINELOB
In partea Basarabiei care a fost retrocedată Rusiei in urma răsboiuluî turco rus
de la 1877-1878, •se află uă comună purtând poetica numire de Tontâna Zînelor.
De unde acestă numire ?
De când sus $isa comună se numeșce ast-fel?
Ge fel de ființe vor fi fost acelea cari și-au -dat numele acestei fontânî ?
Iată nișce întrebări pe care nu seim daca și Ie-a făcut cine-va, dar la care,
suntem încredințați că n’a răspuns nimeni pân’acum.
Intr’una din călătoriile ce am făcut în a cea nefericită parte a României, pe
când se afla încă reîntorsă țărel năstre, curiositatea ne făcuse a cere ore-carî
informațiunl de la unii din bătrânii din comună. Multe se spuneau și mulțl înșirau
diferite păreri despre acele trei zîne care s’au stabilit în acea localitate și aii
făcut fontâna căria i-aii dat numele lor.
Nu suntem cu fote acestea autorisațî să credem nimic din câte ni se spuneau,
atât de departe de adevăr ni se păreau spusele lor. Cu tote «astea n’am putut trece
sub tăcere curiăsa nara-
îiune ce o aurirăm de la un bătrân locuitor, mai o ctogenar, care pretindea cu
stăruință că istoria, ce-mî spuse o scia de la tată-său,- că acesta o ținea de la
un bunic al său, care ca și el o moștenise de la un străbun, și așa mai *
încolo . .*.
~ Nu e bine a nu da cine-va ereclăment la cele întâmplate, ^icea el vexând
îndoela cu care' ascultam la ceia ce pretindea că a esistat.
Pentru ce?
— Pentru că nici unul din câți n’au voit să cre$ă n’a scapat tefăr până în cele
din urmă..
Și cum așa ? îl întrebai eu cu mirare.
— Uite așa: țara asta a fost a Rușilor de la un timp încoa, adică mai înainte
d’a se uni cu partea Moldovieî. Nu e așa?
— Așa e.
— Apoî dacă e așa, pe când se afla încă sub Ruși, un oficer de Casaci trecând o
dată p’aci Se op?,?a 0 cârciumă ca să bea; cârciumarul nu vru să-’i dea fără plată,
cum cerea ei; oficerul se mânia și scose sabia să’l amenințe: cârciumărul care nu
se temea de amenințări, ’I spuse scurt că nu, se cuvenea să se porte așa într’o
țară care pote până mâine să-și schimbe stăpânul căci nimeni nu scie ce va aduce
viitorul: dar oficerul se mânie și mai mult și răspunse că cea ce intră în mâna
Rusului nici o dată nu trece în mâna altuia; apoi ca să nu se plângă la guvern
penii u vorbele ce le a auțlit din gura Iui ’î ceru să’i dea de băut îndoit. Bietul
cârciumar ’i dete mai mult pentru că se căise de vorbele ce ’i scăpară ,n a ca ȘÎ
el nu era tocmai trâz. Acesta sa întâmplat cam pe la începutul anului 4856.
Câte-va luni în urmă, o ambulanță se opri
alături de cârciuma de care vorbeam. Ea era plină de răniți ce se întorceau de la
bătaia din Crimeea.
Mai multă lume se duse să î vațlă, între care și căricumarul; acesta cunoscu
printre răniți pe
1 oficerul de Casaci, care abia ’șî deschidea ochii de
! râu ce ’i era, — «Cum s’a întâmplat asta? ’I
> întreba cârciumarul,» — Bine ve$i, ’i răspunse
abia oficerul; suntem bătuți de Francesi.,și după cuxn se vorbește, au să ne iea
Basarabia și s o dea Românilor! — «Așa e c’am avut dreptate
. când am dis că nu se șcie ce pote aduce viitorul? ’i țlise cârciumarul.» dar el
nu mai răspunse nimic; a doua <Ji și dete sufletul.
Vețli cum e pedepsit acela care nu vrea să crețlă când i se spun lucruri
sănătose și cu multă minte rostite? .
 Am surîs de naivitatea bătrânului și am plecat dându’i cuvântul că cred și voiii
crede tot ce mi-a spus privitor la istoria Fontânoi Zîiifilor.
Publicăm mai la vale acestă narațiune așa cum am auțlit’o și fără a modifica sau
a adăoga ceva de ore ce naratorul ei nu era om fără carte si, după spusa lui, până
a nu fi constrîns de împrejurări a ajunge ce era, adică un simplu țăranu
I
fusese mulți ani impiegat la un oficiu poștal din
Kiev, unde avusese tot timpul a-și lumina mintea cu diferite citiri de cărți ce’i
picară în mână și ast-fel, afară de ideile superstițiose care domină in mare parte
poporul slav cu care a trăit mulți ani, vorba lui era vorbă de un om cu destule
cunoștințe.
Iată istoria de care ne fu vorba;
Puțin înaintea întemeerii domniei în Moldova,

pe când tara mai întiegă era cotropită de bordeie Tătarilor, trei fete de împe at
una venită din Ardeal, alta din Muntenia și ‘reia din Moldova, vrând să scape câte
trele de petitorii cu cari părinții lor voia să le mărite, fugiseră de sub
acoperământul părintesc și se așezară în locul unde se află astăzi comuna Fontâna.
Zî- nelor. Causa pentru care ele părăsiseră locul lor de nașcere și pe înalțiî
pețitori cari năsuiau la mâna lor, a fost că aspiranții lor erau streini, unul
Ungur, altul Grec și al treilea Leh. Ele doreau a se căsători cu bărbați români,
dar părinții lor ne vrend să se strice cu înaltele fețe cari ceruseră în căsătorie
pe fîcele lor, hotărîseră cu tot dinadinsul a le da după dânșii. Ele se cunoșcea de
mult și se iubeau între e’le ca trei adevărate surori. Când afîară hotărârea
părintească nestrămutată, și-a scris una alteia și într’o nopte plecară câte-șî
trele și întllnindu-se într’un loc ce și deteră, ’și schimbară și port și nume și
hotărîră a viețui împreună până la morte.
Fie-care din ele, luând câte-o sumă însemnată de bani cu sine, aveau destulă
avuție pentru ca să puiă în lucrare planul lor.
Erau tinere și de o frumusețe rară câte-și trele fetele împărătesei. Cea din
Ardeal era cu ochii negrii, cu părul negru ca pana corbului ; cea din Muntenia era
smedă, cu ochii crepui, cu perul castaniu ; cea din Moldova, cu părui ca spicul
grâului, cu ochii albaștrii ca cerul cel senin . ușurele ca fluturii și sprintene
ca nisce că— priore sălbatece care saltă din pisc în pisc și se pei d în nori când
sunt umărite de vânători.
Cum trăiau ele în singurătatea lor? nimeni
nu putea sci; dar cate un ochiți cutezător sa întîmplat le vadă în trecăt armate cu
arcuri de aur și ÎU Săgete de argint venând pasări sau ucigând iepuri și căpriore
într’o pădure întinsă care se afla p’atunci în vecinătatea fontâneî ce si-o
făcuseră ele.
Dar acesta fontână cu o apă limpede ca cristalul cel mai curat, împresurată cu
brazde de flori cele mai mirositore și umbrită de plopii cei mai stufoși, fetele
împărătesei, care se îngrijiseră despre tote d’a casă, au turnat în ea apă sânțită
din Jordan, sânt mir și busuioc de la botezul cel mare si scăldându-se în apele ei
de trei ori în. trei țli’le, a treia <Ji au eșit din apă cu daru d’a nu mai
îmbătrâni și a nu-șî mai perde frmuse- țea nici o dată.
Ast-fel petrecea ele de câțî-va anî. Locuitorii după împrejur ve^endu-le tot
tinere și tot fru- mose le-au dat numele de zîne.
Dar aceste zîne se făcuseră înfricoșetore bieților locuitori de la un timp
încoa.^
Intr’adever, eî neavend de undesă ’șî procure apa de beut mai de aproape, se
duceau la Foiîtâîia Zîtielor, pe când ele se rătăceau prin pădure după venătore,
și-șî umpleau cofele și fedeleșele cu apa cea limpede și rece, fără fi vețjuțî de
eî, de ore ce se credea că neîmblânzitele zîne când puneau mâna pe un asemenea
cutezător îl luau îndată în robie, ear turmele lor le dau ce mâncare la o mulțime
de robi ce’î prinseseră ast-fel, precum și la câinii lor.
Nisce asemeni fapte erau tratate ca o călcare a dreptului ce’l aveau pe
proprietatea lor. Și cine se putea mesura cu puterea lor când le ve-
dea cine-va încruntându-se, asvârlind schtnteî înflăcărate din ochii lor și scoțend
spume de turbare din gura lor.
Dar să le lăsăm să-și urmeze deprinderile lor sălbatice, și să ne întorcem ochii
asupra unei alte părți a istoriei nost re.
Era o nopte întunecosă.
Cerul acoperit de nori groși, era brăzdat de fulgere dese.
Tunetul mugea în depărtare și vântul spulbera câmpia și scutura frunzele cele
uscate cari zăceau pe păment cățlut din copaci.
Era începutul tomneî....
Nu mult dup’acesta, o ploiă repede începu să se reverse peste tot și să bată
ferestrele și oblonele caselor.
Oamenii fugeau de pretutindeni și se ascundeau în locuințele lor sau pe la
vecinii lor cei ma apropiați
Cu tote acestea,' în casa lui Bantu Volbur, care era una din cele mai mari și
mai avute din sat, se aflau mai mulți juni și mai multe fete cu părinții lor la
șe^ătore.
Era $ioa ficei lui Volbur, 8 Septembre.
Maria era ca de vre-o opt-spre-^ece ani; bălaia, cu părul galben auriu, cu ochii
albaștri ca flâ- rea nu mă uita; cu o gură mică și cu două buze ca două cireșe
pîrguite care, când se deschideau lăsau să se va^ădouă șire de dinți mici și albă
ca două șire de mărgăritare. Două code împletite cu panglicele albastre ’i atirnaii
pe spate: o salbă de bani de aur ’i împresura gâtul cel alb ca de lebădă, o iă
cusută în mătăsuri și semănată cu fluturași acoperea formele ei cele mai
încântătăre;

mi^locelul eî era încins cu nisce bete de o materie grea cusută cu fir de aur și
cu mărgele; un \elmc de matase vișiniă cu fășii albastre închise i atarna de la
talpă până la piciore cari erau încălțate cu conduri roșii de pele subțire cusuti
cu fireturi, cu mărgelușe și cu fluturași.
1 oți câți o priveau se minunau de frumusețea «=^^10 aureau vorbind remâneaTSn-
tați de dulceța glasului ei și de înțelepciunea cuvintelor ce’î eșeau din gură.
00V°]bU,r’ î!re n’avea nicî femeia, nici alt copil e u,ta la densa ca la sore, ca
la lună, dar nici s; iele nici Juna nu prețuiau nimic pentru el pe langa densa. Ea
era fala lui, mândria lui, scopul pentru care voia să mai trăescă până o va căpătui
ca s o lase la casa eî fericită, de ore-ce
câTsPîn vfle S,ranSeS5 destulă avere> atât în bani cat și m vite și pament.
Dar sortea pe care o dorise ficei sale nu întârziase da se arata; un tener ca
de doue-deci și patru de am, chipeș și mândru la ivelă ve- Zuse decate-va ori pe
fată la horă, ’i plăcuse si pusese sa oceră de sociă. El n’avea al tăa vere de
rintfl hTJ dG °’’ PeC?re ° moscenise de la pă-
ce nnX’ ? ° iPa?iCear dimPreună cu un al tener ce purta numele de frate al său mai
mic.
Părintele Manei cunoscea pe tener destul de bme că era orn de omeniă si cu bun
purtărf- el
cu ,i,casa’
a se .ace la mteia duminică dupe culesul viilor Lumea dară se adunase în sera aceea
în casa
Manei ca sa petreca împreună ^ioa ei • si afară una și fulgera, și vântul batea ca
un bat Și ploua de versa cu găletal minat,
. E de mirare să nu via pen’acum Vintil, țlisț
Volbur după ce îșî întdrse ochii împrejurul se încredința că persona ce o numirăm
nu se a- fia între cele-l’al te. 9
Nu sciî nimic despre dansul, fata me
1 Nu' tată, nu l’am ve^ut de erî, răspunse
Maria roșindu-se la față. A * I „x
— Și cu tote acestea și-a dat cuventul ca va veni să cinese cu noî.
— P6te că l’a oprit ploia, cerca sa țlica Mana
Xs! pldia ! un brad ca dânsul care nu
schimbă' verdeața nici la sâre nici la "ins“rț cum să se temă de ploiă? Asta nu se
pete. Dar
i s’o fi întâmplat ceva pe semne.
_ Bine că’mi aduseși aminte vecine dise un
nreot care se intuise de la masa unde man- caseră cu toții Împreună cu un paharplin
d vin în mână: bine că’mî aduseși aminte sa te întreb dacă aî aflat ce s’a
întâmplat astdimi- neță cu doi flăcăi de la noî, cari se duseseră să’șî adape turma
la Fontâna zmelor și au fa
cut’o fertă amendoi. v ,
_ Nu știu, nan, aflat nimic, «spunse Vol
bur- cum'am esit de la biserică am venit drept acasăTn'an, mai eșit pân’acum. Dar
ce s’a in-
tâmplat? spune-ne și noe.
Preotul începu să vorbescă și lumea tota
^VX^dnS Volbur.
_ Și cum fjisel, răspunse preotul sorbind re-
stul ce rămăsese în fundul paharului,
„cri pe cari n’au sciut sa mi ‘P"/™
ducându-se cu oile să le adape la vrăjită fură prinși de cele trei zine, p p
12 —
fontânei. Ele vețlend una ca asta se supăraseră loc și puind mâna pe unul din ei
l’au și robit
n car cel-l’alt abia scăpă cu fuga.
1 -— Ce vorbești, părinte? asta e grozavi dise
1 Volbur.
— E peire! strigă mai mulți. ț — Grozav sau peire, cum veți voi,
$ise pre-
f otul, dar așa mi s’a spus de mai mulți.
— Și numele acelor tinerii... întrebă tatăl c Măriei.
' Ei, numele lor nu mi l’-au spus, sau că ' mi l’au spus și eu l’am
uitat.
,— Să fie cu putințăI cugetă Volbur: mira- m aș să nu fie Vintil și cu frate-seu.
Dar se feri
£ "Să ni1 înțelegă fiică-sa cugetul seu, de ore-ce ea
1 se uită pe furiș când în ochii seî când în ai
preotului, ca să prindă un semn, în urmă de
f prepus pe unde-va.
1 — Ei bine, țlise un 6re-care din asistenți nu
e vr’un mijloc d’a ne scăpa de aceste blestemate ființe care ne amenință a ne lăsa
fără copii de dre-ce vedem că din când în când pere câte
• «nul din noi, și tot dintre flăcăii cei tineri și
< -cei mai de frunte I Nu e vr’o putință să tăbă-
I rîm odată cu tot satul asupra lor și să le luăm
c la gonă d’aci?
— Nu e nici o putință, strigă cine-va intrând
( repede pe ușă.
Toți ’și întorseră ochii spăimântați spre noul
' ^venit.
I Acesta era fratele lui Vintil.
~~ Radu III strigară toți când vețlură pe cel
-ce intră pe ușă.
— Unde e frate-teu? întrebă Volbur apro- piându-se de densul.
Radu tăcu și clăti din cap cu un aer duios„
Maria îșî ascunse lăcrătnile în sînul uneia din suratele eî cele mai iubite,
Viorica tata preotului cu care se iubea din copilărie și din deprindere de
vecinătate.
— Și țlicî că nu e nici o putință a scăpa: satul pe înverșunarea acelor
îndrăcite? întrebat Volbur pe Radu.
— Am țlis’o și o maî <jlic, că e peste putință omenescă.
— Doră n’or ti drese, ca să nu se lipescă mortea de ele !
— Sunt maî mult de cât așa.
 — Și cum ?
— N’ați vățlut fermecătore maî vendute necuratului, n’ațî maî auțlit vrăjitdre
care legă ploile care închiagă apele, care invieză morțiî din morminte, cari au
erba fiarelor cu care deschid nouă lacăte și fac să esă la lumină comorile ascunse
în pământ. Ele sunt maî presus de tot ce îșî pot închipui omul. Asvîrlă flăcări
aprinse din ochi și pot arde tot împrejurul lor când vorbesc, suflă crivățul
bătăios din gurele lor, astfel că valurile din fontână se ridică până la nori și
stau gata să înghită pe orî-și-cine ; când umblă pământul se cutremură și toți
copacii dupe împrejur îî vedî scuturându-se ca și cum ar fi voit să se
desrădăcine<je din locul lor. Afară de asta sunt nemuritore; nici o morte nu le pot
atinge: au arcușe de aur și săgete de argint înveninate când întind arcul și fac
să'sbore sâgețele lor, ele trec dincolo de nori și ucig porumbeii cei sălbateci pe
cari îî fură ventul turbat. Dacă te cerci să te uiți în facia lor, lumina cea viă
care lucesce ca sorele
4in amezi pe chipul lor îți ia vederile și te a- mețesce de crezi că ești bet, așa
de grozave sunt.
Ce minune să fîă asta 1 țliseră unii din
auditori.
Minune cum n’am mai vă^ut și pe care
n’o voiu uita câte $ile voiu avea, zise Radu.
E dară adevărat că frate-teu a cățlut în
-mâinile acelor zîne, și n’are să scape nici o dată •din robia lor ? întrebă tatăl
Măriei.
Nu sciu ce să creți, dar sciu atâta că deș-
părțindu-mă de dânsul, mi-a șoptit la urechiă să’i aduc un lucru d’acasâ dacă voiu
să scape d’acolo.
— Și ce lucru ?
— Nu pot să’ți spuiu acum.
— Eacă na! și ce te opresce d’a ne spune moă, mai ales mie, care am fost
hotărât să’i du socru.
— Nu se pote.
— Radule nu te înțeleg.
— Mă vei înțelege când ’ți voiu spune.
— Apoi cum vrei să sciu dacă nu vrei să ’mi spui?
— Altă dată se pote, dar acum nu.
— Ești fără inimă.
— Ba numai asta nu, dar sciu eu ce fac și nu voiu să stric lucrul în loc să’l
dreg.
— Și când ai să spui?
— Gând vom fi singuri, șopti Radu la ure- chia lui Volbur.
— Atunci mâine.
— Pote și mâine-.
Zicând acesta, Radu ’și luă pălăria rotundă de pâslă negră și salutând eși pe
ușă.
Timpul se liniscise afară. Cei după urmă nori goniți de vântul care bătea încă
din când in când se răspândiră, și o lună strai ucitore de o lumină viă se înalță
pe cer în mijlocul cortegiului ei de stele scînteitore.
Ospeții lui Volbur se sculară să plece.
Era și târziu.
Cântarea cocoșului înștiințase de mult ora un-spre-zece din nopte.
Să lăsăm pe fie-care a se duce pe la casele lor unde somnul îi chema, și să ne
întorsem la Vin- til, care pentru ântâia 6ră începuse să guste din amarul pahar al
despărțire! sale de aceea pe care o iubia și care' plângea cu lacrămi de foc
depărtarea iubitului ei.
Ceea ce crezuse despre Vintil că ar fică^ut în robia zînelor era numai o
născocire, pe care un interes ascuns al lui Radu o acreditase prin tăcerea lui.
Adevărul însă era alt-fel.
Iată cum se întâmplase lucrul.
Vintil ducându-se cu oile lui la adăpat, se întâlni cu mai mulți tineri săteni
la fontâna zînelor. Ei stau pe erbă mâncând și bând. Vintil cunoscând pe unii
din'r’inșiî; fu invitata lua parte la masa lor, și el nu refuză.
Radu care însoțise oe Vintil, fu Însărcinat cu grijea oilor în lipsa lui.
După masă, tinerii se sculaseră și ziseră lui Vintil să’i petrecă până la
marginea pădurei unde Radu perțlându-i din vedere plecă cu oile pân’a nu’l apuca
noptea.
Pădurea era mare și nemărginită ; un om care e deprins să umble pe nestătute, i-
ar fi trebuit
16 —
trei ^ile și trei nopți de mers până s’ajungă la capetul ei.
Tot felul de pomi pădureți, amestecați cu pomi roditori, făceau umbra cea mai
desă’in a- cea pădure unde se Zicea că nimeni nu intrase încă; earba era crescută
până în brâu și printre ea, mii de flori mirositore îmbălsămau aerul cu mirosele
lor plăcute. O mulțime de paseri cân- tătore se aureau ciripind în cuiburile lor și
cântând prin frun^ișele cele stufose ale copa’cilor; cerbi și căpriore păsceau în
linișce și făr’a se depărta la apropierea celor ce treceau pe lângă el.
Sonde pătrunzând prin crăcile unora din pomi, care erail mai rari, umpleau unele
părți ale pădurii cu’o lumină plăcută care nu făcea aerul
acelui loc singuratec să perclă nimic din răcorea sa.
O singură potecă traversa pădurea pe unde Vintil mergea cu ceta voioșilor
tineri, care stăruiseră să-î însoțescâ până la locuința lor ce nu era departe, și
acea potecă numai un ochiu bine deprins putea s’o nemerească sub erba cea desă care
acoperea tot spațiul păduresc.
După un umblet de câte-va ore, ei ajunseră în mijlocul pădurei.
Acolo era locuința lor, o locuință nes ciută și nevăzută de nimeni.
Mai multe lespeZî de petră se vedeau grămă- dite unele peste altele într’un loc
împresurat de copacii cei mai înalți ai pădurei și puși unul lângă altul, mai
lipiți ast-fel că părea a forma un zid viu și nepătruns.
Câți-va din tineri deteră la o parte una din acele lespeZi care avea un semn
cunoscut numai
de ei, și sub dânsa se vă$u o portiță de fier. Acesta ’portiță fu deschisă cu o
cheiă pe care o purta în sînu-î unul dintr’inșii.
Uă scară lungă și întortochiată conduse pe Vintil dimpreună cu însoțitorii lui
înlr’uă supă- mântă adâncă și largă. Sute de încăperi se desfășurau vedereî de jur
împrejurul unei sale care ocupa centrul supământeî. Tote aceste încăperi erau
mobilate cu mobile de lemn făcute din pădure : scaune și mese de mestecăn, paturi
de stejar, dulapuri de brad și anin, diferite obiecte de casă, tâte lucrate cu
multă artă și cu mult gust. Câte-va vase cu văpaiță de o lumină slabă care se afla
într’uă necontenită luptă cu întunericul ce’și respândea pretutindeni umbrele sale
fiorose și reci, făcându-le să tremure pe zidurile cele albe și pe fețele omenilor
ce se aflau pe acolo.
Vintil tresări la această vedere înfiorătore.
Sorele apusese și cerul se întunecase de ndpte și de nori.
Pădurea urla de bătaia vântului și de mugetul tunetului, și ploia se rupea din
nori cu turbare și se vărsa peste tot locul. Acesta ținu până la întâia cântare a
cocoșului.
Atunci unul din amicii lui Vintil apropiindu-se de dânsul și luându’l de mână ’î
$ise cu glasul cel mai blând:
— Tu n’ai mâncat de ast’dimineță, și cată să ’ți fie fdme.
Vino cu mine colo la drepta unde e masa pusă și încărcată cu tot felul de
mâncări și de băuturi. Vei găsi și alți conmeseni care vor cina cu tine. Vintil fu
introdus într’uă sală întinsă, unde, in mijlocul ei era uă'masă la care mâncau
Q
«Fontâna Zânelor».
și beau uă o mulțime; el 'i numeră din ochi și găsi că ei erau peste două sute
inși, toți flăcăi tineri, frumoși, voinici și toți armați cu arme și cu tolbe de
săgeți, cu paloșe la costă și cu câte un cuțit lung de vânătore la brâu, cu câte uă
secură scurtă sau o ghiocă restrujită cu colți de fer atârnată de umeri printr’uă
curea.
 Acestă vedere îl uimi.
Unde se afla el ore ? Ge însemna acea armată de juni care avea portul românesc
și vorbeau toți limba pe care o vorbea și el?
Dar pe când el cugeta ast-fel unul din con- mesenî care părea mai matur și sta
în capul mesei, întorcendu-se către noul venit, ’i dise ast-fel:
—• Tu vii între noi, dar dacă vrei să iei parte la masa nostră și la faptele
nostre jură că ne vei fi ospele cel mai neîmpăcat al Tătarilor cari țin în robiă
țerile nostre.
— Jur! răspunse Vintil fără a sta mult la îndoelă.
— Jură că nu vei lăsa sabia din mână până când nu vei stirpi tot nemul păgânilor
cari țin sub jugul lor moșia nostră moșcenită de la strebuni.
— Jur ! țlise Vintil.
— Jură că vei lupta cu briciul și cu cugetul și că ’ți vei versa sângele pentru
desrobirea pământului românesc de toți împilătorii și sugrumătorii lui, liă de or
ce nem, fiă ei din întru sau din afară, fiă din aceia cari ne fac reu cu pana sau
cu arma, fățiș sau pe sub mână.
—• Jur ! repetă Vintil.
— Acum să mai șeii și asta, că cel ce nu-si va ține cuvântul, cel ce va șovăi în
datoriile pentru care s’a legat, cel ce va trăda secretul, va avea atâtea brațe
armate asupra capului șeii câți suntem aci de faciă.
— Pe Dumnezeul nostru ! strigară toți conme- senii sculându-se de uă dată în
piciore și trăgân- du’și paloșele pe care le roteau d’asupra capului lor, pe
Dumnezeul nostru! acela care va fi trădător dintre noi, are să fia pătruns de tote
paloșele nostre și carnea lui va fi dată câinilor spre mâncare.
Mai mulți câini dulăi cari se aflau împrejurul mesei așteptând să li se arunce
ceva de mâncat scoseră atunci un lătrat amestecat cu urlet spre semn că au înțeles
cuvintele din urmă ale acelora ce le promiteau acesta perspectivă.
Sângele lui Vintil ingheață în vinele lui, dar se înfrână. El promise tot ce i
se ceru și întări promisiunile lui prin jurăminte solemne.
Omul cel mator care vorbise pân’aci, se sculă de pe scaunul seu, desprinse
dintr’un cuiu uă armătură întregă și armând cu dânsa pe Vintil strigă in gura mare:
—• Să trăescă zînele nostre câte trele, sorele Vulturul și Zimbrul!
— Trăâscă, repetiră toți comesenii di’mpre- ună cu Vintil căruia i se dete un
scaun la masă.
Atunci se audi dintr’uă încăpere învecinată uă melodie cerescă, uă doină din
acele care fermecă audul si înduioseză totă simțirea omenescă.
■s * > *
Âcestă melodie care semena cântată de femei sau de copii, era o amintire plină
pe dorul țârei sau de al părinților acelora sare se despărțiseră de mult de dânșii
și de locui nascerei spre a’și Închina viața totă patriei care avea nevoia de acest
sacrificiu din partea lor.
Conmesenii stau în unire și ascultau c’un sim- țiment religios la fermecătorele
suspine ale musi- cei care resuna alături cu dânșii, unii din ei gemeau de durere,
altora li se umpleau ochii de lacreme...,
După încetarea cântării, conmesenii ’și urmară cina ; Vintil care simțea destulă
fome, făcu totă onorea mesei care era încărcată cu mâncările cele mai gustose ; tot
felul de vânat gătit cu multă artă culinară, lăpturî, fructe și vinuri minunate.
Era aprope de țlioă când ei se sculară de la masă și se duseră să-și iea
repausul în încăperile ce le era destinate pentru culcare.
A doa di de dimineță, Radu se duse să întîl- nească pe Volbur. El îl găsi la uă
viă a sa pe care începuse s’o culegă. Volbur priveghea pe culegători resemat de o
bâtă lungă pe care e ținea sub bărbia sa. Vexând pe Radu, el îî eși înainte și
luându’l cu densul, se depărtară amândoi și se așezară la umbra unui nuc ce se
înălța lângă un gard aprope de intrare.
— Șeiji colea și ’mi spune cea ce n’aivrutse ’mî spui a seră, dise Volbur lui
Radu făcându’i loc lângă dânsul.
Radu șe$u fără a spune încă nimic.
— Ascept, țlise Volbur.
—■ Lasă-mă să resuflu, răspunse Radu; de unde viu eu și până acasă la d-ta, și
d’acolo până aci, scii că este o cale și jumătate 1
— Răsuflă dacă e așa, dar nu mă întârzia, că vedi am omeni la cules și nu pot să
’i las de capul lor.
— Se înțelege că trebue să me grăbesc a-țî spune... Și bietul frățiorul meu care
m’asceptă ca pe mântuitorul seu...
Radu oftă din inimă, dar nu*! venea încă să vorbescă.
Mai multe minute trecură ast-fel. Volbur se a- fla intr’un neastîmper învederat;
curiositatea lui crescea din ce in ce când vedea că Radu se tot codea și nu voia să
vorbescă încă.
— Ei, etă că a trecut destul de când ai venit; vrei să’mî spui sau te las și ’mî
caut de grijile mele care m’așteptă ?
— Aibî răbdare, n’am venit. într’adins pentru asta? clise Radu țiindu-șî inima
cu amendoe mâiniie ca să uu’î sară din loc din causa turbur arii în care se afla.
Volbur nu scăpă din vedere turburarea lui Radu, dar asceptă cu sânge rece s’audă
cea ce avea să ’î spuiă.
In cele din urmă Radu prinse puțină inimă și întorcendu-se către Volbur îi zise:
—• Vrei cu tot dinadinsul să scapi pe Vintil?
— Au$î acolo întrebare? se înțelege că doresc acestă din tot sufletul, de ore ce
n’aș vre să ved pe Maria suferind sau, Domne feresce I să i se întâmple vr’uă
nefericire de pe urma robirii a- celuia care ’î e hotărîtde sociu Ce e dară de
făcut ?
— Frate-meu ’mî spuse ieri în trecăt că a a- uțlit pe una din cele trei zine
picând celor alte : „Dar dacă acest tâner s’ar întâmpla să fie căsătorit, nu călcăm
noi legea pe care am fâcut’o de a nu primi la noî de cât numaî flăcăi ne-
însurațî ?
„Atunci, respunse alta dintre ele, viă femeia sa la noi să ni se arate și să
ni’l ceră, și noi i-1 vom înapoia, dar vom opri pe frate-seu în locul lui.” Eată
cea ce auțli Vintil vorbindu-se între cele trei zîne, și strecurându-se pe lengă
mine ’mi șopti la urechiă să viu aci și să rog pe Măria să se ducă la Fontâna
țînelor să se arate că e femea lui Vintil și să-și ceră sociul înapoi, ear dacă n’a
veni acum de grabă, peste trei țlile nici să se mai cerce, de ore-ce va li târțliu
și cercarea va fi fără nici un folos.
— Și tu primesci să mergi în locul frăține-teu ? îl întrebă Volbur după ce
cugetă puțin.
•— Cum n’aș primi, când e vorba să scap pe frățiorul meu din robiă, și tot uă
dată să cruț și pe Marja de cine scie ce ursită amară ’i va fi scrisă perțlend pe
iubitul ei!
—■ Fugi că nu te creți, zise Volbur.
•— Și pentru ce nu me creții?
— Pentru că robia este mortea cea mai urîtă, și sunt încredințat că un Român ar
primi mai bucuros mortea de cât robia.
* •— Cu tote astea e precum ’ți clic, și n’ai de cât se te încredințezi când vei
vedea cu ochii d-tale pe Maria întorcendu-se cu Vintil de mână și spuindu-ți chiar
că pe mine m’au lăsat a- colo în locul lui.
~ Ești un mincinos, Radule ; și eu cunosc cugetul teu care este. Radu îngălbeni
și schimbă fețe peste fețe.
— dară te îndoești de mine ? întrebă el sculându-se din loc.
— Da.
— Creții că sunt un mișel, un om fără suflet, poate un trădător!
— Da.
•— Așa mă creții ?
— Da ; da, ’țî zic o dată; și acum dute și mă lasă.
•— Prea bine, $ise Radu roșu și tremurând de mânie ; ’țî vei aduce aminte de
vorbele pe cari mi le-ai spus, și eu nu voiu uita pe acele pe care m’ai făcut să le
aucl.
— Cum ’ți va plăcea.
Radu plecă repede ca un turbat, după ce lăsă bățul seu pe iarbă și luă în locu-î
bâta lui Vintil.
Acesta sculându-se și vedend bâta lui schimbată cu bățul ce-1 găsi lîngă densul :
 •— Se vede că-i era capul amețit, sărmanul, țlise el, și se întoarse între
culegătorii săi.
Părăsind pe Volbur în via sa, Radu se duse drept la Maria.
El o găsi singură.
Fata era tristă și privea la o fereastră spre drumul cel mare, așteptând să vie
Radu ori tată-său, ca să-î spue care era mijlocul de scăpare pentru Vintil, precum
audise pe fratele Sui vorbind în ajun.
Dar timpul trecea și nerăbdarea ei creștea nevățtând pe nimeni sosind.
Cât despre tată-său, ea știa că nu putea lăsa lucrul viei înainte de înserat;
toată speranța ei era dară să vațlă pe Radu, care promisese de cu seară să vie a
doua di.
In aceste cugete se muncea ea, când zări de departe pe cine-va îndreptându-se
spre casa ei cu pași repețlî.
Era el; era Radu.
De^uă dată sări de pe lavița unde ședea și eși înaintea asceptatuluî june.
Ei se întâlniră pe pragul ușeî.
.— De când te ascept, Radule, țiise fata cu un mic surîs de mustrare.
— Și de când am umblat să găsesc pe tatăl tăO, care lipsea de la viă de ast-
dimineță! Nimeni nu-î scia de urmă ! Numai eu sciu. câte drumuri am făcut până să
dau peste dânsul, cale d’o jumătate poștă la uă altă viă... Dar ce stau eu să-ți
înșir fote întâmplările mele I Aideți că n’avem timp de perdut.
— Dar unde... ce vreî să clici ?...
— Nu mă îatreba nimic acum ; vom avea tot timpul să vorbim mai târziu despre
fote; dar grăbește-te să nu ne apuce sera, și dacă va remânea lucrul pe mâine, totă
munca nostră e d’a surda.
— Dar bine, Radule,' cum vreî să mă grăbesc și unde vrei să mă duci, când nu’mî
spui nimic, cu fote că te-am întrebat.
— Ai dreptate, trebuia s’o încep d’acolo.
Așa dară daca vrei să vedi pe Vintil, daca vreî să’l desrobescî de unde se află,
urmeză neapărat să vii cu mine. Iată ce ’mi-a spus el și pe care n’am vrut aseră
s’o spuiu față cu lumea străină ce am găsit’o aci.
— ’Ți-a spus Vintil așa ?
Apoi cine altul?
— Și pentru ce? nu înțeleg ce să caut eu acolo și cum ași putea să’l scap din
robia sa.
Iată ce scump timp perdem fără nici un folos. Ei, ascultă dacă e așa. Zînele nu vor
nici un om însurat măcar ca rob, și câd auriră că Vintil
e căsătorit, de ore ce așa le-a spus el—ele hotâ- riră ca îndată ce va veni femeea
ca să’l ceră, i-1 vor înapoia, dar rae vor opri pe mine în locul lui. Acum ai
înțeles cum merg lucrurile?
— Nu e greu de înțeles, dar vei primi tu să rămâi in locul lui Vintil?
— Numai pe el să’l veci fericit și pe tine; ce’mî pasă mie de voiu cădea rob!
Afară de asta, voiu găsi eu uă dată și uă dată vr’un mijloc d’a scăpa din mâinele
lor.
Ce inimă bună ai Radule!
— Să mergem mai ânteiu pe la tata să’i cei voia și să-mi dea bine-cuventarea sa.
—E de prisos, țlise Radu abia conținendu-și nerăbdarea; nu m’am înțeles eu cu
tatăl teu?
— Si ce-a țlis?
M’a trimes aci la tine să-ți spuiu că dacă este pentru scăparea lui Vintil, să
te grăbesci a te duce până mai e timp ; ba încă mi-a dat și bâta lut sâ-țî o arăt
spre a te încredința și mai bine.
Maria își aruncă ochii asupra bâtei ce o ținea Radu in mână și recunescend’o:
— Acum te cre$, clise ea. Să mergem dară.
— Iea-ți uă maramă pe cap să nu te ardă sorele, și uă scurteică mai grosă, de
ore ce nopțile sunt recorose tomna.
— E așa departe până acolo?
— Uă fugă bună de cal; dar sunt mai multe bordee in drumul nostru până acolo,
pentru ca să resuflăm și să îmbucăm ceva când vom fi osteniți și ni se va face
fome.
. Aideți că sunt gata, dise Maria care se
îmbrobodi cu maramă mai albă de cât coli- ]ia și luă pe mână uă scur teică de lână
îmblănită cu vulpe.
Amendoi eșiră lăsând paza casei sub îngrijirea unei bătrâne și a doi dulăi, cari
se așezară îndată lângă portă după ce se depărtă Maria cu Radu.
E cu neputință a se descrie mânia și supărarea lui Volbur când se intorse acasă
și află plecarea fiicei sale cu Radu.
El înțelese mai de mult infamul scop ce’i urmărea fratele lui Vintil in privința
fiicei sale. Pătrunzătorul bătrân avusese mai multe ocasiuni a vedea adesea
preferința lui Radu pentru Maria de câte ori se întâmpla să se afle la vr’uă hora,
unde căuta tot-d’auna să se prindă de mână cu densa, să-î facă ochi dulci, să-'i
strecore câte-uă vorbă care o făcea să roșescă și să-și plece ochii la păment în
tăcere. Si când Vintil nu era de față și fata nu voia să joce, dacă nu era el, ci
sta pe uă prispă și privea cu întristare junimea voiosă și nebunatică învertind
hora împrejuru ei, nici Radu nu juca atunci, ci sta alături cu- densa și-î spuneau
câte vorbe tote cari aci o făcea să suriră, aci eră o foceau că cugete și să se
întristeze și mai mult.
Câte flori înfloreau mai de timpuriu primă-vara, câte păsărele cântătore putea
să le prindă cu prindetore sau cu lanțurile ce scia să le întindă, tote era pentru
Maria.
Dar aceste preferințe, Maria le atribuia la un sentiment frățesc din partea
aceluia cu care era să ’i fie cumnat, de ore-ce el scia prea bine că din minutul ce
era promisă lui Vintil nu se putea c tocmai fratele lui să aibă vre un cuget i eu
pra unei ființe ce se cuvenea a fi privită ca șv- uă soră a lui.
Insă tote astea nu scăpau din ochii cei ageri ai lui Volbur, care se deprinsese
să vațlă în purtarea lui Radu un simți ment cu totul strein de acela ce inocența
Măriei voia să’i atribue. Iată dară pentru ce el nu vru să dea nici un cre^e- ment
cuvintelor cu cari venise să’l amăgescă; smintitul june, fiind-că se temea, și pote
cu drept, cuvent, ca profitând de împrejurarea în care se afla fratele lui, să nu
întindă uă cursă infamă încrețletorei copile și s’o târască în valurile unor
lacrime nesecate și ale unei mustrări neuitate.
Ce făcea în timpul acesta Radu cu Maria?
Trecuse mai a doa parte din ții, și sorele era aprope de scăpătat, când amândoi
călătorii sim- țindu-se stătuți de atâta umblet, se opriră la bord iul unui păstor,
din cunoscințele lui Radu, spre a lua pucin resuflu și a îmbuca ceva.
Drumul din sat până la Foniâna finelor nu era departe, în țlece minute el ar fi
putut ajunge mergând cât de încet chiar, dar Radu luase uă cale pețlișă, uă cale
din cele mai cotite, ocolind ast-fel mai dioa întregă, și fără cu tote acestea să
s’apropiă măcar de locul spre care se îndreptau ei.
Fură nevoi ți prin urmare a’șî întrerupe călătoria pentru noptea acea, pe care
hotăriseră a o petrece în bordeiul lui Badea Dan, ast-fel să- numea păstorul la
care trăseseră ei, și amâna drumul lor pentru a doua ții de dimineță.
— Dar bine, țlicea Maria coprinsă de mirare spuneai că locuința zînelor nu e mai
departe decât de uă fugă de cal; cum de umblarăm noi mai totă țlioa și tot n’am
ajuns încă?
— Nu vedî, Mario, că am retăcit drumul? Unde credeam să fim de mult acolo,
iată-ne în- tr un loc in care n’aș fi visat să mă aflu acum!
— Se retăcescî drumul, tu care ’l-aî bătut de atâtea mii de ori, e de necrezut.
— Când ai cunâsce mâi bine puterea zînelor cea nemărginită, aî înțelege cum
sciu ele să încurce căile și să intunece potecile ca să nu se -descopere cuibul lor
cel îndrăcit.
Maria tăcea. Credea ea 61 e cea ce i se spunea? Superstițiunea domnea p’atuncî
mai tote clasele âmenilor și «ra tare înrădăcinată în mintea cea incultă a
poporului, și ea nu putea a nu da crețlemânt unor lucrui î cari câștigaseră atâta
credit împrejurul eî. Cu tote acestea, uă indoelă cumplită coprinse inima ei; ea
’șî aduse atunci a- minte mai multe împrejurări din trecut, începu d’abia atunci să
dea adevăratul înțeles tutulor vorbelor ce le aurise altă-dată din gura lui Radu și
s’aprecieze la drepta lor valore tote purtările lui galante în privința ei, și
acestă analisâ o făcu a se înfiora; un cuiii rece ’i pătrunse inima și începu a se
căi de pripirea cu care s’a încrezut în cuvintele amăgitâre ale aceluia pe care ’1
privea acum mai mult ca pe un răpitor al ei de cât ca pe unu ce venise a ’i da
ajutorul seu sincer și neinteresat, după cum se nevoise a o convinge la început.
Dar era târziu, ântâiul pas spre pripor era fă- •cut, vântul care băiea de la spate
o îmbrâncea iutr ensul. Ea nu vedea nicăiri un braciu binefăcător care s’o țiă
pân’ă nu cădea afund . , .
’Si aduse aminte de tată-seu și ochii i se umplură de lacreme. Scia el ore unde
se află fiică-sa a- «cum ? Si daca se va fi luat după urma ei, de unde
putea se ’i trecă prin minte că aeela ce o conducea a lăsat departe drumul cel
adevărat pe care ar fi putut s’o găsescă, și s’a rătăcit intr’adins pe un alt drum
pentru ca să facă pe or cine să le perțlâ urma? Apoi și acela la care veniseră er
să petrecă uă nopte întregă, ce fel de om să fiă el ore? Vederea lui singură era de
ajuns a insufla cea mai mare temere și să umple de prepus pe or cine s’ar uita în
fața lui cea negră și sălbatică, părosă și înfiorătore, cu uă căutătură ho- țescă
și cu un surîs plin de un sarcasm care în- ghiață sângele in vine. Tote acestea nu
erau a- sigurătore pentru biata copilă, care acum nu mai cugeta de cât la un mijloc
de scăpare, dacă mai era cu putință a se trecură de sub privi- gherea a doi inși,
care păreau a pândi de aprope tote mișcările ei, și nu o perdeau din vedere un
minut măcar.
Singura ei speranță era ca s’ascepte momentul în care gardianii ei să fiă
scufundați în nesimțirea somnului, a eși pe furiși din bordeiu și a se întărce
acasă.
Dar pe unde s’apuce?
Locul în care se afla ’i era cu totul necunoscut, și prin urmare drumul pe care
l’ar fi crezut că o va scote la locuința părintescă a fi putut s’o depărteze și mai
mult de ea, și rătăcind as- fel, să fiă espusă a lăsa destul simp celor interesați
să o prindă și atunci, cine scie dacă po- sițiunea ce era să-și o creeze singură
n’ar fi fost înconjurată de mai multe pericole pentru ea.
Era dară învederat că starea în care se afla era din cele mai de plâns, de ore-ce
în or-ce cas, sau remâind acolo, ori cercând să fugă, ace-
Sași pericol o amenința, și nimic nu ’î mai putea asigura liniscea și pacea pe care
ușurința și ne- prevederea eî făcuseră să le per$ă.
Din doe rele căta s’alegă prin urmare pe a- cela care ’î înfăcișa pericolul mai
mic; ea alese fuga, și o asceptă cu hotărîre, nevoindu-se a depărta orî-ce prepus
din partea acelora ce o ■privegheau.
Ast-fel, când Radu ’î propusese a ședea la masa -ce, le-o adusese Badea Dan, ea
s’așe^ă îndată cu un aer voios pe rogojina cea întinsă împrejurul unei mesuțe
rotunde și mâncă lapte și urdă cu mămăligă de meiu ce le oferise dspele lor.
In tot timpul cinei, Maria nu vorbi de cât de nerăbdarea cu care ascepta să se
lumineze de diuă spre a’șî putea ui ma calea înainte și a a- junge mai curând acolo
unde credea să găsescă pe iubitul eî. Radu o lăsă să vorbescă și să credă cei
plăcea, întărind’o și el in speranțele eî din când in când.
Momentul culcării se apropiă; Maria trebuia •să se culce pe aceiași rogojină pe
care cinase; Radu ’șî așternuse alta puțin mai departe ; cât ■despre badea Dan, el
’șî alesese un loc intr’un coșar puțin depărtat de bordeiu, dar care se afla tocmai
lângă porta îngrăditurei de stuf care împresura ograda bordeiului.
Totul se liniști împrejur; nu s’auțlea de cât cioeănitul borzelor în rare
intervale și lătratul câinilor cari făceau sentinelă turmelor de oî întrebuințate
privigherjî lor neadormite.
Maria nu închise ochii ; ea pândea cu urechea cea m d ascultătoare și cea mai
pâtrundetore mișcările rtsuflăriî lui Radu, spre a se încredința daca dormea sau
daca se prefăcea n* tai că dorme.
Mal bine de doue ore trecură ast-fel, nimic nu întrerupse liniștea care domnea
in mijlocul întunericului celui mai adânc. Maria crețlu momentul priincios a cerca
uă mișcare ; ea se sculă în sus și ascepta să vadă dacă mișcarea ce o făcu produse
vr’un efect.
Radu dormea încă.
Ea mai făcu o mișcare spre ușă și se opri în loc s’asculte.
 Aceiași tăcere ca mai nainte.
Cu toate astea Maria nu se încre^u în aparență, ci mai asceptă vr’uă țlece
minute în nemișcare, țiindu-se cu mâna de inima ei care bătea cu uă tăriă de'i
spărgea peptul, și cu alta de clanța ușei.
Cele fiece minute trecură fără s’aducă nici uă schimbare în interiorul
bordeiului.
Atunci ea se îmbărbăta și hotăra astă dată să cerce eșirea ei din bordeiu și
apăsă dară cu ore care ferelă, dar cu putere asupra clanței ca să deschidă ușa.
Dar, ce desamăgire ! ușa nu se deschidea I Câte-va cercări repetite fură și ele
deșerte și fără efect.
Totul o incredință acum că ușa era încuiată pe din afară !
Ce să facă, și ce mai avea de făcut, nefericita copilă!
Uă mică radă de speranță ’i mai îemânea, dar și acesta... Cu tote astea ea vru
să cerce.
Alături cu Jocul unde se culcase ea, era uă mică ferestruiă care da in curte ;
ea era lipită cu hârtia, dar cine scie daca era destul de largă pentru ca să potă
trece printr’ensa?
— 32
— «Ge strică uă cercare ! cugetă ea.
Ea s’apropiă de locul unde o scm, și udân- du’și degetele în gură atinse binișor
hârtia de jur împrejur și o deslipi de terestră. Atunci ’și veri capul și’l scose
afară.
«Dacă intră capul, țlise ea în sine, cată să încap și eu. Cu Dumnezeu dară
înainte !»
Maria scose atunci un braciîi, apoi al doilea braciu și ajungend pămentul care
nu era departe, se sprijini în brațele ei și ’și târî tot corpul afară.
Resuflând aerul cel recoros și curat, Maria scose un suspin de mulțumire ; apoi
se uită împrejurul și vexând cu ochîî ei, cari erau adesea deprinși cu întunerecul,
locul ce servea de eșire, înainta cu pași iuți dar fără sgomot, trecu printre
îngrăditurile cele largi ale porții și apucă repede pe cel d’ântâiu drum ce ’i se
înfățișă înainte.
Ea merse ast-fel mai bine d’ouă oră. Drumul era pustiu, nici o locuință omenescă
nu se zărea și nici un loc semănat care să facă să cre$â aflarea vr’unui suflet de
om p’aprope.
Se duse dar ast-fel în voia întâmplării, ne- sciind unde o va scote drumul ce ’1
apucase și asceptând ivirea înteielor licăriri ale dorilor țli- lei spre a se putea
orienta mai bine. Cu tote acestea pașii ei erau pripiți, de ore-ce se temea să n’o
ajungă de pe urmă amăgitorul ei sau îndrăgitul păstor al cărui chip fioros și
sălbatic ’i se părea că ’I vede în fie-care copac ce’l întil- nea în calea ei.
Un tropot de mai mulți cai, cari păreau a se

apropia la pas, întrerupse liniscea cea adâncă ce domnise până atunci. Maria ’și
întorse iute capul cercând să vadă ce se întâmplase. Nimic nu'se putea vedea însă.
Inima ei tresări; sgomotul se apropia din ce în ce mai mult. Ce să fiă-6re? Fără
îndoelă că sunt presecutoriî ei; vor fi ur- mărind’o călări spre a o putea ajunge
mai curând și mai sigur.
Sărmana fată tremura de frică, și ochii ei că- tau in tote părțile un loc în
care să se potă ascunde... Nimic, nimic decât câți-vacopaci rari pe ici și pe colo
și uă câmpiă luciă. Câte-va minute mai trecură ast-fel, pline de temeri și de
chinuri pentru biata copilă, care numai știa dacă trebuia să înainteze sau dacă
n’ar fi mai nemerit s’o i-a peste câmp ca să nu fiă întîlnită de a- ceia cari
veneau pe urmele ei.
Astă ideă ’i se păru mai sigură. Ea trecu dară drumul în parteajdreptă și ’și
iuți pașii spre a se afunda mai mult în nemărginita depărtare a câmpiei ce ’și
desfășura întinderea în acel loc. Dar nu făcu uă sută de pași, când simți uă bandă
de călăreți viind spre densa și împresu- rând’o din tote părțile.
Erau Tătari cari umblau noptea după hoțit. Maria vețlendu’î îngenuchiă la pământ
cu mâinile întinse spre semn de rugăminte.
In acel timp începu a se lumina de țliuă.
 Maria închise ochii ca să nu vațlă figurile cele spăimântătore ale Tătarilor
cari remăsese cu gurile căscate înaintea frumuseții ce li se înfățișă.
—- Aide! dise căpitanul lor: nu mai plânge. Dacă ești frumosă ai să fii
fericită. Vino cu noi.'
Și întorcendu-se către trupa sa ’i ordonă să o jea și se ’i-o ducă la conac.
Câți-va Tătari puseră pe Maria pe un cal pe care ei îl pleșcuiseră de pe câmp,
și așetjându-se unul în drepta și altul în stânga ei, plecară înainte.
Fata era mai mult mortă: încremenirea ei stinsese or ce simțire, or-ce
cunoștință într’ensa; nu mai avea putere nici să plângă nici să țlică un cuvent;
era ca un obiect nesimțitor care se lăsa să fiă dus după curentul ce o tera.
Gând aerul dimineței veni să însuflețescă plămânii copilei, când ciripirile
paserilor și mișcarea locuitorilor cari se duceau la munca țarinelor atraseră
acelui ei, când resărirea sorelui și vederea câmpului înverdit se îmfăcișară cu
miile lor de farmece ochilor ei, Maria viindu-și puțin în simțiri și înțelegând
cumplita sortă ce o aș- cepta în mâinele păgâne al răpitorilor ei, scose un gemet
duios și începu să plângă. Ea ’și a- duse atunci aminte de Radu, și ar fi preferit
să fi căiiut eră în mâinele lui de cât în ale Tătarilor. Aducerea aminte a lui
tată-seu și a lui Vintil și starea de robiă în care se afla o făcură să ’și pue
amândouă mâinele pe ochi și a se îneca de lacremi desperate.
Pe când ea înainta ast-fel între doi Tătari cari o priveghiau de aprope, și
precedată de alți șese cari megeau în fruntea unei bande cu căpitanul lor. Radu,
însoțit de Dan păstorul, amândoi armați cu paloșe și cu cuțite late, precum era
datina p’atuncea spre a se apera în contra inamicilor ce i ar fi întilnit în drumul
lor, Radu și Dar, țliserăm, descoperind a doa $i dimineța fuga
Măriei', se luaseră în gona ei pe calea ce ducea în satul ei și care era însă’șî
acea pe care apucase fata din instinct. Sorele se înălțase de mult pe cer, când, la
uă distanță ore-care, ei zăriră un om chipeș, înalt de statură, cu mustața
galbenă,, cu chica lungă ce i cădea pe umeri de sub pălăria sa rotundă cu mărginile
late, armat și el cu o sabie încovoiată și cu uă secure pe care o purta pe umărul
drept, și el asemenea călare pe un cai murg rotat cu alb, cum sunt mulți cai
tătărești, și stând de vorbă cu câți-va săteni muncitori cărora părea a le face mai
multe întrebări și de Ia care ascepta respunsul cu uă nerăbdare învederată.
Lumina sorelui care i da tocmai în ochi și posa acelui om care nu lăsa să se
vadă de cât uă parte din profilul chipului seu, și acesta chiar ascuns sub
marginele cele aplecate ale pălăriei sale, nu permiseră lui Radu a cunosce cine
putea fi el; dar când se apropiă mai mult, și când călărețul cel strein ’și întorse
iute fata spre densul ca să vadă cine venea, Radu îngălbeni vexând pe tatăl Măriei.
Daca ’1 ar fi vejut mai de departe, fără in- doelă că s’ar fi întors și ’1 ar fi
făcut să ’i perdâ urma; dar acum nu mai era timp să cugete la ceva asemenea, mai
ales că Volbur zărindu’l, a întors îndată calul spre dânsul și desprinzând securea
de pe umeri:
— Gâine! un le e Maria? că-țî sfărâm capul în doue de nu-mi vei spune, ’i dișe
el turbând de mânia.
— Eartă-me, respunse Radu, dar nu stric eu nimic daca ea a cerut să vio cu tot
dinadinsul*
— 37 —
—■ Nu minți, nelegiuitule! ce aî căutat sa te duci acasă la ea după ce a» plecat
de la mine?
—’Țî luasem bâta în locul bețuluî meu, și fiiind-că me depărtasem mult de via
unde erai m’am dus s’o las Măriei ca să ți-o dea. Atunci.
—Suflet spurcat! întrerupse Volbur, să dic și eu că a fost așa, dar ce s’a făsut
ea acum ? unde ...aî lăsat’o ? unde aî dus’o ?
— N’am dus’o nicăirî! me vedi și pe mine că o caut dinpreunâ cu ăst creștin care
m’a Visoțit pentru acesta.
— Și cum? și cum ?
-— De ore-ce ieri am întârziat pe drum și ne-a apucat noptea, temendu-me să nu
mi se Intemple ceva, am mas la acest om pe care ’1 cunosc mai de mult. Ast dimineță
când m’am ^eșteptat, iea-o de unde nu e. Atunci am pornit mândoî în căutarea eî, de
ore-ce n’aș vrea pen-
atru totă lumea s’o las să se perdă.
Volbur clăti din cap cu un aer jumătate dureros și jumătate plin de îndoelă.
— Și unde aî ajuns acum cu căutarea? întrebă el după un minut de tăcere’
— Eată ce-mî spuse un unchiaș, îngână Radu, că ar fi ve^ut’o ast dimineță cu
nisce Tătari.
Daca Radu, care a zărit mișcarea bracului iui Volbur, nu și-ar fi dat capul în
lături, securea care scăpă cu violență din mâna ce o ținea și sbură asupra acelui
cap, era de sigur să cațiă sdrobit la pământ. Radu scăpând de pericolul care ’1
amenințase și temându-se că uă a doa cercare să nu fiă mai nemerită de cât cea
d’ântâiQ, se uită împrejuru-i să vadă dacă nu era cu putință să despice vântul cu
calul seu, dar

38
Volbur înțelegând scopul seu, s’apropiă mai mult de densul și ’i $ise cu un glas
hotărîtor:
— Vrei să fugi, mișelulel Nu, nu vei fugi. Aî să-mi arăți mai ânteiii în ce parte
de loc ți s’a spus c’a fost Maria întîlnită cu căta păgânilor și pe ce drum au
apucat eî; apoi aî să vii cu mine și cu omul care te însoțește să ne luăm după urma
lor și să scăpăm fata viă sau mortă din ghiarele păgânescî. M’aî înțeles ?
— Sunt bucuros să fac tot pentru scăparea eî, respunse Radu, dar, duDă cum spunea
un— chiașul, eî sunt opt inși, și noi abia...
— Abia suntem trei1 asta ai avut să țlici ?
— Deosebirea e cam mare.
— Mișelule 1 de ce n’ai semănat fratelui teu care s’a verît singur între șepte
păgâni din cari a ucis patru și a fugărit pe cei alți trei? Aide, spune-mi calea ce
au apucat’o eî, și lucrul me privesce pe mine.
— Se mergem, bădiță, dise lui Radu păstorul Dan, care, cu tot aerul seu
respingător și cu sufletul cel spurcat ce-’i ’l-ar fi dat cine-va, nu era om fără
inimă și fără curagiu.
— Să mergem, țlise atunci Radu când aucli pe Dan hotărît să urmeze după Volbur.
— Să mergem, da, respunse acesta, dar nu-mi aî spus încă ce cale au apucat eî,
— Calea care duce spre lacul Chitai, respunse Dan, acela e drumul Tătarilor cari
’și au tabăra mai aprope d’aci.
— Iute dar într’acclo, clise Volbur; nu e prea departe, și cred că ’î vom ajunge
dacă vom repezi caii mai tare.
Și dicend ast-fel, Volbur ’și asigură piciorele
— 39 —
în scări, dete drumul frâului și scose un chiot selbatic. Cei alți doi călăreți îl
imitară, și în- tr’un minut caii îșî luară sborul și periră din ochii țăranilor
cari nu mai vețlură de cât un nor de pulbere ce se înălța intre dânșii și între cei
trei călăreți.
Drumul de unde plecaseră cutezătorii călăreți scurtasere cu mult calea spre
lacul Chitai, din causă că in rătăcitele lor căutări, ei lăsaseră departe calea
dintre satul loi' și Fontâna Zonelor și se apropiaseră mai mult de sus disul lac.
Nu le-a trebuit prin urmare mult ca să ajungă unde le era scopul.
Când zări departe de lacul cel împresurat mai de tote părțile cu mii de lebede
albe, ca de nisce genii gardiane ai favoritului lor lac, Volburluă paloșul seu în
dinți șl securea în drepta ; cei alți făcură ca densul și merseră înainte.
Câți-va Tătari se văzură la mal adăpându-șî caii; uă barcă ce fusese deslegată
de un par înălțat pe mal, plutea înainte sub pânza sa cea albă și mânată de trei
lopătari.
Nu se scia cine era în acea barcă, de ore ce pânza cea umfletă de vânt ascundea
pe pasageri de ochii celor ce ar fi avut curiositatea să-i vaclă. Tătarii cari
rămăseseră pe mal să ’și adape caii erau în număr de patru. Pote așceptau întor-
cerea bărcei ca să ’i transporte și pe ei pe malul opus neputând încăpea cu toții
și cu caii lor d’impreună într’uă barcă ce nu se arăta prea în- căpătore. Gând
ajunseră călăreții până aprope de dânșii zăriră uă altă barcă legată de mal; ei se
repeziră la dânsa și acum se dispuneau a o des- lega ca să intre în ea și să iea la
gonă pe acea în
40 —
care credeau că era obiectul căutării lor. înțelegând scopul lor. Tătarii năvăliră
îndată asupra acestora cu un chiot selbatec cu care barbarii deschid a- desea
lupta, uă încăerare crâncenă și înverșunată începu atunci, ca între omenii ce se
urăsc și cari sunt setoși unii de sângele altora.
Trei în contra a patru, numerul era mai egal ast-fel că nici uă parte nici alta
nu părea dispusă a ceda pasul adversarilor sei.
Ei se bateau dar de câte-va minute fără ca sorțile bătăliei să se decidă nici
pentru unii nici pentru alții, când unul din Tătari, temendu-se să nu caclă barca
în mâinele Românilor, cari păreau hotărîți a pune mâna pe ea cu or ce preț, se
depărtă câți-va pași de pe scena luptei și îm- brâncind’o cu violență de la mai
mal, lăsă’între densa și locul unde fusese un spațiu destul de mare spre a nu mai
putea fi ajunsă. Vexând acesta Românii se îndrăciră și mai mult și ’și urmară lupta
mai cu turbare.
Doi Tătari cădură uciși din mâna lui Volbur; al treilea fu resturnat de pe calul
șeii de către Dan, care vrend se-i scotă piciorele încurcate în scări spre a ’i lua
calul de sub dânsul ’și simți capul spintecat de securea celui d’al patrulea Tătar,
care după acest trimf, se făcu nevăzut cu repeziciunea calului seu. Dan că^u fără
suflare. Victoria era a luî Volbur.
Dar Maria nu se vedea nicăiri.
Negreșit cată să fi fost în barca acea, care plecase cu câte-va minute mai
nainte dimpreună cu uă parte din răpitorii ei.
Afurisită întârziere
Totul era perdut pentru bietul părinte, care
41
u mai a< ea pe nimeni în lume spre mângâerea viețeî sale.
— Din trei remăseserăm doî, țlicea el, de ce n’am fost eu cel ce a cățlut! de
câte lacreme ar fi fost scutite filele mele pecătose :
Radu plângea audindu’l vorbind ast-fel,
— Unde e tabăra acelor nelegiuițî? întrebă Volbur după câte-va minute.
— Ce aî în minte să faci ? țlise Radu.
— Voiu să me dau rob ca să’mî scap copila.
— Și creții că denșii te vor primi în locul ei ?
— Me vor primi, de ore-ce me robesc dimpreună cu totă averea mea cu care voiu
s’o rescumper, și ei sunt lacomi de bani.
— Nu sciu încotro să fie tabăra lor, dar de sigur e dincolo de lac și a ne duce
pâne acolo pe uscat e un ocol pentru ații când sorele a scăpărat. Afară de asta,
dacă ne vor întâlni noptea du- cendu-ne spre dânșii, ne vor lua de spioni și ne vor
ucide, fiind în largul lor. Mai bine s’amânăm acest plan pentru mâine la țlioa mare
când n’ar putea să aibă nici un prepus.
— Nici de cum, nici de cum! țlise Volbur, chiar astă seară, chiar în noptea asta
voiu s’a- jungem în tabăra lor, și dacă nu vom ajunge, vom ascepta țlioa cât mai
aprope de denșii. înainte dară !
— Dar nu înțelegi că ne jucăm capul fără nici un folos...
— Nu voiu să înțeleg nimic și ai să vii cu mine, fiind-că tu ești care aî făcut
tot reul, tu dară ’mî vei ajuta să’l îndreptăm.
Nu era nimic de țlis; Radu ’șî cunoscea greșela, pote că și dorea din tot
sufletul să facă ceva pentru acea pe care o iubia și care acum suferea de pe urma
Iui, dar fiind fricos de firea sa, nu se învoia a se espune cu atâta ușurință
sorților pe cari Volbur, în calitatea sa de tată, le înfrunta cu pericolul vieței
sale.
Cu tote astea fu nevoit a se supune; apoi și amintirea secureî, care era aprope
de a’i sdrobi capul în dimineța țlilei aceleia, era de ajuns pentru ca să nu mai
întărite din nou mânia aceluia ce câștigase drupturî asupra lui.
Ei merseră dară pe mal ininte în mijlocul întunericului ce acum ’șî întinsese
umbrele pretutindeni, când mai multe lebede, pe cari erau să le calce sub piciorele
lor, luându’șî sborul pe lângă urechia luî Radu, îl făcură să scoță un țipăt
creclend că era vr’uă ceată de Tătari.
— Fricosule! dise Volbur, te-ai speriat de nisce paseri!
 •— Ba nu, dar erau să’mi intre in ochi și am strigat ca să le fac să fugă.
Gâte-va minute în urmă, Radu ’și opri calul și dise către Volbur.
— Taman fertă vrem s’o facem noi!
— Ce lucru? întrebă Volbur.
— Apoi de unde seim noi că cei din barcă nu ne-a vedut, și când vor da ochii cu
noi mâine, n’au să ne cunoscă, ca unii ce am ucis trei din ai lor? Și atunci...
— Prostule! barca lor era departe și pânza ei nu-i lăsa să ne va$ă.
— Gu tote acestea cel ce a scăpat viu și s a dus în tabăra lor are să ne cunoscă
de sigur.
— Voiii cumpăra tăcerea luî cu bani.
— Așa credî?
— 43 —
— Crede ta ce ’țî va plăcea, dar cată să cercăm or-ce mijloc.
— Da, să cercăm marea cu degetul! ne vom îneca fără a’i da de fund.
Cu totă durerea sa, Volbur nu putu împedica un mic surîs, pe care Radu nu’l zări
din causa întunerieuluî.
— E un crâng p’aci p’aprope, țiise el.
-— Ce să faci cu crângul? întrebă Volbur.
— Când ne-am adăposti noptea asta!.. Mă simț prea ostenit... și apoi calul meu a
stătut de ast-diminetă...
— Mai la vale e un cătun; ne vom adăposti acolo' penă la diuă, și vom găsi și
grăunțe pentru cai.
— Vrei să glumesci! $ise Radu, un cătun locuit de Tătari! Apoi asta ar fi tocmai
eu mănâncă-mă lupe, d’agata!
— Suntem călători și nu ne vor face nimic mai ales dacă vom plăti bine ospătarea
nostră și mâncarea dobitocelor.
— Călători armați! ce părere ’și vor face ei de noi!
Vorbind ast-fel ei ajunseră la marginea crângului. In fîă-care pom, Radu vedea
câte un Tătar cu sabia trasă asupra lui; în fiă-care umbră i se părea nisce ochi
răi care pândeau trecerea lui spre a’l ucide; dar încredințându-se de amăgirea
părerilor lui, și neauciind cel mai mic sgomot venind din acea pădure care se afla
scufundată în liniștea cea mai deplină, se mai cercă să convingă pe Volbur că era
cel mai nemerit
lucru pentru eî și petnru caii lor să remâiă a- colo penă a doa cli.
Vețlend neînduplecarea lui Volbur, și de altă parte, temendu-se d’a se espune
armat în cătunul tătăresc, mai ales după bătaia ce se întâmplase în Zioa acea între
dânșii și el, Radu folosindu-se de întuneric se descinse binișor de sabia sa,
desprinse securea care era atârnată lângă dânsul în partea dreptă, și le aruncă
departe într’un tufiș din crâng, întâmplarea făcu ca acele arme să cadă tocmai
pe piciorele unui om care zăcea adormit sub tufișul acela. Lovitul se sculă repede
în sus înjurând și blestemând, apoi apropiându-se de cei doi căle - reți ca să vadă
cine a dat într’ânsul, recunoscu pe cei doi adversari cu care se luptase cu câte-va
ore mai nainte și dintre cari omorise pe al treilea.
Acesta era cel ce ucise pe Dan păstorul și o croise apoi la fugă.
Când se încredința Radu de identitatea perso- neî cu care avea a face, era
aprope să ’i se taie inima de frică.
Volbur ’i ar fi ucis, dar zărind lumina mai multor luminări ce începură a se ivi
în cătunul spre care voia să se îndrepteze, judecă cu mintea lui că nu era înțelept
a provoca în contra sa res- bunara Tătarilor, ce păreau așa aprope, ast-fel
adresându-se cu blândețe către acela ce înhățase calul lui Radu de frâne și voia
să’l ducă în mâna camarazilor lui: ;
— Ascultă, omul lui Dumnezeu, i Zise ei; cea ce a făcut acest fener a fost fără
scirea iui, nici eu nu te puteam vedea în umbra cea desă sub care zăceai; dar bine
că nu ți s a întîmplat ceva mai reu ; ai avut $ile de trăit și vei fi chiar fericit
dacă vei voi să fii om de omenie.
* -— Cum să fiu de omeniă, răspunse Tătarul, când el a aruncat acele arme grele
asupra mea sa să me omore.
— Lasă astea, vetji c’a fost o greșelă, dar pe care voiu să ’ți o plătesc cu aur,
dacă te vei purta bine cu noi. înțelegi că e in mâna mea să te ucid acum îndată, de
ore-ce sunt armat și nu sunt din aceia care ’și aruncă arma jos când se vede aprope
de inamicii sei; dar nu o fac fiind-că am nevoe de tine.
•— Ved că ești un om cu care se pote înțelege cine-va dise Tătarul și pentru d-ta
fac tot.
— Atunci daca este precum $iei, jură-mi că- mi vei da ajutorul pentru cea ce ’ți
voiu cere,, și eu țî voiu umplea pumnii de bani.
■— Ți jur, dacă nu te vei atinge de viața vr’unuia din ai noștriî.
■— N’am ce face cu viața altuia; ceace-țicer e cu totul alt ceva, £ise Volbur.
— Atunci te poți întemeia pe jurământul meu.
— Bine, dise Volbur, și puse în mâinile Tătarului mai multe monede de aur și de
argint.
— Acum vorbește, $ise acesta.
— Tu ai fost, dacă nu me înșel, unul din a- cei cari ați găsit ast dimineță uă
fată pe câmp, nu prea departe d’aci, și ați luat’o cu voi.
Tătarul tăcu și ’și plecă ochii la pământ.
— Nu vrei dară să’mî spui? întrebă Volbur.
■— Ce vrei să spuiu?
— Unde ați dus acea fată? Dacă ’mi vei spune am să-ți mai dau și alți bani.
— E în tabăra căpitanului nostru, răspunse
Tătarul cu ore-care îndoială, dar înduplecându-se la perspectiva ce o întrevedea.
Și unde este tabăra vostră? întrebă Volbur.
— E dincolo de cătunul care se vede colo de vale.
— Sunt mulțî voinici în tabără?
— Sunt destui, dar se află respândițî în mai multe locuri.
— N’aî putea tu să te iei în vorbă cu căpitanul despre fată?
— Ce să’i $ic ?
— Să’i clici că ’i dau uă miiă bani de aur pentru densa, numai să-mi o dea
înapoi.
— Ai banii aci! întrebă Tătarul.
— Nu, dar ’i voiu aduce îndată ce-mi va veni răspunsul căpitanului că primesce
tocmela acestei rescumperărî.
— Unde să te găsese ca să-ți aduc răspunsul ce ’I ascepți ?
— Unde creții că e mai bine?
In cătunul din vale.
— Fiă, dise Volbur; dar suntem siguri acolo ?
— Daca veniți cu mine, n’aveți nici uă grijă.
— Să mergem dară.
Un minut numai și me întorc îndată.
— Unde vrei să te duci ?
— Să-mi ieau calul de la pășune ; e în crâng, nu e departe d’aci.
Și picând așa Tătarul se duse într’uă fugă și se înfundă în interiorul
crângului.
Cinci minute după acesta el se întorse călare și câte trei apucară drumul spre
cătunul din vale. Când ajunseră acolo. Tătarul ’i conduse într’un fel de șandrama
făcută de scânduri vechi și o- colite de vițe de vii.
Doe încăperi largi despărțeau șandramaua: una era reservată proprietarul ei și
familiei sale și cea-laltă era pentru streinii caletorî. Uă sofa lungă cu saltea de
paie acoperită cu uă scorță de lână în multe fețe, era totă mobila ce se înfățișa
ochilor acelora ce ar fi avut nevoia de ospitalitatea acelei încăperi.
Tot ast-fel era mobilată și a doa despărțire unde locuia proprietarul, cu osebire
că maî avea câte-va lădi îmbrăcate cu șine de fer și cu capacul umflat și uă perdea
de lână roșiă la singura ferestră care o lumina.
Proprietarul care era ca de vr’o cinci-cleci de ani, era de o statură înaltă,
uscățiv la faciă, forte ocheș și cu un nas ca de vultur care se lăsa până aprope de
mustățile lui grose și negre ; nisce ochi mici dar vii cu doă sprîncene dese și
lungi, uă gură mare, uă barbă ascuțită, complectau flsionomia acestui om care era
făcut a insufla prepusuri la ântâia vedere, dar care, îndată ce ’1 studia cine-va
maî de aprope, nu producea de cât efectul ce ’1 produce un ediot.
Femea sa ce nu părea mult maî teneră de cât densul, și ea ocheșă spițelată, dar
cu căută- tătura adormită și nepăsătore, se silea s’adormă un copil ca de doi ani
și șoptea cu un glas re- gușit unui copil ca de vr’o șepte ani, care, de și culcat
lângă cel d’ântâiu, părea că nu voia să dormă.
Conductorul nouilor ospeți, intrând și salutând în modul oriental pe proprietarul
acelei șandramale ’î vorbi încet în limba lor aretând adesea pe nuoii venițî.
Aceștia încîinându-se înaintea aceluia ce le dădea ospitalitatea, fură introduși în
încăperea d’alături și necunoscând limba 6s- peluî lor, se serviră de acela ce ’i
adusese acolo pentru caii lor.
Ei fură serviți îndată ce se învoiră despre preț pe care ’1 plătiră înainte, și
fiind doborîți de ostenelă și de somn adormită fără întârziere.
 doa di deșteptându-se și întrebând de conductorul lor, aflară, că el plecase
spre tabără unde avea o afacere cu căpitanul lor cel mare, dar că se va întorce
curend.
Asceptarea nu fu lungă; aprope de amedi, mesagerul se întorse și luând la uă
parte pe Volbur ’i împărtăși resultatul mijlocirei cu care fusese însărcinat.
Acest resultatfu că propunerea schimbului era primită și că căpitanul ascepta
trimeterea acelor uă miiă de bani de aur spre a’î înapoia pe fată.
— Dar, urmă mesagerul, cată să se facă acesta cu multă ferelă de ore-ce însuși
căpitanul se teme de omenti sei se nu înțelegă că el a consimțit la acest schimb,
fiind că femea pe care a răpit’o a fost vețlută de nepotul hanului, care s’a aflat
de fațiă și plăcându’i prea mult, a dis s’o oprescă pe sema luî când se va întorce
peste câte-va cliie în tabără ca s’o iea, și dacă n’o va găsi și va afla că ea a
fost vendută pe bani, totă urgia luî va cădea pe capul căpitanului atnncî.
— Cum e de făcut dară? întrebă Volbur.
— Părerea mea este de a nu ve presenta în tabără sub portul în care ve aflațî,
răspunse mesagerul, ci să luați amândoi câte un port tă-
tăresc spre a nu fi cunoscuți și să atragețî asu- pră-ve vre uă răsbunare din
partea ostașilor noștrii, cari fără îndoeiă aii aflat împrejurarea de ieri și nu
vor întârzia de a pedepsi pe ucigătorii fraților lor.
Radu ’și aruncă ochii asupra lui Volbur; căutătura lui fu însoțită de un gemet
profund al cărui înțeles nu era necunoscut pentru cel ce ’1 audise.
Volbur cugetă un minut.
— Și acum, urmă mesagerul, cată să vă grăbiți mai curând, daca vreți să faceți
ceva, de ore-ce pe mine me trimite cu uă însărcinare la hanul nostru și nu pot
ascepta aci de cât mult pene mâine.
—• Dicî dară că trebue neapărat se luăm portul tătăresc spre a ne putea înfăcișa
în tabăra căpitanului? întrebă Volbur c’un aer distrat.
— Da, pentru ca să depărtați or ce prepus din partea camarazilor mei și să vă
țineți la adăpostul resbunărei lor.
— Dar daca ne vor vorbi și noi nu vnm putea răspunde în limba lor, acesta nu e
destul spre a ne da de gol că suntem streini, iar nu din-tr’aî lor?
Radu scose un al doilea gemăt lnălțându-șî ochii la cer.
— Voiu face pe camarazii mei să creZă că sunteți muți amândoi, fu răspunsul
Tătarului.
Volbur clăti ușor din cap, dar or cât de în- doios ’i s’ar fi părut mijlocul
propus, în lipsa altuia mai bun, fu nevoit a primi pe acela care se părea a fi unic
pentru reușirea scopului său. Un lucru mai remânea de lămurit, cum era să
«Fontâna Zînelor* 4
vorbescă cu căpitanul față cu omenii lui cari ’1 ar fi crezut de mut, și cum era să
se înde- plinescă predarea obiectului cumpărat, de ore-ce nu putea vorbi cu
deținătorul acelui obiect, și de ore-ce mijlocitorul, care sigur ar fi putut aduce
la capăt t6tă afacerea asta, era în ajunul d’a pleca d’acolo și a ’1 lăsa prin
urmare încurcat fără a sci cum și ce fel să esă din încurcătura asta.
Despre asta se n’aibî cea mai mică grije,
respunse Tătarul 5 indată ce căpitanul va primi plata rescumperăriî după cum v’ațî
învoit prin mine, și îndată ce vei veni în tabără, eu te voiu vedea, ’ve voiu vedea
pe amendoî, și vă voiu arăta căpitanului ca să ve cunoscă. Uădatăcu- noscuți că
sunteți voi cari ațî venit pentru res- cumpărarea fetei, căpitanul va pândi
momentul cel favorabil și când va vedea că timpul a sosit, el singur va vani să ve
găsescă și a ve areta chipul cu care veți ajunge la scop. Iată cum a fost lucrul
pus la cale între căpitanul și mine. Totul este ca să nu ’î se întîmple vre-uă
nefericire din partea nepotului hanului de care se teme a nu trece ca trădător în
ochii lui.
Tote acestea ar fi părut prea puțin sau chiar de loc crejute or cărui alt om,
afară deVolbur care cu totă’pătrunderea ce avea și totă deșteptă- ciunea sa, inima
sa de părinte se lăsa a fi legănată de idea reuși riî, sau cel puțin de acea că n’a
lăsat nici un mijloc din câte ’î sau înfățișat pentru a’șî putea face datoria ce’î
impunea liberarea fiicei sale din mâinile păgânilor răpitori.
El primi dară orbesce tote condițiunile propuse prin mijlocirea tot a aceluia
care conducea in- iriga, și cumpără doe costume tătăresc! pentru densul și pentru
Radu, apoi, spre a nu întârzia cu ducerea lui pene acasă și întorcerea, «Jicea el,
să prefăcut că ș’a Împrumutat de la însoțitorul seu suma banilor ceruți, pe cai e o
avea ■chiar asupra lui, și o dete Tătarului ca s’o ducă dăpitanului, ear ol îl urmă
în tabără dimpreună cu Radu care, în cugetul seu, da dracului pe tot nemul tătăresc
dimpreună cu Volbur și cu mintea ce a avut’o de a intra ca un nebun într’uă în-
vălmășelă de unde nu vedea nici uă putere ome- nescă în stare de a’l scăpa vr’uă
dată.
Timpul trecu repede, ast-fel că abia pe înserate ei ajunseră la locul spre care
se îndreptaseră.
Tabăra de care era vorba, era un loc împresurat cu tăbii din tote părțile. Mai
multe corturi, «nele mai mici, altele mai înalte și mai încăpe- tore se vedeau
respândinte în întrul acestor întăriri și împrejurul unui loc deschis care era ca
uă curte întinsă lăsată într’adins pentru mișcarea ostașilor la vr’o nevoiă. Uă
îngrăditură de ^stuf mărunt despărțea acea curte de uă grădină plină de flori, de
arbori roditori și de legume, și uă altă îngrăditură mai mare se înălța între
grădină și un loc reservat pentru diferite vite ale Tătarilor; caii erau priponiți
și lăsați pe «câmp se pască.
Cortul căpitanului era, se înțelege, cel mai înalt din tote și cel mai împodobit
cu steguri.
Alături cu densul se înălța un foișor de scânduri colorate cu roșu, din verful
căruia se putea vedea într’uă depărtare destul de mare. Uă scară «oblică cu vr’uă
cu vr’uă sută de trepte și învelită cu șindrilă conducea în cele trei campartimente
în care era împărțit foișorul.
Uă parte din ostași ocupau planul de jos ; în partea superioră veghea tot-d’auna
câte un soldat, înlocuit de patru ori pe ții și pe nopte, ca să vadă tot ce se
mișca prin prejur și a da alarma când ar vedea vre un pericol pentru tabăra lor.
Partea de la mijloc era destinasă căpitanului pentru când ar fi avut gust să
petrecă acolo privind natura și respirând aerul cel recoros căre bătea despre mare,
une ori în însoțirea altor per- sone de trepta sa, dar maî adesea singur sau
dimpreună cu vre una din femeile ce ’f pica sub mâna la venătorea ce le făcea
adesea.
In momentul când Volbur și Radu precedați de Tătarul care-î conducea, intrau în
tabăra tă- tărescă, căpitanul Matus — acesta era numule seu, — traversa curtea spre
a se îndrepta spre grădină. Vedend pe cei trei călăreți, din cari nu cunoscea de
cât pe acela ce se afla în serviciul seu, se opri în loc și întrebă pe acesta cine
erafi cei alți doi. Tătarul respunse în limba sa la întrebările ce i se făcură.
Streinii nu înțeleseră ce se vorbea despre denșii, dar vețlend un gest de
compătimire din partea căpitanului nu se în- doiră că el aflând că sunt muți, a
esprimat a- cest simțiment în privința lor.
După ce se depărtă căpitanul, Volbur întrebă pe conducătorul se pentru ce nu a
dat banii a- cum îndată celui în drept de a’i primi, spre a nu terăgăi lucrul prea
mult.
Nu puteam se fac acesta, respunse tătarul,
nu vedi câtă lume e împrejurul nostru? vrei se înțelegă și apoi se stricăm totul?
—- 53 —
Volbur se mai încercă să vorbescă, dar Tatarul puse un deget pe buze clicendu-i
încet :
•— Nu uitați că sunteți muți amândoi ; or ce asemenea uitare ve va perde. Eu me
duc se găsesc timp căpitanului spre a ’i număra banii si apoi eră ne vom vedea.
Cu tote acestea el nu se mai înlorse.
Radu remânând cu Volbur îl luă într’un colț depărtat al curții și veclend că nu
era nimeni se ’i auțlă, ’i vorbi ast-fel:
• — Acum că ai pus tote la cale și ascepți ații mâine, să te cheme căpitanul se-
ți dea pe Maria în primire, eu sunt cu totul de prisos aci. Ce ajutor ’ți-ași mai
putea face și ce nevoiă mai ai de mme? .. . Mai bine lasă-me se me întorc la
păcatele mele, de ore ce creți că sunt destul de pedepsit și resplătit de ceea ce
am făcut. t • — Nu, respunse cu sânge rece neîmpăcatul Volbur. Tu ai scornit tote
nefecirile cari mi s au întîmplat, tu m’aî făcut se cheltuesc uă Iovă de bani, câți
am câștigat în țlece ani ai viețeî mele, tu rni-aî scurtat viața, de ore ce în trei
^ile pare c’am trăit trei cleci de ani, tu prin urmare ai se rămâi aci cu mine până
când me voiu întorce cu fata a casă, și numai atunci ’țî dau voia se te duci la
dracul!
— Dar ce ajutor ași putea se-ți dau eu!
— Na’m nevoiă de ajutorul teu, nici de al nimenui măcar-
— Atunci...
•— Ți-am spus, nu me mai întreba d’a surda.
— Dar daca voiu fugi la nopte? calul meu e destul de iute și nu me tem să
m'ajungă nimeni.
— Atunci te vor lua de spion, care ai venifc se vedî cum stau lucrurile p’aci și
ai fugit ca se duci răspunsul celor ce te-au, trimes ca se spionezi.
— Pe urmă?
— Pe urmă se vor lua mai mulți Tătari în gona ta, și e cu neputință ca se scapi
de urmărirea lor. Și scii că spionilor li se taiă capul sai> se spendură. Radu
tăcu, dar disperarea se vedea, răspândită pe facia lui, în căutătura lui cea.
tristă și sălbatecă tot uă dată.
Câte-va țlile trecură ast-fel.
Ostașii din tabăra căpitanului Matus se purtau cu multă compătimire către aceia
care în ochii lor treceau ca loviți de mutism și era cre- duți de conaționali ai
lor.
Dar nici căpitanul nu chemă pe Volbur spre- a se înțelege cu densul în privința
liberărei captivei sale, nici Tătarul care negociase acesta răscumpărare nu se mai
vedea pe nicăiri.
Tote acestea umpleau sufletul lui Volbur cu un prepus de morte; el voia să
cunoscă adevărul or care ar fi fost acest nefericit adevăr, dar cum putea să ’i
afle când nu ’î era permis a vorbi și când cea mai mică vorbă ce ar fi rlis l’ar
’ft compromis, de ore-ce eșind din rolul în care era, pus ar fi atras or-ce prepus
asupră-î.
Și apoi dacă acestă temere nu l’ar fi ținut, dar nu era să dea de gol
naționalitatea sa cea adevărată trădându-se singur că era Român, ear nu Tătar, după
cum a fost crezut până aci.
Posițiunea lui era dară din cele mai triste,, și încredințarea c’a fost înșelat
de trădătorul Tătar, care, fără îndoelă, i-a mâncat banii si a
55 —
fugit cu eî, punea culmea la starea cea duiosă în care sc afla.
Era cu neputință ca să fi primit căpitanul banii pentru acea răscumpărare și să
nu ’1 țiă măcar cu vorba până una alta, sau cel puțin, sciind cine era el, să nu se
curețe de densul și să rămâie și cu banii și cu fata, cea ce nu era lucru rar de
vă- <jut la nisce omeni barbari și fără nici un sim- țiment de moralitate sau de
omenire.
Era dară trădat, cu neomeniă trădat, acum era destul de convins despre acesta. Nu
’î remâ- nea prin urmare de cât a cerca uă ultimă faptă de disperare, și eră ce va
eși, acesta era d’a găsi pe Maria, a o fura într’uă nopte din tabără și a fugi cu
ea. Calul său îl putea garanta despre reușită cu iuțela piciorelor lui cercate în
mai multe împrejurări, și cât despre privegherea celor din tabără, câte-va țlile
petrecute între denșiî îl încredințară că nu avea uă temere seriosă din partea
acesta, mai ales ca cercarea evadării era să fiă noptea, pe când ei se aflau
scufundați în somnul lor neavend nici uă grije despre vre uă călcare de nicăiri.
 Dar Maria nu se văzuse prin nici unul din locurile pe unde putuse să străbată,
atât el cât și Radu!
Unde putea fi ascunsă ea?
Eată întrebarea ce-și făcea adesea. Singura lui grije era acum să descopere locul
în care se afla deținută nefericita copilă și a cerca să-i strecore doă vorbe în
trecăt ferindu-se cât se putea de urechile streine care le-ar fi putut au$i.
Pân’acum el nu însuflase cel mai mic prepuș, și ’î era ertat să se preumble pe or
unde, afară de cortul căpitanului și de chioș, fără ca s’a- tragă asupră’i nici uă
căutătură curiosă sau rău voitore.
Singurul loc unde nu intrase încă era grădina, de ore-ce nici ap*arența unei
locuințe omenesc] nu se zărea p’acolo ca să ’1 facă să cre$ă în ponsibilitatea de a
întîlni pe fiică-sa în partea acea. Gu tote acestea el intră și acolo.
Era aprope de scăpătatul sorelui. Gerul se acoperea de nori, și câte-va picături
de ploiă aduse de un vânt violent anuncia apropierea unei furtuni, îngrăditura care
despărțea grădina de curte avea d’a lungul ei mai mulți copaci roditori cari mascau
la întâîa vedere restul grădineî. Volbur trecu înainte uitându-se mereu spre copaci
și prefăcen- du-se a rupe din fructele de tomnă ce atârnau încă pe crucile lor,
spre a depărta or ce prepus din afară. In stânga lui, la o mică distanță, uă femelă
bătrână culesese câte-va nuci și le curăța de coji șe^end pe vine și cu spatele
rezimată de nucul ce’l despoiate de fructele sale: Volbur inaintă cu pași mesurați
și cu ochii căutând să pătrundă pretu- tindine, dor de va descoperi cea ce venise
să caute.
Nici uă urmă pân’aci.
Grădina fu totă ocolită în deșert, făr’ a reuși să vadă cel mai mic semn măcar
care să’î tră- dea locul retragerii fiicei sale.
Descuragiat de căutările lui deșerte și simțin- du-se acum udat de ploia care
începuse să ca$ă cu turiă, ’și întorse ochii pretutindine ca să gă- sescă un loc de
adăpostit.
Bătrâna care curățise nucile veclându’l ast-fel espus' și sciind că era
nefericitul mut care se afla acolo de câte-va ^ile, simți o compătimire pen-
— ol —
tru densul și ’i făcu semn s’o urmeze. El o urmă. Amendoi se îndreptară spre un
ambar spațios, care era îmbrăcat peste tot de ^iorele înflorite. Âm- baru! avea uă
ușe de intrare și doe ferestre pătrate pe unde intra puțină lumină in intru.
Interiorul era tapițat cu covore țerănescî de jur împrejur și tavanul vopsit
cenușiu. Un pat ce se înălța abia d’o șchiopă de la pământ, era așternut cu un
macat de lână creță și cu ciucuri albi de bumbac; pe jos se vedea un fel de
rogojină subțire lucrată ca acele ce se importau uădinioră din Constantinopol.
Nici un scaun, nici o oglindă, nici o altă mobilă nu se mai vedea in acea
locuință originală de cât doă perdeluțe albastre de tribeUa cele doe ferestre și uă
cană cu apă alături cu patul. Pe- acestdin urmă zăcea uă ființă omenescă, uă femelă
ce părea adormită, dar care sta ghemuită într’un colț cu piciorele strînse și cu
fața acoperită cu uă maramă albă.
La sgomotul pașilor acelor doue persone ce inii ea culcată tresări și se sculă
repede în piciore. Ea ’și ținea ochii aplecați și preum- blându-și mâna pe fruntea
ei, ca cum ar fi vrut să ’și strîngă mințile cele risipite sau distrate,
’și intorse privirile către noii veniți,
Un minut, ea stătu ca încremenită înaintea lui Volbur care o privia cu ochi
nesățioși, cu facia îngălbenită și țiindu-și mâna pe inimă ca să ’i comprime
bătăile cele violente pe cari Ie simțea.
D’o dată ea întinse bracele ei și repețlindu-se către densul:
— Tată! strigă ea cu un glas așa de duios, asa de simțit și natural, că inima
cea mai im- petrită s’ar fi muiat la acest strigăt sfășiitor. ,
Volbur puse îndată un deget pe buse spre a i comanda tăcerea. El ar fi vorbit,
dar se temea de femee cea bătrână care era de faciă. Maria cădu în brațele
părintelui ei și i umplu sînul
de lacreme. . „ , ,
Vederea acestei scene atingătore mișca suHetul bătrânei. Ea se apropiă de copila
care părea că nu se mai putea deslipi din brațele aceluia ce o strîngea la pieptul
lui, plângând și el și amestecând u-șl lacrimele și suspinele cu ale fiicei sale,
si se sili a’i aduce totă mângîierea, tot ajutorul
putincios. , . .
Dupe ce trecu acăstă scenă durerosâ, betrana luă pe fată de mână și o așețîă pe
patul ei, ’i dete pucină apă de băut și arătându-î nucile pe cari le curățase
pentru dânsa.
— Mănîncă, fata mea, li zise ea, sunt prospete si ca laptele de dulci.
—. Lasă, mamă Catrino, țlise fata, le voiu mânca mai târziu, acum nu sunt în
stare să cuget la vr’uă mâncare.
Ai dreptate ; dar e părintele d-tale dumnealui? u
Maria se uită în ochii tatălui său, apoi tăcu.
De ce te feresci de mine ? întrebă femea
bătrână cu un ton de mustrare ușorăj sciî bine că eu nu sunt din acele de cari te-
ai teme sa nu te auclă; și dacă astă-di sunt pusă aici ca să te îngrijesc si să te
păzesc, e cuvântul că pazi- torea cea d’ântâiu e dusă să-și îngrope pe fiu- său
care a fost omorîtierî pe malul lacului Chitai
si nu s’a mai întors încă.
*
Voîbur, încuragiat de vorbele bătrâne, perdu totă răbdarea.
— Ești Româncă ? o întrebă el.
—- Da, respunse bătrâna mirându-se s’au$ă
vorbind pe acela care îl credea mut. Dar nu ești mut? adăogă ea.
Bine vedî că nu, daca m’au^î vorbind. Atunci te-ai făcut mut într’adins ca să
nu te cunoscă ?
In loc să răspundă la întrebarea bătrânei. Vol- bur scose un pumn de bani de
argint din largul său posunar și îl puse în mâna babei care re- mase înmărmurită la
vederea acelor monede.
• 7" ?ă n? /orbesc! nimic, ’î $ise părintele Măriei, să nu ’ți esă cea mai mică
vorbă din gură, să nu-ți scape cel mai mic semn despre cea ceai auțlitși ai vățjut,
că suntem perduțî.
Daca ’mi vei ajuta sâ’mî scapi copila din ast loc te scap și pe ține din robiă,
de ore-ce înțeleg că aci nu ești de cât uă robă, și câți bani ’ți am dat acum,
îndată ce vom fi scăpațî, ’ți voift îndoi^ și intrei chiar. Poți dară să-mi* ajuți
in acestă întreprindere ?
Sabia tătărescă amenință capul meu, răspunse bătrâna îngălbenind, dar să
vedem cu tote acestea, ce este de făcut. Ce ceri de la mine?
~ Nimic de câț tăcerea ; vei tăcea până di- seră yed că, Dumnezeu, din parte’i,
face tot ca să ne yiă într’ajutor. Acestă vijelie care cresce din ce în ce, plăia
care are să țiă tătă noptea vor sili pe Tătari să stea închiși in corturile lor și-
prin urmare nu vom avea să ne temem de dânșii. Afară de asta, am doi cai ai mei pe
care’i âm lăsat nu departe d’aci. îndată ce va însera voiu
veni pe din dosul gradinei, me voiu apropia de locul cel mai ferit și ajutați de
întuneric și de ploiă, vom încălica și, înainte d’a se lumina de diuă, vom ajunge
în satul meu unde n’avem nimic de temut. .
—Locul cel mai nemerit este din colo de grădina asta, țlise betrâna; aci e uă
curte unde se tin vitele și câți-va cai mai de frunte ai tătarilor. Nimeni nu le
păzesce, fiind locul bine îngrădit La marginea despre drum e un gard care e lesne
de sărit pentru omeni. Acolo ar fi bine să vii cu caii, și noi te vom ascepta la
acest gard, și ce-o vrea Dumnezeu cu noi!
— N’aî grijă, Dumnedeu e cu noi, de ore-ce bine vețli că vrea să ne ajute. Me
duc dară mai iute, și voi grăbiți-ve să fiți lângă gard.
Zicând acestea, Volbur, părăsi acea locuință, apoi eși din grădină, traversă
curtea, care acum era pustiă, și se îndreptă spre partea eșirei între taberele de
care uă parte din tabără era împresurată. Nimeni nu ’1 ve^use până aci, dar când
mai trebuia să facă puțini pași încă spre a intra jn drumul cel mare, d’uă dată se
vedu faoiâ în faț'ă c‘un individ, care cunoscându’l îl apucă îndată de brațiu și ’1
ținu în loc.
Volbur tresări la început, dar uitându-se în facia aceluia ce nu ’1 lăsa să
înainteze, recunoscu pe Radu.
 — Te caut d’atâta timp pretutindine, ’i $ise acesta, ce te-ai fâcut ? me temeam
să nu ți se fi întîmplat ceva.
•— Nimic pâne acum, respunse Volbur, dar...
— Dar? întreabă Radu spăimentat.
61
•— Nu te speria așa. Eată ce este, și eu nu sciam unde să te găsesc....
— Spune mai curând
•— Ascultă-me și fii om cu inimă bărbată, să nu care cumva să șovăescî că suntem
perduțî !
— Ai venit la vorbele mele? nu-ți spuneam eu și nu vreai să me cre$i!...
— Taci din gură î
— Nu m’aude nimeni, s’au închis toți în corturile lor și dorm bute. Dar ce este?
— Este că în noptea asta avem să fugim d’aci.
•— Să fugim!
— Aî să taci uă dată?
— Eată c’am tăcut.
■— Unde ’ți este calul? scii tu? eu sciu unde e al meu.
— Și eu sciu p’al meu, amândoi sunt la un loc și pasc pe câmp priponiți.
— Dar șelele ?
— Șelele nu se pot lua de unde sunt puse. — Ei fiă și pe deșelate, dar trebue se
plecăm
și cât de curând.
— Dar nu’mi spui ce s’a întîmplat?
-— S’a întîplat că ne-am deochiat.
Dar nu e timpul de a sta de vorbă acum;
aideti să ne luăm caii mai curând.
— Dar Maria?
•— O vom lua cu noi.
•— Vedi asta e asta?
•— Ge, nu cumva ai vrea s’o las în măi- nele lor ?
— Ba nu, dar să nu ne facă vre uă încurcătură pe drum... Uă femeiă ...
*— Ba îucă doe, întrerupse Volbur.
-— Cnm doe ? și care e cea altă ?
.— E acea care ne ajută să scăpăm pe Maria. — Dar atunci să încălicăm căte doi pe
nn
•cal .... Acesta ne-ar întârzia prea mult drumul.
— Eu voiu lua pe Maria pe calul meu, și tu vei mai prinde un cal d’aî Tătarilor
de pe câmp, pe care T va încăltca femea cea streină. Mai
înțeles ?
•— Numai de n’am păți-o, când se va afla că le-am luat și un cal.
Tot vorbind ast-tel, ei ajunseră la câmp, și găsind caii amendoî, ’î
despriponiriă, și Volbur încălicând pe al seu pe când ținea de căpăstru pe al lui
Radu, îl trămise pe el să caute un al treilea cal.
Radu se duse după căutarea lui; ploia nu încetase încă și ventul culca la păment
crăcile copacilor ce se vedeau pe ici și pe colo.
Volbur, ne mai putend ascepta întorcerea lui Radu, se îndreptă iute către locul
întilnirii cu cele doe femei ce pândeau venirea lui în dosul gardului cum fu pus la
cale. Asceptarea lui nu fu lungă, și cu tot huetul ploieî amestecat cu bătaia
ventului, ele putură aurii tropotul cailor ce s’apropiau de gard.
Intr’uă clipă, gardul, care nu era înalt fu sărit; Maria, ajutată’de tată-seu, se
sui pe cal la spatele lui și se ținea cu brațele de mijlocul lui spre a nu cădea;
betrâna Catrina ’și făcu trei cruci apoi încălică și ea pe calul lui Radu, și
amendoî caii o porniră în fuga mare purtend pe cei trei călăreți pe spinarea lor și
conduși de Volbur care apucă un drum lăturaș, pentru ori ce împrejurare.
De Radu nu mai era nici o vorbă. Doe ore trecură ast fel, când bătrâna care
remătese puțin mai îndărăt, ’î se păru că au$i un tropot de mai mulți cai venind
din apoi.
Volbur ascultă cil uiechia sa deprinsă și întări părerea bătrânei. Se înțelegea
"desul de lămurit că vre unul din Tătari văzând fuga lor și răpirea fetei va fi dat
alarma, și aceștia se vor fi luat îa gona lor. Ce era de făcut ? Câmpul era luciu;
nici uă locuință omenescă nici un crâng măcar să se ascundă ! Daca ar fi prevăzut
acesta mai bine ar fi apcat pe drumul cel mare, acolo cel puțin, aveau crângul la
stânga lor și apoi era lacul Chitai la drepta, într’uă mică depărtare, și pote că
ar fi găsit acolo uă barcă golă sau măcar uă luntre de pescar în care ar fi intrat
și s'ar fi depărtat penă unde erau să fiă perduți din vederea gonacilor lor, și pe
urmă ar fi eșit la un alt mal mai sigur. Dar tote cugetările astea erau
nefolositore acum : ei erau urmăriți și urmăriți așa de aprope că, de câte ori
ventul bătea din partea lor spre nefericiții fugari, aceștia aucleaii sunetul
vorbelor ce se schimbau între denșii.
— Ne ajung spurcați!! clise c’un gemăt bătrâna Gatrina.
— Nu vă temeți, răspunse Volvur dând călcâie calului său și încuragiându’l cu
vorbe ce T erau cunoscute în asemenea împrejurări grave.
— Să nu ne temem, țlise bătrâna, dar se aude glasul lor; sunt prea aprope de
noi; când n’ar fi așa întuneric, mă prind că ’i aș vedea.
Ține-te bine pe cal, bătrâno, și lasă’i freul mai lung.... încă puțin și ’i vom
lăsa departe de noi.
— 64
Caii nu mai fugeau, ar fi £is cine-va că sboră; pământul, de și ud de atâta
ploiă, dar fiind mai mult nisipos în partea locului, nu presinta un terem tinos
care să facă drumul greu de umblat. Dar ori câtă să fl fost iuțela cailor și ori
câtă era încă depărtarea între ei și aceia ce i urmăreau, Tătarii, cari erau în
numer mai mare și caii lor destul de renumiți pentru fuga loi, nu arau să
întâr^ieze de a’i ajunge daca nu se întâmpla ca, după o fugă neîntreruptă de câte-
va ore, să ajungă la marginea unei păduri ce se întindea nemărginită în fața lor.
Ochii lui Volbur deprinși a pătrunde întunericul, îl făcură îndată să o
zărească la uă mică depărtare de dânșii; el dară cârmi calul într acolo bătrâna
făcu ca densul; încă o fugă desperată și erau să fiă scăpați; cu riscul dară de a
face caii să crape sub turbata fugă pe care ’i puseră, ei merseră ast-fel că în mai
puțin de cinci rnj- nute, se făcură nevecluți în înfundătura acelei păduri dese și
întunecose.
Caii lor tremurau; valuri de sudori curgeau de pe dânșii; ei descălicară când
se văzură înfundați în interiorul asilului lor de scăpare și lăsară bietele vite să
pască din erba cea deasă pe care părea că nicî uă altă vită nu mai păscuse
pân’atuncî, și apoi scoțând de pe dânsul sumanul ce era numai apă și cojoceîul cu
care îmbrăcase pe Maria spre a o apăra de ploiă, seduse, să le atârne undeva aprope
spre a le lăsa să se usuce, de ore-ce ploia încetase de câte-va minute.
Tot înaintând încet într’uă parte a pădurii, ’î se păru că aude un glas
omenesc.., un gemet mai mult de cât un glas... Vr’uă fiiință păcătosă care
suferea fără indoelă.... El se apropia și mai mult de locul de unde se aureau acele
gemete, și eată că zări un om care sta ghemuit sub un tufiș fre- cându-și piciorele
și costele ale cărora dureri ’î smulgeau acele văitărî din adincul sufletului seu.
Nu atât vederea, de ore-ce încă nu se luminase de diuă bine, pe cât audirea
acelui glas făcu pe Volbur se cunoscă pe acela ce se văeta ast fel.
_ Ce cauți aci, nefericitule? dise el adre- sându-se către cel ce se văeta.
Mai întrebă-me ce caut, respunse cu un ton plengetor și plin de mustrare
întiebatul, mi-aî luat calul meu, și decă nu găseam uneai dai Tătarilor care s’a
nemerit să fia rei mai iute din toti, mai vorbeai astă-di cu mine sau eu cu d-ta?
Lectorii au înțeles fără indoelă că acesta era
Radu. . » * - o
Și cum ai ajuns aci înaintea n ostia/
Am ajuns, fhnd-că vedend că te duceai
înapoi cu caii și temendu-me ca penă să te în- toicî să nu me vadă vr’un Tătar
uitat de Dum- nedeu pe câmpuri, am apucat înainte . . . Am
pus caîul pe uă fugă nebună sărmanul
dobitoc m’a dus ca într’un sbor de erete, dai tot mi se părea că afurisiți! de
Tătari se țineau după mine, de și drumul era limpede și nu se zărea suflet de om,
dar de frică se nu fiu prins de aceea ce ’mi închipuiam că me luau la gonă,
îmboldind mereu calul și îl făcuiu se să fugă din ce în ce mai tare, până când a
crepat sub mine.
— Si a scăpat de tine!
El a scăpat, dar eu cărând într’uă vale
cu el dimpreună, mî-am sdrobit osele, și temă mi-e să nu me fi ales cu vr’uâ costă
ruptă, așa
, 5
«Fonâaa Zânelor»
de mult simt că me dore în partea dreptă a pieptului I
— Și departe s’a întîmplat? . . .
-— N’a fost prea departe ; numai cât urci de- lul care nu e mare și daî în astă
pădure. Numai Dumnezeu scie cum m’am terit pen’aci.
Dar frica mea se nu m’ajungă spurcăciunile fiind eî călare și eu pe jos 1
— Frica, da; frica te făcea se-țî închipueșcî și ceea ce nu era.
— Credî că daca nu era binecuvântata pădure nu remâneam pe câmpia lucia și nu
era se fiu ve$ut de eî? Sau credî că denșiî aflând despre fuga nostră și maî ales
despre a Marieî, erau să stea cu mâinele în sîn ?
— Nu țlic alt-feJ, respunse Volbur, de ore-ce și noi eram p’aci se cădem în
mâinele lor daca nu era iuțeala cailor noștri care se ne scape.
—• Ce spui 1 V’au luat dară la gonă ?
— Am ajuns într’un suflet pân’aci.
— Și nu v’a ve$ut intrând în pădure ?
— Eî sciu.
— Oh ! da, negreșit cată se ve fi v&Jut, £ise Radu silindu-se ase scula pe
piciore. De și e pădurea mare, dar maî sciî ?
— Și ce pădure e asta?
•— N’o cunoscî?
— N’am trecut nici uă dată p’aci.
— Asta e pădurea zînelor, semănată de ele de câțî-va ani. E în apropierea
fontâneî care portă numele lor; fontâna e spre sore-resare și pădurea vine spre
me^ă-nopte de la satul nostru.
Dar unde e calul meu, daca nu va fi crepat și el?
— Calul teu e maî sănătos de cât tine; n’aî nici o grije despre el; dar ce vrei
se faci cu densul?
— Audi acolo! dar n’oiu ascepta să viă aci Tătarii se me prindă de viu.
— Asceptă se prindă puțin suflet bietul dobitoc al meu, ș’apoî ne vom duce
împreună, de dre-ce nici eu. n’am se fac sat aci în mijlocul pădure!.
— Eu nu maî așcept nici un minut, mă duc se-mî iau calul meu, și d-ta vei pleca
or când vei crede de cuviință.
•— Nebunule! dar vrei să ’î întîlnescî în drumul teu și se ne descopere și pe
noi!
— Aî ?....
— Ba chiar așa! eî cată se fiă p’aprope cău- tându-ne sau asceptând se eșim din
pădnre pentru ca se ne înhațe !
•— Vom sta dară aci penă vom muri și de fome. Și eu cu costa mea pe care o simț
ruptă!. Oh! sub ce ste păcătosă m’am născut!
Și Radu se văeta mereu și îșî blestema sorta când un huet, care făcu totă
pădurea se resune, atrase îndată luarea lor aminte.
Volbur se repecli spre locul unde lăsase pe fiă- sa. Ea dormea cu capul rezimat
pe genuchiî bătrânei. Ea îî spuse că fata era recită după ploia care o udase totă
noptea, că a tremurat în brațele eî penă când abia a luat’o somnul.
— Cu tote astea cată să se scdle, $ise Volbur
— Zi eu am audit un sgomot în pădure, dise bătrâna; ore ce să fiă!
— Nu sciu, dar e maî bine să ne depărtăm maî încolo, să ne înfundăm unde va fi
pădurea
mai desă. Fă dară pe fata se se scole și venițr după mine; eu me duc se ieau caii
de unde i-am lăsat să pască.
Maria deschise ochii; Gatrina ’î ajută se se ridice pe piciore și urmară amândoe
lui Volbur care venea țiind caii de căpestrele lor.
Radu părăsi și el locul unde se aflase zăcând și câte patru se afundară în
interiorul pădurei făcând cel mai puțin sgomot putincios.
Cu tote astea huetul crescea și părea că s’a- propiă din ce înce mai mult. Câte-
va minute de lămurit că acest sgomot era produs de mar mulți cari veneau în fuga
mare. Nici uă în- doelă prin urmare că Tătarii care se luaseră în gona lor le-au
dat de urmă și acum au intrat în pădure, înțelegând că ei și-au ales acest loc de
ascuns.
De uă dată sgomotul încetă. Or cât de mulți ar fi fost gonacii la număr, ei nu
găsiră de cuviință a înainta prea mult și a se supune or- besce atacului unor omeni
cari, de și mai puțini, dar ocupând o posițiune strategică, le-ar permite să
lovescă fâr’ a fi vețluți in acea întuneciune a nopții, crescută și mai mult prin
desimea pădureț și a’și asigura ast-fel sorții de a’i învinge.
Ei* deră se opriră din mersul lor spre a vedea cum era mai bine de făcut. Un foc
mare ce îl făcută și a cărui flacără amenința se aprindă partea pădurei sub care se
înălța, era pdte să le ajute casă varia în cotro s’ar putea îndrepta fără pericol,
daca cum-va nu i-ar face se descopere pe unde-va pe fugarii ce se ascundeau de
căutările lor.
Trecu uă oră, pote și doe, și nici uă o mișcare^ nu se simțea din partea
năvălitorilor.
Către acestea, clioa începu să se ivescă ; ventul nu maî batea ; norii, după ce
se ușuraseră de ploia ce se scursese totă noptea dintr’enșiî, se resipiră și lăsară
să se vagă un cer limpede și senin; pe cer se înălța mândru și strelucitor sorele
ce pătrundea cu ragele lui prin crăcile copacilor încă acoperiș de lumina lor prin
milione de picături de apă rămasă după ploiă.
Fugarii găsiră un tufiș forte des într’un loc ce părea maî ascuns și întărit
prin căderea maî multor copaci tăiați cari resturnați la pământ și ascep- tând mâna
onenăscă spre a destina întrebuințarea lor, formau acum ca un fel de intrare forte
ane- voiă de pătruns, împrejurul stufișului ce servea de adăpost celor patru
fugari. Ei stau prin urmare pitiți în acea ascungetore de unde putea vedea făr’ a
fi veguțî, fote mișcările celor ce ’i urmăreau și a cunăsce numărul lor, când ar
veni mai în apropiere de dânșii.
La or ce întimplare de a fi descoperiți, n’aveaii de cât a ’și vinde viața cât
s’ar putea maî scump.
Disperarea face minuni câte uădată.
Ajutați de lumina $ileî, Tătarii nu întârgiară de a-șî pune planul în lucrare,
ei dară începură -căutările lor înaintând prin mai multe punte, dar cu ferelă și cu
multă prevedere spre a nu fi surprinși.
Fugarii nu-î perdeau din vedere, de câte ori •se întimpla se vadă pe unii din ei
apucând pe uă potecă, pe alții pe alta, tot d’auna uitându-se pe copacii ce’i
întîlneau în cale, spre a vedea daca era cine-va ascuns în frungișul lor, și
întorcând u-și adesea capul de câte ori li se părea că vedea pe cine-va care să’i
apuce pe la spate.
Câte-va minute de smăcinare pentru nefericiți! fugari trecură ast-fel, penă când
uă nouă cetă de șese Tătari se apropiarâ așa de mult de locul retragere! lor, în
cât Volbur de doe or! în nerăbdarea sa, era gata să esă și să năvălescă asupra lor,
daca nu era rnținut de fiicâ-să.
Tătarii se opriră în fa<jia acelui loc care, cu drept cuvent, le insuflase cel
mai firesc prepus. Ei se uitară pretutindeni, studiară bine posițiu- nea, și
făcendu-și ore care convingere în sine, scoseră un cbiot petrundetor care dete
alarma camarazilor lor respândițî în mai multe părți ale pădurii? De uă dată
năvăliră din tote părțile Tătarii cei împrăsciați și împresurară ascun^etorea
nefericiților fugari.
Ei erau doe-șlecî și patru peste tot. Or ce cercare de apărare din partea
fugarilor era deșartă și or cât de bravi să fi fost ei doui în contra a doe-țieci
și patru ar fi fost cu neputință să potă resista.
Urma dară să cadă în mâinele inemicului, sau să moră spre a scăpa de robiă și de
chinurile cu care ’i ascepta resbunarea tătărescă.
Astă hotărîre din urmă a fost luată de Volbur și de fiică sa la care consimți și
betrâna Gatri- na, afară de Radu care, fâr’a se pronuncia nici în contra rnorții
nici în contra robiei, nu făcea de cât să se vaete dându-și pumni în cap spre semn
de căință.
Tătarii începură să ridice copacii cei restur- nați și să ’i arunce în lături,
spre a lărgi locul și a putea intra mai ușor în ascuncletore.
încă pucină lucrare, și ei erau să intre și să pută măna pe aceia ce ’i căutau.
Volbur îmbrăcișă pe fiică-sa strângând’o în brațele lai și scose din brâul seu
cuțitul cel lat de vânătore spre a o strepunge și să se strepungă apoi și densul,
când de uă dată întorcându-se către ceta Tătarilor spre a arunca cel de pe urmă
blestem asupra lor, i se păru că uă întîmplare cea mai neasceptată si cea mai
nevisată, veni s’a- ducă uă schimbare la acea stare de lucruri. Vr’uă câți-va
Tătari se vedură zăcând morțî pe pământ, cei ce mai remăseseră în piciore făceau uă
gură nespusă, tunând și turbând și uitându-se pretu- tindine ca să vadă de unde
venea acea morte nevăzută care culca unul câte unul pe camarazii lor la pământ, dar
et nu vedeau alt nimic de cât numai nișce săgeți cari sburau din mâini forte
îndemânatice, dar ascunse de ochii lor, care săgeți, de câte ori se îndreptau
asupra lor, de a- tâtea ori ucideau dintr’ânșiî până n’a mai re- mas de cât unul
viu din ei.
A cui mână bine-facetore ’i a scăpat pe ei de cruda sortă ce ’i amenința? Cine
era acela sau aceia care avea atâta ură pe Tătari ca și dânșii, de ’i a nimicit
ast-fel, încât din doe Zeci și patru abia a scăpat unul cu fuga?
Eată ce întrebări ’șî făcea Volbur în culmea mirărei sale, și la tote astea
Radu, tuperstițiosui și fricosul Radu, respundea într’una că acea minune nu putea
fi făcută de mână de om, ci erau cele trei zîne, cari cunoscându’l pe el de frate
al aceluia pe care îl luaseră la ele, au făcut tot ca să ’i scape, atât pe el cât
și pe ai lui, de lângă dânsul de cea ce’i amenința.
-— Taci, taci, nu te mai lăuda așa, ci veZi mai bine de caii noștriî ca să
plecăm mai iute acasă că dor o fi și timpul, ’i țiise Volbur.
— Caii noștriî încalece’! cine se va simți în stare a ’î încăleca, eu dabia mă
țiu în piciore și rne voiu teri pe jos până acasă, mai ales acum că nu me mai tem
de hoții de Tătari.
— Cine scie de n’or mai fi ascunși pe undeva ! observă bătrâna suspinând.
— Nu creți, respunse Volbur; acela care ne-a scăpat de numărul lor cel mai mare va
avea atâta îngrijire să vațlă daca a mai rămas vre unui undeva. Putem dară '^ă ne
urăm calea fără nici o temere.
— Să ne-o Urmăm, și cât mai curând.dise Radu de ore-ce, pe lângă durerile ce m’a
făcut să simt căderea mea d’aseră, apoi turbez de fome. Sunt
nemâncat și nebăut de eri.
— De, că ne’l fi numai tu nemâncet și ne
băut, cum te vaețî dise Volbur. Și după aceste cuvinte eși ca să vațlă de cai și să
se pregătescă de plecare. Dar abia făcu țlece pași afară dsn ascunțletârea unde se
aflase și se întorse eră co- prins de uă mirare ce nu putea esprima acelora ce ’î
eșiseră înainte spre afla causa întor- cereî sele, și mal ales a mirăreî ce se
vedea scrisă pe chipul său.
— încă uă minune I țlise Volbur intrând.
— Au mai venit și alțî Tătari! strigă Radu cu facia perită și tremurând ca uă
frunțlă la suflarea vântului.
—- Lasă/țî frica la uă parte și veniți cu toții după mine ca se vă încredințați
despre ce e vorba.
— Radu, Catrina și Maria se sculară și în- sociră pe Volbur, el ’i conduse la
locul care ’i făcu strania întipărire ce ’I coprinsese.
La spatele ascundătoreî lor, și numai câțî-va pași departe de densa, pe uă erbă
desă ce era umbrită de frunzișul a doî anini stufoși, era uă masă rotundă de acelea
ce se ved și până în $ioa de acli în casele țerănesci. Masa era încărcată cu
diferite mâncări și băuturi.
— Ce ’mî ved ochii? strigă Radu cu nă mirare de idiot. Trăgeți-me de chică
pentru ca să ine încredințez că nu dorm și că nu e vis cea ce ved înaintea mea!
•— Crede că e vis, clise Volbur, noi cari nu visăm ne vom pune să mâncăm și
pentru tine.
— Ba e vorbăf De câte ori m’am visat mâncând și tot flămând m’am sculat! Astă
dată nu va fi așa.
 Și așe^endu-se la masa, alături cu cei al ți cari ’șî luară fiă-care câte un
loc, începu să ’și puiă fălcile într’uă mișcare din cele mai turbate.
Veșlend marea lăcomia cu care Radu făcea să dispară bucatele dinaintia iui, și
setea cu care golise sticla lui de vin și că acum se întindia la una din cele alte,
Volbur clise :
•— Cine pote spune că atât mâncarea asta cât și vinul ce ’1 beurăm nu sunt
învenitate de Tătarii, cari vețlend că nu pot pune mâna pe noi, au alergat la acest
mijloc spre a ’și resbuna de noi!
Astea țlise cu scop de a rîde de frica cea marc ce o avea Radu pentru cel mai
mic lucru chiar, făcu un ast-fel de efect asupra acestuia, că el remase cu ochii,
sgâiți și cu gura căscată uitân- du-se la cel ce vorbise fără a putea scote nici un
cuvent.
Maria pentru ânteia oră de când cu împreju-
rarea ce i se îutîmplase, nu putu să ’șî țiă rî-
sul, când vedu chipul cel încremenit al luî Radu.
— Așa e c’aî murit de frică? dise Volbur.
•— Nu mai vorbi cu dușii de pe lume, se cercă să ții că Maria.
Betrăna rîdea înfundat, dar se silea se ’șî as- cunțlă rîsul de ochii luî Radu.
Acesta nu mai mânca, nu mai vru să bea, ci mereu ’șî pipăia pântecele ca să vațlă
daca simția vr’uă durere din acele ce probeză înveninarea.
Soce’e ajunsese 1’ ame^, și călătorii noștri ne maî avend ce face în pădure se
pregătiră de plecare.
Ei ’șî căutară caii lor acolo unde ’î lăsară să pască, dar câtă le fu mirarea
când nu ’î maî găsiră! Padurea fu străbătută în tote părțile, strigară caii pe
numele lor, le fluerară, dor ’î vor face să înțelegă și să cuno^că pe cei ce ’î
chemau, dar tote cercările astea fură deșerte, nici uă urmă de cal nu se vedea.
•— Altă împedicare ! dise Volbur, remâind în loc și cugetând la ceea ce putea
însemna acestă întâmpla re n eascepta tă.
•— Me prinți că Tătarul care a putut scăpa cu viață, va îi luat caii noștri de
resbunare, dise Radu.
•— Se pote și asta, respunse Volbur ca cum ar fi vorbit în sine.
Apoi întorcendu-se către Radu.
— Tu caută să cunoseî drumul pene in satul nostru: ore să fiă departe pene
acolo?
— Nu e maî mult de cât uă fugă bună de cal, respunse acesta. Am putea merge pe
jos, vom ajunse înainte de scăpatul soreluî.
— Așa vom face, căci nu e chip intr’alt-fel, $ise Volbur și apucă înainte ca să
dea esemplui plecării.
Câte-va sute de pași ’i mai despărțea de drumul cel mare până să esă din pădure ;
dar calea era cam grea ; pămentul părea că se desfundase dupe atâta ploiă ce
cățluse totă noptea trecută, și sorele nu putuse încă a sbici pămentul, căci radele
lui pătrundeau anevoiă prin umbra cea desă ce o făcea desimea copacilor cu
frunzișul lor stufos.
Maria era să se nomolescă de doă ori în bal- tocele pe care le creduse a le putea
trece cu pi- ciorele ei nedeprinse încă de căile grele, dacă nu ’î eșea înainte o
țigancă teneră care tocmai intra în acea păîure și care atrase luarea aminte a
fetei asupra acelei bălți ca să nu se încredă în- tr’ensa.
—■ Dar unde ve duceți ? întrebă fata de țigan adresându-se la cei patru câletori.
— Ne ducem acasă, răspunse Maria.
-—■ Si încotro ve e casa ? mai întrebă țiganca.
5 J O
— Pentru ce vrei să scii? șlise Volbur apro- piându-se de țiganca cea curiosă și
privind-o c’un aer de îndoeiă.
•— Pentru că nu e drumul limpede, nu e locul curat, respunse întrebata. Umblă
tătărimea de ast-dimineță ca frunza și ca erba, și tot se adună și mai asceptă și
pe alții ; nu sciu ce or fi puind ei la cale, că dracu înțelege limba ce o vorbesc,
dar nu prea mirose bine ceea ce simț eu.
Și țiganca se închina făcendu-și cruci peste- cruci și uitându se mereu la
spatele ei.
 — Te temi să nu via aci în pădure dupe tine ? o întrebă Volbur.
—• Me tem .. mai sciu și eu de unde m’aș teme mai mult? Dar zărindu’î de departe
me de- deiu in lături și sbughiîin pădure penă s’or duce naibii. De! sciu și eu ce
sa mai dic! Dar d-vo- stră nu faceți bine să eșiți d’aci, că tocmai de denșii dațî
și e nevoe mare.
Volbur se opri în loc să cugete ; bătrâna Ca- trina se uită in ochii lui
asceptând să iea uă otărire.
Maria se ținea cu uă mână de sumanul tatălui ei, parcă ar fi cerut sprijinul seu
! Radu făcea ochii mari când spre Volbur când spre țigancă dar ceea ce se petrecea
intr’ensul se putea vedea pe fisionomia sa cea speriosă și învinețită la aurirea
noului pericol ce ’1 mai aștepta.
— Să ne intorcem, dise în cele din urmă Volbur ; tot mai siguri suntem aci de
cât daca am eși la lumină și ne-ar întâlni îndrăcițiî de Tătari care se țin de
capul nostru.
— Și daca ne vor urmări eră’și aci ca ast- dimineță ? țiise Radu.
—• Vor păți ceea ce aii pățit cei dinaintea lor, ai vețlut cu ochii ce li s’a
întîmplat.
Volbur ce îndoia de reînoirea acelei sorte care ’i-a scăpat de persecutorii lor
ca prin minune ; cu tote acestea el judecă în sine că alt mijloc nu-i rămânea și că
pădurea era singurul adăpost pe care se mai putea întemeia ore-cum.
Cu inima .îndoiosă, cu sufletul duios, ei se în- torseră de unde aii plecat,
nesciind în ce parte .să se îndrepteze, de ore-ce ascunțletorea lor de
mat nainte aeum era deochiată și putea fi lesne descoperiți într’ensa.
Era și timp, căci n’apucară să înainteze mult în interior, când Iotă pădurea
resună de chiote selbatice, de tropăituri de cai și de un zăngănit de arme. Erau
Tătarii care ’șî manifestau intrarea prin aste sgomote barbare ; erau Tătarii care
astă dată, veneau dupe vorba țiganceî, ca frunza și ca erba, într’un nunier prea
mare, ca să res_ bune pe camarazii lor uciși de mâna cea cu|e_ zătore a ghiaurilor
și să pedepsescă pe aceja, care ’î au amăgit râpindu-le doă rdbe și făC£n_ du-se
causa atâtor nefericiri ce li s’au întâmplat. Or cât de inimos și plin de curagiu
era Vojbur, ori-câtâ încredere a avut ei adesea in sine faciă cu pericolul ce ’i-a
întâmpinat și or cât se întemeia pe dibăcia lui d’a scăpa din încurcăturile* în
care s’a aflat de multe ori, tote aceste virtuți acum ’i-au părăsit de uă dată, și
nu mai vedea nimic înaintea lui de cât mortea : uă morte sigură și cea mai crudă
pote. Dar nu se temea pentru densul cât pentru nefericita luî fiică, pe care uă
ursită așa de cruntă uă îmbrâncise așa pe neașceptate din liniscea în care trăia,
din sinul celor mai dulci vise în care se legăna, in- tr’un pripor așa de afund de
unde totă iubirea, lui părintească nu era în stare s'o scape.
De mai multe ori ’î veni idea să sfărâme capul mișelului de Radu, de ia care i
se trăsese tote nefericirile ce le-a cercat pene atunci și a- celea ce ’1 mai
așteptau încă, dar acestăresbu- nare părendu-i-se prea pucin lucru pe lengă aceea
ce i-o păstra, îndată ce momentul ar fi sosit spre a o pune in lucrare, el nu făcu
nici uă mișcare. Se duse dară înaintea sa, urmat de cei alțî trei însocitorî ai
lui, mergend fără a sci unde, mai fără a vedea unde umbla, fără nici o idee
otărîtă, nici un plan, și pote fără nici uă consciință de ceea ce făcea, când se
simți de uă dată apucat pe la spate de doe brațe vîr- tose care ’1 ținură în loc,
pe când doe alte mâni ’i legară ochii cu uă legătură țepănă. Volbur n’avu timp nici
să vorbescă, de ore-ce acela ce legă ochii avu grije a’i pune un căluș în gură.
Cei alțî trei avură aceeași sortă ; numai țiganca a putut scăpa, fiind-că ea se
despărțise mai de mult de cei d’ânteiu.
Mai bine de un pătrat de oră trecu de când nefericiții captivi umblau sub
conducerea unor omeni pe care nu-i vedeau, dar după care erau nevoițî a urma,
fiind-că așa li se impusese.
Ce sorte ’i mai ascepta ore? Cine erau aceia care’i legaseră ast-fel și unde ’i
duceați <i? Negreșit Tătarii ’i surprinseră și acum’i duci au la măcelăria sau pote
in robiă. Acestea erau cugetările lor, pentru că nu puteau vorbi cu gura încleștată
și nu puteau vedea cu ochii legați.
In cea dupe urmă termenul umbletului lor sosi. Pote că aci era locul unde ’i
ascepta supliciul sau mortea ! ... Ei audiră un sgomot mai înteiu ca de nisce
grindi care se trânteau unele peste altele’ apoi ca nisce lespezi mari de petră
care se terau pe un nisip petros și în urmă cădeau pe alte lespezi cu un sunet
surd, dar tare. Inima tremură în peptul lor cugetând la nisce petre mormentale.
Daca ar fi îngropațî de vii ?
Ce ideiă spăimântătore ! Ge morte maî crudă de cât tote morțile?
Cine-va îî împinse de la spate și mai făcură câți-va pași și apoi fură nevoițî a
se opri din nou. Un om trecu înaintea lor și luă pe Volbur de mână cbcându’i :
— «lea aminte că ai să scoborî uă scară!»
Aceiași votbă fu repețită și celor alți trei.
Ge însemneză asta?... Pentru ce atâta însri-
O
jire în privința lor ca să nu cațlă pe scară și să’și facă vr’un reii!... Gine dară
era acel om care le vorbea lor românesce!.. Și daca nu voia să le facă reâ, pentru
ce le-a legat gura și ochii! Ge mister !
Ei coborîră dar ast-fel vr‘uă trei-țlecî trepte; apoi auriră deschițlendu-se uă
ușă și câte-va vorbe șopti intre aceia ce’î conduceau... Apoi urmă uă scurtă
tăcere... Cine-va’i introduse în- tr’uă cameră... Acolo ei simțiră de uă dată că li
se deslegară ochii, li se luă călușul da la gură și se lăsară liberi...
Camera care intraseră era întunecosă și nu putură prin urmare să vațlă pe cei ce
i-aii introdus într’ânsa, căci îndată dupe acesta, ei eșiră repede și încuiară ușa
pe din afară scoțând cheia și depărtându-se în pripă.
— Unde suntem, tată? întrebă Maria silin- du-se a se apropia de părintele ei.
— In mâna lui Dumnezeu, lata mea res- punse Volbur.
•— Aci par’că suntem în fundul pământului, se văeta Radu, nici Dumnezeu nu ne va
putea vedea aci; suntem ca și îngropațî de vii.
•— Maica Domnului să fia cu noi murmură bătrâna Gatrina începend eră crucile ei.
— E întunecimea iadului! clise Radu; ce bine putem ascepta într’un loc așa
întunecos ? De uă mia de ori mai bună era robia ia Tătari, cel puțin avem lumina
sorelui și nu trăiam cu frica morții în sîn.
Volbur nu ’i respundea nimic, de și ideea ’î mai revenise să’i spintece cu
poloșui seu cel lat.
De uă dată camera se lumină de o mică lampa ce se vețlu așezată pe uă ferestruiă
care respundea într’uă altă încăpere. Ei cercară să se uite pe acea ferestruiă
laterală, dar ea părea nelocuită.
Lumina ’i făcu să vaclă atunci locul ude se aflau.
Era uă încăpere pătrată, mai mult lungă de cât lată, zidită cu petră ; patru
paturi de lemn așternute cu saltele de paie, cari erau învelite cu scorțele lucrate
in țerâ, câte-va scaune și uă masă de lemn, și câte-va obiecte mărunte forte
necesare menagiului, era tfită mobila ce se vedu în acea cameră, care avea trei
uși, încuiate câte trele, și uă terestră mică prin care nu pătrundea nici o lumină,
dar prin care, când se deschidea venea pucin aer rece, dar cam greu și umed.
Volbur ’și alesese un pat și se resturnă pe el de ore-ec se simțea forte ostenit.
Fia care făcu ast-fel dar toți se aflau într’uă tăcere adâncă, cugetând la sortea
ce le era scrisă și nesciind nici unde se aflau nici ce însemna cea ce se făcuse în
privința lor.
Mai ținea lumina țiilei, sau a înoptat de mult?
Nimeni nu putea spune, căci era cu nepu-
Catrina care rei cai viind în urma <Fontâna Zînelor#
tință a se sci în acel loc unde, spre a vedea lumină, căta se ardă lampa și șlioa
ca și noptea.
Timpul trecu repede ; Volbur adormise de vr’uă oră pote, nu somnul fericiților,
ci a1 celor ce a- flânduse în neputință de a mai lupta în contra decretelor unei
ursite neîmpăcate, se supun până în cele din urmă voinței sale or care ar fi ea.
Bătrâna Gatrina vedând pe Volbur adormit, se silea și ea să închidă ochii spre a
chema somnul de care părea c’avea așa mare novoiă. Alături cu dânsa, Mavia, întinsă
pe jumătate și cu capul rezimat pe sinul Gatrineî, ’și avea ochii a- țintațî asupra
părintelui eî până când nu mai putu susținea lupta ce ’șî făcuse de a sta deșteptă
și se supuse și ea somnului.
Numai Radu nu dormea.
 Șețlând pe un scaun, cu capul aplecat pe a- mândoe mâinele rezemate pe cotele
sale, ei sta absorbit în adâncimea unor cugete sfășiitore cc’l munceau.
Pote că ’și batea capul să găsescă vr’un mid- loc de scăpare, sau pote că se
silea a ghici daca, se afla acolo suh adăpostul unor binecuvântări, tot ca acelea
cari în dimineța aceleiași clile ’i a scăpat de persecutorii lor ucigându’i mai pe
toți ca uă Providență nevedută, saii pote că se afla într’uă robia de care numai
mortea firescă sau resbunătore pote se’i scape.
Un mic sgomot de pași cari se apropiau de ferestra cea descchisă pentru intrarea
aerului îl desceptă din absorbirea sa și îl făcu se tresară... Ochii lui ațintați
spre partea de unde se auclea sgomotul pașilor se lărgiseră așa de mult în cât
păreau a eși din orbita lor.
Un braciu înainta pe terestră și depuse pe masa ce era sub densa un paneraș ce
se vedea încărcat cu diferite lucruri, pe cari depărtarea și slaba lumină a lampei
nu ’i lăsară să le distingă.
Ferestra fu apoi trasă și sgomotul acelor pași se repeți, arătând astă dată
depărtarea lor.
Radu se sculă de pe scaun, s’apropiă binișor de masă și își înfipse privirea în
acel peneraș spre a vedea ceea ce coprindea într’ensul.
Nu mai remase nici o îndoelă pentru Radu. îndată ce se convinse de conținutul
care ii a- trăsese curiositatea :
— Ah ! de ce nu mi-am adus aminte mai dinainte ! strigă el cu un glas așa de
resunător în cât Volbur, Maria și Gatrina săriră în sus drept în piciore, cel
d’inteiu scoțend paloșul șeii din tecă, gata să lovescă pe cine s’ar fi cercat se
le facă vr’un reii, a doa alergend să-și ascundă capul în sinul părintesc spre a
căuta uă apărare într’ensul, și a treia îngenuchind și făcând mai multe cruci,
între cari se ruga la Dumnezeii pentru ertarea păcatelor și pentru mântuirea
sufletului ei.
— Nu ve speriați! Zise Radu : n’aveți nici un cuvent a ’,e speria sau a ve teme
de ceva. Acum sciii unde ne aflăm, și putem fi veseli și fără nici uă grije d’acum
înainte.
— A ’nebunit! cugetă Volbur.
— Și unde creZî dară că ne aflăm? întrebă Maria mirându-se de ceea ce auZise.
— Veți sci îndată. Acum etă ce avem de făcut mai înainte de tote.
— 84
Și luând panerul de pe masă, îl puse sub ochii fîă-căruia dintr'ânșiî.
— De mâncare! țiise Volbur după ce se încredința de cea ce se afla în paneraș.
•— Și de băut, respunse Radu în culmea mulțumirii ce i producea plăcerea sa
pentru băutură.
— ’Țî e fome, Mario ? întrebă Volbur pe fîe-sa.
— Cum vrei tată, respunse copila.
— Atunci bine, și pe urmă se ne spuiă Radu ce descoperire a făcut în privința
locului unde ne aflăm.
— Pe urmă da, dar mai nainte nu, de ore-ce nu mai văd înaintea mea de fome ce-mî
e.
Și țlicend acesta, se așe$ă și el pe un scaun la masa unde se puseseră cei alțî
și începu a scote din paneraș mâncările și băuturile coprinse într’ensul.
După ce mâncară, Volbur stărui pe lengă Radu să ’î spuiă tot ce scia privitor în
locul unde se aflau. Radu se uită mai ânteiu la Ma- ria cu uă privire pe care numai
ea înțelese, pentru că roși îndată și ’șî aplecă ochii/
Radu suspină și tăcu.
— Ei, așa? clise Volbur, n’aî se vorbescî uă dată ?
„ — .Pa’ resPunse Radu, c-m distrat, spuneam că sciu în ce casă ne aflăm.
— Și unde suntem prin urmare?
-— Aci cată să fiă casa clinelor unde au dus ele pe Vintil.
Maria îngălbeni și roși, una după alta, aurind că se afla sub acelaș acoperemânt
cu iubitul ei.
— Și de unde poți sci acesta ? întrebă Volbur.
Radu tăcea.
.— Ai se-ți deschizi gura uă dată? strigă Vol- bur eșind din ori ce răbdare.
 — Am dis că presupuiu respirase Radu.
—- Lucrul e prea cu putință, «jise Maria, fiind că pe cât sciu, Fontâna Zânelor
nu e prea departe d’aci; ea e dincolo de pădure. Apoi cine altu putea să ne scape
de Tătarii cari ne împresuraseră ast dimineță, daca nu vre un voitor de bine care
se va fi afllând pintre locuitorii acestei case?
Cuvintele Măriei părură prea întemeiate părintelui seu.
Dar atunci pentru ce se ascunde? Pentru ce să li se lege ochii ca să nu vadă și
gura pentru ca să nu strige când fură aduși în acel loc? Pentu ce nu se dă pe fațiă
măcar Vintil, sciind mai ales că acea pe care o iubea se afla aci, alături cu
densul? Eată ce nu putea înțelege părintele Măriei.
Or și cum, el era mulțumit că scia unde se afla, și n’avea nimic de temut din
partea asta.
Dar în mijlocul acestor cugetări în care se co- funda, Volbur care era deprins
să pătrundă cu urechia sa agera șoptele sau sunetele cele mai mici ce se produceau
une-orî în tăcerea nopții, fu atras de unul din acele sgomote ascunse, mis-
teriose, pline de ferelă, care se producea împrejurul seu. Penă aci fu numai el
care audise sau ’i se păruse a audi ceva, dar îndată luarea a minte a celor-alți fu
și ea atrasă de uă mișcare de pași pripiți, de uși cari se descideaîi, de sunetul
prelungit al unor arme care însoțea mișcarea crescândă în vecinătatea lor, și în
fine de tro-
soitul treptelor cari răsunau sub pașii cei grei și duccedați ai celor ce urcau
scara cu mare grăbire.
Oare Tătarii au descoperit nona lor retragere? Sau vre un pericol amenițând pe
cei-alți locuitori din supământă, ei se ve^ură nevoiți a părăsi asilul lor ce li se
părea nesigur și acum se duc să și caute altul? Dar atunci cum rămânea cu ei ? Cine
i mai scapă d acolo? Când ar fugi și ei din acel loc! Ușile erau tot încuiate....
Dar cum să fugă! și pe rude s’apuce!..
Volbur se apropiă de terestra din fund spre a cerca dacă vr o eșire era
putinciosă, dar deschizând o fu nevoie a se retrage din cauțla unui miros greu de
fum care intra printr ensa.
— Oare nu cum-va ardem aci fără să seim! strigă Volbur.
Panica fu mare printre cei patru nefericiți la aurirea acestor cuvinte eșite din
gura lui Volbur. Ce era de făcut?
— Să spargem ușa cu secura, dise Radu.
— Daca aveai p’a ta pe care ai aruncat’o ca un păcătos, lucrul ar fi mers și mai
ușor, Zise părintele Măriei, cu fote acestea să mai ascep- tăm puțin, pote că răul
nu e așa de mare cum noi ni ’1 închipuim.
Dar fumul intră prin tdte crăpăturile ferestrei, și îndată se făcu așa de
simțitor că Maria căZu mai amețită în brațele bătrânei Catrine, care abia se ținea
și ea pe piciore de acel miros greu.
Atunci Volbur nu mai asceptă nici un minut, se armă cu securea lui cea grea și
după câte-va lovituri date cu putere, ușa sări în țăndări și ei eșiră îndată.
Scara nu era departe, ei se urcară în pripă, dar pâne a nu ajunge la capătul eî,
un aer înflăcărat amestecat cu fum 'i făcu să se oprească
in loc. .
Totă pădurea se afla în flăcări și ardea de jur
împrejurul lor. Tătarii ’i deteră foc cu scop d a face să peră atât cei ce uciseră
uă parte din- tr’enșiî cât și pe fugarii ce veniseră să’i prinsa și cari le scăpau
mereu din mână.
Eî erau dară acum împresursțî de un foc care cine scie cât era să țiă.
Amicii lor cari ’i aduseseră acolo nu se vedeau
nicăeri. . „ .
Să fi fugit ei, sau vor fi ars și s’au ucis de blestemății de Tătari?
Neputend dară să facă nici un pas înainte în acel ocean de flacăre și „.de fum,
eî fură nevoiți a se întorce.
Scara fu coborîtă repede, dar astă dată \olbur fu de părere; la căuta un alt
loc, uă altă încăpere printre mulțimea camerilor ce se desfășurau în drepta și în
stânga lor. După mai multe căutări, el dete de o ușă care se afla tocmai în
marginea cea mai depărtată a supemântei, cu- riositatea îl făcu să cerce a o
deschide, neftind încuiată, și deschi^end’o, cel d’ânteiu lucru ce li seîînfățisă
fu ca un fel de șanț lung de nu i se vedea capetul și prin urmare nu se scia unde
conducea el.
Volbur stete un minut la îndoelă, penă a nu se hotărî într’un fel sau într’altul
Dar și starea în care se aflau eî nu era de loc asigurătore pentru dânșii. Acesta
îl făcu dară să mergă înainte.
Ei înaintară abia câți-va pași în acea culă
de un' om'cuTaTvXr6 afl^? întîmPinatî 0 .^opS ieViur^‘" PeP' 86 *"aintea
se-Șj urmese calea , ”«amd daca trebuia sura de apărare în contm aPn ™ 163 Vre uă
nie- acesta ’j țise atllncî aJIa acț ui necunoscut, dar ?1 cam pripit șj turbura?
mai dldce> de
-N-ti VG CGFP^jfy o
iutii,)i și vet; fl pel,dnteî‘ P«ci- Tatarii vă vor
'"apoi și ascoptați vei]r.M mal bine
timpia nimic rfă/ PG pace’ ca nu vi se va in-
rWl» Dia n^să'eSuSml”e'a Hcut să P»-
— Tătarii au dat foc nă,'lP"-G”ostl'“ p’aci? col!“ri. ?i acum arde „ev^ “ d‘a
câto Pal™ a> noștri Sa găsă3Că u„ “are> abia Putură
se întinsese încă focul.0 °G e?ire pe unde nu
Și acum ?
— Câți^umeț?? Pe Viată Și Pe mdrte.
— ^ce-sute-cincî-decî.
— Și ei?
viL^™^«33.<fe c“ vr'u4 mia’dar
- NulpUn°„“4“mGl saspins V'-'b'>r.
«e’> Pe el, eăcMafa „u°n Vintil> P«n-
dar penă mâine seră are^sT mame de dimineță, semă de voinici din Ardei în aJutor uă
tote spurcăciunile A d 5 ?1 atunci scăpăm de
— 89 —
— Dumnezeu să fiă cu noi ! Gând aî sci ce am suferit după urma lor !... Abia am
scăpat fata din ghiarele acelor îndrăciți care o robiseră.
— Maria ! nefericita copilă ! dar ’mî vei spune mâine tot cum s’a petrecut; acum
me grăbesc să me întorc unde m’asceptă frații mei pe câmpul de bătaia.
— Și Vintil făcu doî pași, spre ase întorce, dar de uă dată amintindu-șî ceva,
reveni eră șî apro- piându-se de ceta fugarilor :
■— Ține la iubire ta, Mario, dise el ; eu țiu la tine pene la morte.
Maria care, atât din causa întunericului cât și a depărtării în care se aflase
pe când părintele ei vorbea cu Vin il, n’a audit glasul acestuia ; când vorbele lui
din urmă o încredințară că era el acela care fusese alesul inimeî sale și pentru
care suferise de câte-va țlile cât n’ar fi suferit în câți-va ani, seose un țipet
așa de sfâ- șiitor, în cât tată-seu, care o primi în brațele lui, se umplu de
lacreme auțlind acel duios strigăt al unei inime așa de smăcinate.
Gu tote astea, ei șî urmară calea către casa ce o părăsiseră. Aci, ca și
pretutindine. fumul domnea încă greu și nesuferit, prin care lampele, care ardeau
și fliua și noptea, luminau întocmai ca luna îmbrobodită de nori.
Dar ei eșiseră patru și acum se întorceau
numai trei. Ge se făcuse al patrulea din ei ?
— Mama Caterina nu e cu noi, țlise Maria, care se deprinsese de câte-va țlile cu
bătrâna femeiă ce ’i ținea loc ca de mamă.
— Intr’adever, nu o veți aci, dise cu mirare Volbur.
Apoi adresându-se Ja Radu:
— Ve$i tu, Radule, adăogă el, ce s’a făcut
betrâna de nu se află între noi ?
— Unde vrei s’o caut ? fu respunsul lui
Radu.
— Caută pe unde venirăm noi, de ore-ce alt drum n’avu pe unde s’apuce, afară de
nu va fi remas în culă și nu nemeresce pe unde să viă, sermana betrână!
— Dar n’aî au$it ce $icea Vintil?
— Ce lucru ?
 •— Că cine trece p’acolo nu mai scapă de măna Tătarilor ?
— Fricosule ! eră ’țî-au venit temerile de mar nainte !
— Eu fricos taman !
Daca nu ți-e frică, dute să vețli și te în-
torce cu betrâna aci î
— Aș crde că e -mai bine s’asceptăm £ioa, ca la lumina ei să o pot găsi mai
ușor, fiind-că în^ acest întuneric îndrăcit ași putea să-mî scot ochii fără a mai
da de nici uă babă.
• Când $ic eu că ți-e frică ! parcă ai fi din cumetria epurescăj dar unde pote
să pătrundă lumina țlileî aci?
— Daca ’țî este așa mult, etă că rae duc, clise Radu, care se învîrtea prin casă
căutând când una când alta din câte se făcea a căuta cu scop de a-șî întârzia
plecarea cât s’ar fi putut mai mult.
— Stăi pe loc mișel ule, ’i dlise Volbur înțelegând planul seu ; lasă că me voiu
duce eu *în locul teu.
Si Volbur se sculă să plece.
91 —
Atunci Maria ridicând capul ei de pe perina pe care îl resimase și Întorcând
ochii el plânși către Volbur:
— Tată ! $ise ea cu glasul cel mai dulce și
duios. . „
Acest cuvânt rechemă în mintea lui Volbur tot trecutul cel dureros al
nefericitei sale copile; el ’șî aduse aminte de cele ce sau întâmplat cu *câte-va
$ile mai nainte de pe urma aceluia cu care era s’o lase singură acum ; și invocarea
numelui de «tată» părea ca uă mustrare din partea fiicei sale, sau cel puțin ca uă
amintire
de cea ce pățise. . u
înțelegând dară puterea cuvântului Manei,
Volbur ’șî aruncă ochii fulgerători asupra lui Radu, care nu înceta d’a măsura
camera cu pașii lui cei neotărîți, apoi țlise :
Eu văd că mă aflu în încurc = tura în care
se găsea uă diniără un biet creștin care nu scia cum să trecă rîul cu luntrea și să
scape.capra, var<Ja si lupul fără perderea nici unuia din aceste trei lucruri. Dar
cu mine nu va merge așa; cel mai mic cuvânt de nemulțumire ce 1 voiu auțli din gura
ta, Mario, să șeii că paloșul meu nu se va plânge de nedibăcia sau nepăsarea
bradului meu. u
Viu și eu să te însoțesc, țlise atunci Radu
care pătrunzând înțelesul vorbelor lui Volbur, se temuse să remâiă cu Maria ca să
nu dea lop la vru’uă scenă ce nu era să fia pe gustul său.
Remâind singură, Maria vru mai înteiu să se orienteze în acea zidire nemărginită
care se afla ast-fel așezată sub pământ și ascunsă de ochii acelora ee nu se cădea
să pătrunZă în acel loc
— 92 —
retras, dar al cărui scop acuma începea să ’1 înțelegă puțin câte puțin.
Ea era gata să se întorcă în camera ei când, traversând lungul coridor care
despărțea cele doă corpuri ale zidirii, privirile ei fură atrase de inscripțiunea
ce se vedea d’asupra unei uși din marginea cea mai depărtată a coridorului aprope
de scara pe care se coborîse pentru inteia oră.
Inscripțiunea ce o citise Maria d’asupra porții, un le se oprise era cea
urmâtore :
Altarul celor trei ține
Mirarea ei nu se putea descrie, după citirea acesor patru cuvinte.
— Altarul! murmură ea. Pentru ce altarul! Ele dară sunt morte sau nu sunt alta
de cât nisce sânte la care cei ce locuesc aci se închină.
Gând ar fi așa, aș vrea să le cunosc și eu și să cunosc mai ales puterea lor,
minunile ce ar sci să facă pentru închinătorii lor.
Cugetând ast-fel și fiind-că scia că era singură și nevăzută de nimeni, Maria
încercă să deschidă ușa; ea se deschise îndată și Maria se ve$u într’uă încăpere
mică, pătrată și fără nici uă mcbilă de cât trei cadre mari atârnate pe peretele
din fund și alături una de alta.
• Aceste trei cadre erau trei pânze lucrate de uă mână de artist și representând
trei femei în costumek lor naționale ; una, avend portul femeilor din Muntenia,
alta cel din Moldova și a trea cel din Transilvania, Acesta din urmă se afla între
cele doă.
93
Cercetând mai cu luare aminte acele trei picturi, Maria veclu pe peptul uneia
care părea blondă, doi mici delfini de satiri, un vultur de rubine strelucea pe
peptul celeî-alte și un sore de aur decora peptul celei din mijloc. Dinaintea lor
ardea o candelă. In drepta, in stânga și d’asupra lor, stau deslășurate trei
stindarde a vend culorile naționale. Mai multe armeiisipite în neregulă zăceau pe
scânduri.
Să fie astea zînele care și-au dat numele
fontânei ce se crede a ti făcută de ele ! Se întreba Maria plină de mirare. Dar ore
cine a clădit acesta zidire așa de mare care se elice că e locuită de acele zrne,
și cu ce scop a fost zidită ? Pote spre adăpostirea acelor ostași care acum se bat
cu Tătarii pentru mântuirea țerei!... Dar atunci pentru ce se ascund ei de ochii
celor alți cetățeni ai lor, dacă scopul ce 1 ui măi esc e așa de frumos și măreț?
Eată ce nu putea să ințelegă Maria și ceea ce nu putea intra în mintea ei
feciorescă și fără nici uă esperiență de lucruri de uă asemenea natură.
Sgomotul unor pași ce s’aușliră trecend prin coridor o smulse din afundimea
cugetărilor ei, și ne mai voind a’șî prelungi șederea în acel loc care de și lăsat
deschis pote din uitare părea ore-cum că apropierea sa era interzisă ochilor
streini.
Ea eși repede, și după ce închise ușa la loc se îndreptă către camera unde văzuse
pe tata-săfl. intrând urmat de Radu :
— E luci u de mirare, clise Volbur, vețlend pe fiică-sa ; bătrâna nu e nicăirî.
Am căutat’o pretutindene ; pot zice căn’a remasnicî uă palmă
— 94
de loc necăutat de mine și de Radu ; nicăirî și nicăirî!
— Pote c’a fngit pe undeAa! dise Maria.
— Pe unde era să fugă ?
— Dar prin acea culă pe unde ne-am încercat noi se eșim ! ...
— Cu neputiuță ! am trecut printr’ânsa pân'am ajuns la capătul ei cel alt unde
am dat d’uă ușe ferecată care e încuiată pe din afară.
— Atunci me mir...
— Miră-te că și eu m’am mirat destul.
— Să nu fi murit pe unde-va ! țlise Radu.
Uă dată cap! observă Volbur; apoi daca era să fiă mortă nu era s’o găsim chiar
așa ; afară numai dacă s’ar fi înălțat in cer cu pelea ei cu tot, ca sântul Ilie.
— Biata Gatrina! mi se umple ochii de la- creme când ’mi închipuesc ce sortă va
fi având ea I ^ise Maria.
Pe când ei vorbea ast-fel pe sub păment la rația cea palidă a lampei, pe care
fumul nu o lăsa se lumineze ca altă dată, afară, d’asupra pământului, la lumina
sorelui care resărise de mult un spectsfcol atât de măreț, cât și de înfiorător, se
înfățișa ochilor ce ar fi cutezat se stea faciă, uă scenă cumplită și spăimântătore
se petrecea la uă distanță de câtî-va pași de locul unde refu- giații noștri păreau
așa de linișciți și în necșiință despre mărimea pericolului ce îi amenința pote așa
de aprope! Pe de uă parte se vedeau înăl- țându-se penă la cer mii de flăcări
amestecate cu un fum negru și gros, prin cari pătrundeau adesea mai multe crăci
aprinse de copaci reșinoși asverlițî în aer cu un huet asurditor într’un nor
95 —
de scintei ce cădeau pe păment ca uă ploiă de foc ț îriind ca un joc de artificii.
Dogoarea și fumul ținea lumea în respect la uă depărtare destul de însemnată. De
altă parte, intr’un’loc ferit de apropierea focului, doe sute de voinici Români se
luptau ca turbați cu un numer aprope înclecit de Tătari, dintre cari cei mai mu ți
calări. Bătaia era desperată! «pe viață sau pe morte !» strigau Românii comandați
de cel mai mator dintre denșii, acela ce se aflase în capul mesei pe când Vintil
îșî făcuse ântâia intrare între cei alți confrați ai lui, și înaintea căruia
depusese jurământul și primi armătura din mâinile lui.
Acesta era căpitanul cel mare care comanda compania.
Inchipuescă-și eine-va un om de uă statură marțială, puțin cam ocheș la faciă,
cu ochii negri, cu perul negru ce ’i cădea pe umeri lui largi în plete lungi și
lăsate in jos ; cu căutătura via și inteligentă, cu uă frunte lată și nu nas
achilin.
Eată în scurt chipul cel imposant al căpitanului Petrișan, sub conducerea căruia
Românii se bateau din ajun penă a doa <ji cu turbarea unor fiare selbatice setose
de sânge și de resbunare.
Dar numai uă parte din mica armată română era pusă în lupta cea mare, unde se
bătea pept ia pept cu paloșul seu cu secura, pe când cea altă parte nu făcea de cât
a trimite păgânilor săgețile lor inveninaie, și apoi lua locul celor d’ântâiu cari
urma aceiași tactică, asceptând la rândul lor să fiă înlocui ți de aceștia.
Câmpia era acoperită de cadavre de omeni si de cai, de arme si de diferite
sfărâmături. Pri-
vela cea infiorătore și sălbătăcit ei crescea și mai mult prin arderea pădurii
care nu se .mistuise încă.
Cu tute acestea, și cu totă bravura Românilor triumful părea rnaî mult in partea
Tătarilor, al cărora numer era așa de covirșitor.
Apropo uâ a treia partea căzuseră din partea Românilor. Căpitanul Petrișean,
care vedea numărul lor împuținându-se din ce in ce, se apropia de Vintil care
comanda pe săgetător', și ’i clise :
• Ce însemne^ă acesta întârziere a ajutorului, pe care ’1 asceptăm de ast
dimineță ? sorele e aprope de scăpătat, și nu se vede încă nimeni sosind. Oastea
nostră e jumetățită ; peste pucin nu va remâne nici unul din noi, deore-ce
spurcați! de păgâni se țin încă bine, cu tote perde- rile ce au suferit.
v Vom ținea și noi cât vom putea, căpitane răspunse Vintil ; noi am perdut o
parte din 6- meniî noștri, dar ei au remas mai puțin de ju- niefate. Apoi Bogdan nu
e departe d'aci, după cum ne spuse trimisul care l’a vețlut si a vorbit cu densul.
^ar ore scie el unde e lupta? i s’alămurit bine de către omul ce l’a
însciințat despre asta ?
El nu va avea nici o greutate de a nemeri; focul care arde încă, vă fi cea mai
bună căleusă pentru densul.
Un huet spăimentâtor de strigăte selbatice, de nechezirî de cai, de gemete de
6meni răniți, de pași pripiți de fugari, întrerupse acestă convorbire. Căpitanul
Petrișan se întdrse îndată ca să ’șî iea postul între ostașii comandați de densul,
pe când Vintil se duse între săgetătorii săi. Dar, o panică sfâșiitore 1 ântâiele
ranguri ale luptătorilor ereai înfrânte de păgâni și ostașii retră- gendu-se fură
nevoiți a părăsi inemicului tot câmpul ior și a fugi în neregulă, astfel că mulți
din ei căzură sub picidrele cailor tătăresc! și uă parte fură luațî captivi în
învălmășela aceea.
Tot ce mai remânea sănătos, care mai putea urma lupta câte-va minute, era 6stea
condusă de Vintil, abia vr’uă opt-decî de omeni, dar și aceia sdrobiți de ostenelă,
și acum erai împresurați din tote părțile de Tătarii învingători.
Pucin, și erafi să pără și aceștia sau să ca$ă robi în mâinele păgânului. De
trei ori fură somați să lepede armele, dar de atâtea ori ei res-
punseră că voiau mai bine să peră penă la cel
din urmă, de cât să-și lase armele și să se în
chine.
Sângele curgea șiroie, blestemele urlau din partea râniților și a celor ce
mureau, Românii și Tătarii s*e învârteai ca un singur corp sfâșiindu- se cu
paloșele, sdrobindu-și capetele cusecurele sau mușcându-se cu dinții, când armele
lor nu le mai puteai servi întru nimic.
Căpitanul Petrișan și Vintil alergai de la unii penă la alții îndemnând și
încuragind pe ai lor când ’i vedeai strînși de aprope de adversarii Jor.
Intre acestea noptea sosi năgră și întunecoasă fără lună și fără stele și plină
de nori și de fum, dar pătrunsă in mijlocul întunericimei sale de cele din urmă
flacăre ale focului care mistuig tot ce mai reraase din pădure.
Un sunet de trâmbițe, amestecat cu tropotiți
 „Fontâaa rinelor1' 7
monotoreanugdr, at a mii de cai ce se apropiau în tdtă repediciunea lor, veni
s’aducă spaima în oștea tătărescă, însuflețirea cea bărbătescă între Români, cari
erau gata a îngenuchia sub povara numărului covârșitor al păgânilor năvălitori.
Tătarii părăsiră lupta pentru un moment, spre a se încredința din ce parte erau
amenințați, ca se sciă pe unde să fugă, dar cei ce veneau în contra lor
despărțindu-se în doe aripe, ’i apucară pe nesimțite din doe părți ast-fel că or ce
cercare d’a fugi era cu neputință pentru cei atacați. Singurul loc ce le mai
remânea pote, era calea spre interiorul pădurei, dar pentru acesta trebuia să trecă
printre flăcările ce nu se stinseseră încă de tot fi sub cari mii de copaci
trosneau de jur împre- rul lor, sau să trecă peste pepturile ostei române care
acum, încuragiată de sosirea ajutorului ce’l ascepta, resista încă cu tăria.
In mai pucin de cinci minute, ei fură dară împresurați de uă oste nouă de
voinici ageri și ple- toși, omeni de munte, sub cari caii se mlădiau și sub paȘK
cărora se cutremura pământul, așa erau de înalți ca bravii și peptoșî ca trunchiul
stejarului.
Bătaia nu ținu mult. Tătari ve$end pe no uiî luptători, nici că mai cercară să
resiste, ei se închinară cu arme cu tot și veniră cu toții să ’și arate supunerea
căpitanului celui mare care conducea acea dste de viteji.
A.cesta era un om de uă talia uriașă, cu ochii ca de șoim, cu fruntea înaltă, ca
perul negru și pletos, mustața grâsă și lungă și armată c’uă ghiogă restrujită cu
colți de fer pe care o ținea rezimată pe umărul său cel drept, călare pe un
. Uz ItSwAA i-'f-'f'..,.
măreț, cal venet rotat care spărgea pământul cu copita sa ’șî rupea zăbalele cu
dinții săi spumegând de turbarea nerăbdării.
Căpitanul Petrișan și locțiitorul seu Vintil veniră înaintea noului comandant,
care părea de uă treptă mai înaltă de cât dânșîi.
— «Ura ! băeți! strigă Petrișan.
— «Ura! repeți totă oștea română.
— «Să trăescă Bogdan Dragoș! repetară Românii.
Cel ce purta acest nume măreț mulțumi en- tusiasmului cu care fu primit, și,
după ce a luat câte-va informațiunî de la căpitanul Petrișan, ’i a încredințat
privigherea Tătarilor robiți și el ’șî a aședat tabăra nu departe de acel loc, unde
era să petrecă noptea, pentru că a doa zi, spunea el, avea să se îndrepteze spre
Suceva și după ce va curăți totă țera de păgâni, să facă așezăminte de cari avea
novoiă țera pentru întăriră și fericirea ei.
Totă noptea acea o petrecură, unii veghiând, alții vorbind despre starea cea
ticăloșă în care se* afla Moldova și despre ceea ce remânea de făcut pentru
îmbunătățirea sortei sale. La tote a- cestea, Bogdan asculta cu multă luare a minte
și părerea sa era de a urma întocmai după esem- plul lui Radu Negru, care supuind
Muntenia mai nainte de densul, a întemeiat domnia română în acea parte a țerei,
care și ea fusese sfâșiată de barbarii ce o dominaseră mulți secoli.
A doa Zb penâ în Z^, tabăra lui BogZan se ridică și, din preună cu căpitanul
Petrișan care avea îngrijirea Tătarilor robiți și cu uă altă parte din oștea română
care era ncă in stare să lupte sub comanda lui Vintil, strinseră corturile și se
gătiră de plecare în $ior de fliuă spre Suceva.
Vintil, care prevăzuse acesta mal din ainte, se grăbi să însciințeze pe Măria și
pe părintele ei despre plecarea sa și să’i încredințeze pe a- mândoi că, îndată ce
se vor mai linisci lucrurile se va grăbi să serbeze cununia sa cu aceea ce ’și-o
alese inima sa și de care era și el ales.
Locul fixat pentru acestă solemnitate era să fiă Suceva.
— Ne vom mal întilni 6re în lumea asta ? suspină Maria între doe șiroie lungi de
lacrime cel curgeau din ochi.
— Dumnezeii nu lasă nici odată pe cei ce sunt cu inimă curată și ’și pun totă
credința într’ânsul, respunse Vintil strîngend la peptul seu una din mâinile ce o
uitase fata într’ale lui.
Maria tăcea țiindu’și ochii aplecați la pămânL
Șunt momonte în care tăcerea spune mai mult de cât mii de cuvinte. Și care vorbă
ar putea ri- valisa cu privirea dulce și profundă care pătrunde în adâncul
sufletului nostru, sau un surîs plin de un farmec nespus care se întipăresce cu
atâta putere în mintea nostră, în cât și chiar când timpul se cercă a’l șterge el
tot revine viu și încântător, și daca ființa, pe buzele căria ’l-am înttlniț uă
dinioră, acum nu ne mai face nici uă întipărire, acel surîs ce nu’l puteam uita, fi
împrumutăm adesea, daca nu altuia, cel puțin maginațiunii nostre spre a ne mângâia
cu farmecul amintirii sale.
Maria ședea pe trunchiul unui copac retezat,, din rădăcina căruia se vedea câte-
va frunze în- ^ergite și care se afla alături cu capul scării la
— 101—
■eșirea zidirii supământe. Vintil era așezat pe uă lespede de pătră din acele ce
mascau intrarea sus «"lisei zidiri, amândoi forte aprăpe unul de altul.
Cerul era liniscit și plin de stele srelucitore. Pe ici și pe colo, se zăreau în
depărtare câte un val de scînteî care săreau în aer de sub uă fla- vără ce era
aprăpe să se stingă pe câte un copac pe jumătate ars.
înainte d’a se despărți, Maria spuse lui Vintil tot ce suferise dupe urma lui
Radu, și prin ce minune a putut să scape din mâinile Tătarilor care o ținuseră
câte-va dile în robiă departe de casa lor.
Frate nu’mî e acela, <jise Vintil încrun-
tându-și fruntea la spusele Măriei.
— Dar ce ’țî este atunci? ’1 întrebă ea.
_ Ah!..., E un fiu remas tatălui meu de Ia întâia sa soțiă, și fiind-că a
crescut la casa nos- tră de mic copil, ne-am deprins a ne da numele de frate unul
altuia. Când s’a mărit, i-am dat sub îngrijire o turmă de oi și de capre ca să |le
crescă și să le înmulțescă, ear folosul să fia pe din doă.
— Le-a vândut pe tote, țlise Maria.
— M’asceptam.
— Zicea că de frica lupilor care se mulțiseră împrejurul turmei și nu mai era în
stare s o țiă.
— E atât de fricos cât și de mișel; îl sciu. Dar Dumnezeii nu mă lasă nici pe
mine. Bogdan, care a venit din Ardei in ajutorul nostru și pe care îl vom alege de
domnitor al țerei, -are să mă numâscă între căpitanii lui cei mari, ca «i ne
Petrișan,în<fa-ă c? vom ajunge la Sncev
102
— Pote c atunci mă vei uita când vei ajung©' mare.
— Nu, Maro, nici uă dată nu mă va orbi mărimea pânacolo. Și pe cine voiu iubi
dară daca te voiu uita pe tine ? Care alta m’a iubit și a suferit pentru mine cât
ai suferit tu ? Nu crede inima mea așa de ticălosă, ci mai aibî încă puțină răbdare
până te vei încredința singură de adevăr.
In acel minut întâiele revărsări de țliorî începură a se zări pe cer. Sunetul
unei trîmbițe dete semnalul de apel. Vintil se sculă se plece*.
Remâî sănătosă, țlise el Măriei, care scu- lându-se și ea s’aruncă în
brațele lui Vintil și ’i dete întâia sărutare de iubire, uă sărutare de foc pe care
în deșert se cerca să o stingă în șiroiul lacrimelor ce se revărsau din ochii ei.
—- Intăresce-ți inima, sărmană copilă ,i $ise Vintil făcând un pas spre a se
depărta, dar a- ducându-și aminte de ceva se întorse și adăogă:
— Eată ce, ai să faci tu, Mario, Vei* remânea aci cu tată-tău dimpreună, până
la întorcerea mea când voiu veni să vă iau la Suceva. Tătarii câți vor fi remas,
sunt întărîtațî asupra Românilor de care se văd bătuți așa de crâncen. Satul nostru
nu e și nu pote fi apărat. S’ar putea prea ușor, și ar fi prea de crezut că, Îndată
ce veți fi descoperiți într’un loc deschis, să vă măcelă- reșcă șah să vă iea în
robiă. și atunci, cine scie daca va mai fi cu putință să scăpați din mâinele lor
resbunătore.
Aci puteți fi mai feriți, de ore-ce nimeni nu cunosce ascunțjătorea asta, și
aceia care avură fie-care prepus despre dânsa, parte zac pe câmp
103 —
în prada corbilor și a lupilor, ear parte sunt robiți și puși în fiare.
Tot uă dată veți avea și ore care grijă și despre câți-va răniți d’aî noștri pe
care i-am trimis aci spre căutare sub paza a câtor-va omnei care sunt însărcinați
să ve porte filele despre tot ce veți avea nevoia. Mai e uă ascundetore și mai
adincă și care se află în tocmai lângă portița din fund ce dă în cula pe unde v’ațî
cercat să eșițî. D’asupra ei veți găsi uă ușă făcută din- tr’uă bucată de trunchiu
de stejar tăiat cu fe- restreul și lipit cu muschiu pe d’asupra spre a nu se
cunosce, dar care are un belciug de fer ascuns în muschiu. Deschizând acea portiță,
veți da de uă scăriță lungă care se pote stremuta din locu’i, după voiă, sau să se
întorcă pe dos ast-fel că cine-va nu va mai putea nici să se urce nici să se cobore
daca nu va sci s’o puie.
La or-ce nevoiă, ve veți putea ascunde și acolo fiind-că în capetul ei mai are uă
eșire care dă drept sub scara cea mare, asta unde stăm noi acum. Și ast-fel, Mario,
încă uă datu te las să- nătosă. Ne vom vedea în curând.
Dup’aceste Zise Vintil încălică murgul seu care păscea la Zece P3^1 d.e densul și
pe care dispăru în totă iuțela copitelor sale.
Maria îl petrecu cu oichiî lăcrimați până când îl perdu din vedere, atât pe el
cât și pe totă oștea care se depărta în ordine, condusă de acela ce era să fiă
chemat la cea mai înaltă cârmă a țârei.
Ea ’și storse apoi lacrimele și coborî scara în- dreptându-se spre camera unde
tată-seu dormea încă și unde Radu, sculat mai de dimineță, ’și făcea pregătirile ca
de plecare.
Sgomotul intrării Măriei desceptă pe Volbur din somnu’i. Fiică-sa se duse să ’1
îmbrășișese, apoi ’î spuse tot ce ’i recomandase Vintil. L’au- ^irea descoperirii
ce ’î făcuse ea despre noua as- cunțiătore necunoscută de dânșii, Radu îngălbeni și
lăsă să ’î cațlă din mână un cuțit scurt, dar tăios, pe care tocmai atunci se cercă
să ’1 ascundă în sin. Volbur nu scapă din vedere schimbarea de față a lui Radu, și
combinând acesta tur- burare a lui cu locul ascuns de care fu vorba, el fu îndată
coprins de un prepus privitor la pe- rirea bătrânei Catrine de care nu scia ce s’a
făcut.
Se întorse dară către Radu, care se grăbea se pice.
— Unde vrei să te duci? îl Întrebă el.
—Ce vrei să mai fac ș’aci? dise Radu. N’ai au$it că locul s’a limpezit de păgâni
și că nu mai avem nici uă temă de ei ? sau trebue se-mi las osele în acest mormânt
unde sunt însxonat de viu ?
Să nu te misei din loc ! $ise Volbur puind mâna pe secura sa.
— Sunt dator ceva! voiu plăti dacă sunt dator.
— Da, ești dator.
—- Și ce sunt dator?
— Ești dator să-mi spui ce ai făcut pe bătrâna femeă pe care nu o mai găsim ?
— Și ce stric eu daca nu se pote găsi ? nu cum-va e un copil mic care a fost
lăsat sub îngrijirea mea ? Pote că a eșit pe unde-va și și-a luat lumea în cap, că
de multe ori am auțlit’o picând că nu vede cu ochii diua seănării sale d’aci.
— Ai mințit I Și ai să vii cu mine ca să o căutăm pe unde n’am căutat’o pân’
acum.
— Dar n’am căutat’o destul și în tote locurile împreună? $ise el.
— Numai într’unul nu, respunse Volbur pe- truțtendu’l cu căutătura sa
fulgerătore.
— Atunci . . . căutați-o amândoi . . Eu..
— Tu vei sta cu noi până o vom găsi, Zise Volbur sculându-se în piciăre.
— Pe urmă?
Pe urmă voiu vedea daca se vacuven i se
te las să pleci sau nu.
— De unde mai eși și asta! $ise c’uă prefăcută mirare Radu.
— Nici uă vorbă mai mult! Și acum apucă pe ușă înainte, eu te voiii urma și ’ți
voiu spune unde să te oprescî... Nu la drepta, ci la stânga! -urmă el vexând pe
Radu că apucase alt drum.
Maria se luă după dânșii. Ei înaintară ast-fel până când ajunseră la portița din
fundul coridorului. Acolo se opriră, și cu ajutorul Măriei care ’șî amintea mai
bine amănuntele date de Vintil* Volbur găsi mușchiul de care era acoperită portița
de stejar; apoi pipăind, dete pește belciugul de fer, trase de densul și trunchiul
care servea de portiță se ridică și lăsă să se va$ă interiorul ascunzătorii pe care
o căutau.
 Scara nu fusese intorsă, dar întunerecul era -așa de mare aci, că nu se putea
zări la uă depărtare de un pas măcar.
Volbur Zise Măriei să scotă uă lampă aprinsă din coridor și s’o aducă acolo.
— Lampa fu îndată adusă.
— Intră1 dise Volbur lui Redu.
Acesta se îndoi.
— Intră! repeți Volbur, sau te fac să intri fără voia ta și sa nu mai eși
d’aci.
Radu cătă a se supune. El coborî scara tremurând de inii de frici. . r
Volbur îl urmă cu Maria care ținea lampa: Gând trecură tote treptele, Volbur simți
sub piciorul seu ceva mototolit care, îndată ce fu a- tins, se mișcă încetinel, și
cum dete de puținul aer ce pătrunse din afară, scăse un mic gemet
dureros.
— Adu lampa mai aprope, țjise Volbur fiicei «ale.
L’apropierea lumineî, ei nu Intârțliară d’a cu- nosce pe nefericita bătrână,
care zăcuse din ajun acolo și care se ținea cu uă mână de costa ei cea stângă de
unde curgea încă din când în când sângele ce scăpa dintr’uă rană.
Nici o îndoelă că ea era rănită și aruncată acolo ca să mără.
Volbur s’aplecă d’asupra acelui corp, mai neînsuflețit, pe care îi ridică puțin
și se sili să’1 facă a se mișca și a vorbi.
Cu ajutorul Măriei și al părintelui ei, bătrâna Latrină se sculă în piciore și
susținută de brațele bine-voitore ale acelora ce veneau să ’i redea ore-cum viața,
ea putu, de și cu multă a- nevoință să urce treptele și s’ajungă până în capul
scării.
Acolo fu nevoită a se opri câte-va minute spre- a resufla.
Acolo și Volbur își formase planul de a res- buna pe nefericita femee în contra
aceluia care șe cercase so ucigă pentru cine. scie ce scopuri infame ce le
ascunsese in privința ei.
— 107 —
Pen’a a nu lăsa dară timpul necesariu lut Radu a eși din acea gură întunecosă și
umedă, el trase în sus scara cea mișcătore și așețlă la loc trunchiul cel greu care
servea de ușă, după ce dete drumul unei fontâne ce se afla alături ca se curgă apa
într’ensa, și $ise cu glasul unui jude neîmpăcat:
— Morte ai vrut să daî, de morte vei peri!
Apoi legând rana bătrânei cu uă batistă ce ’t dete Maria, o transportă în camera
lor de culcare și o culcă pe patul ei!
Printre gardianii răniților români, cari acum fuseseră aduși și așezați într’uă
sală spațiosă spre căutare, erad vr’uă doi cari aveau ore-cari cu- noscințe de
chirurgie. Unul din ei fu îndată chemat si după ce a spălat rana bătrânei cu apă.
de păcură, i-a pus scamă și i-a recomandat cea mai mare liniște, încredințând’o că
rănirea nu era periculosă, fiind-că nu atacase nici un organ numai perderea
sângelui era causa slăbiciunii în care se afla pacienta.
Acum ne mai esistând nici unul din cuvintele pentru cari locuitorii acelei
subpământe nu voiau să se dea pe faciă noilor veniți, aceștia fură chemați câte-va
minute In urmă la masa comună unde, dimpreună ca Maria, Volbur se ospătă cu uă fome
ce nu mai ținea minte, țlicea el.
pile multe trecură după acesta, Nici uă sci- ință nu primiră ei încă de la
Vintil, dar bărâna se făcuse bine și nu mai avea de cât uă tristă amintire despre
cea ce ’î se întîmplase.
Și într’adevăr, ce ’î a venit acelui mișel
se voăscă a ‘ți ridica viața? o întrebă într’uă. ții Volbur.
— Cine ar fi crezut una ca asta? respunse bătrâna; eii ’i țineam că era om de
omenia fiind-că ’1 vedeam cu d-vostră, și când colo!...
Și bătrâna suspină din adâncul inimeî sale.
— Așa dară?...
— V’aducețî aminte In sera când noî cercarăm să eșim d’aci pe portița care da
într’uă culă și care $icea că respundea într’un loc deschis afară din pădure...
— Ei bine?
— Când ne-am Întors d’acolo, fiind-că ni s’a spus ca să nu eșim, ci să remânem
aci, d-ta a- pucaseși înainte cu fata, și eu, ca uă bătrână și sfărâmată de călăria
ce o făcusem de ună-cli, re- măsesem mai Înapoi. După mine venea dănsul. Eșind din
culă și dând eră în sala cea lungă, ed vă perdusem din vedere, dar simții de o dată
că mă împedicai de ceva ba încă și cățjuiii cu facia în jos. Atunci el se repezi
asupra mea și după ce ’mi trase un cuțit în partea stângă, ;mi luă toți banii ce
’mi ai dat și pe care mă văzuse în ajun numărându’i pe când credeam că eram
singură.
Vă închipuiți în ce stare mă aflam, împărțită intre două dureri, acea a perderii
micei mele a- veri și a vieței pe care o simțeam scurgându-mi- se cu sângele meii
ce gâlgâia din rana ce ’mi făcuse. Eram mai ca și mortă, când el mă terî ca să mă
arunce cine scie unde. Dar în astă mișcare, piciorul meu fiind îrcurcat în
belciugul de fer de care mă împiedicasem, ușa de la supă- mănta unde mă găsirăți
dându-se în lături, descoperi locul cel ascuns, că numai de cât văcluiu cH ucigașul
se opri în loc, apoi mă •♦n'tdrsc de
unde umbla să me ducă și me asvârli în fundul întunecos unde am zăcut până acum.
Eată cur» s’a întîmplat.
— Dar n’ai putut să strigi ? Noi te-am fi au- $it și am fi alergat îndată să te
scăpăm, $ise Maria.
— Nu puteam să scot nici cel mai mic strigăt, așa eram de amețită de frică
— Lasâ’l că își va plăti tăte păcatele, $ise Volbur; nici naiba nu ’1 mai scapă,
d’acolo I
•— Mirat’ai de n’ar scăpa, ^ise Maria.
— Pentru că sciu de ună-^i când stăm de vorbă cu Vintil înaintea plecării sale
noi eram în capul scării celei mari și el sta cu câte-va trepte mai jos de noi.
D’uă cam dată nu’l văzusem, dar când mi-am întors mai târziu capul încâce ’1 am
zărit stând în umbră și ascultând vorbele nâstre.
— Și ce vorbeați voi ? întrebă Volbur.
Maria roși la început, apoi, după ce i-a trecut Snteia turburare răspunse :
•— Vintil descoperindu-mi acel loc ascuns pentru or ce întâmplare, cum spunea
el, mî-a are- tat pe unde se pote intra și pe unde se mai putea eși, ca să seim la
vr’uă nevoia.
— Și pe unde se mai pote eși ?
— Tocmai prin fundul ei, care respunde pe uă altă scărișâră alături cu scara cea
mare.
— Forte rău daca va fi au$it el tâte astea.
— De asta mă și tem eu, $ise Maria.
— Cum, adică, întrebi bătrâna Catrina, vă temeți să nu fi scăpat p’acolo !
— Mai șeii ?
— Atât! până si nemerâscă el pe unde să
— 110 —
esă sau să spargă locul neraerind ușa care nu se pdte cunosce așa ușor, el câtă să
fiă înecat acum, respunse bătrâna.
— E alt-ceva de care mă îugrijesce, $ise Maria.
— Ce lucru? spune’mî iute dise Volbur.
Și a doa scară, care respunde sub scara cea mare e tot de cele mișcătore, și etă
ce-mi vine să creți, că el daca nu va fi putut sa nemerescă ușa curând așa pe unde
să esă, va fi strămutat acea scară la ușa cea d’ântâiu pe care n’au așe- $at’o la
loc pentru ca să potă curge apa în interior.
Ast-fel că d’acolo nu i-ar fi greu Iui de eșit.
— Asta se pote, clise Volbur. Și acum nu putem nici să ne încredințăm de adevăr;
cine mai pote intra acolo, când apa a ajuns până sus de tot. Sunt câte-va țlile de
când curge. Astă-țlî am și oprit’o.
— Acum ducă-se de spre noi, $ise bătrâna; daca a scăpat e semn ca avut $ile;
numai o- chii cu noi de n’ar mai da.
— Ași unde ’1 mai țin curelele Câte mî-â tăcut, ’î ar fi și de ajuns.
— Auțji frate, să vrea el să facă rău fratelui său! se miră bătrâna.
— Dar de unde frate! nu ți-a spus Maria
— Nu, dar ce ’i este?
— Nu ’î e nimic, răspunse Maria, tata Vin- til când s’a însurat pentru întâia
oră, a luat uă văduvă care avea un fiu de la cel d’ântâiu bărbat al ei; după un an
de căsătoriă, ea a murit și dânsul îhsurându-se a doa oră cu mama lui Vin- til îl
făcu pe dânsul.
— 11 1 —
Băiatul cel d’ânteiu, remăind pe mâinele acestor omeni streini de densul, a
crescut în casa lor și a trăit sub numele de frate al lui Vintil, cât va fi plăcut
lui Dumnezeu să mai trăiască.
— N’am sciut asta, țlise bătrâna; dar atât mai bine dacă nu e frate,
— Ce credî? țlise Volbur, că ’1 mai lăsam să trăiască, dacă sciam că nu e frate
cu Vintil? ’L ■ am amenințat, ce e drept, de mai multe ori, dar n’am mers nici o
dată mai departe de cât atât.
Tot vorbind ast-fel, și fiind-că era și târcliu, ei se culcară, fiă-care în
patul seu, asceptând somnul ca s’adormă, dar în realitate nedormind încă nimeni, de
ore-ce câte-șî trei cugetau la câte ceva, Volbur cugeta la casa lui remasă sub paza
unei babe și a unui câine; cine scie ce sortă va fi a- vut averea lui muncită de
atâtea ani!
Cum s’ar fi dus să vațlă de dânsa, daca nu era împedicat de fiică-sa ? pe lângă
care era nevoit să stea, și de ce n’ar fi luat’o și pe ea cu dânsul daca nu i-ar fi
îndemnat Vintil să stea acolo până la întorcerea sa, nefiind încă țara limpezită de
Tătari... Pe daltă parte mai cugeta că dacă era singur, avându-șî copila măritată,
cum era să sbore și el pe roibul seu, și însoțind oștea lui Bogdan, ca și cei alți
d’acolo, să dea mână de ajutor pentru mântuirea țărei sale de păgânii ce o
cotropiseră de atâția mari de anî!... El era încă verde, abia de patru-țlecî de
ani; natura îl făcuse destul de vânos și tare, ar fi putut prin urmare se fiă de un
mare folos țârei, un om care o iubesce și care tot uă dată are atâtea mijloce d’a o
servi.
112
Bătrâna cugeta și ea ghemuită într’un colț. Ea închisese de mai multe ori ochii
ca să dârmă,. dar grijile ei ’i deschidea mereu. La ce cugeta ea- Daca nu i se
furau banii ce adusese de la părintele Măriei, ea și-ar fi făcut uă căsuță cură-
țică, împresurată cu o curticică, având uă gră diniță^ de legume și de flori, câte-
va vițe de viă și câți-va pomi roditori; ar fi umplut curticică ei de pasări; ar fi
luat uă vacă și tot ce trebuia pentru îndestularea unei case... Apoi, spre a nu
trăi singură — de 6re ce nici în raîu nu e bine să fiă cine-va singur, — ar fi
gășit uă surată, tot bătrână ca și dânsa, sau ar fi luat uă fată de suflet, pe care
s’o crescâ și mai târziu să x lase totă averea spre a se mărita, dar pen atunci ar
avea cu cine sta de vorbă si pentru cine munci, căci e dulce lucru când pote cine-
va munci pentru altu pe care ’I iubesce și e trist când un om adună avere fără să
scie cine are să ’I moscenâscă !...
Maria nu dormise nici ea... și dânsa visa, sau mai bine cugeta fiind
deșteptă ...Ce cugeta ea ore? Eată cinci $ile de când a plecat scumpul ei Vintil,
și nu maiscia nimic despre dânsul! cu tote acestea el ’i promisese că se va
întorce- curând, și nici uă scire, nici un om care să viă d’acolo să ’i spuiă când
are să viă, când s’ascepte întorcerea sa !... Oare nu va fi uitat’o el?
Oare n’a întlluit în capitala Sucevei uă altă fată mai frumosă de cât dânsa ? Oare
în vre una din întâlnirele ce cată să fi avut cu Tătarii, nu va fi cățlut luptându-
se pentru țara sa ? Cum să se încredințeze ea despre tote astea ?.. Gând ar trimete
pe cine-va înfr’acolo .'... Câte £ile i-ar
trebui ore să mergă și să se întorcă!.. . Dar pe cine să trimiță! Cui să se încreză
că nu o va amăgi ?
Și în mijlocul acestor cugete sfâșiitore, plină de’aceste temeri care îi
storceau genele de la- crămi și peptul de suspine, ea fu surprinsă de lumina*clileî
fără a putea să închidă ochii un minut măcar.
Sorele resărise de mult, dar norii ce acopereari cerul îl ascundeau de vederea
dorinilor. Timpul era spre ploiă. Un vânt rece de tdmnă spulbera frunzele uscate
din fosta pădure, din care acum nu remăsese de cât grămezi de cenușe și de tăciuni
stinși. Maria eși afară dimpreună cu betrâna Ca- trina, care o chemase să ’i arate
un stol de. cocori ce se legănări în aer așezați într’un triun- ghiri mare, gata de
plecare.
 E semn că s’apropiă erna, Zise Catrina ;
deună-Zi plecară rondunelele, și acum etă si cocorii se duc.
Maria suspină urmărind cu ochii lăcrămați acea armată sburătore care umplea
aerul de cârâituri, ea de un apel către camaraZii lor pe care voiau să ’i adune ca
să facă împreună cu dânșii călătoria lor ordinară.
Apropierea unui om care venea călare atrase privirile celor doe femei spre
partea de unde s au- Zea sgomotul acelui călăreț.
El se opri înaintea lespeZii de petră pe care ele se aflau șeZând, și după ce
salută în limba română, întrebă de fiica lui Volbur.
— Eri sunt, respunse Maria; ce vrei ?
— Sunt trimis din partea căpitanului Vintil.
— Te-a trimis Vintil! esclamă Maria întrerupând pe trimis.
Jentâaa Zânelor" 8
— Da, și m’a însărcinat să vă spui multă sănătate de la dânsul.
— Ce face el ? unde se află ?
— Se află acum lă tîrgul Ocnei...
.' La tirgul Ocnei! nu la Suceva ? întrebă copila cu mirare.
încă nu; peste vr’uă țlece țlile au se mer- ga spre Suceva; drumurile
într’acolo nu sunt încă bine curățite de păgâni; d’aci pene la Tîr- gul-Ocnei n a
remas nici un picior de Tătar.
Si când are să viă p’aci Vintil ?
~ P aci nu mai vine, dar mî-a dis că te aștepta, ca vă asceptă pe toți să mergeți
într’acolo, și eu să vă arăt drumul daca nu’l sciți.
“Ae asceptă acolo ! dar nu ți a dat nici uă scnsore pentru noi ?
- Nu mî-a dat nimic, fără numai că m’a trimis să viu de grab să vă spuiii ceia ce
apus la cale. și daca veți întârzia a vă duce, apoi va cu greu a vă îutîlni așa
curând pentru că vor p, c„a C'\toî" la Suceva și de acolo vor lua in
gona tatanmea până ’i vor trece pe toți în tera lor, înțelegeți cât timp are să
trâcă până se'vor race tote astea. Așa dacă cum otărîți ? pentru ca sa sciu și eu,
că mi-a $is să mă întorc îndatL or așa or într’altfel.
' Asceptă... Cum te chiamă?
— Listor Meras mă chiamă.
* ~ Asc®ptă’ Listore daca e așa, până voiu lua tdnescTre °U tată‘mefl pe eare m®
duc sS ’I în-
— Ascept aci.
^ana se £răbi sa găsescă pe tată-său si-i împărtăși tot ce aurise de la trimisul
lui Vintil.
Volbur cugetă câte-va minute, se uită la timpul care nu ’i prea surîdea, dar
vexând stăruința fiicei sale, se otârî să plece.
Era numai uă greutate care împedica acesta călătorie, sau cei puțin care căta să
o amâne pentru uă ții doe. Acestă greutate era distanța cea mare pa care aveau s’o
facă pe jos, fiind-cănicî linul din caii cu care veniseră acolo nu se mai scia ce
s’ă făcut, și alțî cai nu aveau de unde să ’i gă- sescă, pentru că uă parte arsese,
uă altă part căduse cu călăreții lor în bătaia de deunăzi și acek ce au putut să
scape au fost liiați de ostașii cari însoțiseră pe Bogdan și pe cei alțî capi ai
armatei
Pe când Volbur sta să’și închipuescă un mici- loc mai nemerit pentru plecarea
lor, și mai ale : pe un timp care amenința să se strice, pentru ca ventul grămădea
norii pe cer, și aceștia dau cele mai învederate semne de ploiâ, uă altă scenă sc
petrecea în localitatea ce o numirăm mai sus ș* spre care se pregăteau a se
îndrepta Maria cn părintele ei și cu bătrâna Catrina, de care fica Iui Volbur nu
voia să se despartă.
Aprope de localitatea numită Tirgul-Ocnei, ÎB- tr’uă vale îngustă și petrosă se
afia SlănicuJ, loc desttl de cunoscut astâ-^î peutru băile cele minunate și pentru
frumusețea posițiunei sale naturale.
Uăsămă de Tătari încolțiți din tote părțile do oștile învingătore ale lui
Bogdan, găsiseră refugiul* lor printre acele stânci și așceptau momentul priincios
de a le părăsi și a se întruni cu uă parfi mai însemnată spre a’și garanta mai bine
re tragerea către patria lor. Afară de acesta, tote informațiunile ce li se aduceau
pe fotă țlioa, nu mai permiteau să mai stăruiaseă într’uă țeră care nu mai era a
lor și care li se disputa cu atâta succes din partea celor în drept a poseda.
Erau vr’uă doe-^eci numai aceia cari formau rămășițele sfărămăturei unui corp
pote însutit uă- dinioră, dar care perise în diferite lupte ce le avură cu Românii
sau se risipiră care încotro a putut.
Mica cetă era pusă sub comanda căpitanului Matus, vechea nostră cunoșțință de pe
malul Ghitai, acela care robise pe Maria și care rătăcind acum din loc în loc spre
a se feri de ine- miciî lui, a ajuns aci unde îl mai întîlnim încă uă dată.
Sorele era aprope de apus, când Matus se preumbla pe dinaintea micului seu cort
improvisat de crăci încă ver$i, formând un fel de umbrar înaintea unei largi
crăpături ce se găsea într’uă stâncă de petră de uă colore închisă și vărgată, unde
își avea el locul de culcare.
Alături cu densul, și însoțindu’l în totă preumblarea sa un alt om se vedea
vorbindu’i sau respunțlând la întrebările ce i se făceau.
Acesta era de uă statură de mijloc, cam îndesat, cu peru roșu, cu mustața rară,
asemenea roșiă, cu ochii albaștri spălăciți și purtând costum românesc.
Matus care scia puțin limba țerei în care trăise de mai mulțî ani, urma cu
însoțitorul seu uă convorbire care părea că ’i interesa pe a- mendoî.
— Ești dară încredințat că el se află tot a- colo unde ’l-ai lăsat ? întrebă
Matus.
— Sunt șăpte țlile de când am plecat și ’i am lăsat acolo ; dar nu e destul
atâta, ci sciu de bună semă că acela care este pețitorul ei, i-a dis chiar faciă cu
mine, să nu se mișce din loc penă nu se va întorce el s’o iea de acolo ; apoi pote
dintr’un minut într’altul să se întorcă fără s’ascepte să curgă multă apă și să
crescă mula erbă!
—- Ai dreptate, răspunse Matus; pe unde s’a dus armata lor, acolo puterea nostră
e mai neînsemnată și nu vor avea mult de lucru, ast-fel că pețitorul fetei va avea
tot timpul să-și în- deplinâscă scopul.
— Așa cred și eu, clise acela către care s® îndreptau aceste cuvinte.
Matus se uită în ochii' convorbitorului seu cu o căutătură profundă.
_ Se țlice că tatăl fetei este un om din cei mai mari viteji ai țăreî, $ise el.
— Nu <jic ba; dar ce pote unul singur în facia a doă-țleci! Apoi nu sunt și eu
aci? și nu i sunt dator c’a vrut să me omâre? Daca nu sciam pe unde să es, în
minutul când^ el, mi-a luat scara și a dat drumul apei să me înece, nu mai vorbiam
noi acum.
— Și este și bătrâna cea afurisită tot cu
denșii ? . ,
— Am lăsat’o zăcând după căderea ce 1 s a întîmplat, nu sciu daca va fi scăpat or
nu.
— Ah! să puiu uă dată mâna pe ea și voi® $ice să facă un foc mare în care să ar$ă
de via sub ochii mei.
Și Matus simțea o plăcere selbatecă la perspectiva ce-și propunea ca uă fiară
rănită care se uită cu turbare împrejurul ca să zărâscă pe

cel ce a sângerat’o și să sorbă pe cadavrul șefe resbuuarea de care se află

însuflețită.
. — Nu se vede încă nimeni! $is*e Matus după câte-va minute de preumblare tăcută.
—- Ploia de erî le va fi îngreunat calea: apoi și depărtarea nu e pucină d’acolo
și pen’aci
— Gând ne-am duce înaintea lor.’ am scurta calea,..
— Nu sunt de părere.
—• Pentru ce?
Matus se opri în loc, mai cugelă câte va minute, apoi după ce mal întrebă pe
omenii seî despre starea drumurilor, dete ordin să se pregă- tesca toți cu armele
și caii pentru a doa di de dimineța, spre a face o fecunoscere, dicea el prin
împrejurimile acelea.
a^a lumină de $iuă, când mica pa se a a în mișcare condusă de căpitanul ei care era
însoțit de Radu, dupe cum au în
țeles cititorii noștri.
 In acest^ timp, Volbur găsind o căruță cu doî cai venea mtrânsa cu Maria și cu
bătrâna Ga-
ma pe drumul ce ducea spre Siănic.
tn«aL»era* de călărețul Listor, care se
nsaicmaăe a le arătă calea cea mai scurtă, si de proprietarul căruței care mâna
caii.
119 —
Era a trea $i de când ei părăsiseră locul lor de retragere, și dacă n‘au ajuns
la acela care era ținta călătoriei lor causa nu era numai depărtarea ce esista
între aceste doă localități, ci și drumul ce se îngreunase în urma ploilor ce
căzuseră în cele doă <Jile trecute.
Gu tote acestea, nu le mai remânea mult de mers, dar caii fiind stătuțî și
flămânziți, propri- etaaul lor a trebuit să se oprescă la un bordeiti spre a da
câte-va grăunțe dobitocelor și a mânca și ei cea ce ar putea găsi p’acolo.
Listor care se vedea forte aprope de locul spre care se îndrepta, și neavend
nici uă grije despre cea mai mică umbră de prepus din parte a celor ce ’î conducea,
lăsă calul seu să pască și el se întinse pe prispa bordeiului ca să guste puțin re-
paos în sînul somnului celui mai liniștit.
Volbur intră cu Maria și cu Catrina în bordeiu pentru a mânca și ei ceva din
merindele ce le a- veau cu sine.
Bordeiul era îetreținut de o femeia și era un fel de orândă unde, pe lângă fân
și orz, trecătorii puteau găsi vin și țuică, precum și de ale mâncării.
Volbur ceru din amăndoă băuturile și le plăti cu destulă omeniă.
— Ești numai singură aci? o întreabă el.
— Astă-Zî sunt singură, respunse femea; omul meu s’a dus la Slănic să ’și
primescă plata pe nisce orz ce ’l-a vândut acolo pentru oștire.
— E mare oste la Slănic ? întrebă Volbur.
•— Nu sciu câtă pote fi, dar au numai doe- Zâci și trei de cai.
— Numai atât? Zise Volbur cu mirare.
Mulțumescă-se și cu atât ! Cina scie pene mâine de vor mai fi ca să se bucure
de cea ce le-a remas!
b — Pentru ce vorbesc! așa ?
— Dar ce 6re d-v6stră țineți mai mult cu
denșiî de cât cu ai noștri ?
— Dar cari sunt ai noștri? întrebă Volbur
neputend înțelege vorbele femeei.
— Ai noștri, adică am vrut să clic de Ro
mâni, respunse ea.
— Cum, Românii! Dar oștea care se află la Slănic...
— Sunt spurcați! de Tătari. Ce, n’ați sciut acesta !
■ — De unde vreai să seim?
•— Si unde vă duceți ?
Chiar într-acolo mergem, o'ise Volbur dup© ce a schimbat uă căutătură cu
Maria și alta cu Catrina, amândoe îngălbenite ca turta "de eeră lacăstă aurire.
— Nu e dară oștea românăscă la Slănic ? se cercă să întrebe Maria.
, — Nu se află, n’a fost nici uă dată Românii p acolo fără numai păgânii cari
s’afi așezat aci de vr uă săptămână și mai bine. Dar cine v’a spus d-v6stră că e
oștea românăscă la Slănic?
v Cine ne-a spus a pus ochi răi pe noi, dar eu nul voiu lăsa să se sânțescă.
Și picând acestea, Volbur scăse paloșul său cei lat și eșind afară dete cu
piciorul în Listor care dormea încă pe prispă.
- Câine nelegiuit! strigă el, unde ai vrut să ne duci?
Ei, ei î cumpătăză-te, țlise Listor care di*
121 —
amețela somnului și a lovitureî ce primise în cap, nu vădu braciul cel armat al
aceluia ce ’1 înfrunta ast-fel. Cumpătăză-te urmă el, că daca nu, aî s’o păți mai
bună de cât ce ’țî e scris a păți,
— Și maî cutezi a-mi răspunde ast-fel, tu care ne duceai se ne vindi Tătarilor.
Iudă ce ești.
 Listor aruncă uă privire furișată asupra femeei I El înțelese că ea fusese care
a făcut descoperirea asta acelora ce nu le trecea nici prin minte măcar asemenea
lucru.
Acestă privire era o amenințare pentru biata femeiă, care nu putu să ’șî ascundă
temerea ce ’i insuflase acel om.
— Nu te teme de nimic, ’i dise Volbur observând frica ce o coprinsese, te voi
scăpa și pe tine ca și pe noi de un vînțlător al sângelui creștinesc.
Și picând așa, cu o singură lovitură făcu să se restogolescă la piciorele lui
capul lui Listor.
Apoi îndoind plata cu care se învoise cu căruțașul, se puseră cu toții în
trăsură și luară calea întorsă spre locul de unde plecaseră.
Uă oră în urma plecării lor, Tătarii conduși de Matus și de Radu se văzură
trecend pe dinaintea bordeiului.
— Sărmanii omenicugetă femeea bordeiului; ei merg pe calea păgânilor și vor fi
prinși fără nici uă îndoială ! Bieții creștini!
Să lăsăm pe acești creștini să-și urmeze calea înainte și până a nu vedea daca
au putut scăpa sau daca au că$ut în mâinele celor ce ’i urmăreau cu uă stăruință
fără preget, să ne întorcem privirile într’uă altă parte.
Suntem la Sucăva.
122
Gea d’ântâiu grijă a lui Bogdan, ajungend în acesta vechia capitală a Moldovei,
fu de a pune toți dregătorii trebuincios!, aleși dintre omenii seî cei mai ageri și
mai priceput] pentru însărcinarea ce le dete; apoi întări orașul de jur împrejur cu
șanțuri și cu oste și se împresură de âțî-va bărbați cei mai cu cap și însuflețiți
de binele țerei, spre a chbizui cu denșii despre tot ce era de făcut pentru
organisarea statului pe care ursita sa îl chemase a o guverna.
Oastea lui fu împărțită în trei corpuri, din care uă parte era însărcinată cu
paza orașului și două părți fură trimise în diferite locuri ale țărei spre a o
curați de rămășița Tătarilor, câți au putut scăpa nedescoperiți încă de privegherea
sa nepregetată.
Căpitanul Petrișean era însărcinat cu comanda oștirii de garnisonă; Vintil și un
altu, Dan-Pro- dan, amândoi înaintați în gradul de căpitani, comandau acele două
corpuri mobile care băteau câmpiile și căutau urmele Tătarilor remași.
Uă dată pe lună, garnisona se schimba cu u- nul din cele două corpuri mobile,
căruia ’i venea rândul a se repauțla pe când cei-ce îl succedau îndeplineau rolul
lor.
Ne aflăm în momentul când unul din aceste două corpuri mobile se îndrepta spre
capitală spre a lua locul celor din garnisonă.
Lumea se grămădise, ca tot d’auna, pe strade și la ferestre ca să privescă
oștirea care intra și pe acea care să esă.
Era pe la amețlă.
Sorele strălucia pe un cer senin, dar rece, era ia finele lui Octombre.
— 123 —
Ostașii abia putea trece printre mulțimea curioșilor care se înghesuiau venind
din tote părțile orașnluî spre a-î privi.
Dar ceea ce atrăgea lumea maî mult nu era atâta vederea oștirii, cât Tătarii ceî
robiți de dânșii pe care ’i aduceau spre a-î închina noului suveran al țereî.
— Sunt și vr’uă câțî-va Români printre dânșii observă un cetățean adresându-se
la vecinul seu.
— Ce stai de vorbescî! respunse acesta: nu vedî că ei nu sunt robiți, de ore-ce
nu se află legați ca cei alțî?
— Atunci ce sunt? întrebă cel d’ântâiu.
—- Cată să fiă răniți și nu sunt în stare să porte arme.
—- Ved. și două femei cu dânșii.
-— Se pote; sunt mai mulțî însurați..
— Aideți după dânșii.
— Aideți să vedem unde se duce.
Și se puseră în mișcare cu tâtă mulțimea de pe strade țiindu-se în urma oștirii
și a căpitanilor cu care venise.
 Bogdan fiind însciințat despre acesta ceru să-i va$ă, apoi dete ordinile
cuvenite pentru asigurarea Tătarilor, ear cât pentru Români, clise să se oprescă
având a-i cerceta.
Ei erau trei bărbați și doe femei in total. Cel mai mator dintre eî fu chemat
maî ântâiu.
Bogdan vorbi ast-fel:
Aceia ce se vor prinde de ostile mele purtând armele asupra țerei sale, daca vor
fi streini de țeră, se vor desarma și se vor trimite înapoi peste hotare în locul
unde au fost născuți părinții lor; de vor fi Români, înțelegi-me, bine, de vor
fi Români aceia ce se vor prinde cu armele în- torse spre țera sa, aceia se vor
ucide cu chiar armele ce se vor găsi asupra lor. Acesta este hotărîrea mea.
— Eu n’am purtat nici uă dată armele asupra țărei mele, dise cu trudă omul cel
mator către care au fost adresate cuvintele de mai sus.
— Ai fost prins dimpreună cu voitorii de rău ai țereî și cu sugrumătorii ei! Ge
căutaî între eî ?
— Am fott robit de eî, eu cu fiica mea care e de față și cu acestă bătrână care
ne însoțesce.
— Cine te cunosce ?
— Acela care s’a bucurat de înalta încredere a Măriei Tale, căpitan Vintil.
— Să intre căpitan Vintil! ordonă Bogdan a- dresându-se către unul din oficeriî
săi.
Un minut dup’acesta, Vintil se arătă înaintea Domnitorului.
— Cunosc! pe omul acesta? întrebă Bogdan.
— Da, Măria Ta.
— Ce fel de om este?
— Cel mai de omeniă din câți am cunoscut și cel mai iubitor de țeră.
— Și aceste doă femei ?
— Una e fiică-sa, și alta e uă femeă pe care omul acesta a scăpat’o din robia
Tătarilor.
— Să li se dea drumul! dise Bogdan.
Volfeur se închină spre semn de recunoscință, dar nu se mișcă din Joc.
— Ce mai este ? îl întrebă suveranul său!
—Măria Ta, ar fi cu nedrept ca omul acesta să peră, fiind tot așa de curat ca și
mine.
— De care om vrei să țlicî ?
De aGela care stă lângă ușe.
125 —
Și Volbur arătă cu mâna pe căruțașul care’î a purtat cu trăsura sa înnainte d’a
cădea în mâinele Tătarilor. Asupra unui semn aprobator ce ’1 făcu Vintil, Bogdan
dete libertatea omului ce voî să T apere Volbur.
Gând veni rândul lui Radu, el că$u în ge- nuchi rugând pe Domnitorul se ’î dea
ascultare de un minut, de ore-ce avea să ’î facă uă descoperire de cea mai mare
însemnătate.
La un gest al lui Bogdan, tâtă lumea eși, a- fară de Radu care rămase în
posițiunea sa în- genuchiată. — Ce aî să vorbeșci? spnue mai curend, ’i $ise
Domnitorul.
•— Măria Ta, poți să-mî ridici viața or când veî voi, dar daca voî aduce un mare
tolos, atât Măriei Tale cât și țărei, pote că te veî îndura de tinerețele mele.
— Și ce folos pote ascepta țara de la tine, care te aî unit cu călăii ei?
— Daca m’am unit cu eî, Măria Ta, a fost numaî pentru ca să descoper cea ce am
descoperit, și cu care am crezut să mă fac așa de folositor scaunului Măriei Tale
și țereî, cum am țlis.
.— Și ce aî descoperit?
— Am descoperit locul în care Tătarii ’și au avut ascunse tote avuțiele lor, aur
și petre scumpe fără număr, cari pot înavuți uă țară mult mai mare de cât asta.
— Și care e locul acela?
— E la Slănic, sub albia unui isvor; numaî eu îl cunosc. Daca nu mă creții,
Măria Ta, dă- mî omeni destui cari să mă păezscă să nu fug, și eu, cu ajutorul lor,
voî desgropa acele comori și le voî aduce la piciorele Măriei Tale,
126 —
— Cea ce va fi e pentru țară, nu pentru mine ea are nevoi mai multe pentru
întreținerea oștirii și aitor cheltueiî ce se cer. Daca dară va fi așa precum $icî,
fiă-țî viața dăruită și eu te voi înainta la treptă înaltă, ca unul ce aî făcut așa
mare bine țăreî tale, ear daca veî minți, să scii că omenii cari te vor însoți sunt
însărcinați a ’mî aduce capul teu.
— Așa să fiă, Măria Ta.
Domnitorul chemă un ofițer, recomandâdu’î pe Radu, ’i dete ordinele necesare și
’i congediă.
Radu eșî dimpreună cu ofițerul care ’i însoți, și peste puțin ei plecară îndată,
urmați de încă patru omeni armați și un car cu trei cai, spre locul unde se $icea
că erau ascunse comorile Tătarilor. Prin îngrijirea lui Vintil, se pregătiră doe
încăpeiî chiar în curtea domnescă, una pentru Volbur și Maria, și alta pentru
Gatrina.
Vintil prânzi pentru ânteia oră după despărțirea lor, cu Maria și cu acela ce
era să ’i fiă socru.
La masă, între altele, ei vorbiră despre nefericita întâmplare ce ’i făcuse să
cada eră în robia Tătarilor.
Volbur spuse scurt cum au fost amăgiți de Radu, fâcendu’i să creclă că densul,
adică Vintil, trimisese să ’i aducă la Slânic unde ’i as- cepta; cum au descoperit
trădarea după vorbele unei cârciumărese de la un bordei din drumul lor, cum a
pedepsit pe trădătorul care ’i însoțea, cum în urmă, vrend să se întorcă a- casâla
pădure, au fo-t urmăriți de o bandă de Tătari condusă de căpitanul lor, care fusese
acelaș ce o robise pentru ântâia oră,și de Radu care’i însoțea» și cum în cele din
urmă, le-a ajutat Dumnezeii să se întîlnescă cu oștea Românilor care ’i-a scăpat
din mâinile lor, luându’î și pe dânșii robi.
La tote astea, Vintil nu se putea mira destul și nu înceta d’a se mustra singur
pentru că ’1 a lăsat să trăescă până acum spre nefericirea lui și a celor-alți cari
au suferit atâtea de la dânsul.
— Și acum, $icea el, cine scie ce-a mai scornit de ’i a dăruit Măria Sa viața,
și unde se va fi dus el cu omenii armați ce ’i-a luat cu dânsul, ba și cu uă căruță
cu caii
— Mult ’mi e temă de vre’uă nouă drăciădin parte’i! E în stare să facă or și ce
omul acesta pentru ca se-și ajungă la scop, țlise Volbur.
— Pentru asta, eu sunt de părere să grăbim $iua cununiei, $ise Vintil. Uă dată
cununați, nu va mai cuteza și nici că va mai avea pentru ce să mai joce mendrele cu
noi.
— Asta e cel mai sănătos cuvânt ce ai vorbit, fătul meu țlise Volbur luând de
gât pe Vintil și sârutându’l. Gât despre Maria, ea se mărgini să ’i mulțumeseă
pritr’un mic surâs ce i’l trimise intre doe lăcrămiore dulci ce ’i curseră din
ochi.
piua nunții se hotărî pentru săptămâna viitore. Tera era mai liniscită, și or
cine nu păcătuia dacă cugeta puțin și la fericirea sa, după atâta sdruncin suferit
de un mar’ de timp.
Când s’a întors Radu încărcat de o 16vă de avuții de aur și petre scumpe, găsi
pe Vintil însurat. El învineți aflând această noutate, dar ’șl ascunse turburarea
cât putu. Domnitorul văzând că n’a fost amăgit de acela ce ’i promisese
descoperirea acelor avuții fără numer, înălță pe
Radu în gradul de Căpitan și’i dete însărcinarea de a avea grijea palatului pe
lângă densul.
El dară se afla țlioa noptea pe lângă Domnitor, a căruia încredere sciuse s’o
câștige cu uă dibăcia din cele mai rare.
Acesta fu ântâia greșâlă ce o făcu Domnitorul îBcrețlându-se așa de ușor în
nisce aparențe măgulitore.
Să vedem cum a îndreptat’o mai târziu.
Intr’una din $ile, găsind pe domnitor în tone mai bune, Radu ’î țiise glumind:
— Ve$i, Măria Ta, ce erai să faci? ai vrut să’mi ridici viața mie, care ți-am
fost de folos, și ai dăruit’o acelora cari...
Radu se întrerupse singur spre a ațîța și mai mult curioșitatea lui Bogdan.
 — Ce ai vrut să dicî ? întrebă acesta.
— Nimic, Măria Ta, ce s’a făcut s’a făcut.
Vorbeam și eu ce me tăia capul.
— Ce fel! nu vrei să-mi spui când îe întreb ?
— Mă ertă, Măria Ta, voiti spune tot fiindcă e voința Măriei tale.
— Atunci pentru ce ai dis că am dăruit viața altora care ...
— Care n’ar fi avut drept să se bucure de dânsa.
— Și cum ?
— Credi Măria ta, că fiind-că a dis căpitan Vintil că omul acela e om de omeniă,
asta a fost destul pentru a fi crezut ast-fel?
•—- Dar atunci de ce să dică un lucru care un este?
— Pentru că... iubea pe fică-sa pe care a și luat’o.

— Sciu.
— Daca țlicea alt-fel, putea el s’ajungă la scopul seu?
— Fata e frumușică.
— Dar ce avere are în moșii, în vite și în bani! Iată ce i-a luat ochii mai
mult.
— Și tată-seu cum a făcut atâta avere?
— Putea s’o facă dacă nu-și da costele cu păgânii pentru a lua șepte pei din
spinarea bietului săten ?
— Mișelul! clise între buze Bogdan. Și am a- uțlit că șed cu toții aci la curtea
domnescă!
— Așa e.
— De mâine încolo să nu aflu că mai sunt aci, că ’mi vei respunde tu pentru
dânșii
•— Voința Măriei tale va fi împlinită, Dar Vintil ?...
— Vintil ... Ce-mi vorbescî de Vintil, dacă nu mai e om de credință... ’i voiii
purta și lui de grije.
A doa ții după convorbirea ce o arătarăm, Vol- bur și bătrâna Catrina, primiră
ordin a părăsi curtea domnescă. Cu Vintil n’avu nici uă vorbă Radu în privința asta
dar a treia cli se vă$u înlocuit de un altul și fu și el invitat a părăsi, nu numai
curtea, ci și orașul.
Uneltirile lui Radu erau așa de fățișe că nimeni nu s’a îndoit un minut despre
autorul lor.
Vădend pe acel ticălos ridicat așa de sus și pe ginere-său cățlut de unde
meritele lui îl înălța- seră, Volbur dise:
•— Vintil, de ore-ce voi nu mai puteți sta aci, apoi nici eu n’am ce căuta, că
vr’uă fericire n’are să mă așcepte. Aideți dară, copii mei la casa năstră vechia,
la vadu nostru cunoscut; ce să stăm aci ca să cercăm marea cu degetul î
Văd că cei răi se înalță și se bucură, ear ceî bum și drepți sunt alungați și
căluți în urgiă. Ferice de țeră daca va merge tot așa!
Volbur vorbind ast-fel era coprins de uă durere adincă; ochii lui erau roșiți de
un sentiment selbatec; fața lui aprinsă reflecta focul inimei sale, glasul seu
tremura și pumnii i se strângeau, p’arcă ar fi vr’ut s’apuce uă armă res- bunătore
în mână.
— Părerea lui Vintil era că în împrejurarea de față, ca și în or-ce altă
împrejurare de felul acesta, un suveran nu strică nimic, daca ■ce’i ce’l împresoră
sunt de rea credință, și cu atât mai puțin când acel suveran e ore-cum strein, ca
Bogdan, și n’a apucat încă să ’și cunoscă omenii cu care are aface. De alminterî,
el e destui de bun la suflet cât e și de vitez și pătruns de dorința de a face
binele dar ’i trebuia timp pene s’ajungă în stare s’alegă pe cei buni dintre ■ cei
reî.
La tote acestea Volbur da din cap cu îndoială și nu mai vorbea de cât de
plecare.
Chiar în dioa acea, câte patru disgrațiații părăsiră orașul și se puseră pe drum
îndreptându- se spre satul lor. Fontâna Zinelor, unde uă di- nioră erau asa de
liniștiți si chiar fericit’, si unde acum se duceau cu inima pătrunsă de cea mai
via durere.
 Când sosiră la locuința lor, întristarea fu și mai mare, aflând că baba pe care
uă lăsaseră de pază a-casă murise cu câte-va săptămâni mai nainte, că Tătarii
trecând p’acolo predaseră tot ce găsiră în casa lui Volbur și chiar casa cu via
dimpreună și cu vitele lui fuseseră vîndute unor alți săteni.
Cine a putut să vindă acele proprietăți, și cu ce drept le-a vândut el ?
După informările culese, Volbur află și chiar preotul salului a întărit acesta,
— Radu ’pe care locuiiorii din sat îl văzuseră adesea oră în da- raveri cu
proprietarii ei, venise în lipsa acestora și ca însărcinat de denșîi a face acesta
vânzare cu banii caria era vorba să rescumpere pe fata căzută în robia Tătarilor,
lucru ce nu suferea nici o întârziere, fiind-că păgânii se pregăteau s’o ducă
Hanului lor în țara Tătărescă de unde nu ar mai fi fost nici uă putință să mai
scape vr’uă dată și că însuși părintele copilei era oprit acolo de către Tătari
penă la întorcerea trimesului în sărcinat cu acestă vendare. Astea și mai multe
altele de felul acesta audind ei de sorta bieților lor consăteni, aii scos banii de
unde aii avut saii n’aii avut și au cumpărat averea lor scosă la vendare, nu atât
pentru nevoia ce aveau de acele propietați cât pentru ca să le viă în ajutor Ia
răscumpărarea fetei din mâinile
păgânilor.
Nu mai remânea dară betului Volbur de cât a se judeca cu cumpărătorii averi
sale, dar cine erea să 1 judece când scia că Radu, inimicul seu de morte, fiind
tare și mare pe lengă suveranul țărei, erea să’i gonescă și d’aci ca pretutindeni
și ca tot-d’auna, și cine putea sci la ce re- sultat trist va ajunge mai in urmă,
— Ne reinân brațele, și vom munci cu ele Zise Vintil.
—133 -
Dar acesta mângâere nu găsea nici un resunet in sufletul cel amărât al socrului
său.
Sfărîmat, struncinat din tote părțile, el zăcea descuragiat pe un pat ce’i se
oferise în casa preotului satului, vecinul său de altă dată, și rămânea de multe
ori câte uă ții întreagă nemân- cat, ne băut, și chiar făr’a scoate ue singur
cuvtănt din gură.
Vintil, cu puținii bani de care dispunea, ’șl cumpără un car cu doi cal și făcea
transporturi de fân și de producte pe la orașele cele mal apropiate, țiindu-șî ast-
fel casa și ajutat și de Maria, care lucra scorțe și velințe de tot felul pe care
le vindea în târgurile de preste an.
Către acestea, Radu mergea înaite pe calea succeselor. Serviciile lui pline de
activitate și de «ore-care pricepere, supunerea sa orbă ce o arăta Domnitorului,
învățămintele lui în aparență destul de bune, tote acestea, pe lângă caracterul său
lingușitor și entusiat pentru or-ce vedea pe Domnitorul făcând ’I câștigaseră atâta
încredere
și atâta stimă din partea acestuia, în cât tăia și spânzura cum țlice poporul.
Radu nu se mulțumea însă numai cu înalta treaptă în care ajunsese și cu iubirea
ce i-o arăta suveranul, el cugeta mal departe; esperiența îl făcuse să vadă că
lucrurile nu stau tot-d auna ast-fel cum întâmplarea le-a pus și că tote sunt
schimbătoare și nestabile pe pământ. Pote mâine va cădea și el la urgiă, ce va face
atunci ca să trăiască tot în larg precum s’a deprins de la un timpîncoaVEl ’șl
întârse dară ochii asupra mițllocelor de a strânge aur și a face avere; bani albi
pentru <Jile negre, cugeta el; și pentru acesta
134
nu cruța nimic; gemetele veduvelor, lacrămile orfanilor nu puteau atinge inima sa
împetrită; mustrarea de cuget n’a înțeles’o nici uă dată si nici că era în stare
s’o înțeleagă ; nici un Dumnedeu. n,î un sfânt,’ nici o religiune, nici o morală n
au găsit vr uă dată cel mai mic resunet în su- etul său cel rece și sterp de or ce
simțiment omenesc. Singurul om la care ținea cu dinadinsul, la care se închina mai
serios pote, era Bogdan, dar și acesta nu din simțimânt, ci din calcul, de ore-ce
vedea într’ânsul mijlocul cel mai sjgui de a se înalta și a se înavuți.
Dar inima lui nu era totă închinată suveranului ; ea era împărțită între densul
sî uă femee singura pote pe care o iubise, daca a putut vre ua data iubi în viața
lui.
Acesta femeiă era Maria ; Maria pe care s’a? încercat s o amăgească spre a și-o
însusi; Maria,
nentrm C& & Stat PrÎQ mână
pentiu ca sa fia a lui, și în cea după urmă Manea pe care acum o găsește măritată
cu altul tocmai in momentul când se întorcea încărcat de aur și, ridicat Ja uă
treptă ce n>a
S’caJe (P°te închipui turbarea acestui om egend sfarîmate tote visele lui cele mai
fru- mose, și pe rivalul seu fericit mai nainte da dere^ lui ? lucrare cea ce
plănuise pentru per-
Anteiul simțiment dar de care fu coprins la aflarea acestui, fapt, fu
resbunarea, și ’1 văzurăm ce iute a scos o la cale ca să sdrobescă din tote rintele
ei CUtezător din Preună cu pă-
Dar această resbunare nu fud e ajuns- ca s&
— 135 —
stingă si cea din urmă scînteiă a iubirii de care ’f ardea încă inima; din contra,
din acea scînteiă resări uă nouă flacară, pote mai mare d e cât cea d’ântâiu, de
ore-ce crescuse prin ge-
Bine judecând, Radu nu se ținea inca bătut, chipul Măriei venea adesea să’i
întrerupă somnul sau să-î fermeca visele.
Maria va fi a mea, sau mie nu-mi va mai
dice Radu ! strigă el uă dată tresărind din somn, după ce abia închisese ochii
dup’ațâta nedormire.
Iată ce cugeta Radu în sine și de care sim- țiment era coprins în privința
aceluia ce 1 fusese altă dată ca un frate.
De altă parte, Vintil urma de cat-va timp meseria ce o îmbrățișase făcend
transporturi in unul sa doe orașe învecinate; dar raritatea cumpărătorilor si lipsa
de bani ce bântuia țara faceau ca acest mic venit ce și-’l închipuise sa nu fie de
ajuns pentru întreținerea atâtor guri ce credeau într’ânsu', de ore-ce atât bătrâna
Catrina, cat și socru-seu trăiau într’uă singură căsuță ce le-o in- chiriase
preotul satului alături cu locuința lui.
Volbur mai ales, care din om muncitor, plin de viața si de pricepere, ajunse de
necunoscut pentru cei ce’l împresurau așa de descuragiat și demoralisat era acum de
câte i se întâmplaseră.
Radu dară, care prin mijlocele de care dispunea, cunoscea acum starea în care se
aflau nefericiți! lui persecutați, precum scia asemenea ce meserie întreprindea
Vintil spre a’și procura mi „ - loce de viețuire, după ce și-a tras planul de cea
ce avea de făcut, ceru de la suveranul seu von pentru câte-va dile, de care avea
necesitate, dise
— 136 —
el, ea să’șî varia familia pe care n’o vețluse de mult, și să reguleze ore-cari
interese domestice pe cari le părăsise de când lipsea d’acasă.
Dându-i-se voia cerută, Radu plecă îndată, luând cu densul câți-va omeni de
încredere și bani.
Era tocmai într’uă ții pe când Vintil se ducea cu un transport la Tîrg.
Negustorii în numer de trei inși însoțeau marfa lor călări câte trei.
Pe la ameții ei se opriră cu toții la un cătun unde erau să stea câte-va minute
pentru repaos și mâncare.
La orânda unde trăseseră, ei găsiră încă patru inși cari mâncau și beau făcend
un sgomot a- surțlitor, ca aceia ce produce beția omenilor de rând, mai ales într
uă localitate ce era singuratecă, fiind depărtată de acele locuințe din acel cătun.
Vintil dete câte-va grăunțe cailor și intră și el dupe cei trei negustori ca să
mănânce ceva.
Era uă singură masă lungă de lemn cu doue lavițe în drâpta și in stânga ei.
Negustorii și cu Vintil s’așețlară pe una din aceste doue lavițe, cea altă fiind
ocupată de cei patru necunoscuți.
Vintil scose dintr’uă desagă uă bucată de pas- •"amă și alta de mămăligă de
meiii și începu să mănînce alături cu însoțitorii Iui cari, pe lângă pastrama ce
aveau și ei, adăogară și câte-va oue ferte. Ei cerură să li se aducă vin.
Gârciumarul le aduse uă cană mare plină de băutură cerută și o puse în mijlocul
meșei.
 Unul din cei patru streini întinse atunci ulcica sa și o umplu cu vin din cană.
Negustorii se uitară la dânsul, dar nu țliseră nimic. Al doilea
137 —
-strein făcu și el ca cel d’ântâiu. Negustori) nu ^iseră nici atunci nimic. Al
treilea și al patrulea făcură ca predecesorii lor, după ce schimbară câte-va semne
între dânșii.
Aceiași tăcere din partea negustorilor, de cât veclend ’pe cârciumar intorcendu-
se d’afară. ei ’i cerură din nou să le aducă vin, de * dre-ce cela pe care ’1
adusese nefîind pentru dânșii, ei nici c’au apucat să ’l guste măcar.
Cârciumarul aduse a doa cană cu vin, dar și acesta fu îndată golită de cei patru
streini, fără ca cei ce o ceruseră s’o atingă.
Atunci unul din negustori care se arăta mai arțăgos de cât cei alți, se sculă în
piciore și a- postrofând pe cutezătorii cari au vrut să ’șî rî$ă de dânșii, Invită
pe însoțitorii lui să esă d’acolo, fiind-că locul acela era făcut pentru nisce
târîe- brâu, ear nu pentru nisce omeni de omenia.
L’aceste cuvinte, streinii câte patru se sculară și ei, și fiind-că ei căutau
certa cu luminarea, după câte-va vorbe grose schimbate între , ei și noul veniți,
scoseră uă fluerătură haiducescă și într’uă clipă se veclurâ năvălind vre uă (jece
alți înarmați cu bâte și cu ciomege și tăbărîră asupra negustorilor și a lui Vintil
pe care legându-î cot la cot, ’i scoseră afară din orândă strigând :
— La judecată ! ne-aii înjurat ca pe nisce câini... ba ne-au și bătut; avem
martori ... La judecată și ce se va alege acolo !
— Dar unde ve e judecata ? întrebă unul din negustori.
— Veți vedea voi unde este când veți ajunge acolo.
— Ia ascultați, âmeni buni, $ise ântâiul negustor, noi nu v’ani făcut nimic, o
sciți forte bine; voi vă legarăți de noi chiar de la început și acum tot voi ne
amenințați cu judecata. E ore cu drept ceia ce faceți?
— Or ce cuvinte veți avea, le veți spune înaintea judecății ; noi nu vrem
s’audim nimic. Pre- gătiți-vă dară a ne însoți lără întârziere, fu res- punsul
aceluia către care se adresaseră vorbele negustorului-
— Apoi cine ne încredințeză că voi ne duceți la locul de judecată, ear nu în vre
un alt loc de unde să nu ne mai intorcem ? dise al doilea negustor.
— N’avem timp să stăm de vorbă, afară de acesta că daca veți mai deschide gura
se spuneți un cuvent măcar, atunci nu mai răspundem de cea ce vi se va întîmpla.
Daca e așa, dise ânteiul negustor, puteți face cu noi ce veți ’-oi, noi nu ne
mișcăm d’aci.
— Audi acolo ! vedeți penă unde cuteză? Sunt de părere să ne cortorosim mai
curând de ei.
— Aideți dară pe dânșii, dise un altul din banda acelor terîe-brâu.
— Nu te uiți așa, ’i răspunse unul din fârtații acestuia, ei cată să fiă
judecați, ear nu măcelăriți.
— Să te speli pe cap cu judecata, dise cel d antei u, eu sciu ce scifi, și cine
’mî a spus mie e mai mare de cât mine si de cât tine, și nu mă voiu lua după
vorbele tale, ci după ale lui, care e peste noi toți al doilea după Domnitorul
Bogdan.
Vintil simți un cuifi ars pătrunZându’î inima* Să fia cu putință! cugetă el, dar
atunci nu pfite fi altul de cât Sndrăcitul de Radu !... Lui e sete*
— 139 —
de sângele meu și el s’a jurat să me stingă dupe lata pământului, credend că va
remânea atunci cu Maria!... de ce n’am sciut una ca asta pe când era încă timp, că
m‘aș fi desfăcut de un om care se ținea de capul meu ca umbra unui strigoiu după
cine vrea să ’l perțlă ?
Și cugetând ast-fel, Vintil scose un suspin a- dânc aplecându-șî capul pe peptul
seu duios.
In acel moment, uă dispută înferbântată se ridică între cetaciî din orândă ! ei
se despărțiră în doe tabere, una care voia să ducă pe prinșii lor la judecată — și
aceștia erau dintre cei de curend sosiți după fluerătura celor d’ântâiu—și- alta
care stăruiau să’i ucigă pe loc. Dar fiind-că orândarul se opunea la acesta, ca să
nu se compromită orânda sa, care se bucura de un nume bun, lucrul ajunse astfel că
cele doe tabere, ve- $end că nu se ajunge la cuvinte, se luară la certă și din
certă veniră la bătaiă.
Pe când ei se băteau ast-fel, unulEdin negustori apropiându-se de cei alțî
consoțî ai lui, le $ise încet:
— Dar noi ce mai stăm aci? Daca nu ne vom folosi de învelmășela in care se află
ei,, cine are să ne scape din ghiarele lor ?
— Ce să facem? întrebă cei alțî.
— Să fugim, mai ales că sorele a scăpătat și întunericul care a început ne va
apera de căutările lor.
— Să cercăm, respunseră ei.
Cum țliseră și făcură; ei eșiră unul câte unul- fără a fi Yețluțî de nimeni,
căci orândarul nevoind» să se încurce în ferbințela turbaților săi ospețî, să
pitise într’uă încăpere din fund unde se încuia
140 —
pe din Intru asceptând finalul scenei ce se petrecea dincolo de densul.
Eșind d’acolo, negustorii precum și Vintil, dupe ce se munciră, ajutându-se
între dânșii, a scăpa de legăturile care ’î ținea strinși, se îndreptară în locul
unde lăsaseră căruța cu productele lor.
Dar câtă le fu mirarea când nici acolo și chiar nicăirî nu mai găsiră nici
căruță, nici cai, nici nimic! De doe ori le veni idea să se întorcă și s’apuce pe
orândarul să le dea cea ce perise din curtea sa, dar cugetând la cea ce ’î ascepta,
or care din adversarii lor ar triumfa pene în cele din urmă, înclinară mai mult
spre mântuirea viețeî sau a liberătății lor de cât spre scăparea celor ce li se
răpiseră.
— M’a mâncat fript Radu! urlă Vintil după ce se depărtă câți-va pași din acele
locuri blestemate. Asta ’mi era singurul mijloc de viețuire și p’astaapus de mi’l-a
luat, adaogă el. Dumnecleu să ’î plătescă pentru câte ’mî-a făcut penă acum.
— Nu e timp de jale, țlise unul din negustori, și tu ești furat ca și noi.
Aideți să ne iuțim pașii în tăeere ca să nu ne simță până ne vom depărta de ei.
Și clicend ast-fel, ei merseră cu pași pripiți și largi mai fotă noptea aceia,
fără a se opri de cât puține minute din când în când spre a resufla și eră’și
urmaîi mersul înainte.
Abia a doa ții, puțin înainte de ameții ajunseră în satul «Fontâna zinelor» de
unde negustorii plecară îndată spre moșia lor, iar Vintil re mase acasă la dânsul.
Intrând, el găsi pe Maria dimpreună cu tatăl ei. Volbur nu scăpase încă de
influența tristelor amintiri ce’i le înfățișa duiosul lui trecut fără încetare, și
singura lui mângâier e era pentru densul când se vedea alături cu fiica sa iubită
și cu so- ciul ei.
Gând află din gura acestuia noul act de infamie cu care îl lovise Radu, și se
încredința de starea proletară în care ’1 făcuse s’ajungă prin uneltirile lui
spurcate, tot sângele i se urcă în cap și sculându-se cu iuțelă de pe lavița unde
se afla șețlend, <jise cu glasul disperării:
— Pe cât timp va trăi acel om cumplit, care a jurat peirea nostră, noi nune putem
ascepta de cât la asemeni restriști care se vor înmulți pe capul nostru penă vom
cădea sub greutatea lor. Eu nu ved dară altă mântuire de cât în mortea lui și cu
asta me însărcinez eu, și cât mai curend. Și apoi, când e cea dupe urmă, or el or
eu, dar cată se s’alegă într’un fel!
— Tată, liniscesce-te, se cercă Maria să $ică...
— Nu va fi nici o linisce pentru noi, pe cât el va fi în viață.
— Dar cine se cercă să fărâme petra cu capul seu? ’i țlise Vintil.
— Sciu, ’și va sfărâma capul mai nainte d’a fărâma petra, răspunse Volbur.
— Atunci pentru ce vrei s’aduci lucrul acolo? dise Maria: nu vedi că el se află
ajuns în culmea puterii! Și ce vrei să facem daca vei lipsi și d-ta de lângă noi,
care ești sprijinul nostru cel mai tare!
;— Sprijin se pote numi acela care are nevoia de sprijinul altora ? și ce mai pot
eu dupe- ce am perdut tot ce am avut, și acum sunt a- menințat să te perd și pe
tine, copila mea, care
numai tu me faci să mai trăesc pe lume, de dre-ce scii bine care e cugetul seu cel
drăcesc.
 — Numai acolo nu va putea ajunge nici uă dată, dise Maria ștergând două lacrimi
care se legănau pe genele eî cele lungi.
Numai când va trece peste peptul meu neînsuflețit., numai atunci pote ajunge
la cea ce năzuesce, adaogă Vintil.
Laudele nu sunt bune de cât după fapte, respunse Volbur. Cine se laudă mai
nainte de a face ceva forte rar ’și ține cuvântul. Și daca a- veți nevoia de
învățămintele mele, eu aș elice să nu mai stați uă di măcar în acest sat deochiat.
— Și unde să mergem ? întrebă Vintil!
„ — Or unde, și cât de departe. Sunt de părere
să trecem la Munteni, sau să me lăsațî să îndeplinesc cea ce cuget în privința
acelui cumplit de care voiii să vă scap.
— Oh! nu; numai asta nu tată, mă tem să nu ți se întîmple vr’un rău de care să
mă mustre cugetnl că te-am lăsat să faci cea ce ai dis.
— Atunci să plecăm d’aci.
— Mai bine să plecăm.
, ~ Pai, cum vom pleca, <jise Vintil, pe timp de ernă și fără miclloce, într’uă
depărtare asa de mare ?
ru ce-mi mai române, copii mei, ițise
Volbur, scoțând din chimirul seu câte-va monede de argint pe care le resturnâ pe
masa unde se a a Maria și Vintil. Păstram acești bănișorî pentru dileie mele
bătrâne când n’așî mai fi în stare sa muncesc, dar acum nu mai ’mi e aminte de nune
când vă văd pe voi suferind. Luaț? acești
bani. și de mâine începeți să ve faceți pregătirile de drum cum ve veți pricepe mai
bine.
Am putea să cumpărăm uă altă căruță cu
doi dai, și tot ne mai rămân câțî-va bani, dise Vintil după ce numeră suma ce le-o
dedese
Volbur. „
Cum veți sci; numai vedi ca nu prea ai
parte de căruță cu cai.
— Ceia ce mi s a îutamplat uă dată, nu mi se va întempla de două ori, respunse
Vintii.
\poi întorcendu-șî ochii împrejurul seu;
— Dar bătrena Catrina n'o ved p’aci; unde GS1G Get?
' A plecat chiar de eri, respunse Maria.
_ Pentru tot-d’auna?
Nu cred... nici ea nu scîa cât o să stea,
dar a primit uă scire că uă soră a ei mai mică robită și ea mai de mult la Tătari,
s a întors din țara lor și ajungând într un sat, nu prea departe d’aci, a* murit
dintr’uă răceală ce o suferise pe drum, ast-fel că s a dus cu lacrămile pe ochi,
biata betrână, tristă că n’a mai apucat’o in viață dupe două-țleeî ani de
despărțire.
Ei mai vorbiră ceva despre datoria lor d a a- scepta întorcerea Catrinei, pe
care nu era cu drept s’o părăsescă în starea eî cea tristă în,care - remăsese, apoi
Maria adusese demâncare părintelui și sociului ei, și fiind prea târziu, eî se
culcara cugetând cum să puia mai bine în lucraiepa- nul plecării, fâcendu-și
nălucele cele mai fr umose despre noua viață ce’i ascepta în țera, unue se
găteau să se ducă.
A doa di Vintil se sculă pe la cântători și șe duse să ’șî cate uă căruță cu cai de
vendare.
Cercarea lui ensă fu deșartă de ore-ce în satul lor nu fu cu putință să (ăsâscă cea
ce căuta. A fost dară nevoit să se depărteze cale de mai bine de două d.ile spre a
cerca aiurea.
Mai bine de uă septemâna trcu de la plecarea lui Vintil.
Maria era plină de grije pentru soarta soțiului eî, despre care nu mai scia
nimic de atâtea ^ile. Tatăl său de și împărtășea temerile ei, făcea fote putințele
a i le ascunde, pentru a nu aduce aminte cea din urmă scenă ce se întâmplase acelui
nefericit soțiu și care putea să i se mai întâmple, fără ca să mai scape cum a
scăpat de cea d’ântâiu când erea să caclă victimă a omeni- lor puși de Radu ca să
’1 ucigă.
Si find-că vorbirăm de cumplitul seu persecutor, să spunem că el aflând
nedibăcia sbirilor lui care din cauțla beției lor lăsară să ’î scape din mână prada
sa atât de asceptată, în furia mâniei sale, ucise cu ghioca sa doi dintr’enșiî
fiind dintre cei alfi unii reniți în bătaia ce o avuseră între dânșii, iar alții
fugiți de frica lui Radu.
Acesta se întorse lângă suveranul seu plin de speranța ce i-o da noul plan ce
și’l croise pentru perderea rivalului seu.
— Găsind dară într’uă di, pe Rogdan singur în camera sa de audiență, ceru să-î
vorbescă despre înalte interese de stat.
— Ce ai să-mi mai spui ? îl întrebă domnitorul, care de la un timp încoa
începuse să aibă uă umbră de prepus despre buna credință a ministrului seu, prepus
pe care i l’a insuflat marele seu căpitan Petrișan aflând disgrația cea nedreptă în
care câcluse amicul seu Vintil.
145 —
— Măria Ta, respunse Radu înclinându-se sub masca ipocriseî sale; ca un om
credincios ce-ți sunt, am datoria a-ți descoperi ceia ce se petrece în țera Măriei
Tale într’un loc unde după voia ce-mî aî dat m’am dus filele treoute.
■— Și ee se petrecea p’acolo? să vedem, țlise Bogdan așețlându-se a lene pe uu
scaun înalt și îmbrăcat în roșu, alături cu uă masă asemenea acoperită cu o materie
de lână roșiă.
— Măria Ta, respunse Radu, sunt unii din supușii Măriei Tale care nu se
mulțumesc de noul așezământ ce l’al dat țăreî și . . .
— Și ce fac,? întrebă Bogdan vrând se pătrundă cu ochii lui în cugetul acelui
miserabil.
— Și uneltesc ascunși în umbră, căderea Măriei Tale.
— Cine sunt acei omeni nemulțumiți?
— N’am putut încă afla numele lor, dar sciu locul unde se adună și cunosc
scopurile lor ascunse, pentru care n’am mai stat se ’mî mai văd de interesele mele,
ci am alergat să-ți fac cunoscut MărieiTale cele descoperite.
Bogdan stătu să cugete puțin, apoi intorcen- du-se către Radu, ’i țlise cu tonul
cel mai natural :
— Și mulți sunt ore cei nemulțumiți ?
Radu nu s’așcepta la acestă întrebare, cu tăte acestea respunsul nu fu greu
pentru densul a T găsi,
— Mulți nu sunt, Măria Ta, țlise el, dar sunt tot unul și unul.
— Și unde lucreză ei ?
— In satul ce se numeșee Fontâna Zînelor*
— Și ce creții că pot să facă ?
„Fontâna Zînelor“. 10
— Me tem, Măria Ta fiind-că sciu că tot d’auaa reul se face mai ușor de cât
binele. Apoi nișce omeni ca aceia care umblă să’șî ajungă la scop cu or-ce preț,
chiar cu acela al viețeî lor, or face vr’un neajuns, vr’uă învălmășeală în țeră pe
când are așa mare nevoiă de liniște și de pace.
— Eată părerea mea, clise Bogdan sculându-se și preumblându-se prin casă; daca
cei nemulțumiți sunt în mare numer, atunci dreptatea e a lor, și or-ce ar face un
om ca să oprească puterea numărului nedrept sau fără judecată e în zadar, ear daca
cei nemulțumiți sunt putini la numer atunci, n’am de ce să me tem de ei.
— Dar cei pucini când sunt pricepuți, se înmulțesc într’uă clipă cu puterile
vecinilor, observă Radu.
— Care vecini ? întrebă domnitorul oprindu- se în fața lui Radu.
— Tătarii, Măria Ta, care fiind bătuți și alungați din țeră, asceaptă cea mai
mică împrejurare priincioasă ca să intre din nou în țera nostră mai ales când se
vor vedea ajutați de uă se- mă din ai noștri.
— Și ast-fel fiind lucrururile, precum le dici, ce creții că remâne de făcut?
întrebă Bogdan’
— Măria Ta, scie, mai bine de cât mine, res- punse Radu.
— Dar voiu s’au<i din gura ta. a.~ Gând urlă lupii împrejurul turmei de oi,
câinii păzitori latră ca să dea de scire ciobanilor și atunci ei sar cu ciomege și
cu ce arme pot avea și ucid lupii sau ’î pun’pe fugă; ear când câinii dorm și
cobaniî n’au de unde afla -apropierea lupilor, atunci biata turmă cât și păstorii
ei să se spele pe mâini de viață.
Eu nu voiu face așa, țlise Domnitorul; nu
voiu ca nimeni să fie ucis fără a fi judecat. Voiu dară ca toți aceia asupra cărora
tu ai prepus ca uneltesc spre a strica țera și așezămintele ei, să se aducă
înaintea mea și eu să ’î judec, și daca voiu găsi că sunt drepte fisele tale,
atunci ei și vor lua resplata, ear de se vor găsi curați, li se va da drumul.
— Fie voința Măriei Tale împlinită, respunse Radu, care întrevedea în otărîrea
Domnttoruluî ânteia parte a planului seu realizat și care ’și resei va pe seama sa
realisarea părții a doua.
Chiar in dioa aceia el începu a-șî face pregătirile pentru ca să aducă pe
Vintilă și pe Volbur legați în fiare și sub cea mai gravă acusare de înaltă trădare
în contra țerei și suveranului.
Cu toate acestea, se afla cine-va aci care, chiar de la început urmărea pe Radu
pas cu pas, care nu ’i scăpa nimic din câte făcea și din câte voia să facă și care
ascultase din ușea d’alături, fără a fi văclut și sciu chiar cele din urmă cuvinte
ale convorbire! ce o avu cu Domnitorul.
Acesta era marele căpitan Petrișan
El cunoscea caracterul cel cumplit al lui Radu din descrierea ce ’i făcuse Vintil
și din urgia la care făcuse pe acesta să caclă. El scia asemenea causa din care
provenise tdtă ura lui Radu pentru Vintil și pentru părinteleMarieî. Dar fiind-că
îl pri- veghea d’aproape, și fînd-că și el se bucura detotă încrederea Domnitorului
care’l cercase în mai multe împrejurări, și pe d’altă parțe find-că ajunsese să
simtă o mare iubire pentru Vintil, se interesa
așa mult de sorta acestui nefericit, în cât nu lăsa nici un mijloc ne pus în
lucrare ca să rupă uă dată pentru tot-d’auna masca trădătorului.
Petrișan, precum am arătat chiar de la începutul istoriei noastre, era un om
cărunt, mai alb chiar, și viața cea aspră pe care o trăise pen ’aci, precum și
mulțimea ranelor ce primise în mai multe lupte în cari s’a aflat cu inimicii țerei
sale, nu’i garantau uă lungă viețuire. Apoi ce-i mai trebuia lui să trăescă, țlicea
el adesea, acum după ce și-a vețlut visul cu ochii, care, după dânsul, însemna
mântuirea patriei sale de apăsătorii sau subjugătoriî ei. Afară de asta, el erea
singur pe lume, n’avea pe nimeni mai de aproape pentru fericirea căruia să trăescă,
deși avea destulă avere pentru ca să potă face fericirea cui-va.
Nici uă dată n’a fost însurat și nimeni nu scia să’l fi vă$ut interesându-se cu
amor de vr’uă fe- meiă. Singura sa iubire și tot cultul ce’l avusese din frageta
lui junețe era numai pentru țera sa, pentru scăparea ei de jugul barbarilor.
Și acum când patria lui nu mai avea nevoiă de densul, sufletul șeii cel nobil îl
apleca spre binele apropelui seu, și mai ales când acesta se în- tîmpla să fiă din
amicii aleși de inima sa.
Dar, or cât de bine dispus se afla el pentru acei ce meritau iubirea și ajutorul
seu, tot atât de dispus erea să pedepsească pe cei reî, când putea s’o facă. El nu
putea prin urmare să trecă cu vederea relele uneltirei întrebuințate de Radu spre a
perde pe fratele seu de cruce fără nici uă dreptate, ci numai spre a-șî pute
îndeplini un scop miserabil.
Lupta dară începu pentru densul; ea să făcea încet, într’ascunspenălaun timp, dar
cu mult tact
și cu multă prevedere, de ore-ce se temea ca nu trecând de intrigant să-șî deoche
singur planul și să devia vătămător aceluia pe care voia să ’1 a- pere, ear
antagonistului seu să ’i dea fără voia luî uă nouă forță prin neputința d’a ’1
combate.
Să lăsăm acesta intrigă a-și urma mersul eî natural între acei doi luptători, și
să ne întâr- cem la aceia pe cari ’i lăsarăm pentru ca să ne o- cupăm un momnnt de
cele ce se petreceau departe de dânșii.
Am $is dară mai sus că Maria era nemângâiată de întârzierea soțiuluî eî, despre
care nu mai aflase nimic de uă lună trecută și mai bine. Acum etă uă lună trecută
și încă nu se scia nimic de sorta acelui om.
— Ce să fie de nu se mai vede Vintil, întrebă Maria pe bătrâna Catrina care se
întorsese de câ- te-va țlile în sinul familiei sale adoptive.
— Eu mă tem de un lucru, respunse Catrina.
— De ce te temi? Întrebă Maria, îngălbenind la vorbele bătrânei.
-— Multe se vorbeau p’acolo pe unde am fost, Zise ea, mai sciu și eu...
— Și ce ai auZit vorbindu-se ? spune mai curând.
— Pote să fiă și minciuni, dar se spune că o- mul d-tale, și chiar părintele d-
tale, sunt dați în judecată pentru că s’au cercat să rescole țera a- supra noului
Domnitor, și miramaș de n’ar fi pus mâna pe unul până să o puiă și pe cel-alt.
— Dar când au vrut eî să rescole țera? Asta « o minciună și nu e de creZut.
— Așa au fost mulți de părere, și de aceea Ziceau că la’s să’i judece, eî sunt
curați, și Dom-
nitorul fiind drept are să le dea drumul la a- mândoi.
— Când ar fi așal.. Dar cine ’î-a înegrit așa în ochii Domnitorului?.. Oh! tară
îndoelă spurcatul de Radu, că n’are cine altul ..'. Și tata care n’a mai venit
d’aseră ? . .. Me tem că nu va fi pățit ceva!
— ’Mi-ai spus că a plecat pe urma lui Vintil.
— Ei da; și ’1 am rugat ca să nu lase să trecă uă cli măcar far’amî trimite
scire despre unde se află și ce face.
— Pote că va veni ; de ce ’ți faci inimă rea, așa îndată, că nu e bine. Eu cred
c’are să via curând și d’acea nu ’ți a trimis vorbă.
— Să te aușlă Dumnezeu să se întorcă amândoi cât de curend, că de unde nu, să
scii că mă- duc și eu după ei : încaltea daca vor fi perit ei, să per și eu cu
dânșii.
— Vai! cum ai să mergi, uă femeia tânără și singură ! $ise bătrâna Catrina.
— Uite așa cum mă vecii.
— Apoi daca vei face una ca asta, să scii că nu te las singură. Viu și eu cu d-
ta or unde te-aî duce. Acum timpul s’a mai împrimăvărit și nu’mî mai pasă de frig.
— Cum vei voi, șlise Maria după un lung suspin ce’i scăpă fără voiă.
Cu tote acestea filele treceau, și nici ginereje nici socrul nu se vedeau și nu
se au$ea despre denșiî, de cât cele ce spusese bătrâna Catrina că se vorbeau și
cele ce fuseseră întărite de mai mulți’, că adică amândoi acești dispăruți fiind
dați judecății, au fost luați de omenii domnesci de unde
aii fost găsiți și conduși sub bună pază la Suceva unde era să se judece.
Tote aceste sgomote ajunseră a fi și maî acreditate atunci când Maria, după cum
’șî promisese, plecând din preună cu Catrinaîn căutarea părintelui și a soțiuluî eî
șj luând aceleași încredințări, pretutindinea or pe Unde a trecut, se armă cu
otărîrea cutesătore de a se duce pene la locul unde se vorbească urma să fiă
judecata, uă distanță așa depărtată petru ni sce femei!
Acesta cale lungă și ostenitore ele o făcură mai mult pe jos; se întîmpla cu
tote acestea ca să în- tîlnescă în drumul lor câte un car cu boi sau cu cai, care
urma aceiași cale și proprietarul acelei trăsuri le scutea de uă mare parte din
drum lu- ându-le în trăsura lor. Gât despre mâncare, acesta privea pe Catrina, care
dispunea de ore cari mici fonduri remase după mortea surorei sale, dar cari nu erau
îndestulătore pentru a plăti și transportul lor.
Bordeele și orândele erau forte depărtate una de alta, astfel că numai uă dată
pecii le era cu putință a mânca ceva, numai sera când trebuia să se culce, neputend
umbla noptea pe drum.
Când ajunseră la Suceva, și pân’a nu intra în oraș, trei omeni necunosuți eșiră
dintr’uă casă și, după ce se apropiară de acele doe femei, le întrebară de unde
veneau ; apoi, după respunsul ce’l primiră de la densele, le maî priviră cu uă
căutătură cercetătore, și mai consultându-se între eî, întrebară căletoreîe despre
scopul venirii lor în acel oraș. Gând li se spuse că ele veneaîi să caute pe Velbur
și be Vintil de cari se vorbea că ar fi dațî judecății, unul din cei trei ne-
cunoscuțî, care părea mai mator de cât ceî-alțî le clise să ’î urmeze.
Ele se luară după densul, ne mai având încotro, și’î urmară, fiind și ele urmate
de ceî-alțî douî
Uă scară lungă le conduse într’uă sală mare de unde se împărțeau mal multe camere
în drep- ta și in stânga. Conductorul lor deschise uă ușe și dise celei mai tinere
să intre ; ea intră, și ușa fu îndată închisă la loc și încuiată, după care
conductorul luă cheia la densul, apoi deschise a doa unde vru să introducă pe femea
cea bătrână.
Catrina se cercă să observe conductorului ei că ar dori să stea împreuuă cu
femea cea tânără care nu putea locui despărțită de densa, țiindu-i loc de mamă.
— Aci e locul d-tale, ’î respunse conductorul cu un surîs răutăcios. Mai târziu
vom vedea ce e de făcut.
Bătrâna femeă fu nevoită a se supune și, după ce intră și ea in camera ce i se
arătase, ușa fu asemenea închisă și cheia luată.
Doă ore trecură asfel. Sorele apusese de mult, și acum noptea ’și respândi
întunericul pretutindeni.
Maria sta p’un fel de scaun de lemn la uă terestră care da în stradă; ea era cu
cotul resi- mată de tăblița ferestrei și cu capul aplecat pe mâna ei absorbită în
diferite cugetări, fără ca să le potă aținta nicâiri, atât de confuse și încurcate
erau ele.
*
Ce însemnau acele Întrebări ce i se făcuseră ? Pentru ce acum se afla ea închisă
în acea cameră întunecosâ și despărțită de însoțitărea ei? Cine ereafi acei trei
necunoscuți cari semănau puși in-
tr’adins ca să le esă înainte și să le ducă în a- cel loc ce se părea a fi ca uă
închisdre ? Oare so- țiul ei, precum și părintele eî, se aflau în acel o- raș sau
ceia ce li se spusese în privința lor a fost cu scop numai d’a le amăgi pentru ca
să puiă în urmă mâna pe ele și să le închidă aci ?
Dar daca tote astea erau efectul unei uneltrî drăcesc! a mișelului de Radu, care
nu se lăsa pen’ a nu pune în lucrare scopul săii cel spurcat în privința ei?
Acestă ideă din urmă o făcu să se cutremure. Alte idei întunecose, unele mai
triste de cât altele, năpădiră după acesta; ea stătu cufundată în- tr’uă tăcere
adâncă, cu ochii uscațî, fără a mai găsi uă lacrimă, făr’ a scote nici un suspin,
ci într’uă stare de încremenire complectă.
Sgomotul ușeî care se deschise pe neasceptate o făcu să tresară din letargia eî.
Un om se vedu intrând și aducend într’uă mână uă luminare a- prinsă și într’alta uă
olă cu apă de beut.
El puse t6te acestea pe masă și se gătea se esă, când Maria se sculă din locul eî
și apro- piându-se de densul:
— Pentru ce sunt pusă aci? il întrebă ea cu glasul cel maî duios.
— Așa e voința Domnitorului, răspunse întrebatul.
— Dar ce am făcut eu pentru ca să fiii închisă ?
— Nu eștî numai d-ta singură, și maî sunt și alții cari stau aci închiși de câte-
va țlile.
— Și cine sunt aceia ?
— Sunt tot din satul Fontânei Zinelor, cari
urmeză a fi judecați pentru uneltiri de înaltă trădare.
— Și pentu ce n’au fost judecați pâne acum întrebă Maria care înțelesese cari
erau cei alțî ce urmau a fi judecați.
— Pentru că lipseau doe femei cu cari erau să fiă uă dată judecați. Acele doe
femei erai d-ta și bătrâna care te însoțea. Oamenii domnesci e- rau trimiși ca să
ve aducă, dar s‘au întors a- seră aretând că nu v’a găsit. Din întîmplare astă-di
venirâți singure și după semnele ce erau- date, și chiar după spusa d-vostră din ce
loc veneați, ați fost cunoscute și aduse aci. Și acum me ertă că nu mai pot sta,
fiind că am să ved și de cei alțî cari m’asceptă să le duc lumină și apă..
picend acestea, el eși repede făr’ a mai lăsa timp Măriei se’l mai întrebe, și ea
se întorse la locul ei unde audi cheia ușeî sale întorcendu-
se pe din afară și scosă din brdsca ei.
Idea d’a fi dați judecății pentru fapte de care se scia atât pe sine cât și pe
cei alțî ai ei cu totul streini nu ar fi spăimântat’o nici de cum, daca n’ar îi
sciut că în fruntea acestor uneltiri drăcesci era inemicul lor neîmpăcat, care ar
fi fost in stare să facă pe Domnitor să crețiă că albul e negru și negrul alb. Tot
cuvîntul avea dară a se teme de ticăloșia acelui om.
Temerile și grijile ei o ținură deșteptă totă noptea. pioa o găsi ast-fel, când
ușa i se descuia și omul cel mator care se închisese in ajun in camera unde se
afla, intră cu o chârtiă în mână pe care o citi Măriei faciă și cu bătrâna pe care*
o adusese într’adins ca s’asculte și ea coprinsul
acelei chârtii.
Ea copridea un ordin al Domnitorului către ministrul seu Radu, pe care îl
însărcina să judece pe Volbur, pe Vintil, precum și pe cele doe femei pentru crima
de înaltă trădare în care fuseseră inculpați.
Gel ce era însărcinat cu judecata ascepta chiar in fața locului în satul Fontâna
Zînelor, unde crima fusese descoperită.
După cetirea înaltului ordin, Maria ,eâ$u în brațele bătrânei Gatrina, care o
susținu pe sinul ei cercendu-se prin mai multe cuvinte mângâetore a o face să-și
via în fire și a ’șî pune credința în Dumnezeu, de ore ce lucrul nu putea fi așa de
reu cum și ’i închipuia densa înainte d’a se face.
Gâte-va minute după acesta, uă trăsură lungă și închisă, cu perdele negre de pele
grosă și trasă de patru cai țepeni se opri la scară.
Volbur, Maria, Vintil și Gatrina fură invitați» să se urce în trăsură, care porni
îndată în scorul iuțelei cailor.
Ea era însoțită de opt călăreți, patru la stâng®* și patru la drepta, însărcinați
cu privegherea a- celer nefericiți ca să nu scape vre unul din- tr’enșiî.
Era de dimineță când trăsura eși din oraș, și după doe sau trei popase ce făcu
pentru ca să resufle caii, ajunse sera la marginea unui crâng unde se opri din
noii.
Atunci patru din călăreți veniră cu câte uă petică albă în mână și legă fie-care
ochii acelor preveniți, cari înțelegând cea c» era săli se în- Umple, cerură voiă
să se îmbrățișeze între dânșii» pentru cea din urmă oră.
— Veți avea timp se ve îmbrățișați când veți ajunge Ja locul unde ne ducem,
clise unul din gardianii lor.
•— Fia, răspunse Volbur cu inima împetrită și îșî plecă capul spre i se lega
ochii.
Trăsura porni din nou. Nimeni nu știa unde și când era să se oprescă, dar câte
patru erau încredințați că sorta ce ’i ascepta nu era din a- celea pe cari ar putea
să o înfrunte cine-va și pe care ei au înfruntat’o de atâtea ori. Pote că le ar fi
mai rămas uă raclă de speranță daca era un altu care să ’i judece, dar Radu !....
Câte-va ore mai trecură încă. De odată trăsura se opri.
Maria simți că i se rupse ceva din inimă, dar se conținu spre a nu se arăta
fricosă și să des- curagieze și pe cei alți.
Ei fură invitați a se da jos din trăsură ; apoi fură conduși pe uă scară de
vr’uă cincî-spre-^ece trepte.
Acolo li se $ise să stea în loc, și simțiră uă mână rece care deslegă ochii lor
de petica cu care erau legați.
Era uă sală mare acea în care se văzură el.
In fund, pe un loc înălțat, Radu sta pe un scaun mare înaintea unei mese
acoperită cu mai multe chârtii și cărți.
In drepta și în stânga lui, se vedeau mai mulțî ostași înșirați și armați cu tot
felul de arme.
Sala era așa de puțin luminată că, dacă aceia ce era să fiă judecați n’ar fi
sciut mai dinainte câ judele lor cel mare era Radu, nu l’ar fi cunoscut nici uă
dată în întunecimea co domnea
— 157
împrejurul lor ; totă sala era luminată numai de uă luminare.
Cu tote acestea unul din gardirnil cari însoțiseră trăsura preveniților, și care
fu recunoscut în urmă că era acela ce venise să le citescă cele puse la cale de
Domnitor, se urcă pe estrada unde se afla Radu șe$ând pe scaun și scoțend din
sînu’î uă chârtiă citi cele următore:
«Noi, Bogdan Dragoș, Domn al țerei Moldovei, tîncredințându-ne că supușii
noștriî Volbur, Ma- «ria fiica sa și Vintil Sandomir, câte trei din «satul Fontâna
Zinelor, precum și femea Catrina «care locuește cu mai sus numițil, au fost pe ne-
«dreptpîrîțî că uneltesc resturnareascaunuluîdom— «nieî mele, cerend pe sub mână
ajutorul tătăresc, «și fiind că acela care a adus asemenea piră asupra «numiților,
a fost prins și în alte fapte mirșave «către fața nostrâ și către țeră, am pus la
cale «pe de uă parte să pedepsim prin morte pe acel «mișel dupe faptele lui
nelegiuite și urlcidse lui «Dumnezeu și omenilor, iar pe de alta să res- «plătim pe
sus numiți! Români adeverațl pentru «câte aii suferit el, atât pentru binele țerei
cât «și de pe urma acelui om cu suflet de fiară, «care ’l-a gonit totă viața lui.
Deci le dăm stăpî- «nirea satului numit Fontâna Zinelor din preună «cu curtea
bolovănită și cu casele ce am pus săse «înalțe peste cele zidite In pământ, unde
aii lucrat «mal mulțî Români bine voitori pentru țeră, ca «să fiă ale lor pe viață
și a copiilor acestora, «luând și din satul numit mal sus tot venitul «pe sema lor
și a copiilor din copii lor. >
a Bogdan Dragoș.*

— 158 —
E cu putință a se descrie întipărirea ce produse acesta nouă citire asupra
acelora cari veneau să’șî primească uă moarte sigură, și acum se vedură de uă
datăumpluți de favoarea Domnitorului și de uă miiă de bunătăți nevisate de denșii!
Ușa sălei se deschise atunci, și ei întorcân- du-și capul vedură pe marele
căpitan Petrișan care venea spre denșii radios de veselie și le strînse mâna.
La un semn ce făcu el, sala se lumină peste tot, și ei putură vedea ca acela pe
care’l crezuseră de Radu, nu era de cât cadavrul acestuia căruia i se tăiase capul
și se aședase la loc astfel că, în tntunericimea ce se afla în sală, nimerii nu
putea să cunoscă dacă era viu sau mort.
Cadavrul lui Radu fu atunci transportat d’a- colo și îngropat într’un mormânt ce
fusese mai dinainte săpat.
Petrișan trecu apoi cu cei patru amici aî lui în- tr’uă altă sală unde’i aștepta
un prânz minunat ■și vinurile cele mai alese pe uă masă întinsă.
Câte patru fiind flămândî de ore ce nu mâa- caseră din ajun, se puseră la masă
cu cea mai .mare fome și statură pene aprope de 'diuă.
— Ast-fel scie Bogdan să facă dreptate, Zicea Petrișan la masă.
S’aibă țera parte tot de asemeni Domnitori, răspunse Volbur, și toți
închinară în sănătatea lui Dragoș Bogdan.
■ i: T*tTt
( UN1VE