Ion Creanga unul dintre marii clasici ai literaturii romane, este un reprezentant perfect

al sufletului romnesc ntre popoare; al sufletului moldovenesc ntre romni; al sufletului

rnesc ntre moldoveni; al sufletului omului de munte ntre ranii moldoveni. Creaiile
acestuia sunt de dimensiuni reduse, nsa de o deosebit valoare. Una dintre ele este Amintiri
din copilrie capodopera scriitorului, o lucrare unic de acest fel n literatura romn.
Opera Amintiri din copilrie este o veritabil monografie a satului romnesc de la munte
deoarece evideniaz trsturile oamenilor, prezint legtura strns cu locurile natale i mediul,
expune obiceiurile i tradiiile oamenilor din acele locuri toate acestea ne sunt nfiate prin
prisma percepiilor lui Creang despre lucrurile ce i s-au ntmplat, cu mult timp n urm, n
copilrie.
Satul Humulesti se afl n apropierea Trgului-Neam de care-l desparte apa Ozanei. Ceva
mai sus, peste pru sunt Vntorii-Neamului, n jos, Sclueti. De jur mprejur sunt
mnstirile: Agapia, Vratecul, Secu, Neamul. Descripia este strict geografic: n satul
Humuleti, din trg drept peste apa Neamului, sat mare i vesel, mprit n trei pri, care se in
tot una: Vatra Satului, Delenii i Bejenii, este un sat cu biseric frumoas i nite preoi i
dascli i poporeni ca aceia, de fceau mare cinste satului lor. Dup cum se observ i din
aceast descriere a lui Creang talentul su descriptiv e nul. Ibrileanu spunea despre Creang:
Cnd ranul din el, care rmsese intact n fundul sufletului sau i pe care-l putea evoca n
ceasurile mari, aprea stpn n contiina lui, alungnd n chip radical pe mahalagiul de formaie
mai recent, atunci Creang era nu numai un mare artist, dar i un spirit de o fine nentrecui i
n adevr aristocrat, aristocratismul unei clase vechi, aezate, cu tradiii i datini, cum erau ranii
din Humuleti din mijlocul veacului trecut.
Autorul prezint trsturile oamenilor din satul Humuleti despre care afirm: gospodari
tot unul i unul, c n sat sunt: flci voinici i fete mndre, care tiau a nvrti i hora, dar i
suveica. El mrturisete c n sat nu tiu doar fetele s toarc ci i bieii m ntreceam cu fetele
cele mari din tors Oamenii din aceste locuri sunt harnici i mndri, cu gndul c va veni Vod
pe acolo, toat lumea a ieit la clac de dres drumul s nu zic Vod, cnd a trece pe aici, c
satul nostru e mai lene dect alte sate.
ntruct satul nu era situat la cmpie, agricultura nu era activitatea primordial ocupaiile
fiind att specifice ct i diverse cnd nu sunt oieri, localnicii sunt tietori de brazi, plutai.
Lipsii de pmnt, stenii nu manifest acea sete de proprietate pe care o are ranul lipit de
pmnt. Localnici sunt artizani sau mici negustori, cumpr de la alii i vnd n iarmaroc,
produc n special sumane, iari, licere, tergare, berneveci, cmeoaie, adic produse din ln
sau cnep. Cea mai rvnit meserie este cea de preot, ntrucat ofer satisfacii materiale, astfel
ca familiile mai instarite aleg sa isi duca copii sa urmeze scoala de preoti . Este interesanta
observatia cu privire la munca femeilor alaturi de barbati si copii in <<Amintiri>>.In timp ce
mama scoate sumanii din stative, ii nivideste si-i tese din nou, ii croieste si-i coasa, baiatul
trebuie sa tie pieptanusii de coada si sa toarca canura pentru batatura, sa faca tevi la sucala si sa-
si legene un frate mai mic.[6]La claca fetele lucreaza impreuna cu feciorii, luandu-se la
intrecere cu ei.
Casa parinteasca a lui Creanga era o casa obisnuita avea un stalp de care era legata o sfara
cu care se jucau matele, cuptor, prichici humuit de care se tinea el cand incepuse a umbla.
Crescut la munte, Creanga nu gusta viata campeneasca de la campie. Mos Luca fiind
harabagiu, detesta traiul la ses, elogiind viata muntenilor: <<N-as trai la camp, Doamne
fereste ! Halal pe la noi ! Apele-s dulci, limpezi ca cristalul si reci ca gheata; lemnele, de-ajuns;
vara, umbra si racoare in toate partile >>[7]
Oamenii din Humulesti erau atat credinciosi cat si superstitiosi. Biblia era cunoscuta in
deamanunt ne dam seama din replica lui Stefan: nu mai face tu atata vorba, ca fariseul cel
fatarnic.Bate-te mai bine cu mana peste gura si zi ca vamesul : Doamne, milostiv fii mie,
pacatoasei Smaranda crede in blestem, deochi, si descantec de aceea isi murdareste odorul cu
tina din colbul adunat pe calcaiul incaltamintei sau funingine din gura sobei si spune: Cum nu
se deoache calcaiul sau gura sobei sa nu mi se deoache copilasul.
Imaginea vietii se completeaza si prin multe detalii, privind mancarile specifice
moldovenesti: Costite de porc afumate, chiste si buft umplut, trandafiri usturoieti si slanina de
cea subtire, facute de casa, taiate la un loc, fripte bine cu tigaie si cu mamaliguta calda, se duc
unse pe gat.
Sateni aveau un nivel al educatiei scazut, majoritatea stiau doar sa citeasca, acest fapt
datorandu-se lipsei de carte. Prea putini aveau acces la o scoala superioara aceleia din sat
deoarece aveau o stare materiala precara exemplu fidel este Smaranda care invata sa citeasca
alaturi de copilul ei.Scolile functionau pe langa biserici, infiintate de preoti. Scoala din
Humulesti este patronata de preotul Ioan Humelescu, iar copiii sunt invatati de Badita Vasile,
aplicandu-se sistemul monitorial, se aplicau si metode coercitive (bataia). Scrisul si cititul se
invatau pe ceasloave. David Creanga intelege ca invatatura nu-i buna numaidecat pentru popie,
pentru ca popia-i cu nacafale, greu de purtat si decat n-a fi cum se cade, mai bine sa nu fie,
dar recunoaste ca aduce si mangaierea sufletului in clipele de necaz, fiindca nu-i bine sa fie
cineva de tot bou, iar din carti culegi multa intelepciune, nu esti numai asa, o vaca de muls
pentru fiecare.
Doftorii satului, caci asa le era numele doctorilor, erau mos Vasile Tundura si altul despre
care Creanga marturiseste ca nu isi mai aduce aminte. Acestea practicau medicina empirica,
adica medicina bazata pe ierburi si leacuri babesti.
Obiceul de sarbatori era mersul la biserica. Baietii cantau in biserica cantece specifice
sarbatori in care se aflau, in Sambata Pastilor se canta: Ingerul a strigat. De Craciun se taia
porcul se parlea, se oparea si pe urma se invelea cu paie. Taierea porcului era o mare bucurie
pentru copii deoarece acestia stiau ca vor primi coada sa o friga si besica sa o umple cu graunte
si sa se joace cu ea. La Sfantul Vasile baietii marisori se pregateau sa mearga pe inserate cu
plugusorul. Pentru aceasta se pregateau cu tot felul de obiecte de facut galagie fiecare cum gasea
acasa.
Imaginea arhaica a satului justifica parerea lui Geoge Calinescu care afirma ca marele
Creanga e poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiune.



Bibliografie
1. Calinescu, George, Ion Creanga, Ed. Litera, Chisinau, 1998.
2. Calinescu, George, Studii despre Ion Creanga, Ed. Albatros, Bucuresti, 1973.
3. Creanga, Ion, Amintiri din copilarie, Ed. Hyperion, Craiova, 1997.
4. Piru, Alexandru, Valori clasice, Ed Albatros, Bucuresti, 1978.

5. Regman, Cornel, Ion Creanga, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997.
6. Ibraileanu, Garabet, Studii literare, Ed. Junimea, Iasi, 1986.




[1] Cornel Regman, Ion Creanga o bibliografie a operei, Ed.Lyceum, Cluj-Napoca,
1997, p.124.
[2] George Calinescu, Ion Creanga Viata si opera, Ed.Litera, Chisinau, 1998, p. 25.
[3] Alexandru Piru, Valori clasice, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, p.171.
[4] Garabet Ibraileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iasi,1986, p 169.
[5] George Calinescu, op.cit., p.6.
[6] Alexandru Piru, op.cit., p.59.
[7] Alexandru Piru, op.cit., p158.