Sunteți pe pagina 1din 1

Comentariul textuluiDido et Anna ntr-o atmosfer plin de lirism si totodata tragism n cartea a IV-a, se desfoar tragedia Didonei, regin

a Cartaginei,neimplinita din punct de vedere spiritual cu toata ca era stapana unei cetati atat de vechi si bogate. Recenta iubire, in incercarea ei de a fi definita de catre Didona si totodata rascolita de sentimentul invinuitii fa de memoria soului mort, dezlantuie conflictul dintre pasiune i raiune. Dido reacioneaz ca o femeie roman, care, dei se putea recstori legal, nu se bucura, prin tradiie, de ntreaga consideraie dect dac aparinuse unui singur so. Dialogul cu sora ei Anna este mai degrab o neliniste interioar, provocat de lupta imboldurile aflate in contradictie ntr-un suflet nehotrt.:Anna soror,quae me suspensam insomnia terrent!Argumentele Aneise suprapun doar ca o justificare exterioar pentru Dido n iluzia contiinei, a crei fragilitate renunta n faa patosului, fr a-i gsi astfel mpcarea cu sine. Ea se lasa absorbit de pasiune fiind impresionata de faptele marete si de curajul lui Aeneas:quam forti pectore et armis. Evoluia Didonei dezvluie intr-o fiin caruia nu i se poate reprosa nimic, drama pasiunii nfrante n lupta inegal dintre om i destin, cnd omul, se afla in dificultatea de a hotari si a delimita clar propriile condiii si totusi se inalta ntr-un sfasietor protest mpotriva unei fore detinuta de soarta lui care-l depete, ducndu-l fatal ctre un sfrit tragic.