Poemul filosofic intitulat Luceafarul este capodopera creatiei eminesciene, “insula” de lumina

prin care literature romana isi asigura dainuirea in eternitate.

Poemul a fost publicat in 1883 , in “Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania
Juna” din Viena , fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare.Poemul este alcatuit din 98 de
catrene structurate in patru parti, fiind subordonate in doua planuri: universal- terestru si uman-
terestru.
Partea a IV a ( strofele 86-98) este subordonata si ea ambelor planuri.
Primul plan (cel uman) este salvat , prin iubire, de efectele curgerii timpului: Catalin si Catalina
isi spun soapte de dragoste intr-un peisaj tipic eminescian, asezati sub teii in floare. Aici “Sara”
este timpul primordial de reeditare a Genezei, iar “apa” este marea din care se naste luna, iar cei
doi tineri reprezinta perechea mitica , eternal.
In planul cosmic, Hiperion se va retrage in recea eternitate, privind cu senina detasare maruntele
finite trecatoare.
Structura compozitionala a poemului Luceafarul se caracterizeaza printr-o perfecta simetrie
sugerand , parca, armonia cosmica.
In aceasta parte sunt reunite motivele romantismului eminescian : luna , teiul, lacul , floarea de
tei care se revarsa in ploaie peste capetele celor”… doi copii/Cu plete lungi, balaie”.
In Luceafarul, natura cosmica prezinta motive ca: luna, stelele si luceferii, motive ce abordeaza
nasterea univesului.
Teiul este preferatul poetului fiind copacul care se afla in centrul naturii eminesciene. Teiul
este un arbore sfant pentru ca induce o stare de transa revelatoare, inrudita cu narcoza
rememorarii, cu visul de iubire si cu moartea. Poetul considera ca principal calitate a teiului vine
din actiunea magica a florilor , efectul de vraja pe care –l exercita.
Motivul lunii stabileste relatia cu astrul , intretine feeria naturii, dar si trairea artistica.
Apa este elemental primordial, este asociata matricei materne, e creatoare de viata.
Se poate concluziona ca natura joaca un rol important in viata omului, fiind parte integranta din
existent lui. Omul apartine naturii.Revenind la natura omul va redescoperii izvorul fericirii.