UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA

CATEHETICĂ

CATEHEZĂ la FERICIREA A 9 – A „ BUCURAȚI-VĂ ȘI VĂ

VESELIȚI CĂ PLATA VOASTRĂ MULTĂ ESTE ÎN CERURI”

COORDONATOR,
Preot Prof. Dr. Liviu VIDICAN - MANCI

STUDENT:
Hosu Gheorghe
Anul III TP

CLUJ-NAPOCA
2019
 CATEHEZĂ la FERICIREA A 9 – A „ BUCURAȚI-VĂ ȘI VĂ
VESELIȚI CĂ PLATA VOASTRĂ MULTĂ ESTE ÎN CERURI”

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Preacuvioase părinte profesor, iubiți credincioși,
Data trecută am vorbit despre a noua Fericire.
Astăzi vom vorbi despre încheierea la Fericirea a noua.
Poate sa-mi spună cineva: ce sunt Fericirile?
- Fericirile sunt mijloace pe care mîntuitorul le-a dat oamenilor pentru ca prin aplicarea lor să-și
poată dobândi mântuirea
- Ele arată căile pe care trebuie să meargă creștinii pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu

Poate cineva să enunțe versetul de încheiere al Fericirilor, din Matei, cap.V,12.

- Bucurațivă și vă veseliți că plata voastră multă este în ceruri.(Matei V,12)

Da așa este.
Ce este oare bucuria? Poate fi socotită o fericire? Pentru că bucuria pare o fericire de calitate
inferioară. După cum smerenia este și dragoste, așa și bucuria este și fericire.
Oricum cele 8 fericiri sunt anticamera Împărăției Cerurilor, iar a 9 –a este însăși Împărăția
Cerurilor.
Domnul Hristos spune: Vor fi fericiți toți credincioșii care urmează rânduielile și învățătura
Sfintei noastre biserici și se ridică cu hotărâre împotriva necinstei și a nedreptății. Pentru aceștia
Mântuitorul făgăduiește răsplată mare în ceruri.
Să nu ne întristăm dacă nu auzim dăruindu-se de fiecare fericire Împărăția Cerurilor.
Chiar dacă răsplățile sunt diferite totuși toate duc în Împărăția Cerurilor. Când Domnul spune: Se vor
mângâia cei ce plâng, se vor milui cei milostivi, vor vedea pe Dumnezeu cei curați cu inima, vor fi
numiți fii ai lui Dumnezeu făcătorii de pace , prin toate acestea arată Împărăția Cerurilor.
Prin naștere omul posedă o scânteie divină care-l înrudește cu divinitatea.
În marea sa mărinimie Dumnezeu l-a făcut pe om ca să fie fericit. În gândul lui Dumnezeu noi existăm
înainte de a ne naște.
Din viață trecem (prin moarte) la o altă viață.
Timpul în care suferim este perceput ca fiind mult mai dilatat decât timpul normal.
Omul are nevoie de Dumnezeu: „Chipul slavei Tale celei neapropiate sunt”, (în textul înmormântării.)
Experiența răului îl face pe om nefericit , sau pe pământ este o fericire parțială, dincolo este fericirea
totală.
Omul născut din femeie are puține zile de trăit dar se satură de necazuri1 .
Omul este o ființă născută pentru fericire. Sufletul este fericit când este virtuos.
Credința în Dumnezeu ne face să nu fim singuri, rugăciunea este convorbirea cu Dumnezeu.
1 – Iov (14,1)
 Fericirea este mintea liniștită, gândul la Dumnezeu.
Nefericirea este mintea agitată – împrăștiată.

Relațiile bune cu cei din jur ne mențin fericiți și sănătoși.Noi suntem într-o cursă continuă spre
nicăieri dacă nu suntem în comuniune, în relații bune, cu oamenii și cu Dumnezeu.
Fericirea care depinde de un aliat interior , ( gândul la Dumnezeu), este durabilă.
Fericirea care depinde de un aliat exterior este trecătoare.

Trecutul sau gândul la viitor ne poate tulbura, dar clipa de acum , care este a noastră, pe aceasta
o ratăm.
Nu poate fi fericit cel răsplătit cu cele ce pier odată cu viața aceasta, care trec mai iute decât
umbra. După cuvintele „ că plata voastră multa este” a adăugat și o altă mângăiere spunând „ căci așa
au prigonit pe profeții cei mai dinainte de voi”. Împărăția cerurilor va fi răsplata celor prigoniți și pentru
că o vor dobândi mai târziu Domnul îi mângăie spunându-le că vor avea aceeași parte cu profeții
prigoniți mai dinainte de ei. Cu alte cuvinte Hristos spune „să nu socotiți că veți fi prigoniți pentru că
sunteți dascălii unor învățături rele. Necazurile și primejdiile vor veni de pe urma răutății ascultătorilor
voștri”. De aceea persecuțiile nu vor fi o mărturie împotriva voastră care suferiți răul ci împotriva celor
ce fac răul. Nici profeții nu au fost loviți cu pietre , nu au fost prigoniți pentru că au fost vinovați de
fărădelegi sau de necredința în Dumnezeu. În Evanghelia după Matei Hristos a spus că „ Plata voastră
multă este în ceruri”, în Evanghelia după Luca Hristos spune același lucru dar cu alte cuvinte . Nu
numai că-i fericește pe cei vorbiți de rău pentru Dumnezeu, dar îi nefericește pe cei care sunt vorbiți de
bine de toți oamenii „ vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine ”2.
Nici Apostolii nu au fost vorbiți de bine de către toți oamenii. Căci nu este posibil ca toți oamenii să
vorbească de bine pe cei care duc o viață virtuoasă. Și tot în Evanghelia după Luca Domnul Hristos
spune ” când vor lepăda numele vostru ca un rău bucurați-vă și săltați”. Mai cu seamă ocările și vorbitul
de rău îndurerează mai mult decât faptele. Ocara și vorbitul de rău nu par mare lucru în ochii lumii dar
supără mai tare inima celui vorbit de rău. Sfântul Apostol Pavel spune „Aduceți-vă aminte de zilele de
mai înainte în care după ce ați fost binecuvântați ați îndurat multă luptă și suferință”3. Pentru aceasta și
Hristos dă mare răsplată celor ocărâți și defăimați. Dar pentru ca să nu spunem de ce Dumnezeu nu
pedepsește aici pe pământ pe cei ce ocărăsc, de ce nu le astupă aici gurile ci le dă dincolo răsplata?
Domnul a dat ca pildă pe profeți ca să arate că nici pe timpul lor Dumnezeu nu i-a pedepsit pe
cei ce i-au ocărât și defăimat, pe timpul Vechiului Testament când o faptă era îndată pedepsită sau
răsplătită. Dumnezeu îi încurajează pe profeți să rabde ocările și defăimările cu nădejdea unor răsplăți
viitoare.
Cu atât mai mult acum în vremea Noului Testament , când nădejdea este mult mai vizibilă,
Hristos a vorbit despre suferirea prigoanelor, a ocărilor și defăimărilor numai după ce a dat atâtea
fericiri. Hristos a vrut să arate că un om care nu a pus în practică fericirile , nu poate ține piept
prigoanelor, ocărilor și defăimărilor. De aceea fericirea dinainte deschide calea celei viitoare .
Așa că toate fericirile alcătuiesc un lanț: omul smerit, își va plânge negreșit păcatele, cel care
plânge va fi drept, blând și milostiv, cel milostiv , drept și cu sufletul zdrobit va fi negreșit și curat cu
inima, iar cel curat cu inima va fi și făcător de pace. Cel care împlinește toate aceste fericiri va înfrunta
prigoanele, nu se va tulbura când va auzi că este vorbit de rău și va fi în stare să sufere multe necazuri.
Sfinții părinți ne învață să nu căutăm răsplata de pe pământ ci să căutăm răsplata din ceruri,
orice răsplată în lumea aceasta trece așa cum se ofilește și se scutură o floare datorită vântului sau ploii.
Plata din ceruri rămâne veșnică și ne va însoți la Judecata de apoi și în viața care urmează după judecată.
2. - Luca (VI,26).
3. - Evrei (X,32-33)
 Mucenicii și prorocii care au urmat calea lui Hristos sunt acum în lumea cealaltă unde domnește
Hristos și unde nu este durere nici suferință ci viață și bucurie veșnică. Pentru a atinge și a păstra această
cale suntem chemați să ne spovedim, să ne împărtășim și să aplicăm fericirile, să ne rugăm, să iubim
pe aproapele, să postim, să facem milostenie și fapte bune.

Starea de bucurie în urmarea lui Hristos ne ajută la parcurgerea fiecărei zile din viața aceasta
pământească. Oamenii care sunt bine dispuși nu acceptă riscuri exagerate și au cele mai mari realizări
profesionale și personale . Îndemnurile la bucurie sunt menționate nu numai în Evanghelia după Matei
(V, 12):

- „ Neprihăniților , bucurați-vă în Domnul și veseliti-vă! Scoateți strigăte de bucurie toți cei cu

inima fără prihană!”4
- „Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul și veseliți-vă cu el toți cei ce-l iubiți, împărțiți și bucuria
cu el acum toți cei ce la-ți plans”5
- „este zis iarăși veseliți-vă neamuri împreună cu poporul Lui”6

Deci urmarea lui Hristos ne dă atât o viață plină de pace aici pe pământ cât și speranța bucuriei
veșnice în viața viitoare.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

BIBLIOGRAFIE

Bartolomeu, Anania, Biblia, sau Sfânta Scriptură, Editura BOR, 2009

Student,
Hosu Gheorghe, III TP

4 - Ps. (32,12)

5 - Isaia (66,10)
6 - Romani (15,10)