UNIVRSITATEA ,,BABES-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MASTER

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA

COMUNICARE ȘI MASS – MEDIA

TEMA: Tipuri de comunicare socială. Criterii şi dimensiuni relevante: participanţi,

limbaje şi coduri, situaţii, contexte, domenii de utilizare. Tipologii ale presei. Noile
tehnologii și redefinirea mediilor tradiționale.

Coordonator: Prof. Dr. DAN Chiribucă

Masterand: Zăgrean George

(Pr.Stareț Chiril)

Cluj Napoca

2020

1/10
 Tipuri de comunicare socială. Criterii şi dimensiuni relevante: participanţi, limbaje şi
coduri, situaţii, contexte, domenii de utilizare. Tipologii ale presei. Noile tehnologii și
redefinirea mediilor tradiționale.

Generalități
Într-un sens foarte larg, comunicarea este înţeleasă ca interacţiune prin intermediul căreia se
realizează un transfer. Aproape orice poate fi considerat comunicare: apa oceanului comunică
cu soarele, o celulă comunică cu organismul din care face parte, un calculator cu imprimanta,
un om cu alţi oameni sau cu mediul înconjurător.
Prin comunicare se poate înţelege schimb, contact, transfer, energie, informaţie.
Comunicarea nu înseamnă doar schimb de informaţii .
Criterii și dimensiuni relevante
a)Participanţii; Conform paradigmei mecaniciste aceştia sunt emiţătorul (E) şi receptorul (R).
b)Mijloacele de comunicare; Definesc o dublă dimensiune, una materială, referitoare la canalele
utilizate şi una simbolică, ce priveşte limbajele utilizate în comunicare:
- sisteme lingvistice şi coduri: sistemul formal de semne şi reguli de utilizare ce
constituie conţinutul fizic al mesajelor.
- activităţi, tehnici şi procedee de codificare a mesajelor
- tehnici şi activităţi legate de “transmiterea mesajelor”;
- tehnologiile: tiparul, telegrafia, telefonul, televiziunea, internetul.
- activităţi şi tehnici asociate receptării
c) conţinuturile; doi termeni concură la definirea conţinuturilor comunicării, mesaj si text,
distincţia dintre acestia fiind una importantă și deloc formală:
-mesajul presupune implicarea activă şi conştientă a ambilor participanţi.
-textul există autonom şi independent de autorul său. Opţiunea pentru text este echivalentă cu
punerea în paranteză a emiţătorului ca entitate relevantă pentru procesul comunicării.
Comunicare socială
Comunicarea socială este comunicarea ce presupune sau stabileşte întotdeauna o relaţie socială
între participanţi. Această definiţie acoperă două paradigme majore, comunicarea ca transmisie
de informaţie şi comunicarea ca ritual dar exclude instanţele comunicaţionale în care
semnificaţia este rezultatul interacţiunii dintre lector şi text.
Mass media şi comunicarea de masă reprezintă doar două dintre instanţele pentru care unul
dintre participanţi (autorul textului) este adesea irelevant în raport cu relaţia socială configurată
de procesul comunicării.
Prin comunicare socială se înţelege orice transfer-schimb de semnificaţie, intenţionat sau
nu, care exercită o influenţă (are efecte) afectivă, cognitivă sau comportamentală asupra a cel
puţin unuia dintre participanţii la interacţiune.
Tipuri de comunicare
Criteriile şi dimensiunile cel mai adesea utilizate pentru a defini tipuri de comunicare iau în
considerare numărul participanţilor, relaţia dintre participanţi, respectiv limbajele şi/sau
codurile utilizate.
Astfel,

2/10
 - în funcţie de numărul participanţilor, avem:
-comunicare intra-personală, (reprezintă dialogul individului cu sine însuși)
-interpersonală, ( se realizeaza între două sau mai multe entități)
-de grup, (este o extensie a comunicarii interpersonale.)
- public, (comunicare prin intermediul institutiilor statului, ministere, regii autonome etc:
comunicare locala, primarii, consilii judetene, etc. )
- comunicare de masă, (este o forma a comunicarii mediatizate care se adreseaza maselor)

- în funcție de relaţia dintre participanţi avem:

-comunicare directă (faţă în faţă) versus comunicare mediată,
-comunicare simetrică versus asimetrică, respectiv în funcţie de prezenţa sau absenţa
feedback-ului: comunicare unidirecţională versus bidirecţională (one-way sau two-ways).

- în funcție de limbajelor şi codurilor utilizate:

-comunicare verbală , (informaţia este transmisă prin limbajul articulat - scris sau oral)
-comunicare non-verbală (realizată fără utilizarea cuvintelor si prin care se exprima sentimente,
emotii, atitudini.
Chiar si fara cuvinte, noi comunicam prin ceea ce facem: modul cum stăm sau cum umblăm,
cum ridicăm din umeri sau facem un gest, cum ne îmbrăcăm, cum conducem o mașină sau stăm
la birou, fiecare din acestea având o semnificație și comunicând o idee)
-comunicare formală, ( atunci cand mesajele sunt transmise pe canale prestabilite, este impusă
de structura organizației - direcția poate fi verticală sau orizontală și se utilizează canale de
comunicare bine conturate și precizate)
-comunicare informală, (este paralelă cu comunicarea formală și se poate defini drept schimbul
de informații care are loc în afara canalelor de comunicare oficiale. Ea se bazează pe criterii
afective, pe interese comune legate -sau nu- de organizație. Structura rețelelor de comunicare
informala este aleatorie, poate fi orizontală sau verticală
-comunicare pozitivă, (comunicarea este pozitivă atunci când este însoţită, subliniată de energie
pozitivă, de tonicitate. Pragmatismul, orientarea spre rezultat, spre soluții, atitudinea de
învingător sunt toate atribute importante ale comunicării pozitive. Aceasta are darul de a
mobiliza forţele creatoare, stimula disponibilitatea partenerilor pentru compromis, motiva
echipa, putând de asemenea debloca multe situaţii de criză, ce apar în mai toate proiectele)
-comunicare negativă
-comunicare competentă sau incompetentă,
-comunicare planificată
-comunicare politică
-comunicare internaţională
-comunicare interculturală
-comunicare organizaţională, managerială, publicitară, etc.
Mass media
Comunicarea de masă. Cînd publicul receptor este format dintr-un grup mare de oameni, se
vorbește despre “comunicare de masă”.

3/10
Termenii comunicare de masă şi mass media sunt încetăţeniţi în limbajul cotidian. Se pune
întrebarea întrebarea: “ce modificări comportă procesul de comunicare pentru a deveni
comunicare în masă?”
Tipologii ale presei. Noile tehnologii și redefinirea mediilor tradiționale
Consumul de mass media cunoaşte un proces intens de transformare/individualizare, proces
determinat de cel puţin trei elemente :
A) accesibilitatea sporită a aparaturii media, dublată de dezvoltarea noilor tehnologii de
comunicare au avut ca efect transformarea unor practici de consum tradiţional colective în
practici individuale . La ora actuală procesul are ca obiect în special consumul de televiziune şi
implică două aspecte: creşterea numărului de receptoare din gospodării şi portabilitatea
vizionării.

Potrivit studiului „Indicele consumului de televiziune în România 2017 - TVCI

România 2017”,
„pentru piaţa locală, 17% din repondenţi au peste patru televizoare în casă, aproape
30% au trei televizoare, 36% din respondenţi au spus că au două televizoare în casă şi
doar 19% au un singur televizor, ( Mihai Ursoi, manager de ţară al ASTRA pentru
România, Bulgaria şi Republica Moldova)”
„Există un studiu realizat de o companie franceză specializată în măsurarea audienţelor, potrivit
căruia:
„România este una dintre puţinele ţări unde timpul de vizioare este în creştere, pe
televiziunea lineară, este mult peste media mondială. Media mondială este undeva de
trei ore, iar România era undeva de 5,27 ore în 2015 şi de 5,46 ore în 2016. Mai
important, această tendinţă se remarcă şi în rândul tinerei generaţii, unde, în 2015,
timpul mediu de vizionare era de 3,14 ore şi în 2015, de 3,37 ore în 2016”, ( Mihai
Ursoi, manager de ţară al ASTRA pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova).”
„Aproximativ unul din trei români sunt abonaţi la servicii de televiziune prin satelit,
într-o ţară unde penetrarea televiziunii cu plată depăşeşte 97%”, ( Mihai Ursoi, manager
de ţară al ASTRA pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova).”

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, urmare anchetei statistice pentru

anul 2018 in România, rezultă următoarele:
*Proportiile gospodăriilor cu acces la internet , pe regiuni de dezvoltare:

4/10
 *Ponderea persoanelor în vârstă de 16-74 ani care folosesc sau au folosit vreodată
internetul pe regiuni de dezvoltare, în anul 2018

B) Cea de-a doua transformare constă în faptul că mijloacele de comunicare în masă

contemporane sunt din ce în ce mai puţin de “masă”. Noile tehnologii au făcut posibilă
comunicarea la scală redusă, focalizată către publicuri din ce în mai specializate din punct de
vedere al preferinţelor de consum. Atât mediile „vechi” (ziarul, radioul, televiziunea) cât şi cele
„noi” (comunicarea mediată de computer, internetul, telefonia mobilă) s-au diversificat si
continuă să se diversifice în formă si conţinuturi. Fenomenul este simultan ambivalent şi
multidimensional: specializarea şi specificarea conţinuturilor este dublată de omogenizare şi
uniformizare.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, urmare anchetei statistice pentru anul 2019
in România rezultă:
„ Proporţia persoanelor care au folosit internetul în ultimele 3 luni, după dispozitivele
de accesare, pe medii de rezidență, în anul 2018:”

C) autonomia sporită a publicului în raport cu instanţele producătoare de conţinuturi.

Segmentarea extremă posibilă datorită dezvoltării noilor tehnologii de comunicare este dublată
de redefinirea relatiei dintre media si public. Internetul permite accesarea informaţiei intr-un
mod relativ autonom fată de instantele institutionalizate de presă. Audienta pasivă se transformă
într-o audientă activă atât in raport cu continuturile difuzate, cât si in raport cu instantele
producatoare de continuturi. Instituţionalizarea crescută a producţiei şi distribuţiei mesajelor

5/10
media este dublată de o individualizare şi personalizare a producţiei şi distribuţiei acestor
conţinuturi. Publicul s-a transformat in publicuri, iar consumatorul isi poate asuma relativ uşor
rolul de producător-autor. În anul 2004 premiile principale ale festivalului de film de la Londra
au fost cistigate de un documentar autobiografic a carui costuri de productie au fost de 218
USD. La ora actuală există autori de bloguri cu o audienţă zilnică mai mare decât a emisiunilor
de televiziune sau ziarelor cu difuzare naţională, iar postările realizate de amatori pe site-uri de
internet precum youtube depăşesc ca număr de accesări şi interes materiale realizate şi difuzate
în mainstream media.
Tipologiile media implică criterii precum: periodicitatea difuzării (zilnic, săptămânal, bilunar,
lunar, trimestrial, etc), aria de acoperire (local, regional, naţional, internaţional), tematica
principală a conţinutului (sport, politic, economic, divertisment, design interior, grădinărit, etc),
publicul (generalist - caz în care segmentarea unei audienţe ţintă este minimală, de nişă –
produse media destinate unui public foarte precis definit fie în raport cu variabile socio-
demografice precum sexul sau/şi vârsta, fie în funcţie de preferinţe de consum).
Potrivit Revista NATO ca tipologie nouă prezintă dezbaterea video: „Noile mijloace de
comunicare în masă : arme de comunicare în masă?”.
”Redactorul Revistei NATO, Paul King, are ca invitaţi doi reprezentanţi ai celor două
elemente ale ecuaţiei: armata şi noile mijloace de comunicare în masă. Din partea
armatei, generalul van Loon, şef al statului major al NATO din Heidelberg, Germania,
reîntors de la comanda Comandamentului Regional Sud din Afganistan anul trecut.
Din partea noilor mijloace de comunicare în masă, Hayden Hewitt, fondatorul
liveleak.com, care se află în avangarda noilor mijloace de informare în masă .
KING: Din punct de vedere al audienţei – aţi menţionat amândoi acest lucru – poate că
vă pot întreba către cine credeţi că sunt direcţionate aceste informaţii? În mod evident
este vorba de sabia cu două tăişuri amintită anterior, pe de o parte, este publicul din
ţările occidentale, ţările contributoare cu trupe, care sunt plătitoare de taxe, care plătesc
pentru acest război şi, pe de alta, sunt talibanii şi insurgenţii care vor căuta să recruteze
mai mulţi luptători inamici.
Domnule Hayden Hewitt, poate îmi permiteţi să mă adresez mai întâi dumneavoastră în
această privinţă. Credeţi că audienţele sunt împărţite egal din punctul de vedere al
sectorului dumneavoastră sau credeţi că există o audienţă predominantă în anumite ţări?
HEWITT: Există o preferinţă subiectivă predominant occidentală la nivelul audienţei.
Nu există nicio îndoială în acest sens. Este un website occidental. Îmi imaginez că, în
mod evident, situaţia se inversează în cazul unui website al părţii opuse.
Cred că toate mijloacele de comunicare în masă au o valoare de propagandă. Indiferent
dacă ne referim la nivel internaţional sau nu, există o valoare de propagandă şi poţi folosi
presa fiecăreia dintre părţi pentru a demonstra orice lucru doreşti.
De exemplu, dacă luăm presa talibană, poţi să foloseşti o parte din aceasta şi să spui,
iată…ştiţi, nu-i aşa că ei sunt nişte ucigaşi însetaţi de sânge, dar apoi, pe de altă parte,
ţi-ai putea pune întrebarea dacă ei nu sunt nişte luptători curajoşi pentru libertate. În
cazul forţelor noastre, forţele occidentale, ai putea spune în mare măsură acelaşi lucru.
Poţi folosi orice mass media pentru a demonstra orice lucru vrei, dacă vrei să-l prezinţi
deformat. Şi cred că această situaţie reprezintă ceva care continuă să meargă prea
departe.

6/10
Aşa cum a menţionat domnul general, nu vedem îndeajuns de multe dintre lucrurile
pozitive care se fac în Afganistan. De ce nu există acolo o presă de ştiri pe scurt factuală?
În zilele noastre, acest fel de promovare prin intermediul noilor mijloace de comunicare
în masă nu costă scump. Ar trebui să putem vedea astfel mult mai multe. Şi să-i facem
pe oameni să cunoască ce se întâmplă în ţară, deoarece, din ce ştiu aceştia, există o
mulţime de lupte, o mulţime de IED-uri, o mulţime de atacuri RPG şi o mulţime de acte
violente îndreptate direct asupra persoanelor. Noi nu vedem niciunul dintre aspectele
pozitive.
KING: Dar aveţi pe LiveLeak unele materiale video care sunt mai constructive, mai
puţin violente şi mai puţin explozive. Credeţi că acestea au acelaşi număr de vizitatori,
că oamenii sunt interesaţi la fel de mult de acest fel de aspecte?
HEWITT: Să fim realişti, mai mulţi oameni vor urmări un material video dacă acesta
surprinde, de exemplu, o explozie. Este absolut natural. Şi, desigur, lucrul interesant
care îmi place la materialele video mai pozitive, este că acestea tind să iniţieze o
dezbatere mai interesantă, din punctul meu de vedere. În cazul materialelor video cu
schimburi de focuri există o polarizare directă. Oameni pentru, oameni împotrivă,
indiferent de partea care prezintă materialul video.
În ceea ce priveşte eforturile de reconstrucţie şi eforturile de menţinere a păcii,
dezbaterea tinde să divizeze acea polarizare şi oamenii vor crede că ar putea fi oarecum
cinic, sau că a fost ceva regizat, deoarece nu vedem mare lucru din acestea, iar atunci
când vezi ocazional astfel de materiale video ciudate te întrebi „De unde a mai apărut
ăsta? Chiar se întâmplă asta?” În cadrul acestora este prezentat probabil un militar care
oferă dulciuri, dar eu cred că avem nevoie de asigurarea unei mai bune cunoaşteri a
aspectelor pozitive pe care NATO le realizează în mod special în Afganistan.
KING: Domnule general, am vorbit despre media generalistă aici. Credeţi că noile
mijloace de comunicare în masă reprezintă un instrument complementar, sau că sunt un
înlocuitor, şi vă permit acestea să prezentaţi lucruri pentru care presa generalistă s-ar
putea să nu aibă un interes prea mare să le acopere?
VAN LOON: Absolut. Ceea ce militarii oferă prin intermediul noilor mijloace de
comunicare în masă, prin weblog-urile lor, constituie o sursă suplimentară de informaţii.
Dacă putem folosi…fă-o – eu sunt deja reticent în privinţa termenului a folosi, deoarece
acesta este ceva natural, acesta este ceva care se întâmplă, informaţia fiind împărtăşită.
Dar aceasta contribuie la lămurirea lucrurilor. Deci, ea permite decidenţilor să analizeze
realitatea, prin ce trece un militar, astfel încât înţelegerea pentru această foarte dificilă
profesiune se îmbunătăţeşte. Şi dacă apoi o cuplezi la alte mijloace de comunicare în
masă, deja ceva mai organizate, foloseşte noile mijloace de comunicare în masă, unde
poţi explica de ce este atât de important, unde poţi avea o legătură între varianta afgană
despre Afganistan şi cea occidentală. Poţi deci să creezi de fapt legătura dintre cele două
şi apoi aceasta devine un instrument foarte eficient.
Şi, desigur, ar trebui să nu cădem niciodată în capcana de a încerca să abuzăm de noile
mijloace de comunicare în masă, aşa cum fac în mod deliberat în unele cazuri talibanii.
Ei orchestrează unele dintre aceste atacuri IED care sunt acum înregistrate pe benzi
video şi vândute apoi. Astfel, dacă aceşti indivizi realizează un material video sângeros

7/10
 interesant ei primesc apoi o mulţime de bani, ceea ce distorsionează semnificaţia
întregului conflict.
Dar, desigur, noi trebuie de asemenea să realizăm că se întâmplă acest lucru. Deci,
trebuie, de asemenea, să începem să ne înarmăm împotriva acestuia, cum discreditezi
apoi aceste informaţii? Cum reacţionezi la ceva care se întâmplă în noile mijloace de
comunicare în masă?
Suntem foarte buni când reacţionăm la ceea ce se întâmplă în presa tradiţională, dar încă
ne luptăm să asigurăm o reacţie la ceea ce se întâmplă la nivelul noilor mijloace de
comunicare în masă.
KING: Iar dumneavoastră, domnule Hayden Hewitt, puteţi să ne explicaţi ce fel de
egături aţi avut cu presa generalistă? Cum v-a folosit aceasta, dacă v-a folosit?
HEWITT: Din ce mi s-a spus, din câte am discutat cu oameni din domeniul presei, multe
dintre principalele redacţii de ştiri accesează site-ul frecvent şi dacă văd ceva interesant
contactează probabil persoana care a încărcat informaţiile sau preiau pur şi simplu
materialul.
Cred că problema cu presa generalistă este că aceasta este obiectul presiunilor la care
noi nu suntem supuşi. Este foarte uşor să o descriem ca pe un monstru mare şi rău, care
este 100% rău. Dar nu este de loc aşa. Aceasta este supusă la presiuni comerciale,
presiuni politice, pe care noi nu le resimţim. Ea are atât de multe teme pe care le poate
relata numai într-un interval de timp dat. Noi nu avem o astfel de restricţie.
Şi este cu mult mai uşor ca noi să fim văzuţi drept obiectivi, întrucât nu avem ca ţintă o
audienţă anume, lucru de care aceasta trebuie să ţină cont în mod real, datorită însăşi
naturii televiziunii comerciale.
Unii dintre reprezentanţii presei generaliste sunt oameni deosebiţi. Am avut de a face cu
unii şi ei au fost cu adevărat foarte direcţi. Şi alţii se simt oarecum ameninţaţi de Internet
şi de noile mijloace de comunicare în masă şi au arătat clar acest lucru prin întărirea
celor spuse despre site. Este acelaşi lucru ca şi când ai avea de a face cu orice corporaţie
cu adevărat mare.
KING: Credeţi că va exista vreo fuzionare sau că, în acest moment, este vorba încă de
traiectorii paralele?
HEWITT: Cred că Internetul şi noile mijloace de comunicare în masă vor deveni mai
organizate. Multe site-uri vor deveni mai corporatiste. Consider că presa generalistă are
încă mult de lucru pentru a renunţa la ceea ce este excedentar şi pentru a ajunge în
punctul în care va putea să acţioneze în lumea noilor mijloace de comunicare în masă,
dacă doreşte cu adevărat acest lucru.
Le văd mai mult ca pe două curente diferite de informaţii. Nu cred că trebuie să ne
gândim la presa generalistă ca la un adversar în cadrul unei competiţii, sau ca la orice
altceva de acest gen, sau chiar la nevoia de a fuziona. Acestea sunt două curente total
separate. Presa generalistă poate reprezenta o modalitate deosebită de a aduce lucruri
noi în atenţia oamenilor. Ea se poate reorienta spre noile mijloace de comunicare în
masă atunci când va dori să lămurească un anumit detaliu sau caz.”

Din punct de vedere al teologiei ortodoxe comunicarea e fundamentală pentru

exprimarea iubirii şi pentru viaţa însăşi. Acolo unde există iubire e imperios să existe şi

8/10
comunicare, pentru că iubirea nu poate fi niciodată pasivă şi inactivă. Iubirea inevitabil se
exprimă şi se îndreaptă spre ceilalţi. Când comunicarea este întreruptă, iubirea este împiedicată
şi lucrarea ei se transformă în ranchiună şi duşmănie. Una dintre cele mai mari tragedii are loc
atunci când partenerii dintr-o relaţie întrerup comunicarea dintre ei.
Comunicarea e necesară pentru toate relaţiile şi nu numai pentru cele atât de personale cum e
căsătoria. Spre exemplu, în disputele de la serviciu, relaţia de negociere devine ineficace când
una sau ambele părţi renunţă la orice încercare de comunicare între ele.
Parafrazând Sfânta Scriptură, se poate spune: Dacă un om spune că-L iubeşte pe Dumnezeu,
dar nu încearcă să comunice cu aproapele său, mincinos este.
Comunicarea înseamnă comunitate şi nu singularitate. Comunicarea dă roade când participăm
la acest proces şi întâmpinăm mesajul cu conţinutul nostru.
Hristos nu a folosit principiul monologic. El, care a fost întruparea desăvârşită a iubirii, i-a făcut
pe oameni părtaşi Evangheliei pe care a propovăduit-o. Ca pildă avem convorbirea cu femeia
samarineancă, în decursul căreia aceea a fost ajutată să treacă de la înţelegerea superficială a
semnificaţiei apei la înţelegerea pe care a oferit-o Hristos sensului apei vieţii, prin intermediul
căreia samarinencei i s-a descoperit sensul vieţii. Un alt exemplu e cazul judecătorului de lege
care a dorit să-L pună la încercare pe Hristos, întrebându-L ce-ar trebui să facă spre a moşteni
viaţa veşnică. Hristos l-a abordat într-o aşa manieră, încât el însuşi a ajuns în cele din urmă să
răspundă propriei întrebări. Evangheliile cuprind multe exemple ale metodei de a comunica a
lui Iisus Hristos. Aşadar, Biserica trebuie să-şi însuşească dialogul, comunicarea, ca mod
important pentru transmiterea sensurilor Evangheliei.
Preoții sunt astăzi, mai mult sau mai puțin, prezenți pe social media, însă activitatea lor
în spațiul public virtual implică responsabilitate atât față de instituția pe care o reprezintă cât și
față de cei cărora li se adresează. Trebuie să fie online deoarece credincioșii sunt online.
”Biserica noastră are datoria de a înţelege modul de funcționare al societății
informaționale din zilele noastre, pentru a folosi cu discernământ mijloacele de comunicare
spre a comunica valorile Ortodoxiei şi de a intra în rețelele de socializare pentru întâlnirea cu
omul de astăzi, utilizator de noi tehnologii comunicaționale în Areopagul modernității.”
– Patriarhul Daniel
Preoții pe social media trebuie să fie cum trebuie să fie și în viața reală: un exemplu pentru
credincioșii păstoriți. Trebuie să fie conștient că poate influența un mare număr de persoane
prin ceea ce transmite și să nu aducă un deserviciu prin comportamentul său instituției divino-
umane pe care o reprezintă.
Trebuie să respecte bunele practici în ceea ce privește transmiterea unui mesaj, promovarea
unei idei sau a unui eveniment; să evite când este cazul sau să transmită atent și responsabil
aspecte sensibile din punct de vedere pastoral sau legal, încărcate emoțional sau care necesită
conversații sau explicații extinse.Cu cât parohia este mai tânără, mai angrenată în spațiul virtual,
cu atât slujitorul ei ar trebui să fie mai prezent acolo pentru a-și îndeplini misiunea.Preoții pot
să le ofere credincioșilor o alternativă la cantitatea uriașă de informații dăunătoare sufletului, le
pot atrage atenția asupra efectelor negative, dar și a celor pozitive care pot urma petrecerii
timpului în „robia” ecranelor, dar pot folosi rețelele sociale și din motive de ordin practic,
utilitar.În funcție de resursele și de nevoile comunității parohiale, preotul poate folosi rețelele
de socializare atât pentru a comunica cu credincioșii și a le indica „Binele de știut” dar și pentru
organiza evenimente, grupuri de cateheză sau activități sociale.

9/10
Preotul poate comunica instituțional prin intermediul paginii web sau conturilor de socializare
ale parohiei, dar și într-un mod mai deschis, colocvial, în grupuri online dedicate tinerilor sau
persoanelor implicate mai mult în viața parohiei.
Este important ca preotul să fie mereu conștient că el e vocea întregii Biserici în comunitatea
parohială. În mod firesc și necesar, părintele spiritual ia poziții referitoare la diferite evenimente
din viața socială în acord cu învățătura ortodoxă și cu instituția divino-umană pe care o
reprezintă, indică surse de informații spirituale și oferă sfaturi fiilor duhovnicești.
Preotul merge după fiii duhovnicești fiindu-le aproape în orice situație, dar trebuie să o facă
responsabil. El trebuie să fie conștient de faptul că „utilizarea rețelelor sociale a devenit abuzivă
pentru mulți utilizatori”, cum atenționateologul Jean-Claude Larchet.
Potrivit aceluiași teolog, abuzul de noile media conduce la solicitare, pierderea energiei și
ocuparea invazivă a timpului, la imposibilitatea menținerii păcii interne și a stării de vigilență
necesară rugăciunii.
”Deconectați-vă de la noile media pentru a vă reconecta cu Dumnezeu și aproapele.
– Jean Claude Larchet
Duhovnicul trebuie să atragă atenția asupra pericolelor ce vin odată cu folosirea excesivă a
rețelelor de socializare și să propună când e cazul chiar și „post de social media”.

Referințe bibliografice:

-Dan Chiribucă ,Comunicare și mass-media, suport de curs

-România, Institutul Naţional de Statistică, Accesul populaţiei la tehnologia informaţiilor şi
comunicaţiilor în anul 2018 - Datele statistice au fost obţinute prin “Ancheta privind accesul
la Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor în Gospodării (TIC)” desfăşurată în luna aprilie
2018.
-Anca Olteanu, Studiu despre consumul de TV
-Mihaela Stigleț, Complexitatea procesului de comunicare prin mass media
-Ciprian Cioiulescu,Comunicarea pozitivă, Revista PM Expert
-Corina Ilin, Teorii despre organizatii. In: Zoltán Bogáthy: Manual de Psihologia muncii si
organizationala, Editura Polirom, 2004
-Revista NATO Dezbaterea video a Revistei NATO: Noile mijloace de comunicare în masă şi
zonele de conflict
-Pr. Filoteu Faros, ADMINISTRAREA IUBIRII, EDITURA SOPHIA
-Basilica.ro – Preoții în mass - media

Masterand: Zăgrean George

(Pr.Stareț Chiril)

10/10