UNIVERSITATEA BABEŞ BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA

MANAGEMENT ȘI DEONTOLOGIE

”VULNERABILITATEA PERSOANELOR CU
DIZABILITĂȚI ”

Coordonator: Student:
Conf.dr.Adriana REBELEANU Hosu Gheorghe
Anul III TP

Cluj-Napoca
2018
Persoane cu dizabilități

Dizabilitatea reprezintă afectarea uneia sau a mai multor funcții esențiale ale ființei umane, de
natură să diminueze libertatea de expresie sau de acțiune a acesteia.
Modele de dizabilitate

Dizabilitatea este percepută si abordată prin prisma a două modele: medical și social.

Modelul medical defineste persoanele cu dizabilități din perspectiva bolii sau a condiției lor
medicale. In acest model, dizabilitatea este percepută ca problemă a individului, acesta din urmă
fiind dependent de ceilalți si având nevoie de tratament adecvat problemei sale. Modelul
medical determină excluderea sistematică a persoanelor cu dizabilități din societate.

Modelul social este promovat de Uniunea Europeană și pune accentul pe mediul social
neadaptat nevoilor persoanelor cu deficiențe, de unde rezultă și dificultățile cu care acestea se
confruntă. Astfel, modelul social nu mai percepe dizabilitatea ca o problemă individuală, ci ca
un fapt social, generat de politică, practică, atitudini și mediul inconjurător.

Persoanele cu dizabilități se încadrează în categoria grup vulnerabil, având în vedere:

 libertatea de mișcare și de acțiune este restricționată de disfuncțiile simțurilor de

distanță, ale facultăților de mobilitate și deplasare, precum și ale instanțelor cognitive,
astfel că dreptul la viaţă independentă şi integrare în comunitate reglementat în
Constituție este limitat major

 perpetuarea în societate a inegalității în drepturi a oamenilor, judecându-i și

condamnându-i pe cei cărora nu le acordă nici măcar șansa de a putea să ducă un trai
decent.

 limitarea șanselor egale de a participa la viata publică;

 limitarea posibilităților de a avea o viață socială obisnuită;
 imposibiliatatea de a se angaja și a-și câștiga existența;
 imposibilitatea de a avea acces la anumite instituții sau utilități care intervin in viața de
zi cu zi
 "etichetele" atribuite acestor persoane sunt disciminatorii, li se neagă absolut orice fel
de abilitate. Această falsă negare are un impact deosebit asupra identității si demnității
individului.
 Negarea anumitor drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la o educație adaptată în
funcție de "diferitele abilități",
 accesul la o îngrijire medicală adecvată,
 posibilitatea de a invăța o meserie in concordanță cu abilitățile individuale și
posibilitatea de a-și câștiga propria existență,
 excluderea de la viața socială , fiindu-le adesea ingrădit dreptul de a intra in contact cu
un mediu care i-ar putea face sa simtă realitatea care îi inconjoară.
 lipsa sau insuficienta susținere pentru a-și putea dezvolta atitudinea civică și pentru a
putea participa în diferite moduri la luarea anumitor decizii care le influențeaza
prezentul si viitorul.
 Acces limitat la mediul fizic - clădiri civile și spaţiu urban
 Acces limitat, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la sistemul de transport public –
mijloace de transport şi infrastructură tehnicoedilitară aferentă.
 Acces limitat la informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologii şi sisteme
informatice şi de comunicaţii:
 accesul limitat la actul de justiţie, politic etc
 dificultăţi de învăţare şi înţelegere, cauzată de o dezvoltare incompletă a inteligenţei. în
caz de dizabilitate intelectuală.
 disfuncţie care afectează sentimentul şi comportamentul persoanei în cazul bolilor
mintale
 Stigma reprezintând o condamnare severă a persoanelor cu dizabilități intelectuale sau
a celor cu boli mintale din cauza că sînt percepuţi diferit de ceilalți şi o etichetare a lor,
care deseori generează dispreţ și discriminare.
 Sărăcia in specuial a persoanelor cu dizabilitate intelectuala sau boli mintale, saracia
putând surveni în urma cheltuielilor excesive pentru tratament şi reabilitare, sau poate
fi un rezultat al incapacităţii de a munci. Dar, de cele mai multe ori, persoanele cu
dizabilități intelectuale sînt sărace din considerentul că nu se pot angaja în cîmpul
muncii din cauza discriminării.