26.III.

2021

Odovania Praznicului Bunei Vestiri;

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil;

Sfinții Mucenici Montanus, preotul, și soția sa, Maxima;

Sfinții 26 de Mucenici din Goția.

Sfânta Scriptură (=Biblia = Vechiul și Noul Testament) – un izvor de înțelepciune și iubire

Cei care vor pot scrie pe caiet următoarele trei puncte:

I. De Buna Vestire (25 martie) sărbătorim momentul în care Sfântul Arhanghel

Gavriil a fost trimis de către Dumnezeu să-i ceară voie Fecioarei Maria să se
întrupeze din ea făcându-se Om sub numele de Iisus Hristos.
II. Pocăința este întoarcerea în inima noastră a lui Dumnezeu prin Taina
Spovedaniei (=a mărturisirii păcatelor la preot).
III. Hristos-Dumnezeu a spus: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne
întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face
nimic.” (Ioan: 15, 5-6)

Biserica este Trupul tainic al Mântuitorului Hristos. Membrii Bisericii sunt Un om devine creștin
prin Taina Botezului. Creștinii mărturisesc aceeași credință în Sfânta Treime (Dumnezeu-Tatăl,
Dumnezeu-Fiul-Iisus-Hristos și Dumnezeu-Duhul Sfânt). Modul de a păstra legătura cu
Dumnezeu și de a rămâne în Biserică sunt cele 7 Sfinte Taine, dintre care pentru iertarea
păcatelor sunt Spovedania, Împărtășania cu Trupul și Sângele Domnului, respectiv Maslul.

Biserica are o parte pe pământ și una în Ceruri. Partea de pe pământ se numește „Biserică
luptătoare” deoarece membrii ei – credincioșii simpli (=mirenii), călugării (=monahii) și clericii
(=episcopi, preoți și diaconi) – se află în luptă neîncetată cu cei dușmani ai creștinilor (=poftele
trupului, lumea păcatului și îngerii căzuți). Partea ei din Cer se numește „Biserică
biruitoare/triumfătoare” și este formată din Născătoarea de Dumnezeu, Sfinți și cele 9 cete de
Îngeri buni.

„Chiar dacă Dumnezeu este pretutindeni, în biserică prezenţa Lui se vădeşte într-un chip
deosebit – în chipul cel mai simţit şi mai folositor pentru oameni. […] Totul e sfânt în biserica
lui Dumnezeu: chiar şi pereţii, şi podeaua, şi văzduhul. Ea e păzită fără încetare de îngerul lui
Dumnezeu; îngerii lui Dumnezeu şi sfinţii Bisericii triumfătoare se pogoară în ea. A te afla într-o
astfel de clădire sfinţită e cea mai mare fericire pentru om, care este pribeag pe pământ. ”
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre rugăciunea în Biserică)

Îndată după despărțirea lui de trup, sufletul omului este supus Judecății particulare, care se
deosebeste de Judecata universală care li se va face tuturor oamenilor, în același timp, după A
Doua Venire a lui Hristos – Dreptul Judecător când va avea loc și Învierea trupurilor. Sfântul
Apostol Pavel a spus în Noul Testament că: „Rânduit este oamenilor odată să moară, iar după
aceea judecata” (Evrei 9:27Atât Judecata particulară (care i se face fiecărui suflet în parte), cât
și Judecata universală (=Judecata de apoi) vor fi făcute de către Mântuitorul Hristos: „Că
Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Prin Judecata
particulară se cercetează starea generală în care iese omul din viata pământească, iar dacă această
stare este bună, sufletul este dus de către Îngeri la fericire (în Rai), iar dacă este rea, este dus de
duhurile necurate la chinuri (în iad). Nici fericirea si nici osânda nu sunt depline pană la Judecata
de apoi, când sufletele vor fi iarăși unite cu trupurile. În perioada dintre Judecata particulară și
cea universală, adică în vremea cât sufletele sunt fără trupuri, ele nu pot face nimic pentru a-si
schimba starea în mai bine. Numai cei rămași în viața aceasta pot să dobândească de la
Dumnezeu ușurarea osândei sufletelor celor morți dacă se roagă pentru ei. Prin rugăciune,
săvârșirea de fapte bune (=milostenie) în numele celor adormiți si, mai ales, prin scrierea lor pe
pomelnic la Sfânta Liturghie îi putem muta din iad în rai, așa cum a făcut Sfântul Ierarh Grigorie
Dialogul când s-a rugat mult pentru împăratul Traian. Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus că i-a
ascultat rugăciunea și l-a scos pe Traian din iad ducându-l în rai, spunându-i însă să nu se mai
roage pentru oameni atât de înrăiți.
Cei 12 Sfinți Apostoli și Biserica au rânduit ca cei vii să facă rugăciuni și milostenie pentru cei
morti. „Căci în veacul de acum se poate face și lucra ceva, iar în cel viitor se leagă toate
puterile de lucru ale sufletului și nu se poate face ceva bun spre ridicarea păcatelor.”
(Sfântul Ierarh Teofilact al Bulgariei) Așadar, „nu fără rost au rânduit Apostolii să se aducă
Înfricoșătoarea Jertfă [=Dumnezeiasca Liturghie] pentru pomenirea celor adormiți. Știm
că mult le folosește și multă binefacere le aduce celor morți. Cand credincioșii (obștea) și preoții
stau cu mâinile întinse în față cu Înfricoșătoarea Jertfă, cum nu vor îndupleca pe Dumnezeu
pentru cei adormiți? Dar aceasta numai pentru cei plecați în credință.” (Sfântul Ioan Gură de
Aur)
Învățătura ortodoxă despre Învierea morților și viața de veci este în legatură cu Judecata
universal. Cei care au făcut cele bune aici pe pamânt asteaptă cu bucurie viața de veci, căci
pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu în viața aceasta și îi păzesc poruncile, făcând binele, viața
aceea va fi întru totul fericită. Fericirea le va fi nesfârsită și neînchipuit de mare. Căci „cele ce
ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2:9) Această negrăită fericire va consta mai
ales în unirea în Duh cu Dumnezeu, în a-L vedea pe Dumnezeu față către față, în viețuirea slăvită
și vesnică împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, cu Sfinții Îngeri și cu toți Sfinții Bisericii.
Această fericire a dreptilor se va deosebi însă după vrednicia pe care ei au câstigat-o prin faptele
lor cele bune.
Creștinii sunt chemați să se ferească de păcate, să se depărteze de patimi, să-și păzească sufletul
și trupul și să ducă astfel o viațî bineplăcută lui Dumnezeu și mult-folositoare semenilor. Pe urma
unei asemenea viețuiri putem nădăjdui în câstigarea mântuirii noastre.
Dacă moartea este despărţirea sufletului de trup, Învierea este unirea din nou a sufletului
cu trupul cu care a vieţuit pe pământ. Aşadar, prin Înviere se reface persoana umană Întreagă.
Învierea se referă doar la trupuri, căci sufletul fiind nematerial, spiritual, nu se poate
descompune în nimic, după moartea trupească acesta trecând prin Judecata particulară şi fiind
dus fie în rai, fie în iad. TRUPURILE DREPŢILOR ÎNVIAŢI vor avea următoarele Însuşiri: vor
fi NEMURITOARE, NESTRICĂCIOASE, PLINE DE PUTERE, SPIRITUALE, PLINE DE SLAVĂ. Trupurile
celor păcătoşi vor fi şi ele nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibile la chinuri şi suferinţe şi
într-o stare permanentă de dezarmonie. La Înviere, trupurile nu vor mai avea defectele corporale
pe care le-au avut În viaţă, dar nici trebuinţele şi felul de viaţă pe care le-au avut pe pământ.
După ÎNVIEREA ŞI JUDECATA UNIVERSALĂ a oamenilor, se va instaura ceea ce Sfânta
Scriptură (=Biblia) numeşte cer nou şi pământ nou (II Pt. 3, 13). Pământul pe care trăim acum
nu va fi distrus, ci va fi TRANSFIGURAT, primind o nouă ordine. CEI DREPŢI vor trăi veşnic în
dreptate, pace şi iubire cu sine înşişi, cu semenii şi cu Dumnezeu. În această lume a drepţilor, nu
va mai fi nici moarte, nici plângere, nici durere, nici suspin (Apocalipsa 21:4), ci o stare de
fericire de nedescris. Frumuseţea vieţii veşnice va fi de neînchipuit: ceea ce ochiul n-a văzut şi
urechile nu au auzit şi la inima omului nu s-a suit, acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc
pe El (I Corinteni 2:9). Sfântul Ioan Damaschin spunea că după Înviere, timpul nu se va mai
număra în zile şi nopţi, ci va fi o singură zi veşnică, în care lumina lui Dumnezeu va străluci
peste cei drepţi. VIAŢA DE VECI A CELOR RĂI, însă, va fi nefericită, lipsită de vederea luminii
lui Dumnezeu, o viaţă plină de chinuri veşnice.
Dar nici FERICIREA DREPŢILOR, nici nefericirea păcătoşilor nu va fi la fel pentru toţi
oamenii, CI ÎN GRADE DIFERITE, în funcţie de vrednicia sau nevrednicia pe care fiecare a
dovedit-o în viaţa pământească: Fiecare va primi plata după lucrul său (II Corinteni 5:10); În
casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt (Ioan 14:2).
Judecata de Apoi
- va fi universală, pentru că se vor supune judecăţii atât diavolii, cât și toţi oamenii, din toate
timpurile şi toate locurile
- va fi solemnă şi supremă, deoarece Judecătorul, Domnul nostru Iisus Hristos reprezintă
Autoritatea cea mai mare şi se va înfăţişa la Judecata universală în mod solemn, impresionant;
- va fi publică, adică se va face în faţa tuturor;
- va fi dreaptă, pentru că Judecătorul, Domnul nostru Iisus Hristos, este Însăşi Dreptatea şi
Adevărul suprem
- va fi definitivă şi veşnică, adică va încheia planul lui Dumnezeu asupra creaţiei sale
- va fi Înfricoşătoare: drepţii o vor aştepta cu smerenie, iar cei cu conştiinţa încărcată de păcate
grele, vor fi cuprinşi de frică mare.
„Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului
lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi
Fiului să aibă viaţă în Sine; și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, și
vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea
osândirii.” (Ioan 5:25-29)

În următoarea hartă este trecută configurația mitropoliilor Bisericii Ortodoxe din România: