Atributul.

Propoziţia atributivă.

ALINA BURCĂ
Definiţie:
 Atributul este partea secundară de propoziţie
care determină un substantiv sau un substitut al
acestuia (pronume, numeral sau
adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl
identifică sau îl califică, indicând o caracteristică
sau o calitate a acestuia.
 Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?,
al/a/ai/ale cui?, câţi?, câte?.
Atributul
 Atributul se clasifică după valoarea părţii de
vorbire prin care este exprimat în:
 Atribut adjectival
 Atribut substantival
 Atribut pronominal
 Atribut verbal
 Atribut adverbial
 Atribut interjecţional
Atributul
 Atributul determină: un substantiv: "Urcând
şoseaua cea mare şerpuită peste Stânişoara,
Vitoria şi Gheoghiţă auziră glasul puhoaielor"
(Mihail Sadoveanu, Baltagul)
 un pronume:
 "Toate acestea vor fi rezolvate curând."
 o parte de vorbire exprimată prin substantiv:
 "Trei dintre ei sunt matematicieni.
Propoziţia subordonată atributivă
Atributiva determină:
 substantiv: Am cumpărat cartea /
care mi-a plăcut.
 locuţiune substantivală : Nu dormea din
cauza aducerilor-aminte/ ce îl chinuiau.
 pronume : I-am mulţumit aceluia / pe care
îl stimam.
 numeral : Tu ai ales doi / care ţi-au plăcut.
 adjectiv substantivizat : Toată sala aplauda pe
cel talentat / care a stârnit admiraţia tuturor.

 locuţiune pronominală :El părea atras de nu ştiu

ce/ care-l îndemna spre vârful muntelui.

 locuţiune numerală: El îţi oferea câte şi mai câte/

de care nici nu aveai nevoie.
Elemente introductive:
 adverbe relative ( unde, cum, când, cât)

Exemple :
Mi-ai arătat locul/ unde s-a aflat casa voastră.
El numără orele/ de când ai plecat.
Ai locuit aici toată perioada/ pe cât ai fost
angajat.
Ne-a impresionat modul/ cum ai răspuns.
Elemente introductive:
 conjuncţii subordonatoare
(că, să, dacă, de, ca ... să )
Exemple :
Mă preocupă ideea/ că nu voi ajunge la timp.
Gândul/ de va pleca mâine la bunici/ îl domină.
Decizia / ca toţi să contribuim la curăţenie/ a
fost a noastră.
Topica si punctuaţia:
 Stă întotdeauna după termenul regent, de
obicei, imediat după acesta şi este adesea
intercalată în regentă.
 De cele mai multe ori, atributiva nu se desparte
prin virgulă de regentă.
 Când aduce o explicaţie suplimentară, atributiva
se numeşte atributivă explicativă şi se desparte
prin virgulă sau linie de pauză de regentă .
Expansiune si contragere:
 1.Un atribut poate fi dezvoltat într-o
subordonată atributivă:
Omul bun este ca pâinea caldă.
Omul1- /care este bun 2 /este ca pâinea
caldă./-1
 2.O subordonată atributivă se contrage
într-un atribut:
Cartea1/pe care mi-ai împrumutat-o 2/
este foarte interesantă.1
Cartea împrumutată este foarte interesantă.