Atributul este o parte secundară de propoziție, care determină un substantiv, o locuțiune

substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.

Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)? al
câtelea? a câta?

Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate)

Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de pompieri)

Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)

În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi)

Clasificarea atributelor

În funcție de partea de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atribut adjectival,
atributul substantival, atribut pronominal, atribut verbal, atribut adverbial,atribut interjecțional.

Mijloace de exprimare

Locul atributului

Un substantiv poate avea două sau mai multe atribute. Ele pot fi așezate după substantivul
determinat sau înainte și după substantiv. Atunci când propoziția are mai multe atribute,
atributele pot fi determinate de alte atribute.

Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe attribute.

Am admirat cărțile și caietele îngrijite.

Punctuația atributului

Nu se despart prin virgulă atributule așezate lângă substantivul determinat, atunci când
atributele sunt folosite pentru a identifica sau califica obiectul exprimat prin substantiv. Aceste
atribute sunt numite necesare și fără ele textul nu ar avea sens. În categoria atributelor necesare
intră și atributele care exprimă cantitea obiectelor:mulți, câțiva, doi (mulți copii, doi copii).

În ziua de astăzi, viața la țară nu mai este ca altădată.

 În cazul în care atributul, împreună cu determinările lui, apare ca o construcție explicativă,
prin care se urmărește descrierea obiectului denumit de substantivul determinat, acesta este izolat
prin virgule sau linii de pauză.

Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.

Oamenii aceia, cei din față, sunt părinții mei.

În general sunt izolatele prin virgule atributele care determină un pronume personal sau un
substantiv propriu.

Mihai, fratele meu, este student.

Noi, oamenii, suntem toleranți.

Atributele de același fel, care determină același substantiv, se despart prin virgulă sau prin
conjuncții coordonatoare. Dacă atributele nu sunt de același fel, nu se despart prin virgulă.

Mașina mare și frumoasă este scumpă.

Mașina mare a fratelui meu este scumpă.

Valoarea stilistică a atributului

epitete

comparații

metafore