Caracterizarea personajului din ,,Povestea ceasului cu inimă”

Personajul este instanța narativă specifică textului epic, care asigură comunicarea dintre
narator și cititor.
Piticul din ceas este personajul secundar din opera menționată mai sus, acțiunile sale
depinzând de ale personajului principal.
Piticul, deși mic, are un rol de mare impact în narațiunea citită. Portretul fizic este vag
conturat. Puținele elemente referitoare la înfățisare ne vorbesc doar despre dimensiunea
corporală și despre faptul că poartă o căciuliță pe cap. Aceste idei sunt redate atât prin
caracterizare directă: ,,bietul pitic al ceasului ”, ,,piticuțule” cât si prin caracterizare indirectă.
Din secvența ,,piticul plângea cu lacrimi uriașe cât o gămălie de ac” reiese că omulețul din ceas
este chiar foarte mic.
În ceea ce privește portretul moral, detaliile sunt mai numeroase. Unele apar precizate
explicit în text, în maniera directă. În afara de boieri, restul personajelor și chiar naratorul îl
simpatizează pe pitic. Astfel, naratorul îl consideră un pitic ambițios, care își merita ,,locul de
munca” , după cum reiese din sintagma ,,se puse pe treabă îndată[…]” așa cum numai un pitic
vrednic poate să facă.
Nu numai că era harnic, conștiincios și foarte responsabil (,,nu doarme, nu cască,
ciocănea harnic tic-tac tic-tic-tac”), dar era și un tip altruist, purtând grija oamenilor nevoiași,
motiv pentru care ceasornicarul îl respecta foarte mult ,,(ceasornicarul) îl înțelegea tare bine pe
piticul inimos.” În plus portretul moral este etalat și în manieră indirectă, așa cum reiese din
rândurile de mai jos: din diminutivul ,,piticuțule” și din formula de adresare ,,tată”, folosite de
ceasornicar, reiese simpatia acestuia din urmă pentru harnicul pitic, dar și o mare dovadă de
afecțiune dintre cei doi. Chiar dacă boierii consideră că ,,ceasul cu inimă” le face ,,viața amară”,
deoarece este corect și are spirit justițiar, imaginea pozitivă a micuțului personaj răzbește până la
final. Generozitatea piticului este expusă în mod indirect și prin autocaracterizare: ,,...Ce să fac
dacă am o inimă? Inima ține cu oameni nevoiași...”.
În concluzie, personajul caracterizat se încadrează în tipologia omului responsabil,
altruist ale cărui fapte bune deranjează pe cei din jur, fiind un model de comportament demn de
urmat.