REZUMAT n Autoportret ntr-o oglind spart, Paler rememoreaz lucrurile care l definesc.

Privindu-se n oglinda spart a amintirilor, rememornd toate momentele eseniale ale vieii de la placarea sa din satul natal Lisa, i pn n ultimii ani din via. i amintete viaa simpl de copil petrecut ntr-un sat tradiional romanesc i mai apoi plecarea sa n Bucureti, acolo unde da piept cu grijile i greutile capitalei. Vreme trece, iar Paler devine simultan student la dou Faculti, deci viaa s devine de dou ori mai grea. ntre timp se instaleaz i comunismul care i d destule bti de cap scriitorului datorit viziunilor sale pro-occidentale. Ca orice idealist, spera ntr-o lume aproape perfect, creznd c aceast lume este locul n care toate idealurile sale se pot mplini. Spre finalul vieii renunase s mai cread n idealurile care i marcase adolescenta i tinereea. Devenise scrbit de valorile n care Romnia crede, afirmnd c ingredientele succesului n Romnia sunt tupeul, grosolnia i mecheria. i rezerva dreptul de a fi scrbit de lucrurile care se petrec n jurul su, dar i ddea seama c vrsta pe care o avea nu i mai permitea s fie att de acid pe ct o fcuse pn atunci. i accepta rolul de btrnmarginal ntr-o societate lipsit de valori si de viitor. Nu nelegea cum dup 17 ani de la cderea comunismului, adica n 2006, Romnia se afla ntr-o stare chiar mai proast dect n 1989. Principala sa tristee era faptul c nu putea sta nepstor, pasiv la ceea ce n Romnia se petrece. Nu mai credea in nimic decat in dragoste si intr-o romaine personala, a fiecaruia. ELEMENTE CARE ATRAG ATENTIA CITITORULUI Inevitabil, ca simplu cititor, esti prins in drumul vietii unui suflet mereu in cautare de sine. Au fost pagini peste care am revenit si fraze care ne-au inchis cartea pentru a le constientiza mai bine. Fraze memorabile, pe care fiecare ar trebui sa le aiba in minte, sa le simta si cumva sa se identifice cu ele. Oglinda sparta ascundea de fapt un destin complet, cu suisuri si coborasuri, greseli si impliniri, iubiri si regrete, cautari de sine. AUTOR Putem vorbi la Octavian Paler de un sublim al preeminentei ideii morale, iar discursul literar al scriitorului pune n rama eseului si a epicii eseistice aceste idei. S-a nascut n satul Lisa de la poalele Fagarasilor, la nceputul lunii lui cuptor a anului 1926 cnd se aduna fnul de pe Valea Secii. Familia sa, mama o taranca religioasa, tatal o natura mai degraba voltaireana, i-a trecut n paideia formarii sale un respect al omeniei, al lucrurilor bine asezate. Copilaria, ntrerupta odata cu plecarea la Bucuresti, la scoala, i-a fost ca a oricarui copil de la tara iubit de parinti. Relatiile aspre dintre parinti si copii nu nsemnau o lipsa de iubire, ci mai degraba o retinere venita dintr-o pudoare specifica moralei din mediul taranesc. Scriitorul ajuns la maturitate si apoi la senectute si evoca parintii, amintindu-si de gestul tatalui sau care, dupa ce se barbierea duminica, l freca pe copil cu barba, semn de retinuta tandrete. Paler e, n tot ce a scris, un mare moralist din stirpea lui Cioran. ntr-un film facut de Emil Hurezeanu, avndu-l pe scriitor ca personaj, acesta (scriitorul) mediteaza n maniera cioraniana, cu inserturi din filosofia

presocratica. Regret spunea el greselile pe care nu le-am facut. Nu masura trebuie sa fie obsesia noastra, ci lipsa de masura. Ardelean atipic doar n latura practicii domestice (sunt nul ca gospodar) scriitorul a fost o instanta morala, instanta pretuita mai ales n toposul multicultural transilvanean. Dezamagit de lumea n care era nevoit sa traiasca dupa 1990, o lume fara repere morale, Octavian Paler se ntorcea n memoria colectiva a satului sau, a copilariri, a vrstei arcadice, vrsta care e creatia omului matur. Satul, ca si la Lucian Blaga, e un tarm ce ntretine o relatie cu mitul, cu metafizica, inexistente la oras. n ultimii ani n spatiul vietii imaginat ca o corida, el, toreadorul, era din ce n ce mai obosit n lupta cu taurul, asa cum specifica si in lucrarea sa : Fiecare are sau poate avea un taur al sau, care-l obliga sa semene ntr-o privinta cu toreadorii, chiar daca nu stie nimic despre ei. Taurul sau era masina de scris pe care a provocat-o pna n preziua mortii. TITLUL si INCIPITUL Titlul Autoportret intr-o oglinda sparta concentreaza anticipativ la nivel ideatic incercarea autorului de a-si reconstitui viata si de a rememora ceea ce l-a format, de a se privi la batranete de-a lungul timpului si de a intelege daca in urma lui e o biografie sau un destin. Se observa un complot intre titlu si incipitul volumului pentru a ne induce si mai mult esenta de batranete, de neputinta, Paler afirmand inca din primele pagini ca memoria sa seamana acum cu o oglinda sparta, care ii reconstituie numai franturi de viata. Suntem introdusi astfel in lumea lui, o lume pesimista, o lume in care el traieste in umbra trecutului petrecut pe vremea comunismului. Se pare ca acea perioada si-a lasat o amprenta adanca atat in sufletul, cat si in mentalitatea autorului, fapt dovedid de conceptiile asupra vietii pe care acesta si le-a format in timp. (pag 46 de la Am inceput sa-mi dau seama ca.... pana

la de acest privilegiu)
TIMP SI SPATIU La nivel de spatiu nu avem detalii exacte, ci intalnim pe alocuri relatari din trecutul autorului. El isi povesteste copilaria si viata din timpul comunismului, precizand astfel cu o bucurie simtita in scriitura fata de trairile de atunci, pe care le resimte acum, in momentul in care isi pune gandurile pe hartie (pag 56, 57). Spatiul este, deci, nedefinit, cu toate ca apar petice descriptive ce pun in valoare in mare parte satul natal al autorului, Lisa (pag. 13,53) , dar si orasul in care Paler nu se prea poate obisnui (pag. 55). Tinand cont de faptul ca volumul lui Paler a aparut in anul 2007, putem spune ca timpul actiunii este chiar specificat, el apare propriu-zis in filele cartii, anume precizat pentru a evidentia batranetea autorului care, pare-se, continua sa il apese si sa ii innegreasca tot mai tare gandurile cu privire la propria-i inaintare in varsta (pag 37). Cronotopul se intalneste si sub forma constructiilor precum in acea vara, in toamna anului 1948, la sfarsitul clasei a VII-a, insa, in mare parte, acesta apare ca o naluca, pentru ca autorul se dovedeste, la acest nivel, pierdut in timp (cati ani sa fie de atunci? Cred ca aproape douazeci *...+ strada insorita ma obosea, imi accentua sentimentul confuz de om terminat).

MODURILE DE EXPUNERE Luam parte la o impletire cu succes a modurilor de expunere, caci, aparent, din contopirea dialogului, cu naratiunea si cu descrierea, poate rezulta un amalgam de trairi, sentimente, evenimente, care, puse toate laolalta, ar putea crea o stare de confuzie. Paler reuseste o astfel de combinare si relateaza intamplari din viata sa utilizand cele 3 mai sus mentionate (pag. 32,33).

Despre Opera.Idei.
n roman, autorul i pune problema trecutului, ncercnd s neleag ce las n urm: o biografie sau un destin In acest autoportret imi pun, mai explicit, o problema mai veche. Ce am in urma

mea? O biografie? Sau un destin? Biografia mea n-are nimic spectaculos. Poate doar fapul ca am trait usor somnambulic, intre realitate si vis, sa fie interesant. Dar daca vad in urma mea, cum inclin sa vad, un destin, ma lovesc de alte intrebari. M-am inselat, oare, crezind ca destinul este, in buna masura, o consecinta a caracterului nostru?
n Autoportret ntr-o oglind spart, Paler rememoreaz lucrurile care l definesc. i, dup propria -i reet, introduce n scrierile sale acea pictur de snge care salveaz opera de la moarte. Privindu-se n oglinda spart a amintirilor, se ntreab: Cum s explic ce a rmas din mine dup atia ani de la plecarea din Lisa? Am devenit, oare, altul? Un petic de iarb, un nor sau o trmb de praf m fac uneori s m ndoiesc. Atunci, mi se pare c exist n mine dou straturi de timp. i nu mai tiu dac melancolia care le nvluie e un rest din ceea ce am fost. Sau, dimpotriv, o parte din ceea ce n -am reuit s devin.Autorul subliniaza aspect importante a vietii sale pentru a oferi cititorului o marca de existent a sa dar si pentru a reusi sa scoata la iveala o anumita rezolvare a problemei ridicate de destin.Autorul prin aceasta carte ne face cunoscuta prin intermediul amintirilor ,o viata de om cu trairile marcante ale existentei umane.

Toata opera lui Octavian Paler tinde sa se constituie intr-o confesiune directa sau indirecta, fluenta narativ sau alcatuita din secvente disparate, transpusa fictiv-epic sau verosimil-memorialistic. Autoportretul lasa insa taine nedezlegate. Releva destinul, fara a dezvalui in totalitate biografia... (Ion Simut)

Teme
Tema cunoasterii Inglobeaza ca intr-un mosaic segmentele care contribuie la cosntruirea profilului intelectualului.Autorul este intr-o continua sete de cunoastere,de realizare a sensului vietii dar si de incadrare a personalitatii sale intr-un anumit portret.El incearca sa isi explice diferite probleme existentiale precum si diferite etape sau trairi din viata sa.Practic autorul se plaseaza in fata unor adevaruri iesite la iveaala in perioada batranetii sale ,acesta incercand sa dea un sens.Acesta este intr-o continua cautare a sensului vietii. In fond nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata.Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasmele nave.Ma voi fi gandit macar,ca nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete?Ma tem ca nu?Probabil,nu eram pregatit sa-mi pun aceasta problema,pe care doar cineva ajuns la varsta mea,care stie ca un present prea gol se cere umplut cu ceva,o poate intelege.

Tema genialitatii reuseste sa pun in prim plan geniul ca fiinta superioara intr-o lume ostila aspiratiilor sale.Uneori,am impresia ca nu mai apartin lumii actuale. Insasi modestia autorului capata o aura de genialitate la nivelul romanului Nu ma credeam in masura ca comunic ceva noilor generatii de elevi.Nu ma consider un idealist ratat,dar nu sunt nici foarte departe de aceasta conditie in anumite privinte.Daca nu mi-a fost dat sa fiu nici cinic,nici stoic,trebuia ,poate cel putin,sa refuz sa fiu un lup singuratec. Faptul ca nu mi-am sarbatorit ziua de nastere niciodata m-a scutit de felicitari,de ipocrizii,de euforii false. La nivelul textului o importanta deosebita se poate remarca asupra timpului de unde ia nastere si tema timpului.Autorul este intr-o permanenta pendulare intre experietele trecutului si momentul prezentului care este semnificat de batranete,acesta avand varsta de 77 de ani in momentul scrierii cartii dupa cum se si afirma in carte.Autorul isi aminteste de momentele copilariei sale de personele importante din viata lui dar raporteaza la present o serie de evenimente care ajuns in pragul batranetii realizeaza trecerea inevitabila a timpului dar si efectul trecutului asupra prezentului.(pag 12) La nivel tematic se poate remarca cel mai aprofundat dintre toate DESTINUL.Autorul incearca sa realizeze ce este viata defapt daca este o simpla insiruire a unor evenimente simple sau daca este o marca flagranta a destinului.Acesta este intr-o permanenta cautare a destinului si a unor detalii care sa0i certifice clar o anumita influenta a destinului.pag 42 Tema vietii se remarca la nivelul textului prin faptul ca sunt redate evenimente semnificative din viata personajului de la momentul copilariei pana la momentul present din carte si anume batranetea.Adeseori autorul incearca ca isi explice sensul vietii .(pag 41-42) MOTIVE La nivelul textului o importanta aparte capata motivele care ghideaza intregul parcurs de lectura a cititorului.Motivul intelectualului este surprinz in toate filele cartii prin remarcile permenete ale autorului,prin analogiile facut de acesta dar si prin explicatiile pe care si le da siesi sau cititorului.(pag.46,46) Motivul batranetii este deasemenea present in carte nu numai ca o simpla etapa a vietii dar si ca un moment inevitabil a fiecaruia dintre noi.Pnetru autor nu este neaparat momentul intelepciunii depline (pag 46) ci mai un mult un moment de realizare a trecerii timpului si de reflectare asupra unei existente umane,momentul in care hrana sufleteasca devin amintirile( pag 41).Astfel pentru autor batranetea vine ca o constientizare a importantei umanului. De mai multe ori se remarca la nivelul romanului se remarca o scoatere la inveala a unor certitudinii des amintite de autor,astfel ajungandu-se la motivul certitudinii.(pag 44).

NARATORUL Naratorul este subiectiv pe tot parcursul textul narand la persoana intai ,vorbind despre sine sau pur si simplu dandu-si cu parerea despre anumite fapte,evenimente,trairi sau persoane.(pag 44) Tipuri de roman Opera este autobiografica intru-cat la nivelul acesteia se remarca etapele existentiale ale autorului.Acesta isi aminteste de copilaria sa petrecuta la sat,de momentele in care a urmat scoala sa si o serie de alte evenimente care i-au marcat existenta.(pag 16)Este de asemenea un roman psihologic dat fiind faptul ca autorul prezinta diferite concepte ale sale care incearca sa si le explice in termeni adecvati.La un moment dat autorul incearca si o analiza a asa a propriilor defecte si calitati sau chiar mentalitati.(pag 39) Este de asemenea un roman social deoarece devine ca o fresca a secolului 20 se realifeaza la un moment dat in carte momente reprezentative din viata oamenilor in anul 1945 la sfaristul celui de-al doilea razboi mondial.(pag 193)

Finalul Finalul romanului vine ca o lamurire a autorului asupra toate problemele care l-au framantat de-a lungul cartii.Acesta descopera partea buna a batranetii si ajunge la o presupenere care si-o asuma asupra a ceea ce inseamna destinul dar lasa si la latitudinea cititorului (pag302).

Veridicitatea La nivelul romanului se poate ridica problema veridicitatii evenimentelor.Intru cat faptele relatate dupa cum afirma si autorul stau sub incidenta amintirilor .Autorul are momente cand prezinta clar puterea memoriei sale dar odata cu asta isi ridica si problema estomparii anumitor evenimente din memorie. (pag 17)Trairile prezentului si anumite sentimentelor redate din prisma simtirii batranetii sunt o dvoada clara a veridicitatii dar amintirile relatate poate cu mici scapari ridica semne de intrebare la nivelul realitatii lor.