Un alt text literar in care este tratata tema jocului este “Erasmo sau A doua fotografie cu oameni mici” de

Mircea Horia Simionescu, publicat in volumul “Dictionar onomastic”(1969), din ciclul “Ingeniosul bine
temperat”.

Titlul este semnificativ, facand trimitere la timpul povestirii, cand naratorul adult isi adduce aminte de un joc
de-a razboiul la care a participat in copilarie(“a doua fotografie”).Jocul este si o forma de cunoastere si de
modelare a celor mici, ajutandu-i sa inteleaga lumea celor mari si, intr-un fel, sa o traiasca prin anticipatie. In
“Erasmo…” timpul povestiti este reprezentat de momentul in care copiii, impartiti in doua tabere, se joaca de-a
razboiul, incercand sa ii imite pe adulti atat in comportament cat si prin limbaj(“oameni mici”). Doar in
dialogul dintre frati( presedintele Republicii si Titisor) este folosit limbajul colocvial, in joc fiind utilizat un
limbaj elevat, neverosimil pentru varsta copiilor.

Faptele sunt relatate la persoana I, din perspective subiectiva a unui narrator-personaj implicat, focalizarea fiind
interna.Aflat la varsta maturitatii, naratorul percepe altfel evenimentele decat pe vremea cand era copil.

In descrierea jocului, prezenta in incipitul textului, este folosita tehnica detaliului care impreuna cu dialogul,
toponimele mentionate (strazile Brancoveanu,Alee) si relatarea la persoana I confera nota de veridicitate,
impresia de fapt trait.

Copiii sunt organizati in doua tabere. Cea condusa de presedintele Republicii (naratorul copil) este mai bine
inzestrata tehnic, detinand un intreg arsenal, bineinteles unul improvizat.Armata aflata sub comanda lui
Radulescu O. se bucura in schimb “de sprijinul unor soldati excelenti”, printre care si un “un tigan masiv”.
Copiii nu tin seama de prejudecatile rasiale ori etnice, asa cum se intampla uneori, din nefericire, in lumea
adultilor.

Asistam la o adevarata strategie de lupta pusa la cale de presedintele Republicii impreuna cu Bolovaneanu,
comandantul Capitalei. Febra pregatirilor este intrerupta de o “veste cumplita”: cativa membrii ai armatei au
furat secretele militare, au pus man ape depozitul de proiectile si s-au declarat neutri.Presedintele, cel mai
implicat in joc dintre participanti, se simte “lovit in mod talharesc”, considerand tradarea “un act criminal”.

Cel care ii reveleaza adevarul este fratele sau, Titisor: Bolovaneanu si Bosoanca puneau la cale un complot,
pentru a prelua puterea iar cei care se declarasera neutri nu doreau decat sa salveze jocul.

Orbit de mandria de a detine cea mai inalta functie in stat(fapt sugerat si de marturisirea cu care debuteaza
textul: ”Eram presedintele Republicii”), copilul nu reuseste sa vada dincolo de aparente sis a intuiasca
adevaratele ganduri si intentii ale camarazilor sai. Jocul este pentru el o experienta din care va invata ca trebuie
sa-si aleaga cu multa grija prietenii.

Reactia din final – plange cand constata ca jocul a esuat – este una puerila dar si eliberatoare demonstrand o
data in plus implicarea afectiva a copilului in joc.

Seara scrie prima poezie de dragoste inchinata Silviei, fapt ce marcheaza trecerea spre adolescenta.

Este posibil ca jocul sa fi esuat si pentru faptul ca acesi copii si-au asumat responsabilitati mult prea mari pentru
varsta lor. Au invatat insa, cu aceasta ocazie, ca intotdeauna trebuie sa-ti asumi un rol pe care sa-l poti
interpreta. In viata reala, adultii isi atribuie si ei diverse sarcini pe care trebuie sa le duca pana la capat, caci un
abandon ar putea avea consecinte negative.

Erasmo

Tipul de scriitura – Stilul

Scriitura lui Mircea Horia Simionescu este un amalgam de stiluri de la cel beletristic (folosit in literatura de
divertisment) la cel extraliterar (foloseste structura unui dictionar in maniera literara).Umorul ironia si
autoironia sunt trasaturi specifice stilului sau. Este dictionar onomastic si are ca tema centrala numele proprii.
Volumul are o structura originala, e construit pe modelul neliterar al unui dictionar. Lectura dictionarul
onomastic poate fi inceputa oriunde si continuata la intamplare. „Erasmo” (pseudoarticol de dictionar) este
subintitulat „A doua fotografie cu oameni mici” pentru ca in cuprinsul dictionarului mai exista un text la litera E
(Elsio – nume fictiv)

Titlul

Subtitlul nu reprezinta o explicatie a titlului, nu exista nici o legatura de continut intre cele doua. Fotografia este
cea care imortalizeaza clipa, un eveniment. Astfel textul apare ca o imagine care povesteste despre o clipa
trecuta. Copilaria nu mai e vazuta ca un univers al puritatii si inocentei, aceasta preluand trasaturile din lumea
adultilor. Copiii se comporta si vorbesc asemenea adultilor.

Structura textului

Textul imbina 2 planuri ce reprezinta 2 lumi: lumea jocului si lumea reala. Propozitia cu care incepe textul ne
introduce intr-o lume a jocului in care fiecare personaj are un rol bine definit. Se foloseste imperfectul. Jocul
are o anumita structura care presupunea anumitor reguli.

Schema guvernarii

Sunt analizate actiunile presedintelui in situatie de razboi. Relatiile dintre personaje in cadrul jocului , aliantele
si adversitatile sunt influentate de fapt de relatiile din lumea reala. Statutul de presedinte al republicii este vanat
de toti deoarece insemna putere si posibilitatea de ai subordona pe ceilalti. Naratorul are pozitia privilegiata in
joc. Acesta fiind tradat de toti in final si de fratele lui, Titi, care vrea sa incepa un nou joc. Valerica Bolovaneanu
si Hector Bosoanca sunt prieteni iar in joc se sprijina reciproc. Dinspre lumea jocului se trece spre lumea reala
provocandu-se o schimbare de planuri, starea de spirit fiind oscilanta.

Spulberarea jocului

Se face printr-o incalcare a regulilor jocului. Lumea jocului e perceputa ca fiind mai serioasa decat cea reala. In
lumea reala sunt doar niste copii, in lumea jocului indeplinesc functii importante. Miza jocului o reprezinta
preluarea puterii, Jocul nu apartine numai personajelor, autorul de asemenea se joaca cu acestia.

Finalul textului

Semnifica incheierea unui episod (copilaria) si intrarea intr-un alt univers al adolescentei. Deziluzia reprezinta
tradarea din partea tuturor, il indeparteaza de ceilalti si il indemna la solititudine, retragerea in universul iubirii.

Personajele

Imita vorbirea si comportamentul adultilor. Odata cu trecerea in planul real, limbaj adult e abandonat iar
personajele redevin copii. Acest contrast intre varsta personajelor si modul de exprimare si comportament reies
din originalitate si modul scriiturii lui Mircea Horia Simionescu. Personajele nu sunt credibile, ele nu
actioneaza si nu vorbesc conform varstei lor.

Limbajul

Dialogul purtat de personaje apartine cand registrului familial in planul realului, cand celui oficial in lumea
jocului.
pera "Erasmo" sau "A doua fotografie cu oameni mici" face parte din volumul "Dictionar Onomastic" de Horia
Mircea Simionescu. Prin intermediul unui joc "de-a razboiul" copiii incearca sa imite universul complicat al
adultilor. Acestia iau jocul foarte inserios stabilind reguli si tactici de lupta , dar este abandonat cand intervin
tradarea , lasitatea , superficialitatea , ipocrizia si cand regulile devin prea constrangaoare si nu permit
manifestarea libera specifica copilului .
Lectura textului mi-a trezit un sentiment de dor pentru copilaria si mi-a amintit de jocurile cu pustile cand
incercam sa imitam agentii marilor institutii ce apara legea in SUA facandu-ne doua tabere: FBI si CIA.
Ceea ce mi-a placut a fost seriozitate personajelor pentru un joc si regulile de organizare si de conduita fixate
de acestea pentru a putea castiga lupta imaginara , insa ceea ce nu mi-a placut a fost interventia foarte rapida a
tradarii si a defectelor specifice adultilor care denatureaza sensul primar al jocului , dupa parerea mea acesta
trebuia lasat sa continue pana ce una din tabere reusea sa castige .