Caracterizarea piticului din ceas

Personajul Piticul ocupă locul central în fragmentul extras din opera literară „Povestea
ceasului cu inimă”,de Vladimir Colin , deoarece este prezent pe tot parcursul acțiunii,iar celelalte
personaje gravitează în jurul său.Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracteri-
zare directă,realizată de narator,cu mijloacele de caracterizare indirectă prin fapte,vorbe,limbaj și
atitudinea față de ceilalți.

Portretul fizic lipsește, întrucât naratorul îi evidențiază tipologia omului bun și inteli-
gent,capabil să îi ajute pe oamenii nevoiași. Naratorul îl caracterizează în mod direct folosind epitete
pentru a realiza un personaj autentic : „îl scosese mai mult mort decât viu pe bietul pitic al

ceasului,care plângea cu lacrimi uriașe cât o gămălie de ac” , „piticul cel inimos”.

Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace de caracterizare
indirectă.Astfel , piticul este înțelegător,mărinimos față de suferințele și mâhnirile nevoiașilor:
„inima ține cu oamenii nevoiași,și nu-i iubește pe boierii hrăpăreți”.Este inteligent ,întrucât știe să
coordoneze ceasul în avantajul celor aflați în suferință: „ pun ceasul să meargă mai încet sau mai
repede,după cum cred eu că-i bine”. Din limbajul piticului reiese simplitatea .În opoziție cu celălalt
pitic,care era rău,piticul ceasornicarului modest este bun,dăruiește timp cu drag și duioșie , în vreme
ce al doilea are gânduri de distrugere,de furie, de ură și nedreptate.Trăsătura sa dominantă de
caracter este bunătatea,care reiese din secvența :” ce să fac dacă am o inimă?”

Așadar, personajul Piticul , este semnificativ pentru tipologia pe care o întruchipează,cea de

om bun.