PERSONAJUL LITERAR

Personajul literar este o instanță narativă, specifică genului epic, produsul

imaginației autorului, eroul operei literare, implicat în acţiune și purtător al unui
mesaj.
Clasificarea personajelor:
1. după poziția și importanța în desfășurarea acțiunii:
-personaj principal, în jurul căruia se desfășoară întreaga acțiune;
- personaj secundar, mai puțin prezent, care doar ajută la derularea evenimentelor;
- personaj episodic, apare rareori, doar în câteva scene/secvențe.
2. după semnificația morală:
 personaj pozitiv  personaj negativ;
3. după felul cum este construit:  personaj individual  personaj colectiv.
4. după raportul realitate-ficțiune:  personaj real,  personaj fabulos.

1. Tipul de portret și modalități de caracterizare

Trăsături fizice:
Atunci când ne gândim la un portret fizic, avem în minte exteriorul, înfățișarea,
adică ceea ce este vizibil la un personaj. Așadar, atunci când realizăm o
caracterizare, evidențiem aceste trăsături fizice referindu-ne la fizionomie,
vestimentație, talie, figură, aspect etc
Trăsături morale:
La realizarea portretului moral concură toate aspectele începând de la mediul în
care personajul locuiește (casa, orașul, decorul), de la modul în care se
raportează la el însuși, la ceilalți și la societate, până la felul în care vorbește și
acționează. 
Caracterizarea directă:

În cazul caracterizării directe, naratorul comunică direct trăsăturile

definitorii ale personajului. De asemenea, această caracterizare poate fi făcută
în mod direct și de către celelalte personaje sau chiar de către personajul însuși .
Așadar, aspectul și acțiunile personajului se găsesc în mod explicit în text, iar
naratorul evidențiază trăsăturile dominante ale acestuia folosind mijloacele de
caracterizare directă. Luați în considerare și atitudinea autorului față de
personajele sale. De exemplu, Rebreanu are o atitudine obiectivă față de eroii
săi în romanul Ion, aceștia fiind prezentați printr-o singură trăsătură: Herdelea
e "un suflet bun, dar slab", Titu e "poetul pierde-vară", sentimental, entuziast,
Ion e dominat de instinctul de stăpânire a pământului.  

Autocaracterizarea:
 Pentru a surprinde complexitatea unui personaj, aveți în vedere gândurile,
sentimentele, autoanaliza, faptele și limbajul acestuia care vă pot oferi indicii
semnificative despre felul în care gândește și acționează acesta. 
  
Caracterizarea indirectă:

După ce am încheiat cu caracterizarea directă, ne vom adânci mai mult în

analiza personajului folosind caracterizarea indirectă. Aceasta devine mai
interesantă datorită aspectelor ce trebuie descoperite de către cititor.

Caracterizarea indirectă se deduce din faptele, vorbele și gândurile

personajului, trăsăturile astfel observate nefiind explicit descrise și exprimate în
cadrul textului. Cu alte cuvinte, caracterizarea indirectă este rezultatul
interpretării limbajului și comportamentului personajului de către narator sau de
către celelalte personaje. 

2. Limbajul
3. Statutul psihologic/moral al personajului, în relație cu conflictul
4. Principala trăsătură a personajului ales

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a

personajului, identificate în fragmentul dat.

Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul

acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu
sprâncenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul
vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori
te-ar întâlni, și te întâlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o
bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind
ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii sau cutia de pălării
rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți
povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar
accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice risc.
Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l
face cu atât mai drag. Poartă pretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi
noaptea în vreun colț de lângă mare, cântându-și toate deznădejdile, ca să-ți fie,
măcar pentru o clipă, frate.
 Ioana mi-a spus: „Când am fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre,
numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine.” De ce? Căci între
mine și Hacik nu-i nicio asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor
caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că
lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic?

Anton Holban, Ioana

Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia –
1 punct; punctuaţia – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru
redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte
subiectul propus.

SUBIECTUL al II-lea
Hacik este unul dintre personajele textului fragmentar al operei literare
,,Ioana'' de Anton Holban, deoarece participă la evenimentele prezentate şi
reprezintă instanţa prin intermediul căreia autorul îşi exprimă viziunea despre
lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile. Hacik este creionat atât
prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte.
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul portretului fizic (,,Un
om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprâncenile împreunate.''), sugestie a felului său
comic. Tot direct, autorul precizează faptul că este ,,fără vârstă’’, dar are ,, limbaj
amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii’’, evidențiindu-se umorul pe care-l
poate stârni în prezența celorlalți.
Portretul moral este prezent şi se realizează prin caracterizarea indirectă. Din
faptele sale se observă că este un om binevoitor ,,e gata să facă servicii’’ ;I capabil
să iubească sincer și cu patos: ,,începe să-ți povestească despre dragostea lui fără
speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice
risc.’’ El este și un om sufletist ,,are un suflet admirabil’’ și dornic să fie aproape
de oameni ,,e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare,
cântându-și toate deznădejdile, ca să-ți fie, măcar pentru o clipă, frate.’’