Sunteți pe pagina 1din 1

Testul 13, Liviu Rebreanu, Cântecul iubirii – perspectiva obiectivă

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Prin geamurile petecite se strecoară leneșe cele din urmă tremurări ale amurgului. Lumina ruginie
pătrunde în casa din ce în ce mai cernită, umplând odăița cu umbre deșirate. În vatră flăcările roșcate
pâlpâie domol, se preling ca niște limbi de șarpe în jurul ceunașuluifuninginit, în care apa de mămăligă
hohotește înăbușit. Adieri răcoroase rătăcesc pe sub pereții coșcovi, se furișează înăuntru și-nvălmășesc,
câte-o clipă, jocul blajin al focului... Pe prichiciul cuptorului, moș Costan șade pipernicit și tăcut, cu priviri
pribege, cu gânduri cine știe unde. În fața lui, Ileana, o fetișcană ca un bobocel înrourat, răsucește
repede-repede firul subțirel de in.

— Spune, tăticule... mai spune! bâlbâie fata cu glas moale, care, în liniștea înserării, răsună întocmai ca
un fâșâit ușor de aripi. Barba bătută de brumă a moșneagului tremură o clipă. Se uită galeș, pe sub gene,
la Ileana, pe care lumina trandafirie a flăcărilor o învăluie într-o haină scumpă din povești, apoi, cu glas
lin, cu ochii închiși, parca-ar citi în carte vremile trecute, începe:

— ... Uite... era fetișcană, ia, așa ca tine. O guriță cât o cireașă coaptă și doi ochi albaștri cum e cerul
când e mai limpede. Și cum râdea, cum râdea! Îți fura inima. (Liviu Rebreanu, Cântecul iubirii)

Scurtă teorie Perspectiva narativăse referă la raportul pe care îl are naratorul cu


universul narat, punctul de vedere al naratorului, prin intermediul căruia
sunt cunoscute faptele. În teoria literară, alți termeni asemănători sunt
focalizare, viziune, punct de vedere.
Tematica fragmentului Fragmentul dat surprinde /aduce în prim-plan/redă o scenă/un moment
în care moș Costache începe să-i povestească Ilenei întâmplări din trecut,
într-o casă arhaică, tradițională, la apus, validându-se motivul amintirii, al
evocării unei lumi trecute prin povestire.
Numirea perspectivei (+ Perspectiva narativă este obiectivă (viziune „dindărăt”, focalizare „zero”),
alți termeni) deoarece întâmplările sunt redate din punctul de vedere al unui narator
Persoana la care se obiectiv, care relatează la persoana a treia:… (exemple). De asemenea,
relatează acesta se află în afara universului narat (extradiegetic), nu face parte din
Tipul naratorului lumea personajelor (heterodiegetic). Ca unnarator demiurgic, este
Omnisciența (cât mai omniscient și omniprezent. Astfel, naratorul știe ce gândesc și ce simt
multe detalii: trecutul personajele, dezvăluind nostalgia lui Moș Costan față de vremurile
personajelor, trecute: „cu gânduri cine știe unde”, „cu ochii închiși, parc-ar citi în carte”
sentimentele, gândurile, vremile trecute. În plus, naratorul reușește să observe înfățișarea
monolog interior/stil exterioară a personajelor, detaliile semnificative de fizionomie („cu ochii
indirect liber) închiși”) care deschid spre interioritatea personajului: starea de visare, de
refugiu în trecut.
-alte particularități ale Prin urmare, perspectiva narativă este obiectivă, totuși, deși este
textului, concluzii obiectiv, naratorul creează o atmosferă lirică prin figuri de stil precum
epitete cromatice („lumina ruginie”), lăsându-se parcă și el cuprins de
farmecul povestirilor.