Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Identifică figura de stil care stă la baza fiecăruia din textele următoare: 1.6p
a. “Ah, mamă, tu, ce slabă eşti
N-ai plâns de vifor să jeleşti
N-ai mâini de fier ca fier să frângi
N-ai mări de lacrimi, mări să plângi” (G. Coşbuc, Moartea lui Fulger)
.......................................................................................................................................
b. Din caier încâlcit de nouri/ toarce vântul/ fire lungi de ploaie” (L. Blaga, Martie)
.........................................................................................................................................
.
c. « Prin pomi e ciripit şi cânt » (G. Coşbuc)
.........................................................................................................................................
.
d. Căci te iubesc, copilă ca zeul nemurirea
ca preotul altarul, ca spaima un azil
ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
ca visul pre-un copil” (M Eminescu, Amorul unei marmore)
.........................................................................................................................................
.
e. Palid, adâncit, sinistru trece tigrul Robespiere (M. Eminescu, Memento mori)
.........................................................................................................................................
f. “Suferinţă tu, dureros de dulce” (M. Eminescu)
.........................................................................................................................................
.
g. “Daţi-mi un trup / voi munţilor; /mărilor;/ daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!” (L. Blaga)
.........................................................................................................................................
4.Identifică figura de stil care stă la baza fiecăruia din textele date: 1.6p
a. „Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare – /Ard, afumate, triste felinare.”(G.
Bacovia)
.........................................................................................................................................
b. „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste...” (I. Barbu)
..........................................................................................................................................
c. „Carbonizate flori, noian de negru / Sicrie negre, arse de metal” (G. Bacovia)
..........................................................................................................................................
d. „Sunt solitarul pustiilor pieţe / Cu tristele becuri cu pală lumină –/ Când sună
arama în noaptea deplină, Sunt solitarul pustiilor pieţe” (G. Bacovia)
.........................................................................................................................................
e. „La noi sunt cântece şi flori / Şi lacrimi multe, multe” (G Coşbuc)
........................................................................................................................................
f. „Durerea noastră surdă şi amară / O grămădii pe-o singură vioară” (T. Arghezi)
.........................................................................................................................................
g. „O, lume, lume! / Aş vrea să te cuprind întreagă / În piept” (L. Blaga)
.........................................................................................................................................
1. Defineşte metafora şi precizează de câte feluri poate fi aceasta!
1.4p
..........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
5.Identifică metaforele din următorul text, precizând semnificaţia acestora:
„ La soare roata se măreşte; /La umbră numai carnea creşte / Şi somn e carnea, se
dezumflă, /Dar vânt şi umbră iar o umflă..../
Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure, / Că sufletul nu e
fântână decât la om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă/ Pahar e gândul cu
otravă”. (I Barbu) 2.5p